Roma antica a fost dominata de cultura greaca, inclusiv sub aspectul gandirii juridice.

Juristii romani s-au inspirat din sistemele si scolile filosofice, mai

ales din stoicismul, dar si din doctrina lui Platon si Aristotel, apoi din Cicero .
Doctrina stoicismului roman este, spre deosebire de cel grec, mai degraba o doctrina morala decat juridica. In conceptia lor, filosoful, inteleptul cetatii
sta retras, separat de cetate, de interesele acesteia si , prin urmare, nu il intereseaza scopul dreptului. Exista o lege naturala care consta in ratiunea
universala, o parte a acestei ratiuni se regaseste in constiinta fiecarui om, dar are o influenta morala.
Dreptul natural isi pierde din amploare, institutiile juridiuce nu sunt considerate permanente. Ele deriva dintr-o sursa istorica si nu din dreptul natural.
Platon a influentat, de asemenea, dreptul roman, fiind recunoscute cele doua principii emise de acesta :
Ceea ce place principilor are forta de lege
Principele \este absolvit de legi.
Ca si la Aristotel, justitia inseamna a da fiecaruia ceea ce este al sau ; dreptul este ceea ce este just si dervia din justitie.
Izvorul principal al dreptului nu este legea, ci natura.

II. Cicero
Cicero a fost influentat de scepticism, care punea accentul pe studiul jurisprudentei si a formulat noi obligatii : obligatia de a respecta in fiecare om, fie
si sclav, ratiunea, umanitatea, sinceritate, pietatea in raporturile familiale.
Cicero a definit legea naturala, afirmand ca este ratiunea dreapta, acordata naturii, raspandita in constiinta fiecarui om. Ea este o lege veritabila,
constanta, eterna. Dreptul nu este rezultatul vointei libere, ci este dictat de natura. Dintr-un jus naturale decurge un jus gentium, care serveste c abaza
in relatiile reciproce dintre popoare, pentru ca este fondat pe nevoi comune. Jus civile este dreptul pe acre il are fiecare popor in particular. Dreptul
natural ajuta la formularea principiilor generale, unul dintre cele mai importante principii fiind acela ca in mod natural, oamenii sunt egali si liberi.
Un concept cu o evolutie interesanta este cel de cetatenie, dezvoltat si de Cicero. In dreptul roman, cetatenia romana nu aparea in prim-plan decat cu
ocazia litigiilor privind dobandirea sau pierderea cetateniei. Dupa codificare, cetatenia a devenit mai mult un statut social, dobandind caracter exclusiv
(nimeni nu poate fi cetatean a doua sau a mai multe cetati) si pragmatic ( buna functionare a cetatii romane presupune o anumita egalitate a drepturilor
intre cetateni). Astfel, egalitatea intre cetateni a devenit o egalitate juridica in fata legii civile si o egalitate politica in fata functiilor legislative si executive
( dand nastere unor privilegii ce au influentat atat dreptul privat, cat si pe cel public).

Doctrina juridica a Sfantului Augustin

Doctrina juridica a Sfantului Augustin este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului, legii si justitiei. Intalnim, astfel, o distinctie intre
legea divina si legea omeneasca ( profana ).
I. Teoria legilor profane

Teoria Sfantului Augustin asupra legilor are la baza doua principii : legile profane nu sunt juste, insa, desi injuste, legile omenesti trebuie respectate.
Dreptul nu poate fiinta decat daca este just, iar justitia consta ina da fiecaruia ce este al sau ; nu poate fi insa numita justitie cea care nu il are in centru
pe Dumnezeu, Autorul si Stapanul tuturor lucrurilor, precum si onoarea si respectul pe care I le datoram . Prin urmare, justitia romana este injusta , pt
ca nu are la baza credinta crestina, iar unde nu exista justitie, nu exista nici drept.
Sfantul Augustin desemneaza prin expresia jus humanum legile cetatii terestre, tinand sa sublinieze k institutiile profane nu sunt deloc drept. Cu
toate acestea, legile profane trebuie respectate, pt k trebuie sa dam Cezarului ce este al Cezarului. Crestinul are nevoie de stat si de legile sale
profane, care, desi injuste, mentin pacea cetatii, tind a instaura o anumita ordine. Sfantului Augustin disociaza intre pacea perfecta ( asigurata de o
justitie perfecta, crestina) si pacile inferioare ( care asigura o ordine provizorie, precum cea a cetatii terestre).
Pe de alta parte, Sfantul Augustin justifica necesitatea respectarii legilor terestre prin faptul ca , supunandu-ne legilor umane, ne supunem implicit unui
plan divin, pt k ele au rostul lor in planul lui dumnezeu, nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu. Doctrina Sfantului Augustin promoveaza notiuni
ca ordine publica, respectarea istoriei, respectarea legilor pozitive.
II. Continutul dreptului. Teoria izvoarelor dreptului.

La Sfantul Augustin , justitia nu inseamna egalitate, ci caritate, gratuitate si generozitate.

El fixeaza cateva trasaturi ale justitiei crestine :
justitia crestina are caracter subiectiv : fiind o justitie de caritate, justitia crestina contine reguli imprecise, care se aplica dife.