Sunteți pe pagina 1din 14

Capitolul 1/B

39
În zilele acelea, Maria a pornit şi s-a dus în grabă către
ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40
A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41
Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în
sânul ei.
Iar Elisabeta a fost umplută de
Duhul Sfânt
42
şi a exclamat cu glas
puternic:

„Binecuvântată eşti tu între


femei şi binecuvântat este rodul
sânului tău.
43
Şi de unde îmi eşte dată mie
aceasta ca să vine mama
Domnului meu la mine?
44
Iată, când a ajuns salutul tău
la urechile mele, a tresăltat de
bucurie copilul în sânul meu.
45
Fericită aceea care a crezut
că se vor împlini cele spuse ei
de Domnul!”.
46
Maria a spus:

„Sufletul meu îl preamăreşte pe


Domnul
47
şi Duhul meu tresaltă de
bucurie în Dumnezeu,
Mântuitorul meu,
48
pentru că a privit umilinţa
slujitoarei sale; iată că de acum
toate generaţiile mă vor numi
fericită,

49
Pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari: sfânt e
numele lui.
50
Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el este din generaţie
în generaţie.
51
Şi-a arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri cu
planurile inimii lor;

52
i-a răsturnat pe cei puternici de pe
tronuri şi i-a înălţat pe cei umili;
53
i-a umplut cu bunuri pe cei
flămânzi, iar pe cei bogaţi i-a trimis cu
mâinile goale;

54
a venit în ajutorul lui Israel,
slujitorul său, amintindu-şi de
îndurarea sa,
55
după cum a promis părinţilor
noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui
pentru totdeauna”.
56
Maria a rămas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors la casa ei.
57
Când a venit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut
un fiu.

Vecinii şi rudele ei au aflat


58

că Domnul şi-a arătat marea


îndurare faţă de ea şi se
bucurau împreună cu ea.

În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau


59

să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui.


60
Însă, intervenind, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”.
61
Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să
poarte numele acesta”.
62
L-au întrebat deci prin
semne pe tatăl lui cum ar
vrea să fie numit.

63
Cerând o tăbliţă, a scris:
„Ioan este numele lui”. Şi toţi
s-au mirat.

64
În aceeaşi clipă, i s-a
deschis gura şi i s-a dezlegat
limba, iar el vorbea
65
I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii
se povesteau toate aceste lucruri.
66
Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: “Ce
va fi oare acest copil?” pentru că mâna Domnului era cu el.
67
Zaharia, tatăl său, a fost
umplut de Duhul Sfânt şi a
profeţit zicând:

68
„Binecuvântat este Domnul,
Dumnezeul lui Israel, pentru că
l-a vizitat şi l-a răscumpărat pe
poporul său,
69
şi a înălţat cornul mântuirii
pentru noi în casa lui David,
slujitorul său,
70
după cum a promis prin gura
sfinţilor săi profeţi, încă din
vechime:
71
mântuirea de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care
ne urăsc;
72
astfel a arătat îndurare faţă de părinţii
noştri, şi-a amintit de alianţa lui sfântă:
73
jurământul pe care l-a făcut lui
Abraham, părintele nostru, să ne dea
harul ca,

74
eliberaţi fiind din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă,
75
în sfinţenie şi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre.
76
Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei
merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale,
77
să dai poporului său ştiinţa mântuirii spre iertarea păcatelor,

78
datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru; pentru
aceasta ne va vizita Cel care Răsare din înălţime,
79
ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra
morţii, şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii”.
80
Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu
până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.