n vara lui 1993 Hewlett-Packard a organizat o conferin deschis pentru a

consulta viitorul transmisiei infraroii a datelor. Faptul c existau o mulime de

standarde incompatibile era o problem la acel moment. Televizoare, videoplayerele
i alte dispozitive cu control n infrarou erau pe larg rspndite, dar interfaa lor de
control era incompatibil. Scopul conferinei era, dezbaterea cilor, care ar permite
crearea unui standard comun, ce-ar permite compatibilitatea tuturor dispozitivelor ce
folosesc infrarou. Astfel n iunie 1994, a fost formulata prima versiune a
standardului, ce includea partea fizica si de program IrDA 1.0. Versiunea actuala
este 1.1 B.
Astfel, protocolul IrDA (Infra red Data Association) permite conectarea cu
dispozitivele periferice, fr cablu, prin intermediul transmitorului infrarou cu
lungimea de und 880 nm. Portul IrDA permite conectarea dispozitivelor la distane
scurte ce nu ntrec 1 m in regim punct-la-punct. Interfaa IrDA utilizeaz un diapazon
ngust (850-900 nm cu amplitudinea in 880 nm) cu un consum redus, ce permite
crearea tehnicii cu pre redus.
Construcia interfeei infraroii se poate diviza in 2 blocuri de baza:
Convertorul si coderul-decoderul. Blocurile fac schimb de date prin intermediul
interfeei electrice, care apoi se transpun n date optice, fiind grupate n cadre de 10
bii, care conin 8 bii de date, avnd un bit de start si unul de sfrit n cadru.
Portul IrDA este bazat pe arhitectura COM-portului calculatorului, care
utilizeaz un receptoro-transmitor universal asincron UART (Universal
Asynchronous Receiver Transmitter) avnd viteza de transmitere a datelor de 2400115200 bps.
Legtura n IrDA e semi-duplex, deoarece receptorul poate primi ntr-un
moment dat de timp doar un singur semnal emis de la un singur emitor.