IX (mbtat de pini)

Pablo Neruda

mbtat de pini i lungi srutri,

ca vara conduc cea mai rapid corabie de roze,
aplecat spre sfritul zilei nguste,
struind n trainica mea frenezie marin.

Palid i zdrobit de apa-mi hmesit,

plutesc n mirosul acid al climei dezgolite,
nc nvemntat n sunete amare i crunte
i-ntr-o trist coam a ceei dezolante.

Clit de pasiuni, cltoresc pe singurul meu val,

al lunii, al soarelui, arznd i rece, pe neateptate,
linitit n trectoarea insulelor norocite,
albe i dulci ca oldurile calme.

n noaptea ud, garderoba mea de srutri tremur

ncrcat cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicnd visele
i nveninnd rozele ce m mpnzesc.

n susul apei, din snul valurilor urcnde,

trupul tu paralel se pred braelor mele
ca un pete prins n eternitate de sufletul meu,
viu i agale, n ncordarea dedesubtul cerului.