a

rt
.l
ll
L
'l
1ta
.ot
l''
ra
n
.l
7
l
a
*
DE-A BABA OARBA
Sunt mici amindoi : Ciustino
siraci, orfani
ti
streini.
de zece ani gi Rosalba de
iapte.
Sunt
Tatdl lor cinta din flagneti pe la porlile oamenilor;i cdpdta gologani.
Apa au venit tustrei. pe
jos,
din llorenla.
$-atunci
Giustino era de gapte ani : el
;tia
sd
joace,
sd-9i fringa mijlocul
9i
si treacd frumos prin cerc, iar Rosalba nu
;tia
decit sd ridi
9i
sa bate din
palme tactul flagnetei. . . Dar toto bea prea mull vin,
;-atunci
era urit
Si
reu
da, era foarte rdu tdtd atuncea.
$i
sara, cind n-avea nici un gologan, ei
nu trebuia si plinga, daci le era foame, pentru ce asta supara foarte mult
pe toto
9i-i
bitea reu, de aceea a murit. . .
$-un
mog bitrin, care s a supirat
pe tdtd pentru
c-a murit, a vrut sa leiamuzica, dar ei au plins a;a de mult
ca sd le-o dea, incit moSul le a dat o,
9i
ei au plecat cu muzica
;i
nu s-au
mai dus pe acolo niciodata, Acum
;id
la o femeie batrini, departe-de parte,
tocmai la marginea ora;ului. Umbld toate zira cu muzico, gi sara se duc acasi
cu pine pi cu gologani. . .
Acestea mi le-a spus micul Giustino, c-o naivitate adorabila
si-ntr
o
romineasci pe care el o vorbea fdrmicdtor de stricat.
Eu am intilnit adeseori pe ace;ti sermani copii. El, intr un surtuc larg,
fdrd coloare
;i
cu buzunarile spintecate, purtindu-ti anevoie muzica-n spate
ea, intr-o rochitd scurta din petici, qi
c-un baidera; de lind vechi, pe care
Giustino i-l infdgoari in flecare dimineali, de doud ori in
jurul gitului, il
lncruci;eazi peste piept gi il innoadi la spate, frumos, ca si nu receasc;,
$-amindoi
merg, a;a tri;ti
;i
perpelili, mititeii de ei, copilul inainte;i surioara
dupi el,
9-amindoi
isi tirasc picioarele in nitte ciobote mari gi grele, pline
vecinic pedinafari;i pe dinleuntru de noroiul bilboacelor de prin mahalale.
Se odihnesc pe la raspintii.. , Giustino s-apleaci de
;ale, ;i-ncetinel
i;i pune muzica
jos.
Aliturea, UcuIi s-ataz-amindoi
pe caldar'im. C-un fel
de frici uneori iti privesc imbrdcdmintea lor sdraci. Ei simt bine cA au ace-
Ieapi ginduri, de aceea foarte rar i9i vorbesc. Citeodatd privirile lor pornesc
al;turi gi s afundi in zarea cerului. Cind timpul e frumos, ei simt ceva ca
o mama bune, care std lingd dingii,
5i-i
mingiie; co bucurie tristi, c-un
zimbet bolnav iti intind gitul
;i
si incalzesc in soare chipurile lor galbene,
lungarele, bdtrine
gi nespelate, cu ochii mici, impainjinili, ingropati sub
frunli inguste, cu urechile mari, cu umerii obrajilor scoSi ca la mongoli,
;i
cu brzele lungi. subliri, u5(dte
(i
vincte ca piatra.
Dar toamna se duce
9i
vremea prinde a se-nispri. Cerul devine mai
posomorit, casele mai inchise,
5i
oamenr mar
.di.
Dupd o zi rece
ti
ploioasa, petrecute mai mult pe sub ganguri, ei se
hoterdsc si mai faca o incercare. Ciustino scoase-un suspin adinc gi ndbusit,
ca se nu-l audi mica Rosalba, i9i lui muzica-n spate,5-amindoi, fldminzi,
frigurosi
5i
descuraja_ti, plecara, incetigor, de-a lungul stradelor ude
;i
pustii.
Abia mai pd;esc, goviind, prin picla
deasa ce ineace orasul amutit;
de sus burnileazi
-
intunericul cade din ce in ce mai greu gi mai rece peste
din;ii. Un vint, cu toane repezi, le zv'irle n obraz puzderia
de stropi
ti
ei
iti indeasi pe dedesubt, la subliori, m'inu!ele lor ude
9i
amorlite.
intr-o ulilA ?ntunecoase, la u9a unei cafenele, Ciustino invirtegte la
flagnetd Volurlle Dundrii, schimbindu-5i minele i trudite pi ducindu-;i-le pe
rind la gurd, ca se le dezmorleasci. Rosalba se zgrebulette pe la ferepti,
uitindu-se-nliuntru. Prin geamurile asudate abia strdbate o lumini bolnavd
;i
fumurie ce se ineaca in picla de-afari. in apropiere, un cine nervos
i$i intinde gitul inainte
)i
insole;te c-un urlet prelung
9i
sfisietor turluitul
fla;netei.
Giustino schimba cintecul,
;i
Rosalba, tremurind, deschide uga si intra.
O duhoare grea
ti
incropita o izbi in fala
ti,
pentru
'intiia
oard, chipurile
searbede
5i
ochii holbali ai
jucdtorilor
de cdrti o infrico;au.
Galbana, sfiicioasd,
inginind o milogeald fira vorbe, cergind cu ochii mai mult decit cu glasul,
ea-gi intindea talerul pe la toate mesele
;i
nimeni n-o vedea
5i
vaietele
cintecului de-afara i se
jiluiau
in urechi din ce in ce mai sfisietoare. Din
nou se-ntoarse oe la aceleasi mese.
Hai, pleaci de-aici I ii ziceau toti, rdstit.
19i lisi ncetigor mina-n
jos,
dezniddlduitd. Cind vru sd iasa, simli ce
i se taie picioarele sub dinsa, stdtu in loc;i privi dureros qi aiurit in
juru-i.
e,
t,
EdAf]Fl5
rl
Unui om de llngd u56 i se fdcu mild gi-i
dete cinci
parale.
Fla5neta tdcuse,
Copila se apropie de frate-so
umiliti, pe
lumatate
moarti,
ti
cu un glas
lelinat, lntinzind Tn intuneric pumnul
ln care stringea gologanul,
ea suspind:
-
Numai. . . crnci parale
l. . .
I
I
)
1
lYicul Ciustino isi ndbuqi in piept
un oftat, tdcu gi, opintindu-se din
risputeri, i:i ridici in spate marea lui muzici. Niciodati
nu ise peruse grea
ca in sara aceea. Amindoi se indreptari spre casa. La coll se oprir;. Fetita
intra gi cumpira un corn. incepuse o ploaie
m:runte. Piciturile se inteteau
;i
Ie improgcau obrazul din ce in ce mai repezi. Intrar; sub un gang. FetiJa
duse cornul la guri
5i
vru se muste, dar i se paru prea mic,
:i-l
intinse
intreg lui frate-so, rugindu-l sd I manince
el tot, pentru
cd ei nu i-e foame.
Giustino,
5i
el, se
jura
ca nu i-e foame de loc
;-o
ruga se manince numai
ea. Sfirs ra prin a I rupe in doua.
$i
cum molfdiau ata, incet, ii podidi plinsul
;
uzi leoarci:i rebegili de frig, ei se imbritigari
5i,
tremurind in intunericul
rece
5i
mort, se stringeau, se inghesuiau unul intr-altul,
ca si se,ncilzeascd.
Llcrimile sdrate li se amestecau cu ultima imbucdtura. Rdmasera aga citeva
minute. Ochii ii usturau
9i
le ardeau in cap. lsi inghileau saliva, ce
le umplea gura c-un gust de legie. Timplele grele
li se zbdteau,
9i
junghiuri
asculite ii teiau, ca niSte cioburi de sticli, prin
toate incheie-
turile.$i inimele amindurora se st[ingeau, rici gi
lesuite, ca-ntr-o amorleald
de veci.
Dar ploaia nu mai contenea, gi
ei trebuird sa plece. Prin smircurile
mocirloase ale ulilelor pustii gi fara felinare, mergeau incet, trudjli gi dezna-
dejduili, ascultindu-9i flegcditul ciobotelor mari si grele. Giustino inainte,
sfigiat de gindul cd sufere surioara lui
;
Rosalba in urmi, muncitd de chinul
ci n are destula
Dutere
(d
si duca pi
ea muzica-n spate.
Jos,
peo rogojind, linge vatra rece, cu hainele leoarcd pe
din;ii, rupti
de oboseala, lihnili de foame gi stircili de frig, se culcari sd doarmi. Se
zgircira unul lingd altul, sub un
1ol
prdfuit,
9i-5i
suflau
'in
pumni ca sa
ti
dezghele degetele, De-afara se auzeau pleosciind picdturi mai mari si mai
dese. Vintul hilina u;a gi ferestile, gi-n bezna oddii se auzea regulat, suind
;i
scoborind, sforeitul babei, care dormea dusa pe-un pitucean
ingust de
scinduri. Copiii, multd vreme, rdmaserd de5tep1i. in capul lor
{iuiau
cintecele fla;netei, ca ni;te glasuri triste, ce se
jileau
a foamete, a moarre,
g-a dezndddlduire. Din timp in timp tres;reau ca de spasmurr
-
si
flecare se uitase pe sine, pentru a se gindi la durerea celuilalt. Cit de
mult sufereau si cit erau de betrini, bielii copilagi
*
atit de mrci
t
atit de
nenorociti !...
B
Cind se de$teptar, a doua zi, iii simlird obrajii inecali intr o lumini
calde. Soarele zvirlise un smoc de raze De cdDitiiul lor. Ei se sculari veseli,
int;ri-ti,
;i
pornird de-acase plini de speranli
9i
de curaj.
Era o zi frumoasi care le didea via1e. Albastrul cerului, cSldura soarelui
detteptau intr ingii amintirea dulce a fdrmecdtoarei lor
1iri,
Ciliva copii se
jucau
intr-o curte.
Giustino, voios
9i
plin de incredere, i9i agezd flagneta in poarta
9i
cintd.
O servitoare ii aduse trei gologani. Erau fericili. Mincara pe fug; brinzd
de-un ban gi pine de doi,
;i
ochii lor se sorbeau, umezi gi sclipitori de bucurie.
La collul stradei, intr un mic maidan, se intilnird cu vro patru coPii
de sama lor, cari se
jucau.
Ei au inleles indati ci erau buni prieteni, deSi
se vedeau atunci pentru intiia oara. Cu ce sd inceapa?... lnvoiala se
facu iute.
Bobo oorbo ! Bobo oorbo / strigare voiogi cu to1ii, serind, bitind din
palme,
;i
zvirlind cdciulele-n sus. Un copil i5i deznodd un testemel
r
de la
git. Ciustino ili atez; muzica deoparte
9i
se lasi sel lege peste ochi. lYica
Rosalba privea nebund de bucurie. Ei uitaseri foamea, frigul gi suferinlele
de ieri. in ceasul acela nu mai erau streini, orfani, saraci
ti
n izbeligtea
nenorocirilor.
$i
curn treceam pe-acolo, gindindu-ma la nicazurile mele, ma simlii
deodata cuprins pe la spate de doud mini mititele
;i
slabe,
9
un glas nebunatic
strige:
(rcom
prins
/>. Dar simli indatd ca sunt ceva mai mare decit ceea
ce voia el si prindd,
ti
cum igi ducea minele la legiturd, ca sd gi-o ridice de
pe ochi, copiii nivalira spre el rizind
$i Iipindu
i:
--
Nu te desface l... Nu te desface 1...
Si eu am stat privindu i, pind ce
5i
au ispravit
jocul.
Apoi am plecat
incet, cu Giustino
li
cu Rosalba,
;i
cum mergeam aga cu dinSii, Giustino
imi insira pisurile
lor, c o adorabild naivitate
Si
ntr-o romineasce farmdcator
de stricatd.
Drn volumul
,,NUVEIE
'
I
lesteme/
-
basma.
MOGTLDEA
Am invalat cu el in
$coala
primara.
Nu-mi era drag, pentru c avea o
figurd riutacioasd gi pentru ci, de cite ori se uita la mine, se strimba, ceea
ce a f;cut intr-o zi se-mi para grozav de bine cind am v;zut pe d-nu Udrea
c-o datd mi I inSfaci de urechi gi I toarne << la bancd >>, Turnatul la banca
era teribil. 14icul vinovat era agternut cu pieptul pe capdtul bincii
,
un monitor
il
linea
bine de
51rumaz,
altul de picioare,
;i
domnu ii tregea cu varga la. . .
spate, ca sa goneascd mintea la cap. Uneori domnu se infuria stratnic de
Tipe-
tele nenorocitului
copil,
9
atunci vergile
se rupeau
una dupd alta,
5i
asta I
necejea
ti
mai rau.. pe domnu, vezi bine.
-
Cambur I sh-mi aduci mini douizeci de nuiele bune; se nu te mai
vid cu paie de astea, c;fi rup urechile.
Ai inteles?
Am inteles I
$-a
doua zi bdiatul butnarului
I
de la Podu Verde, Camburachi 6ogo/os,
venea cu maldarul la spinare.
Ce ochi de drac impelilat avea Mogildea;
ti
ca un viezure i9i risucea
capul, o clip; n,avea astimper. Biietii ii ziceau < Michiduti )). Nu puteam
pricepe unde dispirea el in timpu I recreatiei
;intotdeauna
o zbughea pe poarti
cu ci.tiva tovaragi
ti,
cind se intorceau, aveau gi ei un aer misterios
ti
viclean...
Stiam
ce <<tata> lui Mogildea e leg;tor de cdrti
ti
ce
tade
peste drum de
;coald.
Mai auzisem cd < Michidu{i are dugheand in girliciul unei pivnili )),
dar fiindcd eu apucasem din capul locului si mi uit la el cu sfiald, ceea ce,
neapirat, il fdcu sd ma priveasce de sus, se stabilise de la sine intre noi
amindoi un fel de micd dugminie, care ne indirjea
ti
ne stringea pumnii pe
sub bancd, in atteptarea surdd a unei definitive incercdri de forle pe dealul
Tuguietei.
Nu
;tiu
de ce mi-era frica de el, degi era mai mic decit mine.
imi intrase-n cap c-are se me umileasci. Dar intr-o zi am repurtar o vtclone,
10
I
Butnor dogar.
de care
qi
astezi clnd mi-aduc aminte
parcd
mA umple un sentiment de mln-
drie. D-nu Udrea ne exPlicose << prinderea lui lsus ln gridina de la Ghet-
seman i >.
-
Care
ttie
s-o spuie
9i
el a;a?
Un moment de profundd ticere. Era primevard; beietii se u.itau la un
zarzer b;trln, care inflorise devreme.
E..
$i
md scol, ridictnd doui degete; dar ce tare-mi bdtea inima ! 11
-
Spune I
<< Domnu >'iti lasi plictisit
capul
imi arunce
o cdut;turd
infernald. imi
Frumos
trebuie s-o fi depdnat
eu
capul,
9i-mi
spuse un
(
bravo, piciule
-
Spune-o
si tu, Tebirce I
Pe
mina;
monitorul
de la banca intdi
dresei glasul gi ncepui.
. .
cici domnul Udrea
i;i ridici odati
!> care-mi
aduse tot singele n obraz.
Modestia
la o parte. . . n-avea de a face.
-
legi afari,
migarule I la-li
ti
catrafusele
de acolo, spurciciune
!Treci,
piciule,
in locul
lui 1... Asa !
$i
poarfite
frumos.
late-m5
s monitor pe banca a Vll a I
ylulte
bucurii am avut de_atuncea,
multe emotiuni
mari gi
fericite am apucat
in fuga vielii, dar fericit
9i
mindru
ca-n ziua aceea nu m-am simlit niciodati.
Dupi ce-mi agezai cir,tile gi
caietele
in bancd, inaintai
binitor capul
9i-mi
numarai supusii;erau
opt. l,1d mai uitai
o dati bine:da, in celdlalt capdt al bdncii, care se chema cocdd... prrcepetr
de ce, era chiar e/ smolitul
ii
micul Mogildea.
De astd data nu se mai
strimba la mine.
Mi se pa,u un an pini
'
aud tlopoJelul.
Agadar,
Michidufi
era <in gidi > la mine; dimineata
si demeaza eu
il ascultam,
eu ii privegheam
caietele,
eu ii puneam note Ia invi{dturi
5i
la
purtare,
in catalogul
meu, scris de <,Mo;u
petrochi
>> cu cele mai fTumoase
litere gotjce,
ce am putut si vid vrodatd. Si fli student in clasa a ll-a pri-
mara,
ti
sA ai pe linga aceasti onoare
-
ti
opt biieti in
;dde,
mi se pare
ci e de ce sa te fuduletti. Vi puteli inchipui
cit de adinc ofensat rr .Un s[n!r,
cind un tic;los de alvitar mi-a strigat intr o zi de la spate: << Hei, mi bdielaq,
iti pica
batista ! >> I.4-am intors, firegte, sa vdd
ce e: imi atirna ceva, dar
nu era batista. Alvilarul pufni de ris. Ce dobitoc. . . S;-ri batd
joc
de-un
monitor ! Dar gi
mama, zeu, pesemne
cd nu mai
;tia
altd croiald de
pantaloni
I
Hai, nu vrei se vii cu noi ?
Unde ?
La mrne... la dugl-eara...
Ce limpede mi s-arat-acum in minte... sint douizeci si sase de ant. .
toate se dau la o parte... v;d cesuta lui f,logildea,
o bab; ste la fereastrd
12
ti
se uitd cu drag la noi, o bure de ploaie
ne lustruie5te ghiozdanele
de
glanl
r,
aud clanla de la portile
pi pe
Michiduld rdstindu-se era ta el
acasa:
Da' haide, intrali, ce dracu I
$i
mergem
cu totii in fundul ogrizii, o rala le;easci fuge naintea noastri,
mdceind, speriatd. . . Michiduli scoate-o
cheie din buzunar, descuie lacatul
qi
dd uga la o parte.
O, ce minune ! Cine l-ar fi crezut ata de bogat?...
Pe polili
albe de brad, de o parte qi
de alta, in girliciul pivnilii, toate bund-
tetile pemintului.
. .
9i
cu ce rinduiali sint atezate I in cutioare de carton:
rahat, smochine,
ro;cove, halva,
migdale, cofeturi. . . Ochii lui Michiduta
sticlesc ca de pisicd.
Ne-a;ezam jos
pe treptele girliciului.
-
Di mi de
;ase
parale
cofeturi de cele galbene. . .
Pe tevili de mucava micul negustor ?5i servette mugteriii
cu o inde_
minare
care md uime;te;
el cintdregte
tot ce d;.
Eu
ntct un
Da' tu. . . ce vrei ? spune.
me uit
finte,
c-o poftd de care mi e ruqine, la un botigor de icre
cit o nuci, asezat frumos pe-o frunzd de vi,td. Mi gindesc
cd n-am
gologan
;
;i
mi lasi gura apd.
-Te
cred, drigufd, dar sint cam scumpe !... Ai parale?
De unde-a
Stiut
lYichidula
ca eu poftesc
la icre?...
S apoi, de ce mi_o
fi vorbind
a5a peste picior?
Recunosc ci el e cel mai bogat si mai fericit
copil din lume,
;i
simt pentru
el o admiralie pe care-mi dau toat; osteneala
s-o ascund,
dar
ti
eu sinl monitor...9i
miine eu il ascult,
eu.ii pui not;.,.
O, nelegiuit
corumpitor de suflete,
ispiti infernal; !
Cu v'irfu I briceagului,
trei frimituri
cit greuntele
de popu5oi,
numai
trei frimituri...
uscate, pline
de colb... N-am mincat icre a1a oune ce
cind sint 1.. . Nenorocitule,
iti m;ninci
con$tiinla gi gloria
ta de monitor !
--
Banca a saptea !.
-
Bine, domnule
I
-
Ce noti i-ai pus
Prima.
-
Ce spui, frate ? la
. Cum a mers Mogildea ?
la geografie
?
ie;i,
l"logildea, la harti, sd vid
9i
eu minunea asta.
ru(iodta
"coperit;,u
un slrdt dc.d(.
t
C/dnl- piele
cu fata
13
dr1*,r,ht
lata
ii;\[ri
.
.
.-
--
--.-"r-'-t T
.
I
T
-,
L,
in clasi s-a fdcut lntuneric qi n-am mai
$tiut
nimic. Clnd m-am de$teptat,
eram ln genunchi
la tabl;, urechile lmi ardeau ca focul, MichidulS din bancd
se strlmba la mine, iar eu aveam sentimentul ci mor.
Din volumul
,,CLIPE
DE t/N/tIE"
iN RluNur- cnAcruNulur
Pentru a treia oard'intilnesc azi pe batrina asta cu doi copilagi de mini.
Ce slabi i, sdraca,
9i
de abia merge. E imbricatd intr-o calaveicd
I
din petici
toate, pe cap, o broboadi de lina galbuie,
9i-n
picioare tiriie rdmdsitele
unor fo;ti
;o;oni.
Copiii, gatili in vechitLiri de cepitat, palizi la fa1d, se uiti
cu ochii mari, speriali, pe Ia vitrinile pline de
lucirii.
O, ce mila mi-e de copiii siraci, cari n-au
jucirii
de Criciun,
;i
carora
Anul Nou nu le-aduce nici o bucurie. Si totusi nu-i aceasta cea mai trist;
pagind din viata lor I
Cum a9 vrea sd
;tiu
ce gindesc ei acum ! . . . Probabil, ce gindeam
gi
eu la virsta lor. lmi vid a;a de bine copildria mea in privirea lor
extaziate, in dorinliile gi priva!iile lor, in paloarea felei
;i
in s;recia
imbricdmintei lor.
$i
merg dupi ei, l'ingd ei
;
viala mea se amesteci-n
clipa astd cu a lor, b;lrina mr-e si mie buni(;. F o zi de moin;, parc;-i
primivari. Strada-i ticsit6 de lume. Trdsurile, pe doud
lirurr,
se miFca
incet, ca dupi mort. Prin privdlii
e o imbulzeald
t-o
zarvi ameli-
toare. Se mire batrina de-atita sodom
2
. . . Ne-am oprit in fata unei
vitrine mari.
l, ce frumos e, bunicul;. . . Eu a5 vrea sa am arapu ila cdlare pe
{ap.
. .
Da' tu, Lizico, tu ce-ai vrea?
Eu?. . . Stai si
!i
spui, . .
$i
Lizica se uite ar\elita: parcd i,ar fi frici
se ia aga iute o hot;rire. Sini at'itea lucruri frumoase,
ti
toate i plac, toate
fac sa-i bati inimioara, de surprizi, de dorinli cari nu se pot realiza.
Eu vreau papuga aia mare cu pelSria rotie.
$i
Lizica o arate cu degetul. Un popor de pipu5i, cu bralele intinse, cu
obrajii umflali
9i
rumeni, par a privi mirate la noi, cu ochii lor de mdrgele.
Cd{ovei(d
-
scurteic6.
Sodom multime, sumedenie de oameni
2 '15
'{o
;
t'
A
E
L
i
$
:i
i
4
'l
..'
ii
s
f
:t,
&
i
;.
.,---',"
t:cui rrdcn.-.
isaagrif,u,t
-,,j!"*-i
ln mijlocul lor, e una mai mare;
fi
std in picioare,
$i
are ciorapi, gi pantofi
de lac,
gi
e gdtite 1n rochie de metasd. . . Pe asta o vrea Lizica.
*
Auzi, buniculd, lonel zice c6 papupa
asta mare vorbe;te. . . Nu-i
aga cd pdpuqile
nu vorbesc?
-
Haideli, copii, nu ve mai uitali, ci astea nu-s pentru noi,..
-
Da' pentru
cine-s, buniculi?
*
la. . , pentru cei bogali I
-
Da' noi nu slntem... bogali ?
$i
se duc, Lizica mai intoarce capul, ca sd-9i ia adio de la pipuga
ei.
16
lar eu md uit pe urma lor, glnditor..,
)
lntr-un fund de mahala v6d o cocioabd veche, pleogtiti, lngropati ln
pemint plne ln ferelti
;
geamurile slnt murdare, sparte
5i
clrpite cu hlrtie;
lnliuntrul e o lumind v1ndt6, fumurie; pe perelii umezi slnt clriie de ploaie.
O rogojind ruptd acopere singurul pat gi
singura mobild a acestei vizuini,
la cepdtli, lingd soba care-i mai totdeauna rece, slnt aruncate vraitte
loale
vechi, cari miroase-a bolnav.
Acolo vdd intrlnd pe
(<
bunicula )) c-o
pline la sublioarS,
9i
cu cei doi
copilagi, cari nu
$tiu $i
nu pot lnca pricepe cum se face asta, cd nu slnt
ti
ei
(
bogali >.
$i
n-au de niciiri nici un ajutor,
9i
nu-i o mlni de birbat s-aducd
o donili de api-n casd...
Si mline e Criciunul !
Din volumul
,,CtiPE
DE t,Ni'TE,'
ciTrvA
PARAZTTI
No. 1
lnalt, frumos,
elegant gi pururea
zimbitor,
Se scoald la 11 si, cind e
zor mare, intr-o ore e gata. lYuscalul il aiteaptd la poartd.
O, ce poza
trium_
fatoare i9i ia No.'1 cind se rdstoarnd in trdsurd;i cu ce aer marlial rAspunde
la saluturile pieton ilor I
La teatru, nu-l vezi decit pe
el. ln saloane,
cocoanele il consulti asupra
tablour lor, mobilelor, rochiilor. . . No. 1 iti r;sucette mustata,
face pe
gra,tiosul
ti 5i
dd pirerea
cu ifos, cdci No. 1 e un
june
care are gust gi
se
prrcepe
la toate.
intr o seari, la lY me X, ii cade din carnet
o, nu din gregeali,
trine-
inteles
-
o fotograf)e
;
se pleaci iute
l-o
ia, ciutind in
juru-i
c o frici prefd_
cuta. O doamnd, intrigatd, il intreabd a cui e fotografla. No, 1 face pe miste-
riosul
;
in fine cedeaza
;i
languros, melancolic, cu aerul unui om care-;i
smulge din inimi un secret sfint, arat; la toata societatea fotografia
unei
ministrese...
Cocoanele
toptesc
prin colturi. No. 1 iese radios.
Dac_ar
9ti
ministreasa, ar pune pe fecior si-l dea afari
;
dar nu gtie
;i-l
poftegte
o
dat; pe septimini la masd,
9i-i
intinde mina ca unui om de treab5.
-
De ce nu te-nsori ? il intreba, la o seratd intimd, M-me Y.
A, eu nu mi-am gdsit inca idealul I
!i
No. 1 i;i dete ochii peste cap si simuld un suspin. O cocheti, de
cincizeci si noui de ani, ii arunca o ciutdturA sever;, care aduse putini
rogafd in obrajii
juneiui...
De cind nu mai rogise !
ln fiecare vard pleacd la bdi, ln straindtate.
Dacd-i di mina...
ba bine
canul
No. 1 n-are pin acum nici o profesie
avuabild
1.
Cu ce-o fl pletind trdsura
ii
birtul
ti
hainele elegante si tot luxul in care se ldfdie;te?... Desigur,
cu
bilete de bancd... dar de unde? Vezi, asta e un secret al lui.
La o parte, pietoni ! Trece No. 1.
18
I
Avuobil
(fr.)-care
poate fl m;rturisit.
Y,t
No.2
Face pe literatul. E directorul unei reviste care nu mai apare gi fabri-
cant de ode la zile mari. Cititorule, cind vei vedea ci sund la u5a ta
;i
i;i
Sterge
picioarele pe pret un
june
galant, cu
joben
;i
cu guler de samur la 19
palton,
un
JUne
inspirat a cdrui mutrd
1i
i necunoscutd,
s; stii ca_i e/. Vine
se-ti ofere o diplome de pregedrnte
sau cel pulin de membru
fundotor
al
unei societdli
flctive, care lucreazi de se prdp;derte
pentru
<< culturo
poDorului
romin >>. Si cum inima ta buna gi generoase
nu poate
riminea indiferenta
la glasul
< poporului
romin >, ata de bine reprezentat
prin ferchegul
No. 2,
va trebui sd te execuli cu cit te iarta fllotimiar...
de la 40 de lei in sus_
E foarte activ gi foarte intreprinzetor.
larna
organizeazi baluri < pentru
fondul revistei
> sub patronajul
bogalilor, care nu citesc cdrti rominesti..
. cd de alelalte se spetesc citindu_le.
Vara adunl subscriptii,
adice tot un fel de franci, pentru
bustul unui om mare,
care inse poate
si mai astepte. Alalteieri,
mi-a trimes
;i
mie o chitante de
abonament,
La grea ananghie trebuie sd fi ajuns. Dar azi dimineafa l-am
vAzut rdsturnat intr-o birjd apelpisita
5i
m-a salutat . . ca un adevdrat erou I
Bravo tie, No. 2.
No. 3
Zice cd-i
jurnalist.
Nu l-am v5zut pe
jos
decit in incinta Camerei, ne{lind
permis
nimdnui a intra in Cameri cu birja. Prefecli genti/r,
dac-aveti vanitatea
si vi s-anunte
la gazeti sosirea voastre n Capitald, adresati-vd tinerului
No. 3. il gasi!i la Cap;a intre orele 5 si 7 post-meridiane:
<Simpaticul
prefect.
.. > coste un pol. <Agerul
;i
neobositul nostru prefect. . . > taie
ceva mai scump. Nenorocili
cer;etori de slujbe, daca vreli sd trelli citeva
zile in cele mai frumoase iluzii, si gti.ti
ca nu le puteJi cumpera pe un prel
mai moderat
;i
mai potrivit cu mijloacele si cu aspiraliile voastre
decit tot
la No. 3. E bun prieten
cu toli mini;trii. Pe < Bimbiricd > la f6cut marl.
E dator pe
doi ani la birt
9i
croitorul i-a ficut al cincilea palton in socoteala
unei
(<impaminteniri
> care-n toate iernile se pune
la ordinea zilei. Cind
il vezi r5sturnat in birji cu
jobenul
lui, cu havana lui, grav, cu bralele incru-
citate pe piept
9i
cu picioarele prolipite
in spatele birjarului, i1i vine si crezi
ce e cef putin
mottenitorul lui Zapa. Altfel e biiat bun : asti vari, c'ind l-a
prins polilia
c o micd escrocherie, el nu s-a suparat de loc. , . a inceput sa
ridi... voise sd fac-o
forsd...
de-o mie dou; sute de lei... Sperd si iasd
deputat la viitoarele alegeri. lYai gtii?
20
t
Filotimie
-
de(ni.ie, generozitate.
j
No.4.
E din neam mare: << scoborit cu hirzobul
din cer>>. Cu cartea nu s-a
Prea-mpecat,
dar cu cdrJile. . . lucru mare ! De cind era mititel se
prdpidea
cu pa
gravuri. La opt ani
j
uca maca singur
;
-
sunt un i i copii grozav de precoci.
71
La zece ani igi avea calul lui, un cal prea frumos care desigur era mai cuminte
decit el. La doisprezece ani pilmuia slugile, aga... ca sd,gi arate puterea.
La paisprezece ani, intr-un bal de copii, micul No. 4 in costum de marchiz,
cu spada la;old, se hoteri se-ti depuie inima-i inamorate la
picioarele
unei
domni;oare de saptesprezece ani : crudela pufni de ris. La optsprezece ani
rdmase orfan, bietul bdiat. La doudzeci
5i
unu de ani igi puse in cap si
sperie Parisul cu averea lui. lntreprinderea aceasta I,a limpezit de tot intr-un
an. Nemaigisind pe nimeni sd-i faca nitel credit se-ntoarse-n
1ard.
Cluburile
din Capitald cistigara un membru activ, neadormit de activ.. . << imprumu-
turile nationale )) cerute c-un tupeu nemaipomenit, ii asigurard lustrul,
splendoarea bet;toare la ochi, care adesea face minuni in <<inalta noastra
societate >>. La doudzeci
9i
cinci de ani fu ales deputat: tocmai implinise
virsta. La Camerd nu is-a auzit gurila. ln baluri face furori. Cauta o zestre
de un milion
;i
de cite ori are nevoie de un imprumut mai serios, spune
c-a gdsit-o. E convins cit poate un asemenea tip si {ie convins ce in
Iara
noastrd nu e nici un om cinstit
ti
cd toli funclionarii, de la copist pin' la
ministru, nu sunt decit
(
nigte parazili ! >. ii trec prin mine ?ntre patru
ti
cinci mii de franci pe luni. Nu gtie singur nici de unde-i vin, nici unde se duc.
Dtn volumul
,,FILE
RUPTE"
NOTE
F rsa dr,lce si Ie
pindesti
l. ., EsLi aicr
asta
ti-n
orice timp. Etti singur in mullime
sl
SI
I
oriunde vrei
'in
clipa
egti cu cine-.!i place in
s ingu ratate.
lat;, am trecut de
jumdtatea
vielii.
9i
cu ce sete md reintorc la inceputul
ei I A, copiliria mea a fost tristd, a9a de trista ca n-a$ vrea s-o mai tr;iesc
aievea: dar mi-e nespus de drag s-o cuget. Depirtareadd farmec suferinlelor
prin cari am trecut,
si
cind me uit'in urma, la mine, imi par eroul unui poem
frumos,
La
!ari,
intr-un c;tun sardr, pe valea Similri, cu fala la drum. o casi
veche acoperit; cu trestie
;
o selile intre doui odai podite cu scinduri de
stejar, in fund un iatac c-o fer;struie ce dd in livadd, perelii
9i
bagdadiile
albe, prispa lipite cu lut, ograda largd, din sus de poarta heiurile gospodiriei,
de
jur
imprejur gard de nuiele incununate cu mirdcini, iar dincolo de gard, in
toate perlile, dealuri rotunde, cu dumbrdvi pe coame, cu holde-nvirstate pe
dulcea revdrsare a coastelor pind-n giragul de silcii de pe malul girlei
-
acolo-i
toatd copileria mea, sdrmana mea copildrie !
Pldpind, bolnivicios de mic, suferind intr-una de friguri
5i
de dureri de
cap, stam zile-ntregi la fereastri, infAturat intr un
5al, 5i
mi uitam cu dor
la ceilalli copii cum alergau
;i
se zbinluiau pe afard, spulberind colbul
de pe drum, sdndtogi, vioi, imbita_ti de libertate. Risetele lor zSomotoase,
fermecetoarea gdldgie a
jocurilor
lor, umbra
;i
freamdtul copacrlor,
mugetul depdrtat al vitelor, ciripitul vrdbiilor
gi razele soarelui veneau la
mine ca dintr o altd lume, o lume veseld si fericiti in care mie nu mi era
dat s; tr;iesc.
Vara numai, in zilele frumoase
5i
calde de
pe
la miilocul verii, cind
m; simleam mai binigor, imi agternea mama o saltea pe prispd sub stra-
gina late din fala casei. Acolo mi vid adesea culcat, cu miinile pe prept, 23
cu ochii
pe
jumatate
inchigi, copil pe
jumitate
mort. Deasupra mea, lipit
de grindi, un cuib de rindunicd
9i-n
margine, inghesuili unul intr-altul,
doi puigori in tuleie, cu cagul la guri, clipesc din ochi, somnorosi
-
s-o
date tresar cind vine rindunica, lacomi
;i
speriali igi intind spre ea
pliscurile mari cdscate
9i
piuie,
;i
tremurd din aripioare. , . ce foame li-i
sdricutii de ei !
incet,
parc-ar
vrea sd m-adoarmd, a5a de lncet gi
de dulce se clatini pe
pdrete umbra teiului de lingd scard. Din cind Tn clnd aud cumPdna de la fin-
tine scirliind, un chiot lung in depirtare, un ldtrat de ciine, un plesnet de
bici,
5i
toate rdsund a;a frumos in aerul cald
gi limpede al zilei, c6, fdri sd
inleleg de ce, imi vin licrimile Tn ochi,
;i
pling, Un cildre! trece-n
galoP.
Ascult cum sune copitele calului
pe drumul uscat. A5 vrea si vdd, si-mi
umplu sufletul de mi;carea
;i
de priveli;tile ce mi-nconjoard, dlr sint aga
de slab, mi-njunghie
prin coaste
;i
am
Parc-o
greutate
Pe PiePt,
md dor
vinele gitului
;i
nu pot nici capul sd mi-l intorc. Tmi curg ldcrimile pe obraz
gi simt in gur; gustul lor sirat.
lYi gindesc la moarte, nu cu fricd, nici cu
pirere de rdu, pentru mine
Eu m am deprins, in multele mele nopli de friguri
;i
de nesomn, cu ideea c6
azi m?ine trebuie sd mi sfir;esc. .. sd adorm gi si nu md mai degtePt. Eu
itiu,
stiu
ce mA duc. Dar mi-e mild de mama, cA ea nu
$tie,5-o
vid cum se lupti
cu moartea mea fdra s o binuiascd. Biata mama, ce mult md lube;te
;i
cit
sufere numai din pricina mea,
lata, o aud viind mai mult o simt decit o aud, a5a de-ncet
Pdgette
S-aDropie;
cum catd la mine, cum imi suride de cald,,parc5-mi vin raze de
soare de
pe fala ei
palida, din ochii ei mari, de o nespusd blindeld
5i
bun;tate-n
privire. De nu m-ar cunoagte c-am
plins l. ,
lngenunche la cdpdtiiul meu
;i-mi
pune mina pe frunte.
Mi-alind orice
durere cind vine lingd mine,
;i
ce dulce mi-e si-i simt
Palma
ricoroasd lune-
cind incet
pe fruntea mea infierbintatd
-
Vrei tu olecu]5 de supd, numai o lingurd? .
Nu, mamd drage, nu
Pot,
zau nu
Pot
Dar caut se m-aret voios
-
Tncerc si-i surTd cu buzele mele uscate
ce-mi scir.iiie
pe dinli.
Pricep dupi
glas
;i
dupi ochi c-a plins
;i
ea . Mi se
pare mie c-amindoi
ne-ascundem
aceleagi ginduri,
9-aceleagi
temeri,
g-acelea;i lScrtmt.
24
La noud ani, primele zile de senetate, O, nespusafericire de afi sdndtos,
de a te putea
bucura de aer, de soare, de flori, de toate incinfitoarele frumu-
seti ale naturii ! Ca un ciine scapat din lant alerg, md tdvdlesc prin iarbd,
hoiniresc cit ii ziua de mare pe dealuri,
pe dragile mele dealuri ce atita timp
au fost ispititoarele vedenii, fantasticele tablouri ale ochilor mei aprin;i de
frigu ri .
Ciudat ! Eram apa de sigur c am s-ajung la cer cind m-oi urca in zarea
PaltiniSului. Vezi cum ma inSelam I E dincolo, pe cealalti culme de deal,
sprijinita marginea frumoasei bolti albastre. Stau pulin la chibzuri, md uit
inapoi spre casd, apoi la soare,9i-mi zic hotdrit : tot fecuieu drumu pin-aci, hai
g-oi
vedea odatd de aproape cum se impreuha cerul cu pemintul.
$-o
iau repe-
gior pe curituri, ma las singurel in valea pustie, largd, luminoasa, cu totul
noua pentru mine, trec un piriiag gi
iar incep sa urc i sus, inainte, v5d o pddure,
;i
nu pricep de unde-a rasdrit. in urma mea soarele se lase tot mai
jos,
valea se
rdcore;te : o linigte ca de vis ma impresoara, nu zeresc o
pasere
zburind. Acum
bag eu de seami ce neclintire-i in aer,
li
ce tacere, gi
cit de singur ma aflu
in toata intinderea asta de locuri neumblate. . . or fi vraiite, o fi tarimul
zmeilor sau al zinelor. , . poate-i un mare pecat ce fac eu, poate nu-i iertat
si calce picior de om pe-aici. lncep sd pd;esc mai incet, din cind in cind md
opresc, ascult, aud cum imi bate singele in urechi, me uit cu inima-ngrijatd
la pidure, cuget la mama ei cit ii de rea. . .pentru copii mai ales. Dar cum
sa intru eu in intunericul acesta de codru !la !... Un zgomot de vreascuri
rupte, un fo5net in frunzigul din apropiere
;i
inlemnesc pe loc. in fala
mea ste un mo'neag c-o traistd-n spate. Se uitaEi el mirat la mine ca la o
aritare. Mi intreaba apoi blind :
-
Da' ce cauti pe-aicea singur?
Dau si rdspund
$i
nu pot scoate-o vorbe,
9i
nici sd
1ip
nu pot,
9i
nici sd
fac un pas.
$-odate
me podldegte plinsul
;i
pling cu ldcrimi mari, tremurind
ca varga. S-apropie bdtrinul
ti
mI mingiie cu vorbe bune, pe cari eu de-abia
le aud. aga ca
printr-o
vijelie.
-
Nu-{i fle frica, dragul moqului. Ce, nu ma cunogti pe mine? Eu sint
Gavrild Pdduraru. Hai, ci la d-voastrd veneam, cu traista asta de bureti...
Aculi suntem acasd. . . 1J
.'e
-^
c,a-
:
.,.
.:
F
?
t
i
il
:l
!t
j
.i. :..
'
,,
1., -,
''
-Jt.
,
,1.,;
*
va
$-,
\rl
ll
'l
h
4''
ln fala noastrd soarele apune, valea se umple de umbr5. Pe drum mi
descoase
betrinul
$i-i
spun cum am vrut se vad dealul unde s-ajunge cerul cu
pamintul
si
locul de unde risare soarele.
-
Apoi, ii tare departe, zice mogul zimbind gi
cletinind din cap,
;i
puteai
se umbli mata mult
5i
bine, ani lntregi puteai se te duci a;a,
9i
nu mai ajungeai
acolo, cd de ce mergi, de ce se depirteaztr. Te amigegti. . . ai crede ci-i colea
-
da-i numai aga o pirere. . .
Cum mi lntristau vorbele betrlnului !
Am intrat in sat pe la aprinsul lumlnirilor. Toli acasi erau tngrijali.
Mama pusese si mA caute prin fintin i . Alerga tulburati de colo-colo lntrebind,
tfrF.
'"t
h
26
fringindu-5i miinile
;i
rostind vorbe fdri gir. Cind m-a vizut a TncePUt sa
plingi de bucurie.
$i
ce frumos m-a dojenit
ti
cum me seruta
ti
ma stringea
de duios la pieptul ei, parcd-i era teamd sd nu vie cineva si mi ia. Cddeam de
oboseali. Am adormit in bralele ei.
5i
toate noaptea am visat numai
prapestii
;i
coclauri. Rataceam parci singur prin locuri necunoscute
qi mi-era tare fric6
si nu m6-ntilnesc cu
(<
mama pldurii >.
l'1d-ntorc de pe dealuri descull, zgiriat,
prefuit, dar
lanto;, PeFind
soldele;te, in tactul zorit de foame al unui mar; pe care mi-l trimbilez
singur, suflind cit ce pot in mina-mi stinga adusd la gura in formd de cornet;
in dreapta-mi port arma, un bdJ de corn lustruit cu care me cred grozav.
Sint fericit cit nu me-ncape lumea: am descoperit intr-un fag bdtrin un
cuib de turturic;. Nu mai pot de nerdbdare sd spui acasd bucuria asta nou5.
-lYam5...
5i
iatd-me-s inmermurit in prag.
5i
stau a;a, mut, sastisit, cu ochii
boldili : din fundul odlii vine-nspre mine rizind un domn inalt, brun, cu
barbigon
-
barbigonul, mai ales, face o puternicd impresie asupra mea,
pentru ce n-am mai vazut pin-acum decit la capre felul acesta de barbi.
lYama-n picioare, de linga fereastra, md invaluie intr-o cautiture de mingiiere
nespus de dulce
5i
ride
5i
e:.
-
Uite la el, cum a rimas I Ce, nu-l cuno;ti ?... Frate-tdu, Costachi.
-
De unde si-9i mai aduc-aminte !... Era mititel, o mind de om
;i
bolnav serdculu, si sunt cinci ani de-atunci ... Da' ce umbli tu asa ca un
pui de bodaprosti ?
Eu, la intrebarea asta, imi intunec fird sd vreau cdutitura
gi
cu mania
mea de a md observa
pind
Si-n
momentele cele mai ridicole si
.mai
umili-
toare, simt cd mi s-a lungit botul din cale-afard
Si-mi
intorc fata spre parete,
ca sd nu mi vad-aga urit.
(Hei,
badila Costachi, zic eu in gindul meu, dacd
ma iai aga, mu mi scoli tu vorbulild din gurd, sd md pici cu luminarea >>,
Rispunde mama pentru mine. Inima ei bune
ti
delicatd inlelege numai-
decit ce-i in sufletul meu.
l
77
Aga s-a deprins, se se poarte
descull.
Eu, drept si spun,
mi bucur
de asta, c-atita ce aleargd, ciobote de fier sd i fac si tot le,ar veni de hac.
Pe urma-i mai sandtos aga. Lui ii trebuie migcare
multi, aer mult.
IYd ia el apoi frate-meu deoparte, bini;or,
mi saltd
;i
m_a;aza pe gentl_
chiul lui, cu fala spre lumind,
9i-mi
catd blind in ochi
;i_mi
vorbe;te
cu
multa dragoste
linindu
mi stinga drept spetar,
cu dreapta netezindu_mi
pdrul.
$i
vine;i mama sd stea linga noi, mi,soarbe
cu privirea,
i;i lipe;te
obrazul
de obrazul meu, g
atita md lauda, ce foarte
md rusinez;i
mi doare-n
suflet
ca nu sint asa cum spune m5muca. Oftez din adinc
auzind o;i_mi iau stra$njci
hotarire-n
mine ca astfel sd ma port de azi inainte,
incit laudele
ei sd fie
vorbe
adevdrate,
-
Da'cu;coala cum stem, mi rog? intreabd
bedila Costachi,
ca;i cum
:r fi-ntple< rc o?nde<r e',
-
Apoi cu gcoala
-
rdspunde
mama oftind
-
de la toamn_om
vedea
ce-om face, ci pin'acu, dd, de-abia ne-nflripardm.
Cum? Bdiat de noud ani, si nici mdcar
sA citeasce nu gtie?
Asta_i
ru;rne, mare rutrne.
-
Eu zic bodaprosti lui Dumnezeu
cd I vdd in picioare.
Cit am tras
(u
boald lui. numai inrma mea :tie.
$i
seara-mi spune b6di1a, cind mi duc sa md culc: < Se stii ce de miine
incepem la abecedar )).
Curios mi se pare, nu md pot deprinde
cu g?ndul
ca domnul acesta
mi-e frate. lmi vorbea mama de el, imi vorbea adesea de un frate care-i
in oaste la Bucure;ti, dar Bucure;tii pentru
mine intra ?n domeniul
basme-
lor,
'in
orice caz era ceva aga de departe de pamint,
ca niciodat5 nu mi-am
'inchipuit
cd s-ar mai putea intoarce cineva de acolo.
$i
nici mecar n-am cdutat
vrodate se-mi alcetuiesc in minte, pe dibuitele, figura lui bedila Costachr.
Aga, mi-a mai vorbit mie mama gi de un alt frate,
Gheorghie5, care s-a inecat
in iazul de la Patra;cani. Era biiat merigor, de vro paisprezece
ani, bilan la
chLp;i foarte destept.
!a
plecat singurel intr-o zi, ferd se-i bage de seamd
cineva din casa,
ti
cind a a]uns la iaz, ceasul cel rau se vede, s-a dezbracat
t-a
intrat si se scalde,;-a scapat lntr o bulboaci, l-a aruncat apa o dat-afari,
gi vezind pe Neculai lvloraru c-aleargi spre el, cic-ar fl strigat tare :
(.
Scap;-ma,
bade Neculai, mai iute, mai . . . >
$i
iar s-a dat afund,
ii
iar a ietit zbitindu,se
28
{y
cu moartea; dar plni si se dezbrace Neculai, cu licomie l-a tras apa
de istov pe
bietul copil
;i
dus a fost. Pe la toaci treceau nitte
ligani
pe
drum. Mama
iedea
pe prispi gi
cosea. Deodate aude pe unul zicind:
(<
laca,
de-aice-i b6iatul care s-a lnecat >>. Ea scapi lucrul din mlni
g-aleargd
dupiei
gi-ntreabi
lngrozitd: <(Ce spuneli voi? Ce biiat s-a lnecat? )).
$i-n
vreme ce
Iiganii
se tot codeau cum si-i spuie, iate ce soseite din sus
gi
badea Neculaai,
pllng1nd,
cu capul gol,
cu hiinulele lui Gheorghieg ln bra1e. Tata nu era
acasd.
Biata mdmuca ! . . . Trei zile s-a bocit umbllnd aiuritd De mal. 29
striglndu-gi lntr-una
odorul pe nume.
Oamenii riscoleau iazul cu
cu nivoade.
De-abia a treia zi
pe
seari l-au Dutut scoate . . ,
ln tdcerea nop.tii, lmi trag plapoma peste cap
;i-mi
petrec toate astea prin
minte
ca
gi
cum le-ag fi vizut aievea. Atit m; glndesc
$-atita
se amestece in
inchipuirea
mea cele posibile
cu cele imposibile,
lncit m-a;tept ca-ntr-o zi
sA ved ce se deschide
u;a deodatd
$i
intra rizlnd un bdiat bdlan, cu ochii mari
pi
isteli, g-aud
pe mama ziclndu-mi :
-
Ce, nu-l cunogti ? . . . frate-teu
Gheorghieg.
Din volumul
,,FILE
RUPTE '
pr;jini
$i
toN
-
Taci, mama hii, nu mi mai boci atita, cd doar nu mi pornegti la
groapa.
$i
nu-i era de alta, da' acu-i venea
9i
lui sa plingd de lacrimile mi-sei,
;i
... mai mare ruginea, cogemite flicdu, s5-l vadd fetele,
Si
mai ales Catrina
lui Balteg, plingind ca femeile.
Nimeni nu-l chema, nlmeni nu-l silea
-
se ducea e/ de bunivoia lui,
5i
nu era, la adecitelea, taiere de cap
-
ci, slavd Domnului, Nituce al Saftii
n-a fost mai breaz decitel, nici Pintea, nici f{drgirit Buzatu,
9i
s-au dus,
;i 5i-au
ficut anii,
ti
nu le-a fost nimica, ba s-au intors mai zdraveni,
AFa-i, ca un om cuminte, griia lon. Dar ce duioasi era desP;rlirea
aceasta. De pus in cdrli
-
nu altceva. Toate fetele din sat
-
dar toate
-
venisera
si-;i ia ziua bund de lael cd nu degeaba era lon cel mai mindru,
cel mai voinic
5i
mai frumos fliciu de pe valea Dolii.
$i
una-i anina flori in
pilirie,
alta-i a5eza
prjminelile gi merindele in desage. Catrina a ingenun-
cheat sd-i lege mai strins nojilele de la opinci cind s-a ridicat era ro;ie ca
merul
$i-i
inotau in licrimi ochii mari, dulci, de o fermecdtoare blindelS
9i
nevinovdlie.
Cu stingdcie, ea scoase din sin un mdnunchi frumos de
d u mitrile.
Si nu le lepezr pe drum, bddici . . . poarti-le in sin c6-s flori cu
noroc,
Si s-a uitat induiosat in ochii lui. O sord buni nu i-ar fl surls cu mai
curati qi mai sfinte dragoste.
Au pl'ins fetele, au plins ca dupi un mort in urma lui. Vezi, ca numai
prin povefti
doari de-o mai il fost fepture omeneasci de sama lui lon.
$i
statura lui,
9i
chipul,
$i
vorba,
ti
firea lui,
9i
jocul,
9i
umblatul, toate toate
erau alcetuite la el ca sa-l deosebeascd de cealalta lume. Ca basmele
;i
cinte-
cele colindau prin sate glumele gi
t?lcurile lui de pe la
gezdtori.
Cine s-a tras lt
cu el o data in deget, ori s-a apucat la trintd, a doua oara nu s-a mai
semetit. Nu s,a nascut inci voinicul care sa-l ingenunche pe lon, ori sd_l
clinteasci cu un deget indarat cind
5i-o
inlepeni el, ca o birna de fier, piciorul
drept in pamint...
Era mindru
;i
frumos ca un zeu, cind i;i incruciga
asa
bralele gi se uita cu linigte la cite patru-cinci
vldjgani cari se opinteau
5i
se
izbeau ln pieptul lui, ca-ntr,un zid de piatri:
minuni, sa vezi cu ochii gi
si
nu crezi, La Pagti, el singur purta scrinciobul
cu
;ase
polili
lnclrcate,
de
trosneau speteziile in miinile lui. lar duminica, la hord, veneau bltrlni de
peste noui dealuri sd priveascd la
jocul
lui, s-asculte chiotele lui,
Cum sd nu pling? Cum sa nu-mi fie inima ingrijatd, Catrino drag5,
cind mi gindesc cd el in viala lui n-a luat o palma, n-a suferit o ocard,
nimeni nu i-a zis macar dd-te moi incolo,
;-acu,
ce-o sd fie, Doamne,
5i
cum o sd
gtie
el rdbda, cind l-or lua cu riul, cind s-or rdsti
;i
s-or sluli
la dinsul, cd la melilie nu-i ca acasd,
;i
poate,..
Of, mi se face intuneric
cind ma gindesc c-ar putea da cineva in el . . . nu qtiu
. . . nu
ttiu,
Catrino
dragd, ce s-ar intimpla . . . Doamne fere;te !
$i
amindoud 1gi flceau cruce, ca de spaima
unui trasnet, unui cutremur
mare.
Dormili
,
ma ?
$i
Florea
liganul,
care nici de data asta nu-ti isprdvise povestea,
vdzind
cd nu-i mai raspunde nimeni, tdcu. Peste citeva minute sforiia
5i
el. Numai
lon nu dormea. Cu fala-n sus, cu miinile impreunate sub ceafd, sta neclintit,
9i
se gindea.
O sciDa el
si
din focul istii. Asa-i, nu s-a lovit socoteala de-acas6 cu cea
din tirg. ln satul lui era impirat,
9-arci
a ajuns slugd la dirdala. lYuncegte el,
cd de muncit nu-i rugine,
g-ascultd gi-i
supus, gi-gi face ochii in patru
cind
ii spune cineva ceva, ce asta o
$tia
el .de-acasd
cd slujba cere invdldtura,
;i
invatdtura bdgare de seami
-
da' vorba-i cd el nu vede nici un spor s;
s-aleagd din toatd vrednicia lui. Slugiria gi
mustruluiala de-aici
-
treabd
s-o fl chemind, da'nu te face nici mai iscusit, nici mai om decit e$ti. Aici
nu-i socoteala nici de pricepere, nici de hdrnicie
-
aici nu se misoar; minte
cu minte
gi voinic cu voinic . . . A, cum l-ar stringe el in brale pe badea
32 Ghi1i, serjentul, cind se vie vorba la o adicitelea... de-un care pe care.
De ce-i trece ca un for prin inimd de clte ori se gindette
la Ghile? l-e
frica de el ?. . . lon nu gi aduce aminte sa fl
ttiut
vrodatd ce,i frica. A5a nu
gi,a
gdsit in nimenea potrivS, ata de ugor i-a pus la pimint pe
toti cili s-au cercat
la trint; cu dinsul, aga de moi
5i
de slabi i a simtit in bralele lui de fier pe
cei
mai zdraveni
gi
mai falnici flicdi, incit el a ajuns la credinta cd, daca toati lumea
;i-ar
da puterea unui singur om
;i
omul acesta ar veni asuprd i cu minie,
lon, co bleandar
gi
co piedici
colea, cum
;tie
el, l-ar trimite si se duci
de trei ori de a berbeleacu. Hei, da'vorba i c; cu Ghite. . . e alta socoteal;,
nu merge a5a. Aici nu-i cu lopata, ii cu
judecata.
Aici golonul
te smerette. . .
poate fl o stirpitura cel care I poarte, gi tu cruce de voinic, st iei piatra-n
mina;i s-o arunci nisip
-
stai smirna inaintea lui gi nici circ nu zici. . . saracii
soldali, mai diha decit vitele rabdi I Sdstai drept, neclintit,
9i
si suferi
sa
ti
tragd palme
;i
minere de sabie in obraz pini te podide;te
singele
pe nas gi pe gurd,
9i
si nu
ltii
de ce,
9i
si n-ai dreptul si-ntrebi, ori si faci
o migcare. . .
Nu, Doamne feregte, el n-ar putea sd rabde una ca asta. De aceea s-a
5i
p;zit intotdeauna ca de foc sd nu dea vrun gres la ceva. A umblat el GhiJa la
'inceput
sa-l ia
gi pe el ata, ca pe ceilalli, da'a vdzut cd n-are ce cusur sa i
..
^,--i
i .- C .,,.^. .l^ ..r. /'_1,.:.. r^rt.
-^
^
gdsedsca. . . sr
Parca
r-ar I|
(rucd
ce a(ra. untld, bnt!,j, re pdSLe-un
picat !
$i
prinse deodatd a se gindi cu dor, cu
jale,
la ai lui. lse parea
c; n-are
sd mai vada niciodaU c6sula aceea curati, cu pdretii
albi, stralucitori,
din
marginea padurii
;i
vitele lor grase, si hora cu fldcdii cei maj veseli gi
cu fetele
cele mai frumoase. Satul, fineata, apa Dolii, padurea,
toat; valea aceea de o
fermecdtoare linigte
5i
merelie, i se arita acum departe, dincolo de hotarele
pim'intului, intr-o lumini de basme, care-l uimea;
5i
din lumina aceea minu-
nata se desfdcea ca o zine, inalti, rumeni gi
surizdtoare, Catrina lui Balteg,
cea mai cuminte
gi
maj frumoasd fatd din lume. Adormi cu gindul
la ochii ei
negri, blinzi
9i
mari
;i
sfiicio5i ca de caprioara.
A doua zi era inspeclie. De cu noaptea toli erau in picioare.
Soldalii,
zepdcili de recnetele sergenlilor, alergau in toate parlile,
neStiind
ce sa face
mai intii. ln sfir5it, dupi doud ceasuri de zbucium
;i
de harmalaie, cazarma
era maturata, prequrile intinse
ti
toate lucrurile aSezate la locul lor. Acum
zorul
5i
racnetele erau afard, in curte. Soldalii in giruri
drepte, neclintite,
I
Bleondi
-
izbiture, brinci, imbrlnceald.
33
\4b
W
Prg
\r
/.:
\
vr
steteau smjrna, parcd erau
'impietrili.
Sergenlii
ii preg)1gau
penlru
inspeclie. Fra ger stragnic
mijlocu I lui decembre.
-
Un'
Ii-e
nasturele de-aici ?
$irul
de soldali se cutremurd. i-oli ?!i
inmirmurili
spre acelasi punct.
lon se facuse alb ca hirtia. Ghi15, turbat, ll
de mineca de ia care i lipsea un nasture.
in fulgerarea acelei clipe de groazi, lon a
inaintea
lui
5-a
auzit deslu;it glasul
Catrinei
it,
cu ghionturi
;i
cu sfegtinii,
in dimineata aceea de pe la
intoarser; capetele
9i
priviri
linea
strins, cu mina stinga,
vezut pe mi-sa in genunchi
strigind: /onicdl Un pumn
34
zdraven ii zgudui creierii gi
nu mai vAzu dec'it o rotea_te de foc inaintea
ochilor...
S-a de;teptat tn spital dupd trei sept;mini de friguri. l'la-sa-l bocea la
cdpitii. Miinile lui erau numai tdieturi,
ii
trupul negru de batii.
lonici, lonica, sufletul mamei, ce p;cate-a fost se tragem noi pe lumea
asta ?
Ce face Catrina ?
--
Ce sd facd, saraca? Plinge toate ziua.
lon inchise ochii, ca sd-5i aduca aminte de ce s-a intimplat. intr o clipd
;i
reconstitui toati scena. Auzea din toate perlile strig;te furioase, palme ples-
nind uscat pe
obrajii tovardgilor lui
-
;i
parci avea o presimlire
ci in dimi-
neala aceea are sa-j vie gi
lui rindul.
Florea ii taiase nasturul de la minecl; s-a cdit in urma
gi
i-a spus drept
ce GhiG-l pusese de mult la cale sI faci fapta asta. . .
Chipul lui palid se rumeni deodatl la amintirea pumnului primit, ca o
piatra, in mijlocul felei
;
instinctiv bralele lui, amorlite de dureri, ficurd
o mi;care. . .
il vedea pe Ghi!5 cum se zbate sub genunchiul lui. lon ii lui capul
9i
i-l
?ndoi pe spate cu putere,
in aceeagi clipi auzi o trosnituri
li
simti ci s-a rupt
ceva in miinile lui
;
il ucisese
;
o ingrozitoare larme de trimbili
ii
cazu
ame!ir sub o grindina de lovituri. . .
Deschide ochii mari, se uitd lung gi
duios la md-sa.
-$tiam
c-aga are sd se sfirgeasci... De-acu... ce-o fi o fi!
Din volumut
,,lN
VILTOARE,'
SOCOTEALA
lon a plecat,
bodogonind, la curte. Vrea si mai vad_o
datd pe
boier, vrea
s5-l mai intrebe.o
dati,
sa-l roage frumos sa-i
deschidd qi
lui capul, ca el e
prost
si nu se dumireste in nici un chip,
cum de nu se
poate
el mintui de
datoria in care
s-a incurcat
acum trei ani, clnd a luat de la curte doi ooli si
o mierld
I
de papugoi,
ca sa aibi cu ce-ti scoate
casa din iarni. in mintea lui.
ca pe un rdboj, stau insemnate zilele de munca, falcile
de ar;ture,
de
prasile,
de cosit gi
de secerat
;
lanuri nemirginite
i se impinzesc
inaintea ochilor.
. .
ca un rob a muncit,
5i
el,
5i
nevasta lui,
5i
fata lui
;
gj
cu ce s_a ales? N_apuca
o dati si puie
franc peste franc,
cd vdtdjelul
ii
5i
lipea biletul galben
de la
perceptor.
l5i face iar socoteala; i se pare
ciudat de tot: pe
bun5 dreptate,
ar mai avea de luat,
jar
nu de dat.
5i
cu toate astea, cind
deschide boierul
condica
;i
le ia pe
scris iese altfel.
Nu mai departe decit azi dimineal;:
socotesc
ei ce socotesc,
boierul
cu
vechilul,
;i-l
scot dator cu doua filci de arat, una de pra;ila, gi
treizeci de zile
cu palma.
-
Ei, te-ai dumerit, bade loane?
-...1,1-am
dumerit. . .
-
Aga-i ?
-
Ala-i .
Dar cind a ajuns acasd,
li-a
fecut de iznoavd
2
socoteala, bibeste,
cum
il taie capul,
t,a
vizut cd nu-i aga.
-
Du-te,
omule,
;i
fii mai cu inimd,
nu te mai l6sa si te imbolmijeasci
cu vorba- Ce dracu, noi belivi nu sintem,
noi tr?ndavi
nu sintem, gi
nici cele
guri n-avem de ostoit, o fata,i la casa, g-aceea-i
birbat
_
pe ce se duce toati
munca noastrS? Gindefte-te cd miine ii vadeauas
birului, gi vine si ne impli_
I
,Mlertd
-
banilS.
2
De iznoovd
-
din nou. de la capit, incd o dati.
3
Vadeu
.
rermen de plat6,
scadenla.
35
\
,'l
neascS,
fi
n-ai o para
chioard
-
are sd ne v?nzd
fi
cenura din vatrd.
Biata Dumana
a stlrpit de slabi,
ii ies ciolanele prin piele; azi dimineald
am dezvdlit bordeiu
ca sd-i dau o mini de ogrinji
I
;
cu ce-avem s_o
tinem toate iarna ?
I
O{inji- resturi de paie,
de fTn nemincate de vire.
37
S ar intoarce el lon, de la poartd, daci nu i-ar turui in cap vorbele astea
ca o darabani. Rari, impr;ttiali de vint, ca ni;te flori albe scuturate
din
vizduh, cad primii fulgi de zipadd. Tot satul parcd
doarme. Din cind in cind
se aude un muget lung, rdsunitor, aproape jalnic
in mulenia trista a v;ii.
<<Acum, intr-un noroc.. ce-o fl o fl |>
9i
iatd I iar pe
badea lon, ca;i azi
dimineafa, stilpit lingd u;e, sastisit, invirtindu-si
caciula in miini, ne;tiind
cum sa inceapa.
-
Ei, ce-i
jalba.
. .?
-
Apoi, ce sd {le, cucoane. . . iacd tot cu socoteala ceea.
lon tdcu gi-;i plecl ochii pe ciciulS. Privirea asprd, crunU, a boierului
ii ricise in ima.
Cum ? Ce biigui ? Nu te-nleleg.
Vd sdrut miinile;i sd mi iertali, cucoane, da'iac5, noj nu;tim carte,
si daci aveti bunetate sA mai socotili o datd datoria ceea. . .ci, d5. . . sint
un om nevoie;. . . gi-i pecat de Dumnezeu.
-
A;a?. , . Bine.
!i
boierul se sculi,
;i
trase cu violenle de cordonul impletit care-atirna
deasupra patului. Servitoarea intre speriat;.
-
la cheami pe
Costachi
Boierul, cu miinile in buzunar, se plimbi
minios de colo-colo. lon, cu
och ii in
jos,
igi invirtette cdciu la,
9i-;i
aduni in gind munca fdcuta, ban ii primili .
E o t5cere grea, apdsetoare, ?ncercatd de nelini5te. . . Figura de micelar
a lui Costachi vataful se arata ln privazul
ugii.
-
Auzi ci tot nu-i dumerit. Ia du-l la canlelarie,
5i
fd-l sd-nleleagd odati I
Costachi fdcu din cap semn lui lon sd vie dupi d?nsul.
$i,
ln cancelarie,
il intrebi scurt: <( Ce vrei ?>>
-
dar nu i lesa timp sd raspund;: ?n aceeapi
clipala il plesni peste gure, de-l
podidi singele. Dupd citeva minute de << rdfu-
iala >>, un argat il scoase in brinci din ogradi,
9i-i
azvirli ceciula peste poarte,
Bietul lon,;ovdind ca un om loropit de bduturi, cu capul gol, cu pdrul
smuls, desficut la piept, cu cdma;a plini de singe, o lu5 intii spre comuna,
dar pe la
jumAtatea
drumului se rdzgindi,
ti-o
cirmi spre cas5.
Safta ramase incremenita cind 1l vdzu. lYariuca incepu sd plingi cu hohot.
Da' ce-i asta, loane ?
-
Da, nevastS, ve'i
gi
tu ce-i.,. Socoteala boierului, nu l-ar mai ribda
cel-de-sus I
38
lnnopteazi.
La licdrirea unui opail tustrei stau
jos,
tn
jurul
unei mese
mici, rotunde, cu picioarele scurte. ln ochii lor stingi, pe felele lor trase,
e spaimi
;i
disperare. Li-i frici parcd si se uite unul la altul. Oftlnd, Safta
frtnge tn trei o bucate de mimdligi rece, care se intinde. ln mijlocul mesei
e o strachina pe fundul cdreia a mai rimas o
lird
de mojdei, dar nimenea
nu-ntinge,
gi nimenea nu scoate-o vorbd. Vintul duduie in horn. Afard fulgu-
ielte mereu. Vaca rage de foame ln bdtdture. Grivei urli-n poarti, a
jale g-a
Pustiu.
Din volumul
,,CLIPE
DE LINISTE"
OSTROVUL
MARE.
RUINI.
E noapte,
o noapte calda, adinc;, lini;titi. Nu se mai aude decit respirarea
puternica
a ma5inei si fitiitul somnoros al apei. Luminile intirziare
ale satetor
clipesc,
ca nigte licurici, printre crengile
copacilor. Trecem pe
lingd Ostrovul
Mare. ln bdtaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pddurea,
toate au ?nfetisarea
fanlastica
a lucrurilor v;,/ute n vis.
Or fi
Stiind
oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov, din ce vremi de
vijelie au rimas zidurile naruite, valurile de pdm?nt gi cele patru
metereze
din preajma
satului? Or fl binuind ei vreodate cd, de pe
monedele pe
cari
le gisesc,
cind i;i sapa via sau ogorul, ii priveste
chipul unui imperat roman
;i
ci, subvechile ruini, pecare
5i
intind ndvoadele
lasoare, dorm atitea scumpe
amintiri din istoria neamului lor?
De la Severin pini
dincolo de Galali, mai toate satele
ti
orasele noastre
de pe malul Dunirii sint ridicate pe ruini de acestea sflnte
-
ziduri mincate
;i
mormane de moloz
-
rdmase de pe
urma'intinsei
9i
glorioasei
impirdlii,
ai carei legionari au v?nzolit limanurile
mdrilor
5-ascunz;torile
muntrilor,
zguduind pimintul
sub tropotul cailor lor.
firanii
dundreni
-
plugari,
pescari, impletitori
de rogojini
-
i9i intiresc temeliile caselor cu cdramizi
scoase din vechile zidiri romane. . . de-acum doud mii de ani aproape !
DiN VOIUMUI
,,ROMINIA
P]TOREASCA
GIURGIU.
CALUGARENII.
Sosim in fala oragului Giurgiu.
fdrmurile
se depdrteazd.
Din co;urile
inalte ale fabricilor
gilgiie rotocoale
negre de fum,;i se risipesc molatic in
zarea nesfirgitd. Dundrea linigtita, largi, are aspectul unui lac frumos,
poleit
de razele soarelui. Un
5es
neted, verde, rdsare in mijlocul
apei. E ostrovul
Son-Giorgto,
pe care a stat odinioara un falnic castel, zidit de genovezi, stePi-
nitorii mirilor de-acum o mie de ani. ln dreptul acestei insule se intinde'
Pe
cimpia din stinga, Giurgiu, sentinela capitalei la Dunare, vechea
5i
zbuciu-
mata cetate, stapinitd cind de romtni, cind de turci, bdtute
ti PUSA
in flicdri,
cind de unii, cind de allii, . .
Pe-aici
;i-a
intins pod peste Dunere, acum trei sute de ani. bitrinul
5i
nebiruitul Sinan
papa-spaima cre;tinitalii. El venea cu oaste multe
ti
cu
vllva mare, hotdrit sd sfarme o date
Pentru
totdeauna, stdvilarele romine
din
poalele Carpalilor, cuibul acesta de viteji, cari de-atita timP steteau streji
neadormite la porlile Europei apusene
5i
nu ldsau
Puterea
semilunei sd-ti
intindi mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea neamului nostru,
pe vremea aceea domn in
lara
Romineasci era Mihai Viteazul, una din cele
mai erojce figuri in istoria omenirii. Vizlnd el ce
PotoP
de oaste vine asuPr;-i
ti
cugetind ca o lupt; in cimp deschis nu e cu
Putinle,
se retrase la citeva
ceasuri departe de Giurgiu,
pe valea Neallovului, la locul numit Vadul
Cilugirenilor. Aici, drumul spre Bucuregti trecea
Printre
doui dealuri,
acoperite de pdduri. Valea era lnguste
ti
mlegtinoasS. La intrare era un pod
lung de lemn peste bdltoacele Neajlovului. Mihai trecu
podul
9i
se apezi
in strimtoarea aceasta, ca intr-o cetate. Putini erau la numir osta;ii lui,
dar inimogi, incercali in lupte, cu multd iubire de
lard, ti
hotiriti cu tolii a-9i
da scump viala. lmparlili in cete, a;teptau pe vrdjmaS
9i-;i
pl6nuiau lovirile.
A patra zi, pe la nimiezi, pindarii de pe miguri zirir6 dinspre Giurgiu un
nor mare de praf intunecind vizduhul. Pe la toaci, oastea marelui. vlzir,
de zece ori mai numeroas; decit a lui Mihai, era impinzite la gura vadului,
41
dincolo de pod. Din infunddturile
codrului,
rominii igi misurau vrdjmasul
cu care aveau si dea piept
a doua zi. f.loaptea
$i_o
petrecure
sfatuind
imprejurul
focurilor.
Cind se lumina
de ziui, toli erauin picioare,
nerib-
detori, gata
de lu ptd.
Yarimea primejdiei
ii infierbinte.
Mihai se
primbla
Drintre ei.
privirea
qi
vorba lui dau sufletelor incredere
si bratelor
tirie.
Cu inimi, copii,
9i
nu pierdeli
nici o mi5care.
Gindili-vd ci in cumpdna
berbaliei voastre at?rnd azi destinele
tirii, mindria si viitorul
neamului
nostru !. . .
Cumplitd a fost lupta,
;i
mult singe s-a mai virsat pind sd se hotlrasci
biruinta acelei zile. De trei ori s-au izbit, din ce in ce mai indlrjrte
5i
mai
furioase,
ceie dou; armate. De trei ori neinfricosatele
siruri ale lui Mihai
se rdped dincolo de pod
5i
si despica drum cu palo;ele
in gloatele
adinci gi
dese ale lui Sinan. inibu;i1i
'insa
cje covirsitoarea
mullime a du5manului
care parea ca de ce o tai, de ce spore;te,
rominii se retrag,
incet,i cu rindu_
iale, in
strimtoarea in care turcii nu indriznesc
incE si se adinceasca.
Se lasi
soarele spre asflntit. Printre copaci se vad ostagi iegindu-;i ranile in pripa,
nerdbditori de a-;i
jertfi
patriei
cea din urma picetura
de singe. in vale
viermuiesc turbanele. Sinan pa;a se pregete;te
si treacd podul
;i
si inainteze
cu toata armata. incep clipele marilor griji. in vremea
asta, iati c; soseste in
tabdra rominilor o ceat; de rrei
sute de pugca;i
ardeleni. Ajutorul
acesta,
venit la timp, e primit ca un semn dumnezeiesc.
Acum, nu mai e un moment
de pierdut. lYihai isi irrtocmette iute rindurile, s-ataze in fruntea cdldretilor
gi, smulgind o secure din mina unui soldat, isi face cruce;i di pinteni
calului.
Un freamdt lung, ca de stirnirea unui vint, cutremure pddurea.
Turcii apu-
casere a-ti trece o frunte de oaste dincoace de pod. l"lihai se ripede
voini,
cegte in ea,
ti
invirtelindu se ?si face loc cu calul gi cu bralul in multimea
insp;imintate, rateaza dintr-o lovitura de stingaci
capul lui Cararman pasa gi
invdlmdse5te cu ai sai
;irurile
rupte
ii
zapacite
de iuteala izbirii. Sinan, fierbind
de minie, i;i ridicd grosul armatei
ti
trece podul.
Mihai se face ca se retrage
ti-l
lasd se inainteze pulin
in strimtoare, unde multimea, neputindu-gi
desfa-
;ura
rindurile, nu mai era a;a de prime.ldioasd.
Turcii incep sd se creadd
biruitori, cind deodati se trezesc izbili in fala de oastea invepeiat; a lui Mihai.
Puterea,
5i
mai ales iuleala dtacului neatteptat, ii opre$te in loc; loviturile,
cari curg ca grindina, le iau vdzul.lipetele
celor dinainte aruncd
groazi
in
42
sufletele celor din urmd. Mdcelul se lnfierbintd. Luptdtorii sint piept
la
piept.
Ochii scapdrd,
9i
inimlle se indirjesc de o
parte gi
de alta. Adinc strdbate ln
gloati fulgerdtorul voivod, lds'ind d?rd de morli pe unde trece: ostatii lui
ucid cu minerul cind li se rupe spada. Ei lnainteazi mereu, spdrgind
9ir
dupd 43
iir,
impreitiind
spaima
9i
neorinduiali 1n oastea peglnd,
care lncepe
si dea
inddr5t
ti
si se invilmSgeascS.
Cei din urmd, vdzindu se impingi spre pod, o
iau la fuga. Sinan se rdpede se-i intoarce.
El rdcnegte,
blestemi;i
bate ln miSei
cu ghioaga-i
de fier. Dar strigetul morJii r;suni
mai tare. Oastea vizirului se
tulbure
toatd, nApddite ca de-o furtuni.
Rominii lovesc orbeste.
pieoturi
ti
capete
trosnesc sf;rimate sub copitele cailor.
lvlullimea, nebun: de groaza,
i$i cauti sciparea in fugi. Fricogii tir;sc pe
eroi. La pod se lnghesuiesc
si
treacd deodate
cai, oameni gi tunuri. Se face o larmi
5-un
invilmdgag, de nu
mai
ltiu
lncotro
se se migte. ToJi poruncesc
gi nimeni n_asculti.
Unii mor
strivili de imbulzeali,
allii s-azvirl in mocirld. Sinan, imbrincit,
cade de pe
pod gi-'i
rupe dinlii
;
un supus il ia ln spate gi-l
scapi. Soldali
$i
pa;i fug
laolalti,
ldsind gi
arme gi steaguri in miinile
rominilor,
care-i gonesc, lovtn-
du-i de zor, pind clnd noaptea ia subt ocrotirea lntunericului
ei sfarimiturile
ce mai rimisesere
din marea oaste-a lui Sinan.
Mihai se intoarce
incercat de trofee. Stelele
clipesc peste billile de singe.
Batrinul,
cruntul vizir, boce;te in cortu-i, rupindu-gi
hainele de
pe
el. Niuc,
nepricepind
ce-i asta, aiurit de durere, geme
cldtinlnd din cap: <<Alah,
Alah l. . . >
$i
pe
clnd spahiiil lui tremuri
tupilali prin
bel;rii, din tabera
rominilor se-nal1i tn linigtea noptii clntece de biruinli.
Din volumut
,,RoMtlNIA PITORWCA"
r
Spohiu
-
soldat din cavaleria turceascd.
PE PLUTA DE LA DORNA LA PIATRA
-
Dd-i drumu ! comandd mop Vasile de la cirmd,
9i
Toader, desprin-
zlnd ginjulr din pociumb2, sPrinten se aruncd
pe pluti, i5i face cruce;i infige
9i
el lopata in valuri. Un dulce fior ne strebate, codrii
fug inderdt,
Pe
obraz
simlim, ca o adiere de vint, suflarea rdcoroasd a migcirii. Nici nu
5tim
cind
s-a gters, in urma noastrd, Dorna cea mlndri, cu schela de la Gura Arinului.
Departe, inainte, risar din neguri de bridet
(
Pietrele Doamnei ! >>, turle
de castele, scinteietoare in lumina rumdne a diminelii ;
nalt
5i
intunecat,
malul din dreapta ne astupd vederea. Cu
pdliria dati pe ceafd, cu bralele
incordate
pe
coada lungi a lopelii, adus
Pulin
de sPate sub coiocelu-i
fdri
mineci, mog Vasile, cirmaci vestit
pe care-l cunoaSte Bistrila de
Patruzeci
de ani, cumpdnefte pluta in dunga nahlapilor, striSind lui Toader << dilci-
ugul >> (care poarte cirma dindarat) :
(
La pidure I >> cind e si abatd la dreaPta.
<< La cimp I >> cind e sd
lie
spre stlnga iar la cotituri ne veste;te locurile
pe
unde trecem
ii
strigitul lui, rdsundtor in
Pustiul
apei, pare ce
Porun-
ceqte schimbarea priveliqtilor :
-
Collul Ortoaia I
Deodatd
perdeaua de codru se d6 la o
Parte:
cdsule vesele se ivesc
pe podigul din dreapta, zdvoaie
li
ceiruri
3,
strdbdtute de ceriri; sPUme-
gind, cu vuiet spdrgindu-se de bolovani, undele Ortoaiei s-azvlrl in Bistrila,
pe mal vedem femei torcind, inalte, zvelte, cu fala luminoasd' ca intr-un
tablou de Grigorescu, catrinle negre strtnse
Pe;olduri,
cimigi
cusute cu
arnici,
oe
cap broboade albe.
U;or alunecim la stinga,
ii
scePdtdm'in
genunea de sub < piatra Zmicu-
iesei )). Pluta5ii lasd << condeiele > din mlini
gi privesc pe dealuri, nepis5-
r
Ginli
-
nuia mledioasd de lemn, pirlitd ?n foc
ii
bine restrcitS'
Pe
care o folosesc
uneori
ldranil
in loc de funie, pentru a lega
Parii
intre ei
I
Pocrumb
-1drut
sau pa. b;tut in p6minl, de care se leaSe
(evd
3
Ceir---(lmp imprejmuit cu gard, unde pasc caii.
45
tori. Apa
e lini, adinci,
tecuta, citeva
ca n,ci nu simlim ce mergem. Dar iatd
nor, riul se de;teapia,
cirrnaciul irr;facd
torentului .,.
-
Osoiu !
-
Gura Sunetorii
!
Sunind
din unde se aruncd pirdul
deasupra-i
setucul risipit pe poatele
deschide inainte.
<< Pietrosul >> lnalt,
in drum sd ne agtepte.
$i
in fo;net de valuri trecem ca o segeat; prin
lunca de arini, fuge
tdptanul cu satu-n spinare, fug o;tile
de arbori
,i
stincile spenate
_
o
goand
nebuni, fantastic;,
ame!itoare.
Ca pe fus muntii
se inviftesc, macine
izvoare;i
le toarDa in Bistrila in vremea
asta pluta;ii
lupte: in mt;carea
bra{elor lor, ?n toatd
.yoiniceasca
pi puternica
incordare
a picioarelor;i a
trupului lor vinjos, au ceva din mare!ia
statuielor
antice ale gladiatorilor
romani,
Apa se domolegte,..
Vislagii l5i
dau bineluri
cu oamenii de pe
mal, se intreabi
de-aie lor, iar boltile pidurilor
parcd vorbesc si ele . . .
minute
inainUm incet, ald de incer.
ci malul
din dreapta purcede
spre
visla
!i
o irnpllnti pieptiq
in propta
pe praguri
de stinci, o clipa se vede
Palmeqului,
sr o noui priveliste ni se
cu gheburile-i
de cdmili, pare ce std
-
De ce i-or fi
lancurile
a9a rolcate,
mos Vasile?
-
Acolo sus, in frig,
sint numai tirgi uscali
de vinturi
9i_i
cerrna ror a5a.
ln
;erpuiri
largi
se lndoaie stralucitorul
riu, printre
muntii intunecati
de codru.
Din clnd in cind se deschid vederi
in lumini;uri
. . .
Din
jos
de Cdlinetti, o lungidiride
grohotis,
naruit din coastele
pietro_
sului, lmpinge
Bistrita, strimtind-o,
inghesuind_o
in malul din stinga.
lnaintea
noastrd,
la cotul Cdprilii,
apa se iulegte gi
se involbureaza, iar
jocul
valurilor
albe, de departe,
i1i pare
un cird de gilte
cari bat din aripi :
peste
clocotul
lor repede aluneci pluta,
hartuindu_se
ca o sanie. Scdpetem
iar intr-o genune
-
oglindd in care vezi copacii
cu virful in
jos.
Mog Vasile
bate cu muchea
toporuiui in cuiele de la
jug,
apoi infige tliu5ul in grindi,
iqi leapadii
cojocelul,
scuip; in palme
si apuci
lopata.
-
Collu Acrii !
Ca printr-un
farmec,
tabloul se schimbi,
se trag pddurile
in leturi,
9r
un mrnunat decor
de stinci se inalla ?n fala r)oastra.
plugeite
Bistrila
toati,
n;pustindu-gi
valurile ln ndprasnicele
ziduri, si da si le spargi, din
46
ce in ce mai lnver;unati,
dar stincile se
joaca
cu
ea, o resping'
o cheama'
o rdsucesc in loc: buimdcitd, se incolSce;te
ca un
tarPe ;i,
dupi un sfert
de ceas, se
pomenette bdtind din sPate, in acelagi zid de care
s-a izbit intii'
ca
5i
cum ar cerca, loi'indu-i din amindoui
parlile, sa-l desfunde
mat curind
9i
sd deschidd cale dreapti valurilor viitoare
Sus, deasupra
noastr a' iii
tremuri frunzulita citrva mesteac;ni subliri cresculi
pe virfurile stincilor'
Din cotul Colbului
intrdm'in strimtoarea
floroasi de la Chei,
gherdapurile
Bistrilei. in huietul valurilor, luptind din rasPUteri,
mo9 Vasile mai
Sase;te
timp s;-mi strige numele locurilor. . << Scara
>>: din fruntea
unei scafirlii
de
piatre un brad igi intinde ramurile in
jos
ca nilte brate,
de ele s-at'irne
plutalii
9i
scapa, cind li se sparg plutele de stinci Tn
Paretele
din stinga
<( Coiful> igi virfuiegte turla-i vinete pe gangui unei vigauni. Sus,
pe Zinoaga'
din dreapta, arde << comoara de argint > a Bogolinului, un
lugui
ascullt,
ce lumineazd ca o flacirS alba,
5i
de subt el, dintr o spintec;tura
de stinci'
s-arunci in
ios,
insDumate, frumoasa cascad;
numil; << f4oara Dracului
>>'
Si
toate minun5tiile acestea trec
Pe
dinaintea noastre cu repeztctttnea
lucru-
rilor vizute in vis. legim din
pribugiturile Cheilor
Bistrila se odihneSte'
Mog Vasile igi
Sterge
fruntea de sudoare.
ToaU figura lui e luminata de
mullumirea omului care a luptat cu moartea
t
a biruit-o Sti soarele-n
riscruce. Lunecdm in lini;te printre pdduri, pe sus se desfac
poiene verzi'
rariqti de mesteacini albi ca fdcliile. La cTrjoiul Dohotdriei
malul din dreapta
se pleaci, dezvalind
prispe largi de pajigte sub poalele bradigului atirnat
de coastele Pietrosului.
'in
urma, peste norodul de maguri, in tret arcuri
mari, i5i taie spinarile
pe cer munlii Calimanului'
care incheie Carpalii
l'4oldovei.
-
Balta Fagului I
Un grind intunecos s abate la dreaPta,
ti
iati-ne in lumirrd. Sulili de
aur tremur;
pe plnza
latd, lucie, a riului. Viliind' vine pe-o riPa stincoasa
Piriul Ardmij . . . Trecem vilToarea de ia
gura Piscului
5i
strunga ostroa-
velor de la Cojoci, de unde se ridrci un drumeag spre schitul Rarau
9i
de-acolo,
prin pddure,
spre minunatul
podi; inflorit de la << Pietrele Doamnei >>
trei turle ascutite, inflDte sus, in creasta cea mai inalti a muntelui Rariu,
pe
care a stat
ti
s-a adiPostit odinioara
voivodul Rare;, cu domnila lui'
Elena. Un deal rotund, imbracat in brazi,
se culca in fala apei Bistrila'
cuminte, il ocolegte, fdcind un cot larg in dreapta, pe sub coama vinita, 47
lr
i,,\-n*.&Ch
".
t{
zimluitd, a Pietrosului
-
se las5 molcom, strlnglndu-gi undele intre doud
ziduri de codru,
li
iese ln luminig la cotul Lilului.
-
Cdldarea !
O hord de miguri dezvilite prind Bistrita la mijloc. O clipd rlul doarme,
tolenit la soare, in miros de flnea1d. lncet, lncet ne soarbe brddigul din
fund, cotim ln umbri pe la gura ffrdului Riu, apa scade risfirlndu-se ln
larg pe matca-i bolovinoasi, grinzile lncep sd
joace
sub noi, se htrpctie
pe collii stlncilor,
ti
st;m. Fo$ne3c valurile de
jur
lmprejur, un clocot e riul.
-
Am pus-o de mimSligi, zice mog Vasile, scirpinlndu-se 1n cap.
Di paru, Toadere, se seltem grinzile . . .
tl
t
,+8
Dar iate ce o
plute ne a1unge din urme.
Dalceutul iti scoate
iute cirma
si nu i-o rupi. FIri sd vrem inchidem ochii. Un trosnet
9-o
zguduituri
puternicd. Am pornit. Pluta care ne-a izbit remine inlePenita
Pe
acelea;l
stincr.
-
Dimbu Colaculu
i !
Un munte invalit se-naltd stog in fala noastrd,
Bistrita se indoaie
frumos pe sub codri, incovrigindu-se
in
jurul lui ca un
;arpe
ce vrea sa
9i
mugte coada. Zarea se inchide, se intuneca din toate
Pertile
Numal in
urma noastre se rupe o strunga ln negura de cetini : prin
ea se vdd in
fund, mare! incondeiate
pe
albastrul cerului,
Pietrele Doamnei,
incinse
de soare.
-
La Cruce !
Intrem intr-o genune largi. lYunlii se descopdr.
Privirile
se odihnesc
pe inalte poieni scdldate in lumina. Din stinga,
pe sub Tarnila gola;d, vine
spumegind Pirdul Crucii, din dreapta Barnirelul'
sclipitoare fi5ie de argint
Trecem pe sub podul de lemn, ce leagd cele doua maluri,
pe cari stau
presarate casulele unui sat. Lunecem
pe sub dealul Ursului,5i iar nivdlesc
miguri din toate
Par1ile,
se mu;uroiesc in
iurul
nostru greoaie
;i
mdtiha-
loase. Din clocotigul lor se inalld la dreaPta mindrul Barnar, in stinga Bitca
lui Tirsini. ffraie repezi s-azvirl cu vuiet in Bistrila. Stinci mari, floroase
i$i scot giturile din
'intunericul
codrilor
9i
s-apleaci in
jos'
ca nrlte camrle'
ce vor si bea apd.
Balta Cinelu i !
Riul face un virtej spre stinga gi-amulindu-9i valurile, ce rotesc in ochiurt,
adoarme subt un mal inalt de oiatrd.
Pluta
Dare
ca std locului, atit de
lncet se migc6. Mo5 Vasile mai bocinegte in chingi, cearc; teria cirmei,
gi
spune lui Toader s6 bage de seama la cot. Tn migcirile, in vorba
9i
pe
figura lui se vede reculegerea, grija omului care va se stea
in fala unei
primejdii mari,
gi
care-gi adund toate puterile pentru o luPtd hot;ritoare
$i
in adinca, floroasa tacere a cuprinsului, ne uit;m la mun{ii imbracali in
codru, la soare, la cerul albastru, ca
5i
cum
am ciuta un semn, o
Preves-
tire de sus a soartei care ne aSteapta. Alunecam din ce in ce mai repede
Scirliie vislele in
juguri.
Un grind inalt,
luguiat,
std drePt inaintea noastr;,
din spatele lui se ridicd doud
lancuri
golate, vinete, asculite. Tot mai
aproape, tot mai
puternic, se aude intr-acolo mugetul apei.
49
--
Toancele I
Pluta izbegte intr-un pet
1
dunga guvoiului,
;i
repezindu-se
in hart
tterge
din fuga taragii2 apirdtori de sub <Pjatra lui Toader >, trece sageati
pfln cotul arcuit spre stinga
ti
intra voinicette in groaznica
strimtoare
de
la Toance. Un popor de stinci se ridica
din fundul riului clocotitor gi
sfigie
in zdrente toata pinza apei. Ca,n bolti rasund urletul valurilor intre inaltele
maluri de piatra. De pretutindeni,
;i
tot mai multe
5i
mai amenintitoare,
se napustesc dihdniile in calea noastri. lYos Vasile pare ci le imbrincegte
'in
lituri cu Iopata, aga de voinicegte, aga de falnic i5i taie strung; printre
ele,
!i
n ametitoarea ruleal; cu care trecem collii
5i
pragurile
strimtorji,
b;trinul
ti
me;terul cirmaci pare o fdpturd din basme, un nizdrdvan,
care
a luat pluta in ti]lpr
l
zboara cu ea peste stinci. Gonim la stinga.
Deodati
valurile tac, se intinde Bistrila intre codri. igi intoarce
mog Vasile fata-i lumi-
nat;, se uita in urma la
lancurile
Toancelor, gi, prujind3
a ris, clatina din cap.
-
Hm I dihaniile naibii .,. sa ne riDuie si mai multe nu.
Luneci pluta ugor pe la gura
Cdprilei, in stinga se lnalle Holda
desco-
peritd, in dreapta cade
perdeaua
de brazi plna-n marginea
apei. in urma
noastrd soarele se lasa
pe
zarea Barbarului. Lungi cariri de vepaie
tre-
mura pe trimba de otel a Bistrilei. Pale de umbra se ldlesc pe magurr :
focuri clipesc in depertari. Dilcaugul igi aprinde luleaua gi-ngind
lncetisor
o doina haiduceasca . . .
,,Sub
poole
de codru verde
Mitttel
foc
mi se vede,
Mititel st
Potolit.
Tot de vainrct ocolit..."
le;im in larg. Cirmaciul implinta adinc lopata in valuri
;
se intoarce
pluta in loc;i prinde la mal, in vatra Brogtenilor.
A doua zi plecam pin-a nu risari soarele. Trecem pe sub pod gi
sci
patim in arcul ce se indoaie la stinga. Pe sus tivette poalele Haraoaiei goseaua
care duce, peste munLele Sci"rsoara. la Ialticeni.
De o parte
;i
de alta
1
lntr-un pe9 pe
coasta,
pe o parte, intr-o laturd.
2
Tarol stilp de z;gaz.
3
A prul a glumi, a face glume. 50
r
iT$#ff
?r+
1;
1
--<-{-'-',-
\
.\
"N
a rlului se intinde mindra atezare a satului Brogteni. De-aci incolo Bistrila
se tmbllnzeSte. De trei ori
ti-au
ridicat Carpalii falangele de stinci impo-
triva ei, de trei ori puternicele'i valuri au trecut biruitoare,
1n sunete de
fanfari, peste pribugiturile uria;elor zegazuri. Falnicd s-agterne acum lntre
bogatele-i maluri, impodobite de sate. De pretutindeni vin apele vdilor
sd i se lnchine. Tot mai largi
;i
mai linigtitd se las; de vale. Printre pdduri
tace, ca s-asculte cintecul privighetorilor. ln lumini;uri, cheame caselefrun-
tagilor la prund
ii
noaptea, pe lun;, le spune povetti, )l
Din
jos
de Cdrpinig, Bisrrita-fi taie cale dreaptd pini-n
livezile Madeiului.
Soarele risare punind
cununi
{e
aur pe crettetele
codrilor. in urma noastra,
pe magurile depertate, se vad bungetelel
de brldet, innegrind
zarea ca
o aratura proaspit5. Privelistifermecitoare,
cari nu se pot
spune cu vorbe,
se deschid de pretutindeni,
si fug, aluneci fantastic
inddrdtul nostru,
li
altele vin, si cele care vin ni se par
si mai fermecdtoare.
De
pe plutd,
din goana,
ochii nostri beau cu nesal frumuse{ile
acestea, cari curg si
nu se mai sfir;esc,
;i
ne pare rdu ca nu le putem
lua, si le aducem cu noi
ti
sa le ardtim lumii, a;a cum le vedem acum, in lumina, in miretia si linistea
asta dumnezeiascd,
;i
sd spunem
celor cari nu le cunosc, si nu ne
Stiu
:
-
lata
lara
noastra ! . . Atunci
ar
'intelege
deodata, ca b;trinii
de pe zidurileTroiei,lavedereafrumoasei
Elena, de ce s-au dat atitea lupte
5-atita
singe s-a versat pentru
(
bucatica
asta de pimint ...
Pe o larga deschrzdturi in munJii din dreapta, lsi asterne Borca min-
drele-i gospodirii. Din fund alearga piraul,
sdrind peste ?nalte zdgazuride
stinci, s-aduca Bistrilei stapine prinosu-i
de unde. in stinga se intinde
Sabasa, intre doui dealuri descoperite:
o linie ferata cara bustenil din
codru. Pe maluri sint schele de plute,
;-un
pod peste
riu, Din vale
de
Farca;a, intre Birca Frumosului
9i
Runcu Popestilor, BistriTa o rdteaza
de
fuga, arunca pluta peste praguri, plesnind-o
de apa,5i astfel, in
jocuri
si
cintece de valuri, intra in
linutul
Neamlului. Leit in zale de otel zoreste
Dreptul pe sub coastele Zahornii
;
zburlindu-;i
coama-i de argint s-azvirle
Calul peste scdrrle Cernegurii,
gi-i
ies in cale la hotar, Se bat nahlapii de
grinzi, in tact scirtiie cirma de la spate; ca o suveicd aluneca pluta pe
sub
bolli de mesteacdni. Pe malul drept, in vatra Calugdrenilor, se inalla
o
namila de stincd << Piatra Teiului )).
Cic a vrut dracu odati sd iezeascd
Bistrila;i, rupind un hartan din Ceahldu, l-a luat de-a fedelegu gi
s-a pogorit
cu el in puterea noplii, dar pe vale l-a prins cintarea coco;ilor, gi-a
zbu-
ghit-o aghiu!a, lasind stana-n batdtura, de s-au crucit oamenii cind au
vizut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub podul de la Gura Largului,
5i
deodata ni se deschide inainte minunata priveligte
a Ceahliului. Singur
;i
posomorit, trufag stapinitor peste un popor
de munti, ce par pe linga
52
1
Bunget pddure deasA, pddure
secular;.
dinsul mu;uroaie, inillindu-;i
crettetul in cer, scarmdnind norii in raghila
de stinci infipte pe fruntea-i ple;uvi,
mindrul uriag farmecd riul, cu puterea
mareliei lui, gi-l
face sd-;i uite drumul gi dorul de cimpie. De pe la ndmezi,
pine-n
scepetatul soarelui
ne poarte
Bistrita tot pe lingl el
-
pleaca
ea
uneori, hotdrite se nu se mai ?ntoarce, gi
iar se rlsgindqte,;i vine mai
aproape,
aciurl vrajita pe sub poalele lui, rotindu-se in loc, scuturindu-5i
Platota-i
strdlucitoare,
aci suspininddin
adinc, aci privindu-l lung, strigindu-1,
d?nd freamat pddurilor
cu glasu-i de valuri. Tntr-un tlrziu i5i ia de seami,
gi
pleace
minioasd, vorbegte singura, se bate de maluri, urlind s-aruncd
toat6, cit ii de iat;, peste lnaltele praguri de la Bicaz
;i
de la Lunca Strim-
buluj. NSlucesc pe
t;pgane casulele satelor, prin vii herastraie, din intune-
cimi de codru rdsar mirele vechile
mindstiri : << Plngiralii >, << Bisericanii >>,
castel fantastic pe virfu I unei mdguri,
5i
mai in vale << Bistrita >>, dupi o
perdea
de plopi. lnainte,
Bitca Doamnei se abate la stinga si ne-arati
ora$ul
-
cel mai frumos oras de munte al |4oldovei, culcat intredou;strdji
inalte : Pietricica
si Cozla.
La asfinlitul soarelui
stntem in Piatra. Pdmlntul umbld cu noi. Ceahldul,
ridicindu-9i falnic fruntea peste grinduri, ne prive5te lnca din negurile
departirii .
Din volumul
,,ROM1NIA
PITORENCA'