Introducere

Component a tiinei Militare, Geografia Militar, este definit, n

general, ca ramur a Geografiei generale, n acelai timp a tiinei Militare care
studiaz ansamblul fenomenelor geografice prin prisma cerinelor i scopurilor
aciunilor militare. Rezultatele i concluziile la care ajunge Geografia Militar
au o utilitate practic n: determinarea caracteristicii teatrelor de aciuni
militare(delimitare, ntindere, clasificare, natur, etc), cunoaterea influenelor
geomorfologice i geoclimatice asupra Artei Militare(strategie, arta operativ,
tactic), utilizarea n scopuri militare a resurselor economice i demografice,
cunoaterea infrastructurilor teritoriale, stabilirea detaliilor de planimetrie asupra
luptei i operaiei militare.
Geografia Militar are ca obiect de studiu: spaiul geografic cu ansambul
su de elemente, precum i cele create prin aciunea omului asupra mediului
nconjurator, care influeneaz organizarea i ducerea aciunilor militare. De
asemenea, studiaz potenialul de rzboi al ri din spaiul geografic supus
analizei, spaiu care, ntr-un context de mprejurari, poate deveni teatru de
aciuni militare.

Aezarea geografic a Romniei pe Glob

Romnia este strbtuta de paralela de 45 latitudine nordic, care trece cu

aproximaie pe la limita dintre treimea sudica i cea central a rii. Aceast
paralel strbate puncte apropiate de localiti ca Sulina, Baia de Aram, Baicoi
e.t.c. Extremitile pe axa nord-sud sunt reprezentate de localitatea Horoditea n
nord (4815'06'') i localitatea Zimnicea n sud (4337'07''). Din faptul c
Romnia este strbtuta de aceast paralel, deriva aezarea sa n jumatatea
emisferei nordice, de unde rezult i clima temperat pe care o are. Cealalt
coordonat importanta pentru aezarea Romniei o reprezint faptul c este
traversat de meridianul de 25 longitudine estica. Acesta trece foarte aproape de
centrul rii i traverseaz localiti ca Roiori de Vede, Fgra e.t.c.
Extremitile rii pe axa vest-est sunt reprezentate de localitile Beba Veche n
vest (2015'44'') i Sulina n est (2941'24''). (a se vedea img.1)

img.1

Aezarea geografic a Romniei n Europa

n cadrul continentului european Romnia este situat la nord de Dunre, la nord

de domeniul peninsular al Europei. Conform unor specialiti din domeniul
geografic, Romnia aparine domeniului continental al Europei. n aceste
condiii este fals ideea apartenenei Romniei la Peninsula Balcanic. Avnd n
vedere poziia fa de punctele extreme, Romnia este o ar central-european,
fiind situat n partea central-sud-estic.

Graniele actuale ale Romniei au fost stabilite dup Al Doilea Rzboi Mondial,
cnd a pierdut teritorii importante n partea de est, respectiv teritoriul Basarabiei,
n partea de nord Bucovina de Nord si n extremitatea sud-estic 2 judee din
Cadrilater.

Graniele i vecinii
Frontiera cu Ucraina msoar 649,4 km (273,8 km terestr, 343,9 fluvial,
31,7 maritim), n dou sectoare distincte: primul ntre Golful Musura i
Giurgiuleti (Republica Moldova), pe Dunrea maritim, al doilea ntre
localitatea Criva (Republica Moldova) i Halmeu.
ntre cele dou sectoare cu Ucraina se afl frontiera cu Republica
Moldova, pe rul Prut, pe o lungime de 681,3 km.
n partea de vest Romnia se nvecineaz cu Ungaria pe o lungime de
448,0 km (415,9 km frontier terestr, 32,1 km frontier fluvial), ntre
localitile Halmeu i Beba Veche.
Frontiera cu Serbia se ntinde pe 546,4 km (256,8 km frontier terestr,
289,6 km frontier fluvial), ntre Beba Veche i Pristol.
La sud ne nvecinm cu Bulgaria pe o lungime de 631,3 km (139,1 km
frontier t erestr, 470,0 km frontier fluvial, 22,2 km frontier maritim).

n partea de est, pe o lungime de 193,5 km, ntre Vama Veche i vrsarea

braului Chilia n Marea Neagr, pe adncimea apelor teritoriale, se afl
frontiera maritim.Dimensionat de la nord la sud, ntre Horoditea i Zimnicea,
Romnia msoar 522 km, iar de la est la vest, ntre Sulina i Beba Veche, 726
km.

Relieful

Relieful Romniei este caracterizat prin patru elemente: varietate,

proporionalitate, complementaritate i dispunere simetric, dat fiind numrul
mare de forme de relief, repartiia aproximativ egal a principalelor unit i de
relief (35% muni, 35% dealuri i podiuri i 30% cmpii) i gruparea reliefului.
Carpaii Romneti se extind ca un inel, ce nchide o mare depresiune n centrul
rii, cea a Transilvaniei. Sunt muni cu altitudine mijlocie, fragmenta i, cu un
etaj alpin, puni alpine i ntinse suprafee de eroziune, a cror altitudine
maxim se atinge n vrful Moldoveanu (din Munii Fgra), la 2 544 de metri.
Pe teritoriul Romniei, Munii Carpai au o lungime de 910 km.
La exterior Munilor Carpai se afl un inel de dealuri Subcarpaii i
Dealurile de Vest locurile cele mai populate, datorit bogatelor resurse de
subsol (petrol, crbuni, sare) i condiiilor favorabile culturii viei-de-vie i
pomilor fructiferi. n est i sud se extind trei mari podi uri (Moldovei, Dobrogei
i Getic), dar i Podiul Mehedini, n timp ce n sud i vest se ntind dou mari
cmpii, Cmpia Romn (ngustat spre est) i Cmpia de Vest.

Delta Dunrii este cea mai joas regiune a rii, sub 10 m altitudine, cu
ntinderi de mlatini, lacuri i stuf. Ceva mai nlate sunt grindurile fluviale i
maritime (Letea, Caraorman, Srturile) pe care se grupeaz satele de pescari.
Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroi oameni de tiin ai
vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Btrn. Delta
Dunrii a fost introdus n lista patrimoniului mondial al UNESCO n 1991 ca
rezervaie natural a biosferei.
Romnia beneficiaz de toate tipurile de uniti acvatice: fluvii i ruri,
lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitile hidrografice i hidrologice ale
Romniei sunt determinate, n principal, de poziia geografic a rii n zona
climatului temperat-continental i de prezena arcului carpatic. Factorul antropic
a contribuit la unele modificri ale acestor particulariti.
Relieful structural este pus n eviden de abrupturi i denivelri n Carpai
i Podiul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul dobrogean s-a constituit pe
resturi hercinice n condiiile eroziunii difereniale a peneplenei. Relieful
petrografic este dezvoltat pe roci cristaline n Carpai i Podiul Dobrogei.
Relieful dezvoltat pe roci solubile reprezint peste 20 % din teritoriul rii, mai
relevant fiind relieful carstic din aria carpatic. Tot n Carpai este specific i
relieful dezvoltat pe gresii i conglomerate, n ariile de orogen, alturi de care
evolueaz relieful vulcanic i cel grefat pe roci metamorfice. Pe spaiile mai
joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri i depozite leossoide.
Relieful glaciar este bine reprezentat n prile nalte ale Carpailor Meridionali
i n Munii Rodnei, prin circuri glaciare, n timp ce relieful periglaciar este
distribuit, n mod variat, pe ntreg teritoriul rii. De asemenea, relieful fluviatil
i cel litoral au o reprezentare specific pe teritoriul Romniei.

Importana aezarii geografice i rolul reliefului

n aciunile militare

Aciunea militar se desfoar n spaiu i timp. Spaiul este asimilat

cmpului de lupt, a crui component terestr cuprinde detaliile de planimetrie
i relieful. Detaliile de planimetrie sunt diferite elemente geografice dispuse pe
suprafaa pmntului.
Pmnturile Romneti s-au aflat i se mai afl nc la interferena zonelor
de influen a marilor puteri mondiale. Pe parcursul secolelor unele dintre aceste
puteri au disprut cu totul, altele s-au schimbat cu locul i probabil nc se vor
mai schimba, dar importana geostrategic a acestei zone a rmas o constant a
relaiilor internaionale.
Suprafaa i conturul frontierelor Romniei, privite n ansamblul lor,
conduc ctre urmtoarele concluzii:


echilibrat;

raportul dintre suprafa i lungimea frontierelor este unul

n cea mai mare parte frontiera de stat este fluvial i maritim, ceea
ce oblig la identificarea sectoarelor (zonelor) favorabile forrii sau desantrii
trupelor, pentru concentrarea eforturilor, punctual, n aceste zone; specializarea
forelor n ducerea aciunilor de lupt pe cursuri de ap, n zone cu lucrri de
hidroamelioraii, pe litoral i n delt;

conturul frontierei, asemntor unui cerc, asigur aplicarea

principiului omnidirecionalitii i al manevrei pe direcii interioare;

o atenie deosebit trebuie acordat pregtirii i ducerii aciunilor de

lupt n zone de cmpie, podi i deal, care favorizeaz identificarea i lovirea
intelor pe distane mari, precum i executarea manevrei la toate nivelurile;

dispunerea central a lanului carpatic oblig la aciuni de lupt n

teren deschis, dinspre frontier spre zona muntoas, pe distane relativ mari, ct
i specializarea forelor pentru aciuni n zone muntoase, n condiii de relativ
autonomie acional;

stabilirea nc din timp de pace a variantelor de evacuare a

populaiei din zonele de conflict.

Carpaii Romniei. Aspecte generale

Carpaii ncep de la Dunre lng Bratislava. Ei nconjoar Transcarpatia

i Transilvania ntr-un semicerc larg, continu spre sud-est , i se sfresc la

Dunre lng Orova, n Romnia. Lungimea total a Carpailor este de 1500

km, iar limea lanului montan variaz ntre 12 km i 500 km. Cea mai mare
lime a Carpailor corespunde cu cea mai nalt altitudine. Lan ul muntos are
cea mai mare lime n Depresiunea colinar a Transilvaniei, i la poalele
Munilor Tatra (cea mai mare nlime din Carpai, cu Gerlachovsk tt), care
are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la grania cu Polonia. Se ntinde pe
o suprafa de 190 000 km2 i, dup Alpi, e cel mai extins lan muntos din
Europa.
Dei n mod obinuit se face referire la Carpai ca fiind un lan muntos, ei
de fapt nu formeaz un lan nentrerupt de muni. Mai degrab, const n cteva
grupuri geologic distincte, prezentnd o mare varietate structural ca Alpii.
Carpaii, care doar n rare locuri depesc altitudinea de 2500 m, nu prezint
vrfuri stncoase, zone nzpezite extinse, gheari ntini, cascade nalte, sau
lacuri ntinse care sunt comune n Alpi. Nici o zon din Carpai nu este
inzpezit tot anul i nu prezint niciun ghear. Carpaii la altitudinea lor
maxim, sunt la fel de nali ca Alpii Orientali Centrali, cu care mparte un
aspect, climat i flor comun.
Carpaii sunt separai de Alpi de ctre Dunre. Cele dou lanuri muntoase
se ntlnesc ntr-un singur punct: n Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte
de asemenea, Carpaii de lanul Munilor Balcani, la Orova.
Carpaii romneti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin,
bine individualizat prin direcia general a culmilor principale, prin altitudine,
prin masivitate i structur. Rezistena Platformei Ruse le-a impus Carpailor la
formare o direcie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcie modificat apoi
spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Altitudinea medie a Carpailor este de circa 1000 m, nl imile maxime
depind rar 2500 m (n Bucegi, Munii Fgraului, Parngului, Retezatului). n
Carpaii Occidentali, nlimile culmilor coboar frecvent sub 800 m (n Munii
Codru-Moma, Pdurea Craiului, Banatului etc). Limea sistemului muntos
carpatin pe teritoriul Romniei variaz ntre 120 km (n Munii Rodnei) i 70 km
(n Munii Parngului).
Carpaii sunt caracterizai prin prezena unor numeroase depresiuni
intramontane i vi transversale, totale sau pariale (Dunrea, Jiul, Oltul, Rul
Bistria, Mure, Criul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani.

Potrivit deosebirilor geomorfologice i geologice, lanul carpatic

romnesc se mparte n trei mari uniti morfotectonice:

Carpaii Orientali - cu 3 grupe mai mari i 40 de grupe montane, care sunt

distincte morfologic, geofizic i geografic:
Carpaii Maramureului i Bucovinei
Carpaii Moldo-Transilvani
Carpaii de Curbur
Carpaii Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate n 24 de grupe
montane, ce sunt distincte geografic:

Munii Bucegi
Munii Fgra
Munii Parng
Munii Retezat-Godeanu

Carpaii Occidentali Romneti- cu 3 grupe mai mari, mprite la rndul

lor n 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic i geografic:
Munii Banatului
Munii Poiana Rusc
Munii Apuseni

Carpaii Meridionali. Delimitri

Carpaii Meridionali, alturi de Carpaii Orientali i Carpaii Occidentali

reprezint cele trei mari grupe muntoase ale Romniei. Denumirea lor este dat
referitor la poziia lor geografic (la sud, deci meridionali ca poziie) fa de
Depresiunea Colinar a Transilvaniei, care reprezint simultan i limita lor
nordic.
Carpaii Meridionali reprezint cea mai masiv, tipic i spectaculoas
regiune montan a rii, cu o suprafa de 13.800 km2 (20,6%), avnd unele
similitudini cu Alpii. Parte distinct a Carpailor Meridionali, Mun ii Fgra ,
cei mai spectaculoi, nali i slbatici muni ai Romniei.
Limita lor vestic, spre Carpaii Occidentali, este culoarul depresionar
Cerna-Timi-Bistra-Haeg-tei-Ortie, iar limita lor estic (spre Carpaii
Curburii) o reprezint Valea Prahovei. Limita sudic a Carpailor Meridionali o
reprezint un abrupt major (pe alocuri avnd o diferen de nivel pn la 1000
m) format din trei grupe: Subcarpaii Curburii (ntre Prahova i Dmbovi a),
Subcarpaii Getici (ntre Dmbovia i Motru) i Podiul Mehedini (ntre Motru
i Dunre).

Grupele de muni, depresiuni i trectori

Carpaii Meridionali au fost imprii de apele curgtoare care i

traverseaz n urmatoarele grupe masive: Bucegi i Fgra (ntre Prahova i
Olt), Parng i Retezat-Godeanu ntre Olt i culoarul Timi-Cerna-Bistra.
Primele doua au povrniurile repezi spre nord, iar urmatoarele sunt abrupte spre
sud.

Grupa Bucegilor
Sunt delimitai la est de Valea Prahovei, la vest de Valea Dmboviei, la
nord de Depresiunea Braov, iar la sud Subcarpaii Curburii. S-au format n
timpul orogenezei alpine care a inut din Cretacic pn la nceputul
cuaternarului. Catena carpatic s-a definitivat n timpul Erei Neozoice, n urma
ultimelor faze ale orogenezei alpine. S-au nlat n bloc, cu cca 1000 m, la
sfritul Neogenului i nceputul Cuaternarului.
In est sunt Munii Bucegi, formai din conglomerate i calcare, cu vrfuri
de peste 2000 m. dispuse n lungul unei creste cu desfurare n form de
potcoav. La exterior ea este mrginit de abrupturi de peste 1000 m. n interior
se afl platouri netede la altitudini 1800-2000 m. n centru se afl valea
Ialomiei, care n cursul superior taie chei (Orzei ,Ttarului etc.) separate de mici
depresiuni n care au fost amenajate lacuri pentru hidrocentralele de la Dobreti
i Moroeni .
Munii Leaota se afla la sud-vest de Munii Bucegi. Sunt formai n mare
parte din roci cristaline i doar n nord din culmi calcaroase n care rurile au
taiat chei. Din Leaota (2133 m.) se desprind radial mai multe culmi cu pajiti
alpine i versani bine mpdurii.
Munii Piatra Craiului se desfoar n nord-vestul grupei, fiind alctuii
dintr-o uriaa creast calcaroas cu versani abrupi i mase de grohoti. In est,

rul Dmbovicioara a spat chei n versanii cu relief carstic, unde se afl petera
Dmbovicioara.
ntre aceste masive se afla culoarul Rucar-Bran, o regiune mai joas la
800-1300 m., alctuit din culmi netede formate din roci cristaline i petice de
calcar, conglomerate, gresii. Rurile sunt adnci i curg spre sud ctre
Dmbovia, formnd chei n jurul localitilor Rucar i Podul Dmboviei, sau
spre nord, ctre Depresiunea Braov. n lungul culoarului trece un drum folosit
nca din timpul dacilor i romanilor. Satele se afla fie grupate pe vai sau n
depresiuni, fie risipite pe podurile culmilor.

Clima
Clima este tipic montan, cu temperaturi medii anuale de 2-6C, cu
precipitaii abundente de 800-1200 mm i chiar peste, la mari altitudini, cu
vnturi puternice. Climatul alpin apare ndeosebi n Bucegi i Piatra Craiului,
caracterizat prin temperaturi medii anuale sub 2C, precipitaii cu valori foarte
mici i vrfuri extrem de puternice.
Altitudinea, masivitatea, configuraia vilor i a interfluviilor, ca i poziia
n extremitatea estica a Carpailor Meridionali explic particularitile climatice,
i implicit, reflexul lor n peisajul Masivului Bucegi. Un prim aspect este legat
de etajarea climatica.
Tot un rezultat al condiiilor climatice sunt pdurile de molid cu
exemplare de zad i brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaz, la
altitudini mai mici, fagul.
Circulaia descendent puternic a maselor de aer creeaz doborturi nu
numai la limita superioar a pdurii, ci i n cadrul acesteia, ceea ce a contribuit,
n astfel de condiii, la distrugerea pdurii pe munii Cocora i Laptici.
Reeaua hidrografic
Resursele de ap ale masivului Bucegi confirm influena pe care o are etajarea
bioclimatic, structura i litologia. Izvoarele de altitudine, de la baza
grohotiurilor, din circurile glaciare, sunt afectate 5-6 luni pe an de inghe, ceea
ce explic i prezena vilor intermitente care alcatuiesc obriile Ialomiei,
Izvorului Dorului, Mleti, ignesti etc. Prahova primete din Bucegi o serie
de aflueni care au un regim de torenialitate accentuat de infiltraiile din
conglomerate i de drenajul carstic de adncime. Principalele artere hidrografice

sunt: Ialomia, Prahova ce deine cea mai mare suprafaa din Bucegi, Ranova i
afluenii si, precum i alte surse de ap mai mici. Periferia masivului este
marcat de izvoare, ceea ce explic continua lor adncire a vilor i creterea
sensibil a debitelor.
Perspectiv militar
Grupa Bucegilor, din punct de vedere militar i al posibilitilor de ducere a
aciunilor militare pentru Armata Romniei este favorabil, deoarece aceast
zon confer un aliniament puternic de aprare att spre nord ct i spre sud.
Sunt unii din cei mai pitoreti muni din Romania, des vizitai de turiti
pentru care au fost construite un numr importanta de cabane, hoteluri si refugii
alpine. n situaia n care au loc aciuni militare in ceste locuri, reeaua turistica
existenta poate fi folosita in scopuri militare.
Datorita masiviti acestei grupe aciunile militare vor fi ndreptate ctre
trectorile din zona si anume Predeal (1000m pe valea Prahovei), Bran (Giuvala
1240m), si Vldeni, asigurnd manevra de forte din zona de operaii de sud in
zona de operaii de vest si invers. De asemenea asigura un puternic aliniamnt de
aprare att spre nord cat si spre sud.

Grupa Fgraului
Se desfoar ntre vile Dmboviei, la est, i Oltului, la vest, fiind alctuit
din: Munii Fgra, n nord, formnd cea mai lung creast montan carpatic

(cca 60 km.), ce domin prin versani povrnii (peste 1000 m.). Depresiunea
Fgra i valea Oltului, au ase vrfuri i nlimi ce depesc 2500 m., ntre
care se remarc Moldoveanu (2544 m.) i Negoiu (2535 m.). n aceti muni se
afl circuri i vi glaciare cu lacuri (Blea, Podragu, Capra, Doamnele), precum
i pajiti alpine.
n centru se gasete ara Lovitei, o depresiune tehtonica alctuita din
culmi atingnd 800-1100 m., cu pduri i sate de munte, pe unde treceau
drumurile vechi din ara Romneasc spre Transilvania. Pe rul Arge este
amplasat lacul de acumulare Vidraru.
n sud-est, ntre vile Dmbovia i Rul Doamnei sunt Munii Iezer, cu
vrfuri ce depesc 2000 m. (2462 n vf. Iezeru Mare, 2391 n vf. Ppua),
circuri glaciare, pajiti alpine. La vest de Rul Doamnei sunt masivele Ghiu,
Fruni, Cozia, cu nlimi de 1000-1600 m.
Baza abruptului Fgraului este marcat i de inversiuni de temperatur,
circulaia descendent a maselor de aer (foehnul) fcndu-se simita n jumatatea
nordic a Depresiunii Fgraului, unde aezarile se ndesesc i unde predomin
terenurile arabile. Munii Fgra intra n contact, n partea sudic, prin Munii
Cozia, Fruni, Ghiu i Iezer, cu Subcarpaii Getici: o suita de pinteni prelungi cu
altitudini de 1000 m n alternan cu culoare de vale pe care la baza muntelui se
insinueaz depresiunile. Pintenii subcarpatici formeaz o trept de racord fa de
munte, difereniat altimetric n funcie de natura petrografic. Depresiunile de
contact accentueaz diferena dintre munte i Subcarpai (Depresiunea
Cmpulung pe Rul Trgului, bazinul Corbi-Nucoara pe Rul Doamnei,
Brade-Brdule, culoar depresionar aliniat pe Valsan, depresiunile CpneniArefu pe Arge, Salatruc pe Topolog si Jiblea pe Olt si Coisca). Contrastul
nscris n peisaj este grupat de aezrile grupate pe fundul acestor areale
depresionare, de specializarea lor in pomicultura, cresterea animalelor si
prelucrarea lemnului. Aspecte mai complexe apar in cadrul limitei de est, unde
muntii Fagaras intra in contact cu unitati distincte - Culoarul Bran - Rucar Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului si Muntii Persani.

Clima
Elementele climei cunosc in Muntii Fagaras Iezer, ca si in toate
masivele muntoase, o etajare determinta de altitudine. Astfel se poate vorbi de

un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de conifere si, in sfarsit, de

un climat al pajistilor alpine.
Masivul pune stavila atat maselor de aer rece si umed ce vin dinspre
Atlantic si marile nordului, retinandu-le mai mult povarnisul nordic, cat si celor
mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui sudica. De aceea, pe
versantul nordic este un climat dinamic, agitat, umed,rece, iar pe versantul sudic,
unul mai moderat, mai calm si mai inseninat.Temperatura aerului scade de la
poale spre crestetul muntilor. Media anuala este de 4 6 C in etajul padurilor
de fag, de 24 C in etajul molidului si in jur de 0 C in zona pajstilor alpine.
Lunile cele mai calduroase sunt iulie si august, iar cele mai iar cele mai
racoroase, ianuarie si februarie. Vantul bate aproape permanent pe creasta,
provocand innorari. Calmul absolut este o raritate in acesti munti. Primavara,
zidul muntos, intrerpus in fata maselor de aer cald dinspre sud, creeaza efecte de
fhn pe versantul nordic, provocand topirea brusca a zapezilor.
Precipitatiile sunt relativ bogate in Muntii Fagaras Iezer, mai abundente
in latura vestica decat in cea estica. Ploile au cea mai mare frecventa in lunile de
la inceputul verii si cea mai mica spre toamna, in septembrie. Ninsorile incep sa
cada la sfarsitul lui septembrie. Practic, se instaleaza pe creste din septembrieoctombrie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie. In urma
ninsorilor abundente se pot produce adeseori avlanse.
Flora
La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri
umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele
mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala:
Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare
de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe
latura sudica, padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe
cand in Transilvania, molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele
muntelui; cateodata, cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de
fag gasim si zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape
pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind dinspre
dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia capreasca, cu frunze
late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag,
intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic.

 Reeaua hidrografic
La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri
umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele
mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala:
Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare
de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe
latura sudica, padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe
cand in Transilvania, molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele
muntelui; cateodata, cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de
fag gasim si zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape
pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind dinspre
dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia capreasca, cu frunze
late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag,
intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat anual
insumat ar depasi 7-8 m inaltime) s-a rasfrant in formarea unei retele dese de
izvoare si vai drenate. Pe tot cuprinsul masivului se gasesc, in caldarile de sub
creasta, izvoare sau lacuri cu apa limpede, sau zacatori, in care zapada intarzie
pana vara tarziu, pastrandu-se uneori de la an la an.
Raurile au debite permanente destul de mari, dar primavara si vara,din
mai pana in iulie, cand topirea zapezilor este mai intensa si cand ploile sunt mai
abundente, debitele sunt mai mari.Apele masivului se aduna in numai doua vai:
a Oltului, care culege apele de pe versantii de nord, de vest si de sud-vest, si a
Argesului, caruia ii raman cele dinspre sud.
In Transilvania, inainte de a se avanta in stransura muntilor pentru a trece
in "Tara Romaneasca", spre Dunare, Oltul isi poarta lenes apele, pe un curs
meandrat si potolit prin sesul Depresiunii Fagarasului, paralel cu culmea
Muntilor Fagarasului. Aici el aduna apele intregului versant fagarasan prin circa
30 de afluenti.Densitatea retelei hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri
in Carpati nu se mai realizeaza o astfel de densitate a retelei hidrografice. De la
sfarsitul lui martie si pana in iunie raurile montane dreneaza o cantitate enorma
de apa, provocand adeseori, pe fundul depresiunii, inundatii, deoarece cursul
lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi din matc.

La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita Turnu

Rosu, Oltul se orienteza brusc spre sud si, taind in curmezis cutele muntilor, ii
strapunge prin defileul de la Turnu Rosu Caineni. Intre Boita si Caineni, Oltul
primeste din Muntii Fagarasului apele Stambei, vailor Marului, Boului, Fratelui,
Curpanului si Cotilor, venite toate de sub Chica Pietrelor si Strambanu.
Topologul este ultimul afluent fagarasan al Oltului.
Apele varsantului sudic al al Muntilor Fagarasului se aduna in numai
patru rauri puternice care razbesc spre sud in dealuri: Argesul propriu-zis,
Valsanul, Raul Doamnei si Dambovita.
In anul 1966 afost desavarsita una din cele mai mari lucrari
hiodroenergetice din tara: barajul de la intrarea in cheile Argesului. Pentru a
asigura volumul de apa prevazut pentru lac, au fost construite baraje, lacuri de
acumulare, captari si conducte de aductiune dinspre rauri vecine Argesului:
Topologul, Valsanul, Cernatul, Raul Doamnei, Baciu si altele.
Dambovita isi are izvoarele intre ultimele prelungiri estice ale Muntilor
Fagarasului si Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de inceput sunt
Boarcasului, care vine de sub Curmatura Oticului si Valea Vladului care se trage
dinspre Curmatura Bratilei. Unite, aceste doua rauri dau Dambovita. La obarsie,
ea curge pe directia SVNE, apoi trece pe sub Piatra Craiului, catre Podu
Dambovitei Rucar, pe un curs presarat cu chei, repezisuri, lacuri de acumulare,
cantoane forestiere si case de vanatoare. Cursul sau este insotit de o sosea
forestiera care urca pana la punctul de nastere a Dambovitei, la confluenta
Boarcasului cu Valea Vladului.
Perspectiv militar
Grupa Fgrailor, prin natura sa, este un ostacol natural foarte greu de
trecut. Prin intermediul pasurilor i a vii formate mprejurul rului Olt se poate
asigura legtura ntre Podiul Transilvaniei (Zona de Operaii de Vest) i Cmpia
Romn (Zona de Operaii de Sud), direcionnd aciunile de-a lungul trectori
transcarpatice Transfgranul i, mai ales, Turnu Rou, prezentnd puine
oportuniti de organizare a aprrii i ofensivei, pentru nchiderea (deschiderea)
celor dou trectori. Aciunile desfurate n aceast zon vor fi cu un nalt
caracter de independen datorit lipsei de comunicaii, de repliere i rocad.
Trectorile, i aa foarte puine, pot fi uor blocate, ceea ce complic foarte
serios aciunile militare. De aici necesitatea ducerii operaiilor cu fore
specializate (V.M.). Rezervele pot fi dispuse n exclusivitate de-a lungul

trectorilor, i mai puin n zone depresionare. Meninerea Vii Oltului devine

obiectiv de importan vital n dinamica operaiilor, datorit posibilitilor
reduse de manevr dintr-o zon de operaii n alta pe o lungime de 100 km (estvest).

Grupa munilor Parng

Se desfasoara intre Olt, Jiu si Strei, fiind cea mai larga dintre grupele
Carpatilor Meridionali si cu suprafete netede predominante. Masivul principal
este Parang (cu varful de 2519 m), din care se prelungesc spre nord Muntii
Sureanu si Muntii Candrel, despartiti de Valea Sebesului, unde sunt cateva lacuri
de baraj si hidrocentrale. Sunt formati predominant din roci cristaline si numai
in nord-vest si in sud sunt culmi calcaroase cu chei si pesteri. Raurile Jiu de est,
Sebes, Sadu si Lotru il separa in mai multe masive.
In sud-vest se afla Muntii Parang, cei mai importanti, cu varfuri ce
depasesc 2400 m. (Parangu Mare, 2519 m.), un relief glaciar la Obarsiile raurilor
Jiet, Lotru (circuri, vai si lacuri, intre care Galcescu), si intinse pajisti alpine. In
sud-est Munti Capatanei, cu cateva varfuri la peste 2100 m. cu chei Oltetu si
psteri Polovragi, Muierii, iar in nord-vest Muntii Sureanu alcatuiti dintr-un
sector central inalt cu roci cristaline, varfuri de peste 2000 m. si circuri glaciare,
din care pornesc culmi ce coboara pana la 1000 m., unele alcatuite din calcare cu

formatiuni carstice. Pe valea Orastie se afla cetatile dacice, intre care

Sarmizegetusa Regia. In nord-est sunt Muntii Cindrel, avand o culme centrala
din care se desprinde altele mai mici ce se termina brusc deasupra Depresiunii
Sibiului. Intre vaile Sadu si Lotru sunt Muntii Lotrului (vf. Steflescu 2242 m.),
unde se afla lacurile Vidraru si Malaia.
Clima
Etajul celor mai inalte varfuri si creste, un domeniu al iernilor prelungite,
in care si luna mai are media temperaturii sub 0 grade , iar media anuala este sub
-2 grade, precipitatiile cad in cea mai mare parte solide.
La etajul suprafetelor cuprinse intre 2300 si 2000 m clima se mentine rece
si umeda in cea mai mare parte a anului, temperatura medie anuala oscileaza in
jurul valorii de 0o C. In treapta montana mijlocie temperatura medie anuala
cuprinsa intre 3-4 grade C, iar treapta montana inferioara se caracterizeaza
printr-o clima montana mai blanda, cu temperatura medie anuala 4-5C.
Reeaua hidrografic
Aspectul general este acela al unui nod orografic, in care se distinge o
culme centrala(de forma literei L) pe care se insira varfuri de peste 2200 m din
care pornesc in toate partile obarsiile Jiului, Jietului, Sadului, Gilortului,
Galbenului, Latoritei, Lotrului si ale multimii de afluenti pe care aceste rauri le
aduna, numai doua vai se prelungesc spre nord, facand legatura cu muntii din
nord si nord-est(culmea dintre Lotru si Jiet, continuata din Saua Poiana Muierii
cu Muntii Sureanului si cea dintre obarsiile Lotrului si Latoritei, mult mai
scurta).
Importana militar
Grupa munilor Parng, constituie, la fel ca i celelate grupe de muni
prezentate anterior, un aliniament de aprare strategic, orientat spre nord sau sud
(n funcie de agresiune), greu de strabtut cu tehnic militar grea, canaliznduse aciunile de-a lungul trectorilor.
Prin trectoarea Novaci, Sebe asigur legtura ntre Poarta Mureului i
Zona de Operaii de Sud, existnd posibiliti reduse de manevr de pe o direcie
pe alta, datorit lipsei drumurilor de rocad, dar nu este exclus manevra pe
vertical, trupele acionnd, n general, cu flancurile descoperite.

Munii dintre Olt i Jiu domin spre sud depresiunile subcarpatice oltene,
spre vest depresiunile Petroani i Haeg, i contacteaz Depresiunea
Transilvaniei prin trepte piemontane. i aceasta este o grupare nalt, cu
altitudini de peste 2.000 m n toate subunitile (altitudinea maxim n Parngul
Mare, 2.519 m). Gruparea are o form aproape circular n plan i este format
din culmi cu orientarea longitudinal n partea sud-estic (Parngul, M.
Cpnii. M. Lotrului) i radiar transversal n partea nord-vestic (M.
Cindrelului i M. ureanului). Modelarea carstic a creat complexe excepionale
n M. ureanu i n Culmea Buila - Vnturaria (avenuri, peteri care pot fi
folosite in cazul unor conflicte militare ca adpost natural mpotriva armelor de
distrugere in masa- Barul Mare, ura Mare, Ponorici, Tecuri, Crivadia, Petera
Muierilor, multe cu urme bogate de faun cavernicol, cu vetre paleolitice i
oseminte umane, etc.).
Calitile naturale excepional de favorabile unui sit de aprare, att spre
Nord cat si spre Sud fiind utilizate n M. ureanu pentru amplasarea centrului
politic al statului dac, la Sarmizegetusa Regia (pe teritoriul actual al comunei
Grditea-de-Munte), nconjurat de o centur de aezri ntrite Costeti,
Blidaru, Piatra Roie, Ohaba-Ponor. La fel ca si in cazul celorlalte grupe
montane aciunile militare sunt canalizate ctre trectori, fiind foarte greu de
strbtut cu tehnica grea, posibiliti reduse de manevr de pe o direcie pe alta,
datorit lipsei drumurilor de rocad, dar nu este exclus manevra pe vertical, iar
trupele, n general, sunt obligate sa acioneze cu flancurile descoperite.

 Grupa Retezat-Godeanu
Este delimitata de Jiu si culoarul Timis-Cerna. Este alcatuita din urmatorii
munti: Muntii Valcan, Muntii Mehedinti, continuati in nord cu Muntii
Cernei(unde intalnim roci calcaroase), Muntii Retezat(cu maxim 2509 m),
Muntii Godeanu(cu maxim 2291 m), iar in nord-vest Muntii Tarcu.
In partea mai inalta(muntii Retezat), se gasesc numeroase circuri si lacuri
glaciare, dar si elemente rare de flora si fauna, reunite in Parcul National
Retezat.
Muntii Retezat, cei mai inalti si mai stancosi din lantul Carpatilor
Meridionali, sunt cuprinsi intre Strei-Jiu si Dunare. Alaturi de Fagaras si Bucegi,
se situeaza in varful piramidei de frumuseti carpatine, mai ales prin caldarile si
lacurile glaciare ; Bucura, cu o suprafata de 8,86 ha si o adancime de 19,7 m este
cel mai mare lac glaciar din Carpatii Romaniei, iar lacul Zanoaga, cu o suprafata
de 6,50 ha, detine recordul de adancime, cu 29 m.In Muntii Retezat se afla cca
100 de lacuri glaciare ; multumita acestora, precum si florei diverse rare, cu

multe andemisme si faunei bogate, Retezatul a fost inclus in Parcul National cu

acelasi nume, rezervatie a biosferei.
Muntii Retezat, cu inaltimile lor maxime de peste 2400 m, domina muntii
din jur cu cel putin 200 m, iar prin peisajul lor salbatic- varfuri si creste
stancoase, imense caldari glaciare cu nenumarate lacuri si intinse grohotisuri- se
afirma ca o puternica individualitate geografica. La nord, contactul cu
depresiunea Hateg, se face printr-un abrupt de cateva sute de metri, desfacut de
eroziune in fatete triunghiulare, caracteristice liniilor tectonice.
Caracteristicile Retezatului sunt crestele ascutite, numite atat de sugestiv
custuri, si varfurile proeminente despartite de curmaturi situate de obicei cu
circa 200 m mai jos. Pantele repezi ating cu usurinta 30-40 s, dar adesea in
versanti apar pereti aproape verticali sau surplombe. Aspectul ruiniform al
Retezatului se datoreaza proceselor intense de dezagregare stimulate de
conditiile climatice, intre care zapezile abundente, temperaturile scazute si
ciclurile inghet-dezghet ce actioneaza intens asupra granodioritelor, pe alocuri
puternic diaclazate. Rezulta, astfel, un relief rezidual, ca urmare a proceselor de
dezagregare, pantele Retezatului sunt in general acoperite de grohotisuri fixate,
semifixate si mobile.

Importana militar
Aceast grup nchide lanul Carpailor Meridionali, cel mai spectaculos
i cel mai masiv dintre cele 3 mari grupe ale munilor Carpai din Romnia.
n aceast grup exist posibiliti de acces spre sudul (vestul) rii, prin
Poarta Oriental i Poarta de Fier a Transilvaniei continuat cu trectorile
Merior i Lainici, orientnd aciunile de-a lungul celor dou culoare de
ptrundere. Sunt posibiliti extrem de reduse pentru dispunerea rezervelor i a
celorlalte elemente de dispozitiv datorit culoarelor nguste.
Aceast grup nchide cea mai important zon carbonifer a rii
delimitat de centrele Uricani, Vulcan, Lupeni, Petroani, oblignd la nchiderea
direciilor spre Hidrocentrala Porile de Fier.

Depresiunea colinar a Transilvaniei

Depresiunea colinar a Transilvaniei este cea mai mare depresiune din

interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde denumirea de colinar,

care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a Transilvaniei. Este mrginit

de cele trei ramuri carpatice, care i iau numele dupa pozi ia fa de aceast
zon depresionar: Carpaii Orientali (n est), Carpaii Meridionali (n sud) i
Carpaii Occidentali (n vest). Spre nord-vest exist o legtur mai larg cu
Dealurile de Vest i Cmpia de Vest prin intermediul Jugului intracarpatic.

Ca forme de relief n Depresiunea colinar a Transilvaniei (Podi ul

Transilvaniei) se gsesc cmpii, depresiuni ca: Depresiunea Mure-Turda,
Depresiunea Sibiului, Depresiunea Fgraului, i podiuri ca : Podiul
Trnavelor, Podiul Hrtibaciului (cea mai ntins subunitate a Podiului
Trnavelor), Podiul Secaelor, Cmpia Transilvaniei i Podiul Somean.
Depresiunea Transilvaniei este cea mai mare depresiune din interiorul
arcului carpatic, are un relief colinar, de unde vine si denumirea de colinar
fiind marginit de Carpaii Orientali, Carpaii Meridionali i Carpaii
Occidentali, iar denumirilea lor vin chiar de la poziia fa de depresiune. In
partea de nord-vest exist o legatura mai larg cu Dealurile si Campia de Vest.
Podiul Transilvaniei, cu altitudine de 500-600 m, este alctuit din strate
sedimentare aproape orizontale, bolite pe alocuri in form de "domuri", in
cuprinsul crora se acumuleaz gazul metan, una din principalele bogii ale
rii. Podiul este imparit in trei diviziuni: Podiul Trnavelor, la sud de Mure ,

cu culmi de 500-600 m, orientate est-vest; Cmpia Transilvaniei, la nord de

Mure, cu dealuri in jur de 500 m, avnd substrat argilo-marnos si rauri mici, cu
iazuri, o important zon agricol; si Podiul Someelor, dincolo de culoarul
celor doua Someuri, cu relief asemntor de dealuri, n mare parte cu culturi
agricole.

Partea de nord-est este format din depresiuni ca: Depresiunea Bistria,

Valeni de Munte, Praid, Odorheiu Secuiesc, Homoroadelor i Hoghiz iar dintre
dealuri putem reaminti: Siclod, Bicheci (1080 m, cel mai nalt deal din
Depresiunea Transilvaniei), Firtu, Sinioara.
Podisul Transilvaniei este format din Podisul Someelor, traversat
de Some cu altitudini de 500-600 m , Culmea Breaza fiind de 974 m, Campia
Transilvaniei ntre Some i Mure (o regiune deluroas, relativ neted cu vi
scurte pe care s-au amenajat iazuri), la sud de Mure , Podi ul Trnavelor,
Podiul Hirtibaciului si Podiul Secaelor.
Iernile au un climat de adapost, datorit poziiei din interiorul
arcului carpatic dar are totodat influene oceanice cu un climat umed si moderat
termic. Precipitaiile nsumeaz 600-800 mm anual. Predomin Vnturile de
Vest iar n Depresiunea Fgra se manifest Vntul Mare de tip foen.
Reeaua hidrografic
Depresiunea colinar are o bogat reea de ruri, colectat de
trei mari cursuri de apa: Someul si Mureul, care aparin grupei de vest i Oltul.
Someul se formeaz chiar in Depresiunea Transilvaniei, prin unirea Someului
Mic i a Someului Mare fiecare primind o serie de mici aflueni, dar cu toate
acestea cel mai important ru este Mureul, care o strbate pe direc ia NE-SV si
primete aflueni mai importani pe Trnava, Secaul, Sebeul, Arieul si
Ampoiul. n sud depresiunea este strbtut de Olt, care adun toate rurile ce
coboar din Fgras, precum i Homoroadele (Mare i Mic), Cibin cu Sadu si
Hirtibaciu.
Ar trebui s menionm i lacurile care s-au format pe masive de sare cum
ar fi: Ocna Sibiului, Ocna Dej, Turda, Sovata, iazurile prezente indeosebi in
Cmpia Transilvaniei si lacurile hidroenergetice n construcie pe Olt i n
Depresiunea Fgra.

 Fauna i flora
Vegetaia i fauna sunt caracteristice pdurilor de foioase. Cele mai
rspndite soluri sunt cernoziomurile levigate bobate n humus si cu fertilitate
ridicat, solurile argiloiluviale, soluri brune i brune acide.
n prezent Depresiunea Transilvaniei este o regiune intens
populat.Oraele principale sunt: Cluj Napoca, Sibiu, Trgu Mure, Bistria,Alba
Iulia, Media, Turda, la acestea se adaug orae mici cum ar fi Fgra ,
Odorheiu Secuiesc, Dej, Reghin, Sighioara, Trnveni, Sebe, Aiud precum i o
mulime de orae mici.

Aezrile rurale au i ele unele aspecte specifice. n podiul Trnavelor

sunt frecvente aezrile compacte cu un nucleu iniial fortificat iar n Cmpia
Transilvaniei si dealurile dintre Nsud si Bistria predomin aezrile adunate
dar i dispersate.
Depresiunea Transilvaniei dispune de gaz metan extras din domuri;
carbune brun extras din Bazinul Almaului; sare precum i o serie de resurse
fizico-geografice cum ar fi hidroenergie, puni, pduri, izvoare minerale i
multe altele.