Intre adevar si cunoastere

Cunoastere in numele adevarului sau adevar in numele

cunoasterii Problema tuturor timpurilor.
Desigur fie care dintre voi ati alege un ce vi se pare mai potrivit gandiri
voastre si m-as insela daca cei mai multi dintre voi ati inclina pentru adevar in
numele cunoasterii. Problema s-ar pune mai degraba in ce va considerati voi a fi:
materialisti sau umanisti.
Umanistul va considera ca inainte de toate sta adevarul care este
considerat ca stiut. Umanistul nu-si pune problema sa demonstreze adevarul prin
cunoastere ci sa-l intareasca, sa gaseasca argumentele necesare care sa-l sustina.
Pe de alta parte materialistul sustine ca adevarul umanistului este
subiectiv, iar influenta acestei gandiri asupra cunoasteri este cat se poate de
nefasta, deoarece umanistul alege cei ii convine din cunoastere pentru a-si
sustine punctul de vedere. Materialistul sustine ca inainte de toate sta
cunoasterea iar adevarul este modelat dupa aceasta.
La o prima comparative am tinde sa dam dreptate materialistului care
pleaca de la lucruri concrete ca sa defineasca un element atat de discutabil
precum adevarul, pentru ca in final indiferent daca alegem partea umanistului
sau materialistului facem greseala de a alege si unul din adevarurile sustinute de
acestia. In final in lumea reala nu se poate vorbi de adevar unic, pentru ca
adevarul este perfect, nu poate fi inteles, nu poate fi demonstrate, ele este pur si
simplu. Dar ca orice lucru perfect el nu poate fi atins de catre om. Omul doreste
sa tinda catre perfectiune, dar nici o data nu o va atinge.
Am ajuns la concluzia ca adevarul este discutabil, lucru acceptat de
umanisti, dar s-ar pune problema materialistilor. De ce isi sustin ei punctual de
vedere atat de inversunat?

Intre adevar si realitate Problema contemporana

In ziua de astazi materialistii au din ce in ce mai mult castig de cauza.
Este era tehnologiei, a sfidarii tuturor limitelor si tuturor legilor.
In urma cu cateva secole stiinta se afla sub aripa protectoare a stiintei.
Datorita conservatorismului ecleziast si a dorintei de exprimare a celor ce aveau
ceva de zis lumei intregi, biserica si-a pierdut autoritatea asupra cunoasterii. Au
aparut mutatii pe care biserica le-ar fi suprimat daca ar fi fost in puterea ei sau
nascut idei ce trebuia pastrate pentru mai tarziu si toate au fost aruncate intr-o
lume nepregatita, s-au raspindit precum un virus intr-un corp ce n-a avut timp
sa-si creeze anticorpii necesari.
Celulele s-au impartit in trei categorii: cele ce s-au opus interactiunii cu
virusul (conservatoire) care pentru noi sunt lipsite de interes, celulele care au

acaparat materialul genetic al virusului folosindul pentru a se imbunatati in

beneficial intregului organism (celule creatore) carora ar trebui sa li se acorde
cea mai mare imporanta, si celule ce o data cu materialul genetic au aceeptat si
programul genetic al virusului (celule pseudo-creatoare) cele caroar le vom
acorda acum importanta.
Cunoasterea nu are un program pe care trebuie sa-l urmeze, este doar o
alta unealta in mana magnificului om ce isi croieste drum spre scopul cel
misterios. Totusi aceasta nu-l opreste pe marele om sa o divinizeze si o data cu
ea sa se auto-divinezeze ca mare creator. Orbit de propria sa imagine, amagit de
proprile sale ganduri, mutilandu-si propriul sau geniu in numele marelui sau
adevar descoperit prin cunoastere, el uita una din cele mai simple reguli de
logica matematica adevarat implica adevarat, dar adevatat poate implica si fals.
De ce am inlocuit cunoasterea cu realitatea? Realitatea din ziua de astazi
este confundata din pactate cu o cunoastere deformata de ochiul bolnav al unei
fiinte mutilate de proprile sale dorinte de preamarire.
Acum omenirea sta intre cei ce apara idea de adevar fie ei materialisti sau
umanisti, dar care nu si-au pierdut uzul ratiunii, si cei ce orbiti de prea multa
cunoastere pe care n-o pot intelege dar care sunt prea prosti ca sa se teama, isi
cladesc o lume dupa proprile lor reguli, o lume ce se va darama la prima viziune
reala asupra cunoasterii reale, asupra adevarului.

Problema divina.
Problema divina apare si aici ca peste tot. Ea nu vine sa ne solutioneze
intrebarile ci san e arate calea perfecta si pozitia noastra fata de aceasta.
Sa ne imaginam doua curbe simetrice una fata de cealalta fata de Oy
amndoua tinzand la infinit in apropierea dreptei Oy si binenteles amadoua
pornind de la 0 la minus infinit, respective plus infinit. Ele tind sa se intalneasca
undeva, darn u o vor face nici o data. Aparent cel putin.
Adevarul adevarat, adevarul perfect se afla in mana divinitatii. Dumnezeu
nu este destept cum sustin unii. Desteptaciunea este o caracteristica umana.
Daca ar fi sa fortam nota am spune ca Dumnezeu este atotcunoscator. El stie
cale ce trebuie urmata si o data cu ea si adevarul.
Dumnezeu reprezinta punctual de atingere al celor doua curbe. Noi ne
putem afla in oricare din punctele de sub graficele celor doua curbe. Nu-i nevoie
sa va reamintesc ca aceasta arie este infant. O infinitate de puncte, o infinitate de
greseli. Poate sa sustina cineva ca el cunoaste adevarul prin cuoastere sau
cunoasterea prin adevar?