CONSOLIDAREA PLANSEELOR DE LEMN

Planseele de lemn, pe langa flexibilitatea prea mare pentru a asigura un bun efect de
saiba (discutat in postarea Notiuni generale privind planseele) prezinta riscuri mai
mari decat alte materiale, constand in degradari datorate unor factori precum focul,
umezeala, imbatranirea materialului. Pe de alta parte insa, planseele de lemn au si
avantaje precum costul redus de executie, greutate redusa (ce implica atat usurinta
executiei cat si incarcari mai mici transmise zidurilor de sustinere) si dezasamblarea lor
usoara, pe elemente (dusumele, grinzi secundare, grinzi principale), ceea ce face posibila
inspectarea periodica si inlocuirea doar a elementelor afectate.
De cele mai multe ori reabilitarea planseelor de lemn consta doar in inlocuirea
elementelor sau zonelor degradate (capete de grinzi sau grinzi), impreuna cu masuri de
eliminare a factorilor cauzatori ai degradarii (umiditate in special).
Insa analiza structurala a intregii case poate indica necesitatea rigidizarii suplimentare a
planseului pentru ca acesta sa fie mai putin flexibil, obtinandu-se astfel o mai buna
rigidizare a intregii cladiri.
In aceste cazuri este necesara suplimentarea legaturilor pe directia slaba introducand
elemente metalice, spre a nu mari gabaritul planseelor prin suplimentarea grinzilor.
In plus trebuie verificata existenta unei legaturi cat mai bune intre planseele de lemn si
ziduri, sau suplimentarea acesteia.
Pentru asigurarea unei conlucrari intre elementele de rezistenta ale planseului de
lemn si peretii portanti, pe directia transversala si la capetele grinzilor, se executa
ancoraje metalice din fier lat de 10 x 50 mm fixate in pereti si de grinzile de lemn
(montate
aparent
sau
ingropate).
(http://www.scrigroup.com/casamasina/constructii/Consolidarea-planseelor53169.php)
Rezemarea grinzilor de lemn, la capete, se face pe 15 20 cm, prin intermediul
unor talpi de lemn sau centurile de beton armat, cand este necesara repartizarea
incarcarilor pe suprafata mai mare, in nise locale, executate in zidarie si prevazute cu un
spatiu de aerisire de 3-4 cm (fig. 4.48.a), iar grinzile paralele cu peretii se aseaza la o
distanta de 3-4 cm de acestia (fig. 4.48.b). La spatele nisei se adauga un strat
termoizolant, datorita slabirii peretelui, pentru evitarea condensului in nisa.
(http://www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/Consolidarea-planseelor53169.php)

Degradarile planseelor pot aparea:

A-din cauza focului
Caz in care in functie de extinderea degradarii se vor inlocui elementele stricate.
In plus trebuie luate masuri de prevenire: izolarea adecvata a sobelor si cosurilor fata de
elementele de lemn, folosirea unor straturi de umplutura necombustibile (deci excluderea
rumegusului de lemn sau a turbei)
B-din cauza putrezirii
Cele mai expuse zone spre a fi afectate de putrezire sunt capetele grinzilor, zona prinderii
acestora in zidarii.
Repararea lor consta in sprijinirea provizorie, inlaturarea capetelor putrezite si inlocuirea
lor cu bucati noi de lemn sau cu structuri metalice. In ambele cazuri prinderile dintre
elemente se realizeaza cu confectii metalice.

Inlocuirea capetelor putrezite ale grinzilor de lemn:

1.
2.
3.
4.

Reazem provizoriu
Eclise noi
Bulon de montaj
Bulon de rezistenta

5. Otel U
Evident, si in acest caz trebuie luate masuri pentru reducerea umiditatii in grinzi si a
riscului de putrezire.
- In cazul spatiilor inchise (subsoluir, poduri) este indicat a se prevedea canale de
aerisire;
- La contactul elementelor de lemn cu alte materiale, unde se produc umeziri din
diferite cauze, lemnul se protejeaza prin straturi izolatoare sau daca este posibil, contactul
se face prin piese din materiale rezistente la umiditate astfel incat sa se poata crea spatii
libere de continua aerare a elementelor de lemn.
- Portiunile grinzilor de lemn care se afla in contact cu zidaria se protejeaza in dreptul
reazemului cu bariera de vapori, alcatuita din unul sau doua straturi de carton sau panza
bitumata. Capul grinzii se monteaza la o distanta de aproximativ 2 cm de la zid, creand in
acest mod un locas de aerisire.
-

capetele grinzilor pe o distanta de 50 cm se trateaza cu o substanta antiseptica;

fetele laterale ale grinzilor pe o distanta de 25-30 cm se infasoara cu un carton

bitumat, pentru a nu veni in contact cu zidaria (fig. 1.5a).
C.- din cauza imbatranirii materialului lemons
Una dintre formele de degradare a planseelor de lemn este ca fie si in lipsa umezelii sau a
focului se incovoaie in timp, capatand o sageata mare. In acest caz desi elementele de
lemn sunt intacte, planseul nu mai poate participa la rigidizarea cladirii in plan orizontal
(efectul de saiba mai sus mentionat) si in plus creaza probleme in aplicarea finisajelor
(tencuieli si pardoseli).
Totusi in acest caz remedierea degradarii prin inlocuirea grinzilor cu unele noi nu este
intotreauna de dorit, prin aceasta pierzandu-se caracterul istoric si farmecul unei cladiri.
Sunt de preferat solutii de stopare a sagetii, prin introducerea unor tiranti metalici (tratati
cu abilitate spre a nu disturba estetic, vizual)
Totodata trebuie verificata rezistenta planseelor de lemn ori de cate ori este propusa
amplasarea unor elemente grele asupra lor (pereti despartitori din zidarie, sobe).
In toate situatiile, tratarea periodica a lemnului cu substante ignifugante, antimucegai sau
care sa-i intarzie imbatranirea sunt metode de preventie obligatorii. Precum si in cazul
celorlalte elemente de constructie, studiile cazurilor specifice precum si solutiile de
consolidare trebuie realizate de catre specialisti.