Curs 2 Istoricul teoriei deciziei

Ansamblul de idei, principii, metode de investigare care se subsumeaza termenului de

teorie a deciziei a cunoscut o evolutie deosebita plecand mai intai de la diferite credinte sau
curente religioase ( doctrine religioase), care in mare lor majoritate plaseaza in afara omului
mecanismul sau izvorul deciziilor sale. Contributii asupra teoriei deciziei le-au avut conceptele
filozofice, teoria probabilitatilor, teoriile si cercetarilor psihologice, dezvoltarea unor capitole ale
cercetarilor operationale, analiza comportamentului economic.
Izvoarele filosofice reprezinta toate marile sisteme si concepe filosofice in incercarea de a
dezvalui si explica raportul dintre gandire si existenta abordeaza intr-un fel sau altul si problema
raportului dintre necesitate si libertate. Acest lucru constituie incercari de a explica actul deciziei,
unele acceptand si altele negand, capacitatea omului de a decide asupra propriilor acte. Actul
deciziei indiferent de pozitia adoptata, reprezinta o problema centrala in aproape toate sistemele
filosofice.
Contributii ale teoriei probabilitatilor
Luarea deciziei juste inseamna determinarea probabilitatii de reusita pentru fiecare curs
posibil al actiunii, aceasta presupunand, alegerea acelui curs pentru care sansele sunt maxime sau
cel putin riscul este minim. J Bernoulli (1713) considera ca probabilitatea este un grad de
incredere sau grad de convingere pe care un individ il asociaza cu un eveniment incert si care
depinde de informatiile sale asupra acestui eveniment. De regula acest grad de incredere este
diferit de la persoana la persoana.
Privind aspectul probabilistic al teoriei deciziei, Bernoulli arata ca pentru ceea ce este
sigur si neindoios vorbind de cunostiinta si neintelegere. Pentru intreg restul vorbim de
conjunctura si de parere. Conjunctura asupra unui lucru inseamna a masura gradul sau de
probabilitatea. Stiinta conjuncturii sau stohastica este definita de Bernoulli ca stiinta de a masura
cat mai exact posibil gradele de probabilitatea a.i in deciziile si actiunile noastre sa putem alege
si accepta ceea ce pare mai bun, mai satisfacator, mai sigur, mai prudent.
Keynes arata ca probabilitatea exprima un grad de incredere rational carea leaga in mod
logic un ansamblu de propozitii luate ca ipoteze cu o alta propozitie care reprezinta concluzia.
F. Ramsey (1926) a adoptat punctul de vedere asupra probabilitatii subiective ramas si
astazi in vigoare conform caruia probabilitatile nu trebuie considerate ca un grad de incredere
logic ci ca expresie ale unui grad de incredere subiectiv interpretat ca fiind semnificativ pentru
comportamentul individului pus in fata unor evenimente.
B. Finetti a demonstrat ca si probab subiective se supun legilor clasice ale teoriei
probabilitatilor.
Pascal in aforismul Daca Dumnezeu nu exista, nu pierdem nimic iar daca exista
castigam totul ilustreaza aplicarea rationamentelor specifice situatiilor de joc la cele care
implica luarea unor decizii sau atitudini cu un grad mare de incertitudine.
Contributii ale psihologiei
Cercetarile clasice asupra actelor de vointa au conturat o schema de actiune, orientata
catre un scop in care se disting urmatoarele 4 faze. 1. Aparitia impulsului sau a trebuintei. 2.
Lupta motivelor. 3. Luarea deciziei. 4. Executarea actiunii. Privind esenta actului deciziei au fost
formulate numeroase opinii si conceptii care in cele din urma s-au contituit in scoli precum :
Asociationismul, Scoala tendintei determinante, Configurationismul si Behaviorismul. Lucrarile
unor reprezentanti ale acestor scoli, desi sunt lipsite de baza experimentala, prezinta interes
datorita incercarile de a clasifica actele de decizie. Aceste clasificari contin elemente, ce pot fi
considerate fundamente ale teoriei deciziei.
C. W. Sigwart, folosind drept criteriu confruntarea dintre factorii care raspund la
intrebarile: trebuie? si pot?, si functiile de relatie dintre acestea distinge urmatoarele tipuri de
actiune.
Trebuie? Pot? Tipuri de actiune
Da Da Impuls de actiune
Da ? Dorinta
Da Posibilitate: Da
Cale de actiune:?
Intentie
? Da Hotarare riscanta

Fata de clasificarile actuale, aceasta nu cuprinde renuntarea sau amanarea si nu ia in
considerare situatiile conflictuale.
Principalele tipurile ale lui W.James sunt:
Tipul rational: - se aplica in situatiile in care argumentele pentru sau impotriva unui
anumit curs al actiunii par in mod treptat si aproape insensibil sa se limpezeasca ele
singure in minte sfarsind prin a inclina in mod clar in favoare unei alternative pe care
ambii o adopta fara efort sau constrangere.
Decizia intamplatoare: - senzatia noastra este in mare masura aceea de a fi alternati cu o
anumita acceptare indiferenta determinata accidental din afara cu configerea ca pana la
urma lucrurile vor iesi destul de bine.
Decizia impulsiva: - are un caracter accidental deasemenea, factorul declansator fiind de
asta data interior: o descarcare spontana a nervilor nostrii in directia unuia din termenii
dilemei.
Decizia determinata de modificara scalei de valori: - apare atunci cand, ca urmare a
unui eveniment exterior sau a unei modificari interioare inexplicabile, trecem brusc de la
conduiata nepasatoare, neglijenta la aceea care implica seriozitate si efort. Consecinta
reprezinta abandonarea proiectelor minore care ne procupau pana atunci si imediat
acceptarea practic, a actiunii severe, serioase care nu reuseste sa smulga aprobarea
constiintei noastre. Este vorba de modif de conduita det de asa numitele procese de
constiinta.
Decizia determinata de vointa: - in acest tip, senzatia ca evidenta situatie este deplina,
ca ratiunea a inclinat balanta poate fi prezenta sau absenta, dar in oricare din cazuri cand
luam hotararea avem senzatia ca noi insine prin propriul act de vointa, am det inclinarea
balantei. In primul caz prin adaugarea efortului nostru la greutatea motivelor logice care
prin ele insele apar lipsite de capacitatea de a declansa fapta, iar in al 2 lea caz printr-un
gest de contributie creatoare a ceva care prin substituire actioneaza ca motiv logic.
Actele apartinand acestui tip de decizie se caract apoi spre deosebire de cele anterioare prin
senzatia efortului. Clasificarea lui James ia in considerare situatiile conflictuale dar nu
cuprinde elementele confruntarii dintre factorii necesitate si posibilitate. Principala lacuna a
acestei clasificari consta in faptul ca actele de vointa sunt atribuite unui eu autonom
nedeterminat cauzal.