Poliarhiile

Piciorang Cristina-Florina
Dan Andreea
Nistor Eliza
Dobrin Oxana








Democratizarea si opozitia publica

Unul dintre cele mai remarcabile elemente ale politicului in lumea
contemporana este uimitoarea popularitate a democratiei . Exista astazi putini
oameni, fie lideri politici importanti fie simpli cetateni , care sa nu predice
democratia si sa nu se pretinda a fi democrati. Cu exceptia fascistilor ,a nazistilor
si altor cateva , cu totii par a fi de acord ca democratia ar fi de dorit .


Democratia ca termen si democratia ca forma a vietii publice isi au ambele
originea in Grecia Antica . Termenul provine de la combinarea substantivului
demos , insemnand oameni sau oameni obisnuiti si verbul kratein , a stapani.

In cazul unui in care opozitia nu se poate organiza in mod deschis si legal in
partide politice , pentru a se opune guvernului prin alegeri libere si corecte ,
care sunt conditiile care favorizeaza sau impiedica transformarea sa intr-un
regim care sa permita toate acestea ?

O trasatura fundamentala a democratiei este receptivitatea constanta a
guvernului la preferintele cetatenilor considerati egali din punct de vedere
politic .




De asemenea , pentru ca un guvern sa-si pastreze , pentru o perioada
de timp oarecare , receptivitatea fata de preferintele cetatenilor lui , pe
care ii considera egali din punct de vedere politic , acestia trebuie sa
beneficieze de sanse neingradite :

1.De a-si formula preferintele : dreptul la vot, libertatea de expresie

2.De a face cunoscute aceste preferinte celorlalti cetateni si guvernului
prin actiuni individuale si colective : libertatea de a crea si adera la
organizatii , eligibilitatea pentru functii publice

3.Ca guvernul sa le cantareasca preferintele fara partinire , fara a face
discriminari in functie de continutul sau sursa preferintei : alegeri libere si
corecte , dreptul liderilor politici de a concur pentru sprijin , dreptul
liderilor politici de a concura pentru voturi , institutii care sa asigure
dependent politicii guvernamentale de voturi si alte forme de exorimare a
preferintei
Figura 1.1 Doua dimensiuni teoretice ale democratizarii

Analizand aceste trei conditii , constatam ca am putea descoperi
doua dimensiuni teoretice , oarecum diferite , ale democratizarii :

1.Atat in trecut cat si in present , regimurile variaza enorm in functie
de masura in care cele 3 conditii sunt aplicate in mod deschis, public si
sunt pe deplin garantate macar catorva membri ai sistemului politic ,
care au de obiectat impotriva guvernului .


2.Atat in trecut cat si in prezent regimurile variaza si in functie de
proportia in care populatia are dreptul sa participle , pe baze mai mult
sau mai putin egale , la controlul si contestarea activitatii guvernului .

Figura 1.2 Liberalizare , cuprindere si democratizare

Daca un regim urmeaza o linie ascendenta , ca in linia I , acesta se indreapta
spre o contestare publica de mai mare amploare .( regimul devine mai
concurential )

Daca un regim tinde sa ofere mai multa participare, ca in linia II , se poate
spune ca devine mai popular sau mai cuprinzator .

Democratia poate fi conceputa ca situandu-se in coltul din dreapta , sus. Astfel ,
numim poliarhii acele sisteme din lumea reala care se apropie cel mai mult din
coltul din dreapta sus . De exemplu linia III releva un anumit grad de
democratizare .

Regimurile din zona de mijloc se pot defini prin termeni precum aproape sau
cvasi : un regim aproape hegemonic ofera mai multe oportunitati contestarii
publice decat unul hegemonic . O cvasi-poliarhie poate sa fie foarte cuprinzatoare,
dar sa ingradeasca mai mult contestarea publica decat o poliarhie desavarsita .


Are poliarhia vreo importanta?

Unii cititori ar putea crede ca deosebirile dintre regimurile
nationale nu sunt chiar atat de importante.Altii ar putea impartasii
conceptia lui Gaetano Mosca si anume ca orice regim este dominat
de o minoritate.
Putini sunt in stare stare sa adere fara rezerve la ideea ca
deosebirile dintre regimuri , de pilda dintre poliarhie si hegemonia
cuprinzatoare ,sunt neglijabile.
Mosca si Croce au atacat lipsurile deprimante si evidente ale
regimului parlamentar care exista in Italia , inainte de fascism.
Statul italian a parcurs drumul clasic de la oligarhie concurentiala pana
la poliarhie


Transformarea unei oligarhii concurentiale in poliarhie
are rezultate ce nu sunt de neglijat
Libertati clasice fara de care nu putem concepe notiunile de contestare
publica si participare ;

O larga participare la care se adauga concurenta politica determina o
schimbare in structura conducerii politice ;

Pe masura ce sistemul devine mai concurential si mai cuprinzator ,
politicienii incep sa caute sprijinul grupurilor care pot participa mai usor la
viata politica : isi adapteaza retorica , programul , politica si ideologia la ceea
ce ei considera a fi dorintele sau interesele grupurilor care nu au mai fost
reprezentate pana in momentul respectiv ;

Indiferent despre ce tara ar fi vorba , cu cat exista mai multe oportunitati
de exprimare , organizare si reprezentare a optiunilor politice cu atat mai
numeroase si mai variate vor fi optiunile si interesele care au sanse sa fie
reprezentate in procesul de guvernare .

Evolutia poliarhiei
Poliarhia a cunoscut 3 perioade de evoluie : Anii 1776-1930, anii 1950-1959
i anii 1980.

Prima perioad ncepe cu revoluia american i cea francez i se
sfrete la civa ani dup primul rzboi mondial. n aceast perioad
condiiile poliarhiei au fost ndeplinite n America de Nord i Europa.

Toate rile care au atins pragul poliarhiei pn n 1920, au ndeplinit
condiiile doar parial. n multe dintre aceste ri, abia dup sfritul secolului
XIX, reprezentanii alei au avut dreptul constituional de a-i exercita
controlul asupra deciziilor guvernamentale.

Fiecare deceniu dintre 1860 si 1920 a fost martorul unei cresteri a
numarului de tari ce indeplineau toate conditiile poliarhiei , mai putin
votul autocuprinzator.

In 1930 existau 18 poliarhii depline si 3 poliarhii masculine .

Sfarsitul acestei perioade initiale a evolutiei poliarhiei a fost marcat
insa de primele esecuri ale democratiei si de tranzitia la dictatura , pe
masura ce fascismul se consolida in Italia , dictatura Pilusudki se instala
in Polonia iar armata prelua puterea in Argentina.

Anii 1930 au fost martorii unor regimuri autoritare in Germania,
Austria si Spania .





Dupa multe decenii de expansiune constanta , prabusirea poliarhiilor in ceea
ce se considera a fi tari europene parea sa prevesteasca un declin profund al
perspectivelor democratiei in lume .


Totusi , pe masura ce al doilea razboi mondial ramanea o amintire , numarul
tarilor guvernate prin poliarhie ( prin includerea femeilor in demos deveneau
poliarhii depline ) a sarit la un al doilea nivel .


O societate modern , pluralist ,din punct de vedere
organizaional

Din punct de vedere istoric , poliarhia a fost mereu asociat cu o societate
marcat de un mare numr de caracteristici interdependente:
1.un nivel relativ nalt al venitului i al avuiei pe cap de locuitor
2.un nivel nalt de urbanizare
3.o populaie agricol relativ mic i n continu scdere
4.o mare diversitate de servicii
5.tiina de carte
6.un numr comparativ mare de persoane care au frecventat instituii de
nvmnt superior etc.
Acest tip de societate are denumirea de societate
pluralist,dinamic,modern.

O societate pluralist,dinamic,modern disperseaz putere, influen,
autoritate i control de la orice centru spre o varietate de
indivizi,grupuri,asociaii;dezvolt atitudini i convingeri favorabile ideilor
democratice.

Legtura dintre o societate pluralist,dinamic,modern i poliarhie nu
este,totui,de tipul cauz-efect.Strict vorbind,o societate pluralist,dinamic,
modern nu este nici necesar, nici suficient poliarhiei.
O societate pluralist,dinamic,modern este n mod evident insuficient
pentru poliarhie,dat fiind c nu toate rile pluraliste,dinamice i moderne
au devenit poliarhii. Exemple tipice din anii 1980 sunt Iugoslavia,Coreea de
Sud i Taiwanul. n fiecare dintre aceste ri,dezvoltarea unei societi
pluraliste,dinamice,moderne a cultivat idei,micri i opoziii democratice,dar
guvernanii regimului au reuit s le nfrng.

Perspectivele poliarhiei sunt extrem de reduse dac identitile i
convingerile fundamentale ale populaiei unei ri produc conflicte politice,dar
cresc n mod corespunztor dac identitile i convingerile sunt compatibile i
prin urmare , nu constituie o surs de conflict.

Cele mai semnificative exemple de poliarhii care rezist n condiiile unui
pluralism subcultural extrem sunt: Elveia,Belgia,Austria i Olanda.

Caracteristicile democraiei consociaionale:

1.Guvernarea de ctre o mare coaliie alctuit din liderii politici ai tuturor
segmentelor semnificative ale societii plurale ;

2.Veto-ul reciproc;

3.Subculturile majore sunt reprezentate n cabinete i alte corpuri decizionale
proporional cu numrul membrilor;

4.Fiecare subcultur se bucur de un grad nalt de autonomie n rezolvarea
problemelor care reprezint preocuparea lor exclusiv.

De ce s-a dezvoltat poliarhia in unele tari si nu in
altele?

Toate statele inclusive cele democratice folosesc coercitia atat la nivel intern-
pentru a pune in aplicare legile si politicile , cat si la nivel extern-in relatiile cu
celelalte state.

Pentru ca un stat sa fie guvernat in mod democratic trebuie sa indeplineasca
doua conditii:
1.organizatiile militare si politienesti care trebuie sa se supuna controlului
civil
2.civilii care controleaza armata si politia trebuie sa se supuna si ei
procesului democratic

In timpurile homerice si pana in secolul VII i.Hr., mijloacele superioare de
coercitie violenta pe vreme de razboi ale nobililor le permiteau nobililor
dominatia si in viata politica deoarece acestia puteau intimida cu usurinta
grupururile slab organizate de oameni simplii.

In sec VII, suprematia politica si militara a aristocratiei a fost subminata de
aparitia unei noi flote de lupta-infanteria, celebrii hopliti infatisati pe
nenumarate vase de lupta.In Atena, democratia a fost favorizata de de
dezvoltarea flotei ateniene.

Solutia greceasca la problema controlului civil asupra fortelor militare a fost
militia alcatuita din cetateni. Aceasta era condusa de generali alesi de
Adunare drept rezultat nici un conducator nu a putut guverna prea mult fara
sprijinul poporului.

Concluzii
Poliarhiile pot fi concepute ca niste regimuri relativ (dar incomplet)
democratizate , cu alte cuvinte sunt regimuri care au fost substantial
popularizate si liberalizate , adica au devenit cuprinzatoare si pe deplin
deschise contestarii publice .

Conditiile care sporesc semnificativ sansele contestarii publice si ale
poliarhiei : procesele istorice , gradul de concentrare in ordinea
socioeconomic, nivelul de dezvoltare socioeconomic , inegalitatea ,
diferentele subculturale , controlul extern si convingerile activistilor politici .