Sunteți pe pagina 1din 13

Tema: ROMÂNIA – REPUBLICA MOLDOVA

ÎN CONTEXTUL EVOLUȚIILOR
REGIONALE DE SECURITATE

Master: POLITICĂ ȘI ECONOMIE EUROPEANĂ

- București, 2017 -

0
Cuprins

1. Abstract…………………...…………………………pag. 2

2. Introducere…………………..………………………pag. 3

3. Relevanța Republicii Moldova pentru România și rolul

Chișinăului în politica regională…………………….pag. 3

4. Viziunea europeană a Republicii Moldova – De la un succes

al Parteneriatului Estic la limitele europenizării….…pag. 5

5. Perspective privind evoluția politicii externe a Republicii

Moldova – Analiza ipotezelor concurente…………..pag. 7

6. Concluzii..………………………………………….pag. 10

1
Abstract
Lucrarea este concentrată asupra relației România – Republica Moldova în
contextul actual de securitate și a relevanței Chișinăului, ca actor regional, pentru
evoluțiile din Europa de Est și interesele României. Sunt analizate natura relației
București - Chișinău, poziționarea statului învecinat în politica actuală, precum și
perspectivele acestuia privind accederea în Uniunea Europeană.
Relațiile de securitate cuprind colaborări atât pe plan cultural, economic, militar,
politic cât și în privința problemei frontierelor. Destrămarea URSS a avut tocmai acest
efect, spulberând visele realiștilor ale căror previziuni politico-economice au fost
înșelate.
Ultima parte a lucrării are un caracter prospectiv, fiind dedicată aplicării
metodei analizei ipotezelor concurente asupra evoluției politicii externe a Republicii
Moldova, în contextul unui lider pro-rus.

2
Introducere
Termenul „securitate” provine din cuvintele latine „securitas” și „securitatis”,
care exprimă atât lipsa unei primejdii, cât și o stare de calm și pace. În limba română,
acest termen este atestat în Hronicul lui Gheorghe Șincai, cu înțelesul de „a fi la adăpost
de orice pericol” „a fi în siguranţă”, „a avea sentimentul de încredere și liniște datorate
absenței oricărui pericol”1.
Noțiunea de „securitate” desemnează premisele și circumstanțele care
determină nu doar un sentiment sau o stare de fapt generatoare de încredere, liniște,
protecție, apărare în fața unui pericol sau lipsa unui pericol ci și măsurile care determină
prevenirea oricărui pericol. De-a lungul timpului, conceptul de „securitate” a căpătat
diverse forme și înțelesuri, însă, datorită schimbărilor ce au avut loc pe scena
internațională și apariția noilor provocări la adresa securității, el a rămas „un concept
incomplet dezvoltat”2.
Odată cu destrămarea URSS se demonstrează afirmația conform căreia
conceptul de securitate nu trebuie privit doar din perspectivă militară ci prin însumarea
mai multor vectori de interes care afectează o stare de siguranță individuală și colectivă.
Uniunea Sovietică nu fusese ruinată prin mijloace militare, dimpotrivă a posedat o
poziție foarte stabilă în acest domeniu, fapt ce a generat o reconceptulizare a termenului
de securitate. Această reconceptualizare presupunea în cele din urmă un demers
intelectual, aceasta sarcină fiind atribuită cercetătorilor și societății academice, nu a
aparatului militar și a geostrategilor. După căderea „Cortinei de Fier”, RSS
Moldovenească își dobândește independența devenind Republica Moldova, iar acest
lucru a dezechilibrat așa zisa stabilitate de care se bucura spațiul ex-comunist prin
apariția unui mare număr de noi state ieșite de sub directa autoritate a URSS.

1
Aurel V. David, Sociologia națiunilor, Ed. Tempus Dacoromania Comterra, București, 2005, p. 358
2
Barry Buzan, Popoarele, statele si teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000, p. 15

3
Relevanța Republicii Moldova pentru România și rolul
Chișinăului în politica regională
Relația dintre România și Republica Moldova s-a aflat în mod constant, după
anul 1991, pe agenda politică de pe ambele maluri ale Prutului, deși calitatea relației
bilaterale și importanța acordată acestui subiect au variat. România a fost primul stat
care a recunoscut, în 1991, independența Republicii Moldova.
Primii ani care au urmat acestui eveniment au fost marcați de o abordare
emoțională a relației cu Bucureștiul, încheiată la nivel oficial în anul 1994, odată cu
ascensiunea la guvernare a forțelor de stânga și re-emergența ideii de statalitate
moldovenească (de exemplu, introducerea, în Constituție, a prevederii referitoare la
limba moldovenească, apariția unui dicționar moldo-român etc.).
Pentru România, importanța și particularismul relației cu Republica Moldova
pornesc de la o serie de considerente: existența unor similitudini cultural-lingvistice și
a unui trecut istoric comun, existența unui număr mare de cetățeni care frecventează
România pentru educație, turism sau integrare pe piața muncii, interconexiuni
economice, existența unor segmente de populație, atât în țară, cât și la Chișinău, care
clamează o identitate comună a României și Republicii Moldova ș.a.m.d.
Din punct de vedere al politicii externe și de securitate, relevanța Republicii
Moldova este dată de poziția strategică în regiune, în spațiul în care politica de
vecinătate a Uniunii Europene și politica „vecinătăților apropiate” a Federației Ruse se
suprapun. Ca stat plasat pe granița estică a NATO și a UE, aflată în proximitatea zonei
de conflict din Ucraina și care găzduiește, pe teritoriul propriu, un conflict înghețat,
Republica Moldova rămâne un actor relevant pentru evoluțiile regionale și de a cărui
orientare externă și evoluții interne sunt interesate atât statele cu graniță comună
(România, Ucraina), cât și actori precum Federația Rusă, Uniunea Europeană sau SUA.
Interesul Bucureștiului provine, pe acest palier, din obiectivul mai larg privind existența
unei vecinătăți stabile și democratice, căruia i se subsumează menținerea parcursului
european al Chișinăului.
Într-un context regional complicat, politica externă de la Chișinău rămâne
oscilantă, ancorată constant între alegerea strategică a vectorului european de politică
externă și opțiunea pro-rusă, eurasiatică. Această situație este, în bună măsură,
rezultatul divizării interne a opiniei publice și a spectrului politic pe axa unioniști - pro-
români moderați – stataliști – pro-ruși.

4
Conform unui sondaj IMAS din august 2016, un procent semnificativ din
populația Republicii Moldova aprecia, de pildă, că obținerea independenței în anul 1991
nu a reprezentat o alegere potrivită, iar țara ar fi trebuit să rămână parte a statului rus.
Pe de altă parte, un alt segment de populație, de peste 20%, este favorabil unionismului.
Existența unei discrepanțe atât de ample între opiniile cu privire la viitorul
politic al statului și maniera în care acesta ar trebui să își conceapă identitatea externă
(reflectată și în maniera de organizare a spectrului politic), face ca opțiunea europeană
a Republicii Moldova să fie una fragilă, dependentă de forțele aflate la guvernare și
angajamentul acestora pentru un anumit tip de politică externă, de stabilitate internă și
de rezultatul diverselor runde de alegeri electorale, precum și de capacitatea
formațiunilor pro-europene de a nu se eroda, a continua să capteze susținere și a
implementa reforme cu rezultate vizibile, de natură să convingă inclusiv electoratul pro-
rus cu privire la beneficiile parcursului european.

Viziunea europeană a Republicii Moldova – De la un succes al


Parteneriatului Estic la limitele europenizării
Demersurile de apropiere a Republicii Moldova de instituțiile occidentale
datează de la jumătatea anilor 1990, atunci când statul a devenit membru al
Parteneriatului de Pace, derulat sub egida NATO și destinat statelor non-membre ale
alianței. Republica Moldova este racordată, de asemenea, la Politica Europeană de
Vecinătate, lansată în 2004, și la Parteneriatul Estic, lansat în 2009 precum și la Sinergia
Mării Negre, inițiată la Kiev, în 2008. În iunie 2014, coaliția pro-europeană de
guvernare de la Chișinău a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, aflat în
prezenta derulare.
Ulterior destabilizării situației din Georgia (2008), debutul crizei din Ucraina și
unei serii de succese de etapă în raporturile cu Uniunea Europeană, Republica Moldova
a fost acreditată, în rapoartele europene, cu imaginea statului din Parteneriatului Estic
cu cele mai bune progrese în cadrul procesului de europenizare. Partidele pro-europene
de la Chișinău sunt afiliate familiilor politice din Parlamentul European (de exemplu,
Partidul Democrat la Partidul Socialiștilor Europeni, Partidul Liberal la Alianța
Liberalilor și democraților pentru Europa, Partidul Liberal Democrat la Partidul Popular
European), executivul adoptând o foaie de parcurs privind procesul de reformă
instituțională în acord cu obiectivele asumate în Acordul de Asociere, existând un

5
reprezentant permanent al Uniunii Republica Moldova și consilieri occidentali în
diferitele ramuri ale executivului vizate de procesul de reformă.
În contextul obligațiilor asumate de Chișinău în raport cu Uniunea Europeană,
au existat încercări de reformare a sectorului energetic și racordare a acestuia la cel
comunitar (racordarea la rețeaua europeană ENTSO-E), a fost adoptată o strategie
privind reforma în justiție și noi pachete de legi referitoare la organele de urmărire
penală (2016) și instituțiile din sfera audiovizualului (2015), care transparentizează
activitatea în aceste domenii (necesitatea posturilor de televiziune de a-și declara public
finanțatorii), urmarea fiind schimbarea conducerii unor instituții.
În pofida acestor progrese, reformele necesare în direcția europenizării au fost
lipsite de profunzime, fie au fost contrabalansate de evenimente negative în plan politic
sau economic, precum dispariția a unui miliard de euro din sistemul bancar (urmată de
un raport de audit internațional și lichidarea a trei bănci), proteste antiguvernamentale
violente (manifestanții reușind să pătrundă în clădirea Parlamentului și să agreseze
deputații), scandaluri de corupție și arestarea unor lideri politici ale căror condiții de
detenție au făcut obiectul anchetelor organizațiilor internaționale cu atribuții în sfera
drepturilor omului.
Conform monitorizărilor internaționale referitoare la soliditatea regimului
democratic și funcționarea statului de drept, Republica Moldova a fost catalogată ca o
„democrație intens defectivă” (BTI Index, dezvoltat de Bertelsman Stiftung). Conform
Transparency International3, Chișinăul se află pe locul 123 în lume (din 168 de state
monitorizate) cu privire la combaterea corupției, estimându-se că instituțiile statului
reușesc să controleze fenomenul doar în proporție de aproximativ 24%. Freedom House
nota, în paralel, o serie de semnale suplimentare referitoare la fragilitatea regimului
democratic, precum polarizarea pieței mediatice sau blocarea ocazională a accesului la
informațiile de interes public pentru jurnaliști/cetățeni. Pe palier economic, Heritage
Fundation, releva, pentru anul 2015, o îmbunătățire a indicelui libertății economice de
dor 3% în raport cu anul 1995, impactul transformator al interacțiunii cu structurile
europene de piață și interiorizarea reformelor rămânând, astfel, chestionabile.
Dincolo de avansul lent sau nivelul problematic al profunzimii reformelor
democratice, atașamentul populației față de parcursul european și valorile occidentale
rămâne, după decenii de contact cu spațiul rus, unul fragil. În cadrul unui studiu dat

3
www.transparency.org/contry/MDA accesat în data de 08.07.2016

6
publicității în august 2016, IMAS releva că peste 20% din populație consideră că
decizia de declarare a independenței Republicii Moldova de Federația Rusă nu a fost
una inspirată. Barometrul Opiniei Publice sublinia, în vara anul 2015, că doar 32%
dintre cetățenii Republicii Moldova agreează aderarea la Uniunea Europeană, în timp
ce aproximativ 50% au afirmat că preferă Uniunea Vamală.
Ascendentul rus asupra Transnistriei (politic, economic) și prezența în regiune
a trupelor ruse constituie pârghii suplimentare pentru trenarea sau temporizarea
parcursului european al Republicii Moldova. Acestora li se adaugă presiunea regiunilor
pro-ruse cu potențial separatist (UTA Găgăuzia și raioanele nordice).
Pentru a subsuma, principalele aspecte care frânează parcursul european al
Republicii Moldova țin, în mari linii, de câteva elemente: rămânerea nesoluționată a
dosarului transnistrean, care pune sub semnul întrebării respectarea criteriilor minimale
privind eligibilitatea unei candidaturi pentru aderarea la Uniunea Europeană; absența
consensului politic și public privind obiectivul strategic de politică externă a
Chișinăului (preferința pentru UE sau Federația Rusă); lipsa experienței democratice și
funcționarea defectuoasă a aranjamentului instituțional actual (corupție, imixiuni ale
factorului politic în medii instituționale care ar trebui să funcționeze independent etc.);
progresul lent în îndeplinirea reformelor democratice, care constituie precondiții/criterii
pentru trecerea la o etapă superioară de interacțiune cu structurile europene; avansul
forțelor politice pro-ruse etc.
În aceste condiții, precum și în contextul regional și global mai larg (problemele
interne ale Uniunii Europene, creșterea agresivității ruse și interesul Moscovei de a se
recredibiliza ca un actor global puternic, situația dificilă de securitate din Ucraina), este
dificil de stabilit dacă Republica Moldova își va menține și aprofunda, pe termen mediu,
opțiunea pro-europeană.
Perspective privind evoluția politicii externe a Republicii
Moldova – Analiza ipotezelor concurente
Analiza ipotezelor concurente este o metodă structurată și dezvoltată de
Richards Heuer și Radolph Phearson și a cărei aplicare datează din perioada anilor
1960-1970. Metoda este utilizată pentru un caracter preponderent predictiv, bazat pe
identificarea unor ipoteze și racordarea acestora, pe criterii de relevanță și credibilitate4,

4
Atât relevanța cât și credibilitatea sunt calificate conform unuia din criteriile: mic, mediu, ridicat.

7
la un set de variabile5. Scopul metodei este acela de a releva ipoteza cea mai puțin
infirmată de către informații existente/varianta împotriva căreia există cele mai puține
dovezi contrare (conform conceptului, aceasta prezintă și cea mai mare probabilitate de
materializare).
Aceasta nu furnizează certitudini sau soluții, ci este un instrument util pentru a
structura idei și date, pentru a evita capcane cognitive și de a forța analistul să ia în
considerare elemente potențiale relevante care, în cadrul unei analize intuitive, ar fi fost
ignorate. Formularea ipotezelor, selectarea, din masa de date disponibile, a variabilelor,
acordarea unor grade de relevanță și credibilitate, precum și stabilirea manierei în care
acestea sunt racordate la ipoteză ( confirmă, confirmă puternic, infirmă etc) depind de
factorul uman și de cunoașterea, de către acesta, a subiectului abordat.
În cazul lucrării de față, aplicarea metodei analizei ipotezelor concurente este
aplicata vectorului de politică externă al Republicii Moldova, pentru un orizont de timp
mediu (3-5 ani).
În acest sens, au fost formulate următoarele ipoteze:
- Ipoteza 1: Republica Moldova își continuă parcursul european, menținând
perspectiva accederii în UE;
- Ipoteza 2: Temporizarea parcursului european/Republica Moldova rpmâne
pe termen mediu într-o „zonă gri”, la limita dintre Federația Rusă și
Occident;
- Ipoteza 3: Republica Moldova renunță la parcursul european, cu sau fără
orientare explicită către Uniunea Vamală.
Apreciez că elementele cu impactul cel mai larg asupra orientării viitoare a
vectorului de politică externă țin de:
 Menținerea divizării electoratului pe axa pro-european – pro-rus
(variabilă stabilă);
 Existența unei regiuni separatiste – Transnistria – sau cu potențial
separatist – UTA Găgăuzia (variabilă stabilă);

5
Fiecare variabilă (probă/argument) este racordată la fiecare ipoteză prin calificarea legăturii cu una
din variantele: infirmă puternic, infirmă, neutru, confirmă, confirmă puternic. În algoritmul matematic
de calculare, fiecare dintre aceste valori este cuantificată numeric pentru calcularea gradului de
infirmare a ipotezei (ex.: infirmă puternic – 2; infirmă – 1); aceste valori sunt ponderate, ulterior, de
gradul de credibilitate și de relevanță oferit variabilei.

8
 Maniera de raportare a marilor puteri la Republica Moldova ( de
exemplu, posibilitatea apariției unui consens cu privire la menținerea
statului într-o zonă gri, ca spațiu tampon între est și vest, care ar
amâna pe termen nedeterminat posibilitățile de a accede în Uniunea
Europeană);
Pentru testarea celor trei ipoteze, s-a utilizat aplicația informatică PARC ACH
2.0.2, în care a fost elaborată o listă de variabile, printre care au fost incluse: divizarea
electoratului din Republica Moldova pe criterii geopolitice, suport electoral ridicat al
forțelor pro-ruse, dezamăgirea electoratului față de segmentul politic pro-european,
existența unor formațiuni politice care susțin federalizarea/aderarea la Uniunea
Vamală, fragmentarea spectrului politic de dreapta, existența Acordului de Asociere
între Republica Moldova și Uniunea Europeană, includerea Republicii Moldova în
Politica Europeană de Vecinătate și Parteneriatul Vestic, existența unui sprijin
financiar occidental, lentoarea procesului de europenizare, prezența unor trupe ruse
în regiune, lipsa de pregătire a Uniunii Europene pentru acceptarea de noi membri,
existența unei regiuni separatiste – Transnistria – sau cu potențial separatist – UTA
Găgăuzia.

Variabile Credibilitate Relevanță I.1 I.2 I.3


divizarea electoratului din Republica 3 3 I CC I
Moldova pe criterii geopolitice
suport electoral ridicat al forțelor pro- 3 3 II C CC
ruse
dezamăgirea electoratului față de 3 3 I C C
segmentul politic pro-european
existența unor formațiuni politice 3 3 II C CC
care susțin federalizarea/aderarea la
Uniunea Vamală
existența unor formațiuni politice 3 3 II CC C
care susțin federalizarea
prezența unor trupe ruse în regiune 3 3 II C C
Fig. 1 – Extras din tabelul ACH conținând
ipotezele de lucru și variabilele utilizate

9
În urma aplicării metodei structurate de analiză, ipoteza cu cel mai redus grad
de infirmare este I 2 – Temporizarea parcursului european/Republica Moldova rămâne
în zona gri dintre Federația Rusă și Occident. Aceasta este, conform rezultatelor ACH,
varianta cu șansele cele mai ridicate de materializare, având un grad de infirmare de -
14,191. Cea de a doua ipoteză cel mai puțin infirmată/a doua ca grad de probabilitate
este renunțarea la parcursul european, infirmată cu -32,328. Ipoteza referitoare la
continuarea apropierii de Uniune este plasată pe primul loc ca grad de probabilitate, la
o distanță mare față de celelalte, obținând -53,312.
Rezultatul analizei trebuie receptat cu precauție, atât ca urmare a limitelor
interne ACH, prezentate anterior, cât și pornind de la posibilitatea ca, în intervalul de
timp vizat, unele variabile să devină perimate, să apară elemente noi sau să aibă loc
evoluții care în acest punct nu au fost previzibile ori luate în calcul.
Cu toate acestea, temporizarea parcursului european este o evoluție contrară
intereselor României în regiune, în general, și în raport cu Republica Moldova, în mod
particular. Într-o grilă de tipul cel mai bun caz – cel mai rău caz, temporizarea
parcursului european este scenariul cel mai plauzibil, dar cu efecte negative, în timp ce
ipotezele 1 și 3 reprezintă extremele axei: scenariul renunțării la parcursul european,
cu sau fără orientare explicită către Uniunea Vamală, ar avea efecte negative puternice
asupra intereselor României.

Concluzii
Lucrarea de față a fost concentrată asupra analizei contextului geopolitic precum
și a relevanței Chișinăului ca actor regional pentru evoluțiile din Europa de Est și
interesele României.
În contextul regional de securitate, Republica Moldova continuă să ocupe un loc
central în agenda politică de la București, atât prin prisma afinităților culturale și a
elementelor de identitate comună, cât și ca urmare a intereselor statului nostru pentru o
vecinătate stabilă și democratică. Principalul obiectiv al României rămâne, pe acest
palier, menținerea parcursului european al Republicii Moldova.
Pe lângă dificultățile structurale ale statului moldovean și menținerea
nesoluționată a dosarului transnistrean, principalul punct problematic în apropierea de
structurile europene rămâne, cel mai probabil, deficitul de transformare a mentalităților
și identităților. Societatea moldoveană nu a integrat complet și uniform discursul

10
europenizării, creând spațiu, cel mai vizibil în momentele electorale, pentru oscilația
între est-vest.
În urma aplicării metodei analizei ipotezelor concurente, racordată la contextul
politic, economic și social din Republica Moldova, varianta cea mai probabilă
referitoare la evoluția vectorului de politică externă pare să fie temporizarea parcursului
european al statului. În măsura în care termenul pe care s-ar putea prelungi o astfel de
evoluție este incert, respectiv ar putea surveni împreună cu procese ireversibile, precum
reintegrarea cu statut special a Transnistriei (menținerea de trupe ruse pe teritoriul
acesteia), evoluția este defavorabilă intereselor României.
Eventualitatea pierderii parcursului european al statului rămâne în atenție,
alimentată mai ales de ascensiunea, în ultimii ani, a forțelor politice pro-ruse. Subsumat
palierului strategic, reorientarea Republicii Moldova către spațiul estic s-ar putea
concretiza prin utilizare spațiului moldovean ca zonă de suport pentru derularea de
acțiuni ostile ruse.

11
Bibliografie

1. Aurel V. David, Sociologia națiunilor, Ed. Tempus Dacoromania Comterra,


București, 2005;
2. Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000;
3. Richards J. Heuer, Randolph Phearson, Structured Analytic Techniques for
Intelligence Analysis, CQ Press, Washington, 2010;

12

S-ar putea să vă placă și