Strategia pedagogica

Strategia pedagogica reprezinta "o maniera de abordare a educatiei necesara pentru

realizarea unui scop specific" prin traducerea in practica a principiilor generale de proiectare a
activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii si a metodelor de instruire integrate
optim la nivelul unui discurs didactic eficient, adaptabil intr-un context dat ( Dictionnaire actuel
de l'education).
La nivel de principii generale, situate la linia de continuitate dintre sistemul si procesul de
invatamant, sunt relevante trei tipuri de strategii, care asigura eficienti-zarea permanenta a
actiunii educationale/didactice:
a) strategia comunicarii pedagogice;
b) strategia cunoasterii pedagogice;
c) strategia creativitatii pedagogice.
Dimensiunea metodologica a strategiei pedagogice evidentiaza capacitatea acesteia de
integrare a unor metode-procedee-mijloace de instruire in structuri operationale superioare,
care asigura eficientizarea diferitelor activitati de predare-invatare-evaluare proiectate la
nivelul procesului de invatamant.
Strategia didactica rezuma o dubla optiune pedagogica:
o optiune asumata "pentru un anumit mod de combinare a metodelor, procedeelor,
mijloacelor de invatamant, formelor de organizare a invatarii";
o optiune angajata "pentru un anumit mod de abordare a invatarii prin problematizare,
euristica, algoritmizare, cercetare experimentala etc." (Cerghit, loan, coordonator, , .).
Strategia didactica urmareste optimizarea actului de instruire "prin alegerea metodelor
de invatamant de pe pozitiile principiilor invatamantului" ( Babanski, I.K.). Aceste pozitii ofera
criteriile valorice necesare unei metode pentru dobandirea calitatii de strategie didactica,
angajata managerial (global-optim-inova-tor) la nivelul activitatii depredare-invatare-evaluare:
- comunicarea activa, care asigura perfectionarea repertoriului comun la nivelul corelatiei
dintre profesor si elev;
- cunoasterea euristica a fenomenelor studiate, care stimuleaza capacitatea elevului de
sesizare, rezolvare si creare a problemelor si a situatiilor-problema;
- creativitatea reactiva si proactiva a profesorului (si prin el a elevului), care promoveaza
individualizarea deplina a actului didactic.