Farmacologie Curs 3

2. Receptorii transmembranari au funcii enzimatic; sunt constituiti

dintr-o proteina care strabate membrana celulara si care are un situs de
legare p/u subst. endogene si medicament la exterior.
Are capacitatea de a produce modificari enzimatice in interiorul celulei. Ex:
receptorii insulinici. Medicamentele sunt considerate receptorii de ordinul I.
3. Receptorii in serpentina (metabotropi) sunt receptori legati cu
proteinele G. Are 3 componente:
1. O proteina receptoare: este cudata, strabate de mai multe ori
membrana; de ea se ataseaza medicamentul.
2. Proteina de cuplare: este constituita din proteinele G(GTP si GDP);
acestea pot realiza conexiunea intre proteinele cudate in serpentina
si sistemul efector; unele au functii de activare, altele inhibitorii.
3. Sistemul efector este constituit fie din sistemul enzimatic sau
canale ionice care determina modificari la nivelul transcriptiei;
Ex: receptori p/u opioide, adrenergici, muscalinici...
Stimularea acestor receptori duce la aparitia unor efecte in timp scurt.
4. Receptorul nuclear este receptor intacelular, care regleaza
transcriptia genica, fie stimulator, fie inhibitor. Medicamentul trece prin
membrana celulara, se ataseaza pe un receptor citoplasmatic, iar complexul
receptor medicament se fixeaza la nivelul ADN-ului; ca urmare se modifica
transcriptia genica. Sunt modificate sintezele proteice si enzimatice. Efectul
apare lent, in cateva ore.
Tipuri de actiuni ale medicamentelor asupra receptorilor
1. Mod Agonist
2. Mod Antagonist
1)Agonist este un medicament sau substanta care actioneaza asupra unui
receptor producind un efect similar cu o substanta endogena. care
actioneaza
in
mod
identic.
Are
2
caracteristici:
afinitate
si
eficacitate(activitate intrinseca)
I.
II.

Afinitatea este capacitatea medicamentului de a se lega/atasa de

situsul de legare a medicamentului, datorita unei compatibilitati
conformationale.
Eficacitatea(activitatea intrinseca) este capacitatea de a modifica
conformational receptorul si de a produce un efect.

In funcite de activitatea intrinseca se subimpart in:

1) agonisti deplini produc un efect maximal, eficacitate crescuta
2) agonisti partiali - produc un efect submaximal, eficacitate intermediara
3) agonisti inversi produc un efect opus agonistului deplin/partial

2)Antagonistul este o substanta endogena sau medicament care se

ataseaza de recptori, impiedicind activitatea substantei endogene sau
agonistilor, neavind un efect propriu. Are afinitate, dar nu are eficacitate.

Reglarea activitatii receptorilor

Administrarea agonistilor si antagonistilor poate modifica sensibilitatea
funcionala si numarul receptorilor.
I.
II.

UP-regulation proces de sensibilizare

DOWN-regulation proces de desensibilizare

I.Proc. de sensibilizare apare in urma actiunii unui agonist care se

administreaza in mod repetat, generind o migrare a receptorilor, o
sechestrare a acestora la nivelul membranar, sau scaderea sintezei acestora,
avind ca si consecinta scaderea efectului
II.Proc. de desensibilizare apare in urma actiunii antagonistilor sub care va
creste numarul de receptori si sensibilitatea acestora. Intreruperea brusca a
administrarii acestora va lasa liberi un numar mare de receptori si foarte
sensibili, producind o augumentare a efectului agonistilor si subst. endogene.
Interactiunea medicamentului
La asocierea a doua medicamente, pot sa apara efecte de tip indiferent,
diminuat(abolit) sau efect crescut.
Scaderea efectului: apare prin procese antagoniste de mai multe tipuri
1. Antagonism chimic apare prin combinarea in solutie a 2 sau mai
multe substante
2. Antagonism fiziologic apre prin actiunea a 2 medicamente
asociate pe receptori diferiti, producand efecte opuse.
3. Antagonism farmacocinetic apare prin actiunea a 2 medicamente
asociate care modifica absorbtia, metabolismul si eliminarea
medicamentului
4. Antagonism farmacodinamic apare prin actiunea a 2 medicamente
asociate pe acelasi receptor. Se subimpart in a.antagonism
competitiv si b.antagonism necompetitiv
a. antagonism competitiv apare prin actiunea unui agonist si
antagonist cu capacitatea de legare pe acelasi receptor.

Efectul este produs de doza mai mare de medicament

(antagonism de tip surmontabil)
b. antagonism necompetitiv apare cind antagonistul se leaga in
mod ireversibil de receptor, impiedicind efectul agonistului; nu
depinde de doza.
Augumentarea medicamentelor
In urma asocierii a 2 medicamente, efectele pot fi augumentate prin
1)Aditie apare un efect final care este egal cu suma efectelor;
medicamentele au efect similar.
1+1=2
2)Sinergism apare un efect final care este mai mare decat suma
efectelor; medicametele au efect similar
1+1>2
3)Potentare se asociaza 2 medicamente cu efect diferit, iar efectul final
este superior decat efectul unui din medicament administrat singur.
1+1`>1 sau 1`

Farmacotoxicologie Generala
Se ocupa cu studiul reactiilor adverse si starilor patologice produse de
medicament si substantele chimice asupra organismului. Se descriu: reactii
nedorite, adverse, intoxicatii.
1.Reactiile nedorite este un eveniment aparut in urma administrarii unui
medicament, lipsit de nocivitate, si apare la doze obisnuite, in mod constant.
Ex: fotofobia, constipatia
2.Reactiile adverse este un eveniment nociv care apare in urma
administrarii fie in doze uzuale, fie in doze mari de medicament.
3.Intoxicatiile sunt reactii nocive care apar dupa doze mari de
medicamente sau toxice si pot fi: acute, subacute si cronice.
Cauzele care duc la aparitia reactiilor adverse:
lipsa competentelor profesionale
lipsa de complianta a pacientului
reactivitatea individuala a pacientului
erorile de dozare
Clasificarea reactiilor adverse
Dupa localizare: la nivelul tesuturilor
la nivelul organelor
la nivelul sistemelor si aparatelor

Dupa mecanismul de producere: toxice

alergice
idiosincrozice
farmacodependente
Reactiile toxice sunt dependente de doza. Se pot dezvolta in sensul
actiunii farmacologice sau independent.
R. toxice farmacologice sunt rezultatul actiunii farmacodinamice. Ex:
administrarea unui anticoagulant toxic poate duce la hemoragii

R. toxice morfologice independente de actiunea farmacodinamica,

produse de metaboliti sau medicamente in urma distrugerii unor
structuri tisulare

R. toxice genetice independente, apar prin actiunea medicamentului

asupra materialului genetic. Pot fi:
o Dismorfogene apar prin actiunea la nivelul materialului genetin
al embrionului/fatului, ca urmare a administrarii medicamentului
la femea insarcinata
o Mutagene apare in urma actiunii toxice asupra genomului din
celulele germinative ale parintilor. Pot sa apara modificari la
prima sau urmatoarele generatii
o Cancerigene apar prin modificarea materialului genetic din
celulele somatice ca urmare a producerii unor transformari
maligne.

Reactiile alergice apar in urma actiunii unor mecanisme ale reactiilor

imune. Hipersensibilitatea organismului si desensibilizarea intre 5-14 zile
dupa administrarea unui medicament cu potential alergogen. La repetarea
administrarii, in urma activarii reactiilor imune apare reactia alergica dupa
doze foarte mici.
Mecanisme:
TIP I (anafilactic) reactie de tip imediat; imunoglobulina E se fixeaza de
membrana mastocitelor. De medicament se ataseaza anticorpi, se produce
degranularea mastocitelor si eliberare de mediatori si histamine. Apar efecte
negative in organe, tesuturi si sisteme.
Manifestarile sunt rinita, bronhospasm, hipotensine, colaps, edem laringian...
Socul anafilactic tratament!!!
Reactia anafilactoida asemanatoare cu reactia anafilcatica, dar de
intensitate mai mica, in care nu apar implicate mecanismele imune.
TIP II (citotoxic) apare dupa fixarea medicamentului pe structuri tisulare,
complexul dobandind capacitate antigenica. Vor interveni IgG si IgE
producand reactii de distructie a structurilor celulare si tisulare
Ex: hepatite, anemii, reactii hematologice

TIP III (prin reactii imune) este o reactie in care complexele antigenanticorp se grupeaza in membrana bazala la nivelul vaselor, producand
fenomene inflamatorii.
Ex: vascularite, edeme cu ???
TIP IV (tip intirziat) este de tip intirziat, apare in urma sensibilizarii
limfocitelor -> generaza limfokine, consicutiv constituind infiltrate
perivenulare.
Ex: dermatite
Reactii idiosincrozice este o reactie de intoleranta la medicament
indiferent de doza, datorata unor particularitati individuale. Apare din cauza
tulburarii de metabolism a medicamentului.
Reactii farmacodependente intoxicatie cronica cu medicament care are
capacitatea de a produce dependenta si care duc la necesitatea imperioasa
de administrare. Are mai multe componente:
Componenta psihica readministrarea este datorata unor efecte la
nivel SNC(se percep ca placute)
Componenta fizica apare prin fenomenul de adaptivibilitate la nivelul
organismului si realizeaza un echilibru al formelor modificate. Dupa
intreruperea administrarii apare sevrajul sau sindromul de abstinenta
caracterizat prin manifestari in sfera somatica, psihica si vegetativa
Toleranta apare prin obisnuirea organismului cu toxicul, care induce
scaderea efectului si impune cresterea dozei -> duce la necesitatea
dependentului de a creste doza.
Psihotoxicitatea modificare caracteriala/psihointelectuala a celor care devin
farmacodependenti. Pot sa apara modificari psihice comportamentale.