Curs 1+2

Acceptiuni ale notiunii de drept

Cuvantul drept este utilizat sub mai multe acceptiuni. El deriva din cuv latinesc
directus = direct, directie, linie dreapta, etc. Este apropiat si de cuv dreptate , lege, regula,
etc.
Dreptul ca stiinta
un ansamblu de notiuni , idei, concepte si principii prin care se explica dreptul
fara stiinta dreptului, elaborarea normelor de drept ar fi foarte dificila, pt ca
stiinta dreptului analizeaza realitatile sociale si stabileste directiile de reglemantare a
relatiilor sociale.
Dreptul ca norma juridica
dreptul ca norma juridica, de conduita instituite sau accepate de catre stat
Drept pozitiv (obiectiv)
acest drept este unul reglementator pt ca normele care il compun au ca unic
scop reglementarea relatiilor sociale.
Drept subiectiv
desemnaeaza aptitudinile, facultatile pe care o persoana le poate avea pt a-si
valorifica sau a-si apara impotriva unor terti un anumit interes, legal protejat.
numai dreptul pozitiv poate da nastere dreptului subiectiv. Ori de cate ori o
persoana pretinde ca are un drept subiectiv si doreste sa-l exercite, sau ca i-a fost incalcat
un drept subiectiv, ea trebuie sa arate care este dreptul pozitiv care a dat nastere
pretinsului drept subiectiv
nu exista drept subiectiv in afara dreptului pozitiv.
Originea si aparitia dreptului
notiunea de drept este strans legata de aceea de stat pantru ca impreuna sunt
2 fenomene sociale aflate intr-o relatie de inter-continuitate si anume cu cat evolueaza
statul, tot cu atat trebuie sa evolueze si dreptul
exista un drept natural acceptat de aproape toate statele
romanii credeau in vesnicia dreptului sustinand ca acolo unde este o
colectivitate umana este si dreptul
in realitate nu este suficienta nu numai comunitatea umana (societatea) ci mai
avem nevoie si de existenta statului.

 ulterior aparitiei statului, colectivitatile umane erau guvernate de anumite

reguli de conduita, acceptate unanim de toti membrii colectivitatii fara a exista institutia
constrangerii. Cei care incalcau aceste reguli de convietuire erau de cele mai multe ori
ostracizati (indepartati).
nu exista o forta de constrangere cu ajutorul careia sa poata fi luate masuri de
constrangere. Odata cu aparitia statului ca o necesitate apare si dreptul pt ca statul are
nevoie de drept pentru a se dezvolta, consolida si a-si apara interesele societatii pe care o
reprezinta.
notiunea de stat a aparut ca urmare a unei indelungate evolutii a societ
omenesti si dintr-o necesitate de organizare a vietii societatii si de protejare a acestei
societati impotrivaunor factori externi sau interni.
Statul
pentru a putea vorbi de existenta statului se cer a fi indeplinite cumulativ 3
elemente : o populatie, un teritoriu, suveranitate.
Populatia : denumirea de popor sau natiune este alcatuita din oamenii care
locuiesc in mod permanent pe un teritoriu dat, intre care exista comunitate de viata
economica, culturala, limba, obiceiuri si datini. Aceasta comunitate multifunctionala face
sa existe legaturi statornice intre membrii colectivitatii si aceasta sa se manifeste ca un tot
unitar.
Teritoriul intinderea de pamant si ape bine delimitate pe care este asezata
populatia. Aceasta e recunoscuta in punct de vedere istoric ca apartinand aceleiasi
populatii. Este inalienabil, indivizibil, egal.
Inalienabil = nu poate fi instrainat sau cedat catre o alta putere. Orice astfel de
acte savarsite de catre puterea politica existenta la un moment dat sunt nule si
neavenite.
Indivizibil = asupra sa nu pot fi constituite substructuri care sa se bucure de o
forta de decizie superioara sau egala cu aceea exercitata in mod constant asupra
teritoriului.incercarea de rupere de teritoriu national traditional, a unei parti a
populatiei sau a teritoriului sn secesiune si este contrara atat normelor de drept
intern cat si celui international.
Egal = teritoriul national trebuie sa ofere conditii egale tuturor membrilor
societatii. Fiecare cetatean poate sa se stabileasca in orice loc al teritoriului
statului.
Suveranitatea (puterea politica) : in mod traditional se considera ca fiecare
om primeste de la natiune puterea de decizie asupra persoanei cale . la nivelul unei

societati, este recunoscut din punct de vedere juridic ca puterea in stat apartine poporului.
Existenta suveranitatii implica existenta puterii de decizie.
Aceste 3 elemente : populatie, teritoriu, suveranitate, trebuiesc recunoscute ca
avand o existenta de sine statatoare in ansamblul vietii internationale. Statele nu se
infiinteaza prin acte ci se constituie prin realitati politico-socio-juridice, si ele sunt
recunoscute pe plan intern si extern.
La nivelul statului se exercita puterea de stat ca element component al
suveranitatii nationale. Aceasta putere de stat are 3 elemente componente in rapoprt de
care poate fi analizat : regimul politic, forma de guvernamant, structura de stat.
Regimul politic : desemneaza modul in care se exercita puterea, cum sunt
alese organele statului. Poate fi democratic sau dictatorial.
Forma de guvernamant desemneaza modul in care se constituie instituirea
sefului statului. Poate fi repiblica sau monarhie.
Republica = functia de sef al statului este exercitata pe principiul mandatului
electiv, iar seful statului poata denumirea de presedinte. In statele democratice este
delimitat numarul de mandate pe care il poate exercita o persoana (2 mandate).
Monarhia = functia de sef al statului se ocupa prin transmisie pe baza de rudenie
a prerogativelor de sef al statului catre descendentin sau colaterali.
Structura de stat desemneaza modul de organizare a exercitarii puterii in
raport cu teritoriul. State : unitare sau compuse (federale.)
Statul unitar = o singura cetatenie, un singur sef de stat, parlament, guvern si a
unei singure structuri de autoritate juridica. Este subiect al raportului de drept
international.
Statul compus (federal) = 2 categorii de structuri teritoriale : state componente
(federate) si statul federal ( 2 sau mai multe state componente). Avem 2 randuri de
autoritati publice:
ale federatiei (seful statului, parlamentul, guvernul, tribunalul)
ale statelor componente : seful statului component, parlament, guvern, autoritati
judiciare, constitutii ale acestor state.
Norma juridica (NJ)
regula de conduita general obigatorie, instituita sau recunoscuta de stat, a carei
realizare se face prin libera acceptare a celor vizati de aceasta regula, iar la nevoie prin
forta de constrangere a statului. Trasaturile NJ :
caracter de generalitate : NJ nu se adreseaza unei situatii concrete, existente a
unor situatii ipotetice care pot aparea in viitor. Existenta participantilor presupune

conformarea acestora la conduita prescrisa de NJ. Acest caracter de generalitate poate

avea in vedere situatii ipotetice de pe intreg teritoriul national sau numai de pe o parte a
teritoriului.
caracter impersonal NJ nu se adreseaza unei persoane determinate.
Determinarea acestor persoane se face concret, atunci cand una sau mai multa persoane
savarsesc acte sauf apte ce intra sub incidenta de reglementare a unie NJ.chiar si atunci
cand se refera la anumite categorii socio-profesionale (studenti, functionari publici
parlamentari) nu dispare acest caracter de impersonalitate pentru ca, nici in asemenea
situatii NJ nu identifica de la inceput pe cei care sunt vizati in concret.
caracter de obligativitate exista NJ dispozitive (onerative) care au ca principal
scop, crearea unui spatiu de reglementare real, in care persoanele subiecte de drept, pot
sa aprecieze in limite sporite modul cum se vor conforma unei NJ.
caracter de continuitate NJ este adoptat pe o perioada de timp nedeterminat
(ea se va aplica de la intrarea in viguare pana la abrogare). In tot acest interval de timp NJ
poate sa fie uzitata, sau pot trece intervalle mari de timp in care sa nu aiba nici o
plicabilitate.
Structura normei juridice :
structura interna : logico-juridica
structura externa : tehnico legislativa
structura interna presupune analiza elementelor componente ale NJ : ipoteza,
dispozitia si sanctiunea.
Ipoteza = desemneaza imprejurarile in care urmeaza a fi aplicata NJ, asa cum au
fost ele previzionate de legiuitori. Poate fi expresa sau tacita . Ipoteza expresa - o
intalnim atunci cand emitentul NJ a inteles sa dea o aunmita explicatie situatiei in care
urmeaza sa se aplice NJ. Alteori emitentul actului lasa la aprecierea celor interersati,
situatie in care o anumita NJ urmeaza a fi aplicata
Dispozitia = element fundamental al NJ ; este insasi reglementarea pe care o
stabileste NJ. Aceasta poate fi :
imperativa = atunci cand obliga pe cel care urmeaza sa intre sub incidenta unei NJ sa
faca sau nu ceva.
relativa = creaza premisele pentru cei care aplica o NJ sa precieze ce conduita vor
avea fata de incalcarea NJ.instituie un grad de apreciere din partea subiectelor de drept.
Sanctiunea = din caracterul de obligativitate al NJ se naste si imposibilitatea de a
impune respectarea NJ. Orice Nj trebuie sa presupuna si o sanctiune , in caz contrar nu se
mai poate asigura respectarea NJ, a ordinii juridice. Sanctiunea poate fi prevazuta in actul
normativ din care face parte o NJ sau intr-un al tact normativ cu caracter general sau
special.