15.11.

2013
Dreptul muncii
Timpul de munca
1. Notiunea privind timpul de munca
2. Caracteristicile timpului de munca
3. Regimul timpului de munca si evidenta lui
4. Munca suplimentara.
Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul , in conformitate
cu regulamentul intern al unitatii, cu CIM si cu cel colectiv de munca, il
foloseste pentru indeplinirea obligatiilor de munca. La randul sau,
timpul de munca poate fi, in dependenta de munca efectuata sau durata
acesteia, divizat in categoriile:
1. Timp de munca cu durata normala. Art. 95 alin. 2 al CM al RM.
Timp de munca cu o durata normala se considera in baza art. 95
alin. 2 40 de ore saptamanal (8 ore pe zi).
2. Timp de munca redus. Pentru anumite categorii de salariati, in
functie de varsta, starea sanatatii, de conditiile de munca si de alte
circumstante, in conformitate cu legislatia in vigoare, art. 96 alin.2,
cat si in CIM, se stabileste durata redusa a timpului de munca (sub
40 de ore).
3. Timpul de munca partial. Prin acordul intre salariat si angajator se
poate stabili, atat la momentul angajarii, cat si mai tarziu, ziua de
munca partiala sau saptamana de munca partiala. Aceasta situatie e
reglementata de art. 97 din CM al RM.
4. Timp de munca (peste durata normala) suplimentara. La randul
sau, timpul de munca peste durata de munca normala poate fi
divizata in doua subcategorii:
- Cu acordul salariatului (art.104 alin.3)
- Fara acordul salariatului (art.104 alin.2)
Dupa criteriul regimului de munca, sunt cunoscute categoriile de timp de
munca:
- Munca suplimentara. Munca prestata in afara duratei normale de
timp, saptamanal (40 de ore). Salariatii pot fi atrasi la munca
suplimentara numai in baza unui ordin a angajatorului adus la
cunostinta salariatilor sub semnatura cu exceptia cazurilor
prevazute la alin. 2 art. 104 CM al RM. Munca suplimentara
pentru fiecare salariat nu trebuie sa depaseasca termenul de 4
ore in timp a doua zile consecutive si 120 ore in decursul unui
an (24 ore de lucru -> 2 zile de odihna). Nu se admite atragerea
la munca suplimentara a categoriilor de salariati:
a. In varsta de pana la 18 ani
b. Femeile gravide
c. Femeile aflate in concediu postnatal
d. Femeile care au copii in varsta de pana la 3 ani
e. Persoanelor carora le este contraindicata munca conform
certificatului medical
- Munca in schimburi (art. 101 CM al RM) reprezinta lucrul/
munca efectuata in 2, 3 sau 4 schimburi. La randul sau
programul muncii in schimburi se aproba de angajator, de
comun acord cu reprezentantii salariatilor si se aduce la
cunostinta salariatilor cu cel putin 1 luna inainte de punerea in
aplicare. Munca in decursul a doua schimburi succesive este
interzisa.
- Munca de noapte (art. 103 CM al RM).

Particularitatile de reglementare a timpului de munca reprezinta
un ansamblu de norme care specifica aplicarea fata de anumite
categorii de salariati a reglementarilor generale referitoare la
munca sau stabilesc pentru aceste categorii reguli suplimentare
ce vizeaza domeniul dat.

I categorie munca persoanelor in varsta de pana la 18 ani (art.
253 257 CM al RM). La angajarea persoanelor din aceasta
categorie, in mod obligatoriu sunt supuse examenului medical
pana la varsta de 18 ani, repetandu-se in fiecare an, iar
cheltuielile fiind suportate de angajator. Beneficiaza de timp de
munca redus. Este interzisa munca in conditii grele,
vatamatoare, periculoase, la lucrari subterane, la lucrari ce pot
aduce prejudicii sanatatii sau integritatii morale, indicate in
nomenclator. La fel este interzisa deplasarea, cu exceptia
salariatilor din teatre, circuri, organizatii cinematografice etc.
Concedierea acestei categorii de salariati este permisa doar cu
acordul scris al agentiei teritoriale pentru ocuparea fortei de
munca si al comisiei teritoriale pentru minori. Exceptie in
cazul lichidarii unitatii.

II categorie munca femeilor, a persoanelor cu obligatii
familiale si a altor persoane art. 247 252 CM al RM. Este
interzis refuzul la angajare sau reducerea cuantumului salariului
pentru motive de graviditate sau de existenta a copiilor in varsta
de pana la 6 ani. Unitatea e obligata sa angajeze, conform cotei
stabilite de guvern, persoanele indicate. De asemenea e interzis
de a concedia aceste persoane, cu exceptia cazurilor de lichidare
a unitatii. Este interzisa munca femeilor in conditii grele sau
vatamatoare, la lucrari subterane. De asemenea este interzisa
trimiterea in deplasare a femeilor gravide, a acelora care se afla
in concediu postnatal, ce au copii in varsta de pana la 3 ani si
persoanelor carora le este contraindicat conform certificatului
medical. Deplasarea in interes de serviciu se permite doar cu
acordul scris in cazul invalizilor de gradul I si II, femeilor cu
copii in varsta de la 3 pana la 14 ani, persoanelor ce ingrijesc un
membru de familie bolnav. Femeilor gravide si celor ce
alapteaza, li se acorda, prin transfer, o munca mai usoara sau
permutare. Este obligatoriu sa se mentina salariul mediu primit
anterior, chiar daca se reduce timpul de munca, regimul de
munca. Particularitatile date se refera inclusiv si la persoane
care ingrijesc de copii lipsiti de grija materna (art. 124, 126, 127
CM al RM aceste persoane au statut de tutore si curator).

III categorie. Salariatii din transporturi art. 293-295 CM al RM.

IV categorie. Munca conducatorilor de unitati si a membrilor
organelor colegiale art. 258- 266 CM al RM. Conducator al
unitatii persoana fizica ce exercita atributii de administrare a
unitatii respective, indeplinind si functiile organului executiv.
Prevederile nu se aplica proprietarului unitatii. Nu poate presta
munca prin cumul la o alta unitate sau la unitatea pe care o
conduce. Conducatorul unitatii nu poate sa faca parte in organul
care exercita controlul asupra unitatii pe care o conduce. Poarta
raspundere materiala deplina si poarta prejudiciul cauzat unitatii
ca urmare a actiunii sau inactiunii sale culpabile. In ceea ce tine
de temeiurile de incetare a CIM, conducatorul debitor, inceteaza
in conformitate cu legislatia cu privire la insolvabilitate.
Emiterea de catre organul abilitat sau proprietarul unitatii a
ordinului juridic de incetare a CIM, inainte de termen, este
preavizat in scris cu o luna inainte si spre deosebire de celelalte
categorii de salariati, i se achita o indemnizatie nu mai mica de
3 salarii medii lunare. In cazul icnetarii muncii, conducatorul
unitatii nu preavizeaza cu 14 zile, ci cu o luna inainte, despre
demisia sa, inclusiv si in cazul existentei unui CIM pe perioada
determinata.

V categorie. Munca prin cumul (art.267 274 CM al RM).
Munca prin cumul reprezinta indeplinirea pe langa munca de
baza, de catre salariat, a unei alte munci, permanente sau
temporare, in afara orelor de program, in temeiul unui CIM
distinct. In mod obligatoriu in CIM trebuie sa fie indicat ca
munca respectiva este prin cumul. Particularitatile muncii prin
cumul, pentru unele categorii de salariati se stabilesc de Guvern.
Angajatorii, cu acordul reprezentantilor salariatilor, pot stabili
restrictii la prestarea muncii prin cumul, numai pentru anumite
categorii de salariati. Concediul de odihna anual, in mod
obligatoriu se acorda concomitent cu concediul de la munca de
baza, iar daca perioada este mai mica, la munca prin cumul se
acorda concediu suplimentar.

VI categorie. Munca la domiciliu (art. 290-292 CM al RM).
VII categorie. Munca altor categorii de salariati (art. 323-326
CM al RM). Munca salariatilor din unitatile militare, institutiilor
si organizatiilor Fortelor Armate ale RM si din autoritatile
publice, in care legea prevede indeplinirea serviciului militar,
precum si munca persoanelor care executa serviciul civil, se
aplica legislatia muncii cu particularitatile stabilite de legislatria
muncii; se stabilesc conditii speciale de salarizare, inlesniri si
avantaje speciale. Munca personalului medico-sanitar durata
timpului de munca este reduca (35 ore pe saptamana). Munca
sportivilor profesionisti, a salariatilor mijloacelor de informare
in masa, ai teatrelor, circurilor, organizatiilor cinematografice
etc. se aplica prevederile CM, dar cu particularitatile prevazute
de legislatia din domeniile date. Munca la gospodariile taranesti
de fermieri se reglemenetaza de Legea privind gospodariile
taranesti de fermieri.

Munca salariatilor din misiunile diplomatice..

18.11.2013
Timpul de munca in CIM

Clauza legala intrucat este inclusa in lege
Clauza conventionala clauza ce poate fi negociata de parti la
incheierea CIM
Clauza obligatorie e necesara mentiunea timpului de munca in CIM
Timpul de munca este o subcategorie a institutiei timpului de munca si
a timpului de odihna in dreptul muncii.

Regimurile si evidenta timpului de munca.
Regimuri ale timpului de munca:
1. Repartizarea zilelor de munca in cadrul saptamanii
2. Repartizarea orelor de munca in cadrul zilei de munca si/sau a altor
perioade
Conform primului criteriu sunt 3 tipuri de regimuri:
1. Regimuri de munca cu saptamana normala conform legislatiei
drept regim normal este cel cu 5 zile de lucru si 2 zile de odihna.
2. Regimul de munca cu 6 zile lucratoare si 1 zi de odihna acest
regim este posibil de a fi instituit prin acordul angajatorului cu
reprezentantii salariatilor, cand instituirea regimului normal,
reiesind din specificul activitatii unitatii nu este rational.
3. Saptamana de munca comprimata 4 sau 4,5 zile de munca si 3
sau 2,5 zile de odihna.
Este distinctiv regimul de munca al salariatilor de regimul de activitate a
unitatii. Regimul de activitate influenteaza, dar nu dicteaza regimul de
munca al salariatilor.
Conform celui de-al doilea criteriu, se deosebesc:
1. Regimul de munca cu durata normala se caracterizeaza prin
existenta unui grafic stabil, fluid a timpului de munca, cu o
consecutivitate a acestuia, avand fixate inceputul si sfarsitul zilei
de munca cu o pauza de regula la mijlocul zilei de munca. Acesta
este cel mai raspandit regim.
2. Regimul de munca fracturat se caracterizeaza prin repartizarea
neuniforma si neomogena a perioadelor de lucru cu intervale
substantiale intre ele, pe parcursul zilei de munca, spre exemplu,
fiind posibile 3 sau chiar mai multe perioade lucru si perioade de
odihna intre ele. Exemplu munca in ferme; transportul public
(ora de varf si perioadele obisnuite ale zilei); munca angajatilor de
la teatre, circuri.
3. Regimul flexibil a timpului de munca acesta se caracterizeaza
prin existenta a doua tipuri a timpului de munca: o perioada rigida,
in cadrul careia salariatul este obligat sa-si exercite atributiile de
serviciu si o perioada flexibila pe parcursul careia salariatul singur
va decide, in dependenta de posibilitati sau vointa, daca va exercita
sau nu atributiile de serviciu. Perioadele flexibile, de regula se
instituie la inceputul sau la finele perioadelor rigide, insa nu este
exclusa nici amplasarea acestora in interiorul perioadelor rigide.
Acest regim este preferabil pentru utilizare in corelatie cu timpul
de munca cu durata partiala, unde se va duce evidenta muncii
prestate efectiv si respectiv doar aceasta va fi salarizata. Exemplu
7.00 10.00 15. 00 19. 00 . Perioada de lucru obligatorie/
rigida e de la 10.00 la 15.00; restul orelor tine de posibilitatea
salariatului de a presta munca, de a se prezenta la locul de munca.

4. Regimul muncii pe schimburi. In cazul in care regimul de
activitate a unitatii depaseste durata maximala admisa a timpului
de munca pentru un salariat, angajatorul va fi nevoit sa instituie un
regim de munca pe schimburi. Acesta presupune ca pentru acelasi
loc de munca, angajatorul va angaja 2-4 sau un alt numar de
salariati, care vor indeplini aceleasi atributii succedandu-se.
Angajatorul va fi nevoit, periodic, pentru fiecare luna, sa
intocmeasca graficul muncii si cel putin cu o luna inainte de
punerea in aplicare sa-l aduca la cunostinta salariatului. Includerea
salariatului in graficul schimburilor, in cadrul a doua schimburi
consecutive, este interzisa.

5. Regimul de munca de noapte. Anumite particularitati reprezinta
acea munca, ce conform repartizarii este amplasata pentru a fi
exercitata pe timp de noapte. Drept timp de noapte este numita
munca realizata in perioada dintre 22.00 06.00. Munca in timp de
noapte urmeaza a fi achitata in coeficient de 1,5 raportand la
munca timp de zi si insasi durata acesteia este diminuata cu o ora,
cu exceptia salariatilor angajati special pentru aceasta munca.

In sistemul medical, exista o hotarare de guvern care reglementeaza
durata normala a muncii de 24 ore. Din punct de vedere doctrinar
aceasta hotarare e neconstitutionala, insa din punct de vedere juridic,
aceasta este legala.

Regimurile de munca reflecta modalitatea prin care salariatul urmeaza
sa-si indeplineasca atributiile de serviciu, iar indeplinirea de facto, a
acestora are loc prin intermediul evidentei timpului de munca. Prin
prisma Codului de munca se evidentiaza 3 tipuri de evidenta a timpului
de munca:
1. Evidenta zilnica a timpului de munca;
2. Evidenta saptamanala a timpului de munca;
3. Evidenta globala/ sumara a timpului de munca;
Ultimul tip de evidenta reprezinta o denumire generica (sui generis)
pentru toate perioadele de evidenta, care depasesc saptamana de munca.
Determinarea perioadei de evidenta este dictata de perioada de timp, in
cadrul careia se repeta acelasi numar de ore de munca. Cea mai mare
perioada admisa pentru evidenta globala/sumara este anul de munca (un
an calendaristic). La fel, angajatorul urmeaza sa duca evidenta separata a
timpului de munca suplimentar, precum si a timpului de munca depus
noaptea (pe timp de noapte).

Munca suplimentara.
De regula munca suplimentara este interzisa conform legii, fapt care
exclude caracterul arbitrar al acesteia. Astfel atragerea la o munca
suplimentara poate avea loc doar in conditiile prevazute de lege (art.104
CM).
Se deosebesc 3 modalitati de atragere la munca suplimentara:
1. Atragerea la munca suplimentara doar prin vointa angajatorului,
aceasta fiind posibila in cazuri exceptionale, cum ar fi situatii de
calamitati naturale sau sociale (?), avarii in productie, pentru a
preintampina sau a inlatura consecintele acestora.
2. Atragerea la munca suplimentara, prin vointa angajatorului si
acordul salariatului. Aceasta este posibil de realizat, in dependenta
de necesitatile angajatorului a unitatii de productie, care poarta un
caracter urgent, iar tergiversarea lor ar duce la cauzarea de
prejudicii materiale considerabile.
3. Atragerea la munca suplimentara, prin vointa cumulativa
exprimata a angajatorului, salariatului si reprezentantilor
salariatului. Aceasta nu este dictata de careva cazuri stipulate
direct in lege, partile singure stabilind aceste cazuri. Angajatorul
va duce o evidenta separata a muncii suplimentare ori aceasta este
limitata si nu poate depasi 120 de ore anual, iar pentru cazuri
exceptionale din prima categorie, depasirea poate avea loc insa nu
mai mult de 240 ore in total, anual.
Drept munca suplimentara, indiferent de durata concreta a timpului de
munca sau a regimului stabilit de parti, va fi subinteleasa orice munca
prestata la solicitarea angajatorului, in afara graficului stabilit.
Pentru primele 2 ore de munca suplimentara, salariatul va fi
remunerat la coeficientul de 1,5 fata de munca obisnuita, iar pentru
celelalte la coeficient dublu. Interdictii si mai dure, legislatia prevede
pentru munca ce urmeaza a fi desfasurata in zile de odihna sau in zile
de sarbatoare nelucratoare. Astfel, in aceste zile, se permite doar
munca conform graficului, la unitatile cu flux continuu sau din
domeniul deservirii populatiei.

Reglementarea juridica a timpului de odihna
1. Notiunea timpului de odihna.
2. Categoriile timpului de odihna.
3. Reglementarea juridica a concediilor de odihna.
4. Perioadele exceptionale ale timpului de munca si ale timpului de
odihna.
Timpul de odihna reprezinta perioadele din cadrul CIM, in cadrul carora
salariatul este eliberat de indeplinirea atributiilor de serviciu si
respectarea disciplinei de munca, avand drept scop recuperarea energiei
consumate in timpul de munca si solutionarea chestiunilor de ordin
personal. Categoria timpului de odihna se afla intr-o stransa corelatie cu
categoria timpului de munca, insasi realizarea dreptului la odihna are loc
concomitent prin 2 cai:
1. Calea directa - instituirea unor perioade nemijlocit, care stabilesc
timp de odihna.
2. Calea indirecta prin limitarea timpului de munca.
Fiind doua componente a unui tot intreg, acestea coreleaza intre ele,
conform regulii inversului proportional.
Normele timpului de odihna formeaza un subinstitut al partii speciale a
dreptului muncii, care impreuna cu subinstitul timpului de munca, vor
forma un institut aparte. La fel in cadrul timpului de odihna, se
deosebeste un subinstitut mai mic subinstitutul concediilor. Respectiv
pentru sistemul ramurii, timpul de odihna reprezinta totalitatea normelor
juridice ce reglementeaza perioadele de odihna ale salariatului in cadrul
CIM si regulile de acordare a acestora.
Vezi documentul 18.11 mai departe