http://www.proarad.jigorea.com/micalaca-noua/iconografic.

html

Prezentare
Iconostasul
Galerie foto - pictura mural
English - Summary
Langue franaise - Rsum
Home

PROGRAMUL

ICONOGRAFIC

1n altar
Aici, pictorul a reprezentat tema ntruprii Mntuitorului Iisus Hristos i
tema jertfei.
n conc: Maica Domnului cu Pruncul tronnd ntre doi ngeri-diaconi.
n proscomidier: Iisus Hristos - Emanuel n potir
n hemiciclu: Jertfa lui Avram; Jertfa lui Cain i Abel
2n naos
Pe cupola turlei: Iisus Hristos Pantocrator
Pe tambur: 16 ngeri
Pe baza turlei: Liturghia ngereasc
Pe pandativi: Cei patru evangheliti

3n absidele laterale
n conca absidei de Sud: Naterea Domnului
n conca absidei de Nord: nvierea
n absida de Nord: Prorocii Ilie i Daniil
n absida de Sud: Prorocii Isaia i Ezechiil
Pe bolt
- Schimbarea la fa
- nlarea Domnului
Pe peretele de Sud
- Botezul Domnului
Pe peretele de Nord
- Iisus pe cruce, Maica Domnului i SF. Apostol Ioan
4n pronaos
Pe bolt
- Pogorrea Duhului Sfnt
Teme din Vechiul Testament
- Crearea Evei
- Ispitirea lui Evei (Cderea n pcat)
- Izgonirea din Rai
- Cain l-a ucis pe fratele su Abel
- Legmntul lui Dumnezeu cu Noe
- Moise primind Tablele Legii
- Sodoma i Gomora
- Regele David
- Regele Solomon
5n cafas
- Sfnta Ecaterina
- Sfnta Paraschiva
- ngeri
6n cafas, ctre naos
- Nframa Veronici

Dup ase decenii, prin purtarea de grij a printelui parohNicolae

Marcu i a Consiliului Parohial pictura mural a fost restaurat de pictorii
Ana Marcu Istrtescu (Sfntul Altar), pictorii ardeni Corneliu
Artimon i Ludovic Sosnac, finalizarea lucrrilor de restaurare a picturii
din Altar, precum i restaurarea integral a picturii din naos i pronaos.
Totodat, a fost poleit iconostasul cu foie aurii de lahmetal (lucrrile s-au
ncheiat n anul 2004).

http://www.ortho-logia.com/Romanian/Articole/SI/p2_chap5.html

Capitolul V

DISPUNEREA ICOANELOR IN BISERIC

Ultimul capitol al lucrrii noastre l-am consacrat studierii modului de

dispunere al icoanelor n biseric. Chiar dac n prima parte a discursului despre
icoane ne-am ocupat de icoana Mntuitorului, aceasta nu nseamn c am
neglijat reprezentrile celorlalte persoane sfinte. Posibilitatea reprezentrii lor se
ntemeiaz pe faptul c toate persoanele ce au dobndit un loc de reprezentare
n biseric au ncarnat n ele Verbul divin. Prin prezenta lor n locasul de cult
mrturisesc acelasi Cuvnt divin, astfel nct, n loc s srceasc slava lui
Dumnezeu privitorul nu poate dect s exclame cuprins de uimire: Doamne, pe
toate cu ntelepciune le-ai fcut! sau Dumnezeu prin sfintii si de pe pmnt,
toat voia Sa a fcut-o.
De la nceput trebuie precizat c pictarea bisericilor nu este numai un gest
decorativ. Asa cum am artat n alt parte scopul decorrii cu imagini a bisericilor
este de a-l introduce pe credincios prin intermediul vzului ntr-o atmosfer
potrivit cultului si nchinrii. Valoarea estetic nu trebuie neglijat, dar n primul
rnd ele trebuie s conduc spre o teologie n imagini. De aceea pentru
aprecierea lor corect sunt necesar cunostinte de dogmatic, de exegetic, de
cult si istorie a Bisericii s.a..
Urmrindu-se un scop att de precis, si de nalt n acelasi timp, din partea
picturii, nseamn c decorarea bisericilor nu a fost niciodat lsat la voia
ntmplrii. n timp, modalitatea de zugrvire s-a conturat ntr-un sistem, un
program sau tipic iconografic[68] n asa fel nct ansamblul arhitectural si
iconografic al unui locas de cult s fie coerent si s exprime un principiu
cluzitor. Dac n momentul de fat se poate vorbi de un sistem iconografic si
arhitecutral al bisericilor ortodoxe, totusi el nu a fost dintru nceput cristalizat n
forma actual. El s-a format cu ncetul si a variat dup epoci si regiuni potrivit si
cu evolutia arhitecturii religioase, deci n functie de varietatea tipurilor
arhitecturale, de dimensiunile bisericilor si suprafata de pictat. Au contribuit la
aceasta si ideile sau curentele teologice (dogmatice) care au frmntat cugetarea
crestin, gusturile si intentiile ctitorilor ziditori de biserici, care au impus uneori
pictorilor preferintele lor, precum chiar si fantezia pictorilor nsisi, care, pe acest
teren aveau prilejul s-si afirme personalitatea[69]. Putem vorbi de o diversitate
mai pronuntat a stilurilor arhitecturale si iconografice, mai cu seam n perioada
preiconoclast. Dup distrugerile suferite de biserici n timpul prigoanei
iconoclaste si stabilirea definitiv a cultului icoanelor odat cu Sinodul VII
ecumenic (Niceea 787), Biserica a restrns diversitatea iconografic si s-au
stabilit principalele modalitti canonice de reprezentare a locurilor de cult si a
icoanelor portabile. Astfel, din sec. VIII IX nainte se poate vorbi de evolutia
artelor sacre dup principii riguroase si reguli precise[70].
Principiul general sau ideea directoare care st la baza acestui program
iconografic si care fixeaz si rnduieste locul fiecrei scene sau figuri sfinte pe

peretii bisericii, este conceptia teologic[71]. Remarcm n acest sens, cteva

nume importante n teologia ortodox, care au gndit si scris n legtur cu
explicarea simbolic a locasului de cult si a actelor liturgice care se svrsesc n
el: n sec. VII Sf. Maxim Mrturisitorul (Mystagogia), n sec. XIV Nicolae Cabasila
(Tlcuirea dumnezeiestii Liturghii), iar n sec. XV Sf. Gherman patriarhul
Constantinopulului (Descrierea bisericii si explicare mistic) si arhiepiscopul
Simeon al Tesalonicului (Tlcuire despre dumnezeiescul locas).
Arhitectura si iconografia bisericii fiind mpletite ca un tot unitar, n
cele ce urmeaz vom prezenta n paralel cu compartimentele clasice ale locasului
de cult si imaginile sacre care le nsotesc.

Dup doctrina Sf. Maxim Mrturisitorul ntre Cosmos, suflet si Biseric exist o asemnare
structural, Biserica fiind modelul si germenele sfintitor al amndurora:
Sfnta biseric a lui Dumnezeu este chip si icoan a ntregului cosmos,
constttor din fiinte vzute si nevzute, avnd aceasi unitate si distinctie ca si
el.
Ca edificiu, aceasta fiind un singur locas, se deosebeste totusi dup forma
ei spatial, mprtindu-se n locul destinat numai preotilor si liturghisitorilor, pe
care l numim ieration, si n cel lsat pe seama ntregului popor credincios, pe
care l numim naos.
[] Tot asa si totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la existent prin
creatiune, se mparte n cosmosul inteligibil, constttor din fiinte spirituale si
netrupesti si n cosmosul acesta sensibil si corporal, tesut grandios din multe
forme si naturi. Prin aceasta e un fel de alt biseric a lui Dumnezeu, nefcut de
mini, indicat cu ntelepciune de aceasta, care e fcut de mini. Aceast
totalitate are ca ieration cosmosul de sus, destinat puterilor de sus, iar ca naos
pe cel de jos, la ndemna celor sortiti s triasc o viat legat de simturi[72].
n mod asemntor Biserica este chip si al sufletului omenesc:
Toate cele ce au fost artate c tin de minte si ies progresiv din ea, le
indic biserica prin ieration. Iar cele artate c tin de ratiune si ies din ea prin
desfsurare, le ilustreaz prin naos. n sfrsit toate le adun spre taina ce se
svrseste pe dumnezeescul altar, tain prin care, tot cel ce poate s nteleag
cu ntelepciune cele ce se svrsesc n biseric, si face cu adevrat biseric a lui
Dumnezeu si dumnezeesc sufletul su. Cci pentru suflet ni s-a dat poate, spre
cluzirea lui ctr cele nalte, biserica cea fcut de mni, care i este si model
prin diferitele simboale dumnezeesti din ea[73].
Dar s dezvoltm putin aceast ultim afirmatie a Sf. Maxim Mrturisitorul
anume, cum poate omul pornind de la cele ce se vd n biseric s-si nalte
sufletul spre contemplarea lui Dumnezeu. Mai nti, asemenea Cortului mrturiei,
biserica arat celor nevztori ai celor ceresti, prin forme sensibile, pe cele care
sunt n ceruri. Biserica este cerul pe pmnt[74] spunea Sf. Gherman patriarhul

Constantinopolului. Avnd dintru nceput scopul de a arta cerul, biserica

desfsoar n fata credinciosului, prin icoanele lor, realittile ceresti. Mai mult,
prin chiar ordinea asezrii icoanelor n biseric se observ recapitularea
(includerea) tuturor n Hristos. Recapitulare realizat n sfinti si n curs de
realizare n noi. Imaginea predominant si care exprim ceea ce am spus este
chipul lui Hristos Pantocrator din cupola central a naosului. Prin faptul c suntem
cu totii inclusi (recapitulati) n El, suntem trupul lui Hristos, si mdulare fiecare
n parte (I Cor. 12, 27), iar aceasta nlesneste ca si ntre noi s fie o legtur
puternic. Hristos ni se mprtseste tuturor att spiritual, prin comuniunea de
gnd si de credint stimulat prin vederea icoanei Lui, ct si prin Sfnta
mprtsanie, unde Hristos se d pe Sine ntreg fiecruia.
Avansnd n locasul bisericii, ajungem treptat din pronaos n naos si apoi n
altar. n mod traditional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor,
sau doritorilor de Dumnezeu. Aceast treapt eclesial corespunde stadiului
de purificare a sufletului. Cei din aceast categorie[75] sunt initiati, prin
intermediul imaginilor din pronaos, n mretia si puterea lui Dumnezeu, cel de
care vor s se apropie. Scene ca Judecata de Apoi sau ntmplri din Vechiul
Testament, pictate aici, sensibilizeaz omul spre frica de Dumnezeu cu
deschidere spre cea de-a doua treapt, a credintein El.
Naosul este partea cea mai impozant din punct de vedere arhitectonic.
Forma sa obisnuit este ptrat (patru zri - simbolul lumii terestre), pe care se
sprijin o cupol n calot sferic (sfera este simbolul perfectiunii divine). Cupola
central este dominat de chipul lui Hristos Pantocrator (Atottiitorul) sub care
sunt reprezentati multime de ngeri, mijlocitori ai nostri naintea lui Dumnezeu. Pe
stlpii ce sustin bolta i vedem pe cei patru evanghelisti ca pe unii care prin
Evanghelii unesc cerul cu pmntul. Partea de jos, din imediata vecintate a
credinciosilor este ocupat cu reprezentri ale sfintilor: patriarhi, nvttori,
preoti, mucenici, scene din Noul Testament, iar nspre Apus spre intrarea n
biseric cuviosi si asceti. Toti acestia, prin icoanele lor, au rolul mrturisit de a fi
exemplu si ntrire credinciosilor, sau primitorilor de Dumnezeu, cci naosul este
prin excelent locul dedicat lor. Credinciosul, cel iluminat prin Taina Botezului, se
desvrseste n credint prin imitarea lui Hristos si prin mprtsirea cu Sfintele
Taine.
n unele biserici, pe arcada altarului spre naos, sunt reprezentate cele nou
cete ngeresti. Rolului mijlocitor al ngerilor i corespunde stadiul eclesial
intermediar, din imediata apropiere a clerului, reprezentat n Biseric de monahi.
Acestia, prin modul de viat nchipuie, ntr-un chip mai direct stadiul uman al
veacului viitor, dup spusa Mntuitorului: Cci atunci cnd vor nvia din morti,
nici nu se mai nsoar, nici nu se mai mrit, ci sunt ca ngerii n ceruri (Mc. 12,
25). Locul acestora n biseric este de obicei n fata altarului, de multe ori ajutnd
clerul la buna desfsurare a cultului.
Iconostasul este o pies care a cunoscut poate cea mai spectaculoas
dezvoltare n timp. Este asezat frontal ntre naos si altar, rolul su fiind att

desprtitor ct si unificator. Desprtitor prin simpla lui prezent, semnificnd

deosebirea dintre preotia haric si cea universal, si unificator prin intermediul
icoanelor de pe el, care descoper ochiului celui neavizat mretia Tainelor care se
petrec n altar[76].
Partea cea mai dinluntru a unei biserici este reprezentat de altar, locul
de unde preotul sau slujitorul conduce cultul si unde se svrseste Jertfa
nesngeroas a Mntuitorului. Starea spiritual a celor care au fost nvredniciti cu
acest dar este unirea cu Dumnezeu, pe care sunt datori s o insufle
credinciosilor, iar credinciosii s o primeasc. Unirea cu Dumnezeu se realizeaz
prin dobndirea dragostei. Persoana uman capabil de cea mai mare iubire fat
de Dumnezeu este Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. n altar
figura central este cea a Maicii Domnului Platytera (mai mrit, mai desftat
(dect cerurile)). Ea este reprezentat seznd, cu coatele ndoite si minile
ridicate n rugciune spre cer, iar la piept, frontal, Hristos copil binecuvntnd. Se
mai poate ntmpla ca n preajma tronului su s fie reprezentate dou din cetele
ngeresti: serafimii si heruvimii[77]. Rolul mijlocitor al Maicii Domnului este
subliniat prin dispunerea acestei icoane exact deasupra mesei altarului. n jos,
spre pmnt, sunt reprezentate n ordine scena mprtsirii Apostolilor din
minile lui Hristos, Sfintii Trei Ierarhi si Heruvimii si Serafimii.
Din descrierea succint a structurii arhitecturale a bisericii, dimpreun cu
iconografia aferent diferitelor zone din locasul de cult, credinciosii
pot vedea drumul care duce de la fric, princredint ctre dragostea de
Dumnezeu. Captul drumului este si scopul scopul vietii omului,
adic dobndirea vietii vesnice prin unirea cu Dumnezeu. Pe acest drum ei se
regsesc c nu sunt singuri iar atingerea scopului le este sustinut si mijlocit
att pe vertical prin sfinti si ngeri, ct si pe orizontal prin intermediul preotiei
harice.