Puterile noastre singure sunt oare de ajuns pentru lupta impotriva ispitei?

Numai cu puterile noastre nu putem birui ispita; de aceea, atunci cand ispita ne bantuie, sa ne rugam lui
Dumnezeu, ca sa ne mantuiasca (scape) cu harul Sau419 (Ibidem, II, XXIII). Dumnezeu nu ingaduie sa fim
ispititi peste puterile noastre (I Cor. 10, 13). Olarul nu tine prea mult oalele in cuptor, ca sa nu crape de
prea mult foc420 (Sf. Macarie Egipteanul, Omilia XXVI, 3, op. cit., p. 147).
Din patania dreptului Iov se vede ca diavolul are asupra omului numai atata putere cata ii ingaduie
Dumnezeu (Iov 1, 12); iar daca Dumnezeu ingaduie ispite mari, atunci El da si harul indestulator spre a
tine piept incercarilor (II Cor. 12, 9). Harul de impotrivire se dobandeste prin rugaciuni. Cine se ispiteste,
dar, sa cada numaidecat la rugaciune; asa au facut Sfintii Apostoli in corabie, cuprinsi de furtuna pe lacul
Ghenizaretului (Matei 8, 25).
Rugaciunea este pavaza cea mai puternica impotriva ispitei: Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in
ispita (Matei 26, 41). Rugaciunea lumineaza mintea si intareste vointa. Asadar, talcul cererii si nu ne
duce pe noi in ispita este, nu sa ne scape de ispita, ca si Sf. Apostol Pavel a cerut si nu a fost ascultat (II
Cor. 12, 7-9), d sa ne izbaveasca de bantuielile ispitelor, care ne-ar putea pravali in pacat; sa ne dea
putere sa ne impotrivim, sa luptam si sa biruim ispita.