1.

DELIMIT ARI CONCEPTUALE

CRE~TERE, MATURIZARE
Educabilitatea
reprezinta 0 caracteristica esentiala a persoanaliH'itii umane care
desemneaza capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogica progresiva, permanenta, continua
(S.Cristea), sub influenta agetilor sociali ~ieducationali.
Personalitatea nu este ci devine, se construie~te de-a lungul vietii individului, ca
urmare, in decursul formarii ~i dezvoltarii sale, suporta influente ale caracteristicilor
proprii, de natura genetica, transmise ereditar, precum ~i interiorizarea influentelor
externe, prin succesive procese de adaptare la mediu.
Adaptarea se realizeaza prin procese de asimilare (care In teoria dezvoltarii cognitive
a lui J. Piaget reprezinta "un fapt de judecata" ce are drept rezultat "absorbtia" informatiei,
prin intermediul unor scheme mentale) ~i acomodare ( ca proces de ajustare, modificare a
schemelor in functie de noile informatii ce au fost asimilate).
in viziunea teoriei dezvoltarii cognitive a lui J. Piaget, dezvoltarea ontogeneticii este
rezultat al adaptarii permanente a organismului la mediu, proces ce se realizeaza prin
echilibrul dinamic intre asimilare ~iacomodare.
Ca expresie a adaptarii, dezvolarea psihica evolueaza stadial prin antrenare ~i
autoantrenare. Astfel, trasatura distinctiva a copilului la na~tere este aceea de a fi un
"candidat la umanitate" prin potentialul sau uman care a~teapta sa fie activat ~imodelat.
Dezvoltarea umana reprezinta un proces complex, unitar integrator, ce consta din
ansamblul schimbarilor (de ordin cantitativ si calitativ) In plan somatic si psihic a individului,
de la nastere si pe tot parcursul vietii. Schimbarile au sens ascendent, determinand ameliorari
adaptative la solicitarile interne ~i externe, ~i presupun cre~tere, maturizarea ~i
diferentierea diferitelor procese ~i functii somatice ~i psihice.
Fiind in sens ascendent ~i stadial, subliniem caracterul integrativ al dezvoltarii, cu
deosebire a dezvoltarii psihice, dat fiind ca un stadiu prezent al dezvoltarii umane se bazeaza
pe achizitiile din stadiile anterioare, integrarea si revalorizarea acestor achizitii la 0 aM
dimensiune, superioara.
In literatura de specialitate sunt specificate trei niveluri de dezvoltare, care se gasesc
in interdependenta:
dezvoltarea biologic a (somatici), data de ansamblul schimburilor fizice,
morfologice ~i biochimice ale organismului. "...consta in procese de cre~tere ~i
maturizare fizica, In transformari ale biochimismului intern al organismului, In
schimbari cantitative ~i calitative ale activitatii nervoase superioare" (T. Cretu,
2004)

dezvoltarea psihica, define~te ansamblul proceselor de formare ~i

restructurare continua a unor insu~iri, procese, functii ~i structuri
psihocomportamentale prin valorificarea subiectiva a experientei social
istorice, In vederea dezvoltarii posibilitatilor adaptative ale organismului

dezvoltarea sociala, vizeaza modificarile psihocomportamentale adaptative in

functie de asimiarea influentelor mediului social (reglarea conduitei
individului in conformitate cu normele, valorile, cerintele mediului social. in
care trebuie sa se integreze).
Este yorba de fapt despre un proces unitar - dezvoltarea psiho-individuala - care
implica amt cre~terea ~i maturizarea organismului, proces de trecere de la simplu la
complex, de la inferior la superior, de la vechi la nou, dit ~i formarea personalitatii - ca
unitate a eului individual ~i social.
De~i exista opinii care ofera 0 explicare geneticii dezvoltarii, altii inclina spre
injluenlele mediului, majoritatea cercetatorilor insa sunt de acord ca dezvoltarea reflecta
interactiunea dintre ereditate (factori genetici) si influentele mediuluileducatiei, acestea fiind
inseparabile. Fondul genetic nu determina niciodata in mod direct comportamentul, ci el
actioneaza numai prin intermediul mediului; de asemena, mediul nu afecteaza direct
comportamentul, ci doar prin intermediul structurii interne, genetice a individului.
Toate modificiirile organice i nervoase care apar in cursul dezvoltiirii, ca urmare a
intriirii infuncliune a factorilor genetici, constituie procesul de maturizare. (LNicola, 1996).
Maturizarea, urmand programul genetic, este proces supus influentelor factorilor ereditari. In
proces de maturizare se gasesc de-al lungul perioadei de formare ~i dezvoltare a fiintei
umane, spre exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul glandular, mielinizarea
fibrelor nervoase, etc. Gradul de maturizare al acestora este data de nivelul maxim de
funcponalitate "program at" genetic de fiecare organism in parte. Este un proces
individualizat, de~i urmeaza 0 schema genetica, relativ general umana, capata totu~i valente
individualizate datorita stimularilor externe care poate favoriza, inmrzia sau diminua
potentialitaple ~i functionalitatea la cote superioare a organismului. Maturizarea direcponeaza
din interior dezvoltarea individuala, echilibrand influentele mediului asupra individului.
Maturizarea organica ~ifiziologica poate fi considerata 0 premisa a dezvoltarii psihice
a individului uman (ca ansamblu al proceselor de formare i restructurare continua a unor
insuiri, procese, Junclii i structuri psihocomportamentale prin valorificarea subiectiva a
experienlei sociale, in vederea dezvoltarii posibilitalilor adaptative ale organismului).
Achizitiile psihice, sub forma modurilor de gandire, aspiratii, atitudini, valori, etc, se obtin
numai prin interactiunea individului cu mediul, cu deosebire mediul social, concordand la
cerintele externe ale acestuia.
Starea de maturitate se defme~te ca stare de func{ionalitate deplinii a structurilor
somatice, psihice, psihosociale, formate pe parcursul procesului de dezvoltare, numit proces
de maturizare.
Maturitatea psihica marcheaza rezultatul dezvoltarii psihice a individului uman,
concordanta cu bagajul ereditar, posibilitatile interne, ~i cu cerintele mediului social.
Ea este dependenta de maturizarea fizica, biologica, insa decisiva este ~i influenta
mediului, educatiei care modeleaza, solicita ~i antreneaza disponibilitatile individuale.
Ca repere principale: modificari de ordin cantitativ (volumul memoriei, al
vocabularului, al deprinderilor dobandite, etc), de ordin calitativ (trecerea treptata de
la un stadiu la altul imediat urmator- ex.in dezvoltarea intelectuala de la stadiul
operatiilor concrete la cel al operatiilor formale 11/12-15/16 ani; controlul afectiv al
emotiilor, adaptarea diferitelor trairi afective la diferite situatii)

Maturitatea biologica se bazeaza pe procese de cre~tere ~i maturizare functionala a

organismului, raportat la parametri: 'inaltime, greutate, propoqie cap, trunchi,
membre, raportul greutatii craniului ~i cea generaUi a corpului (dupa functionalitatea
sexuala procesul se fmalizeaza 'intre 12/14ani fete-14116ani baieti, cre~terea In
'inaltime are ca reper de finalizare a procesului de maturizare 20 ani)
Maturitatea sociala presupune asumarea rolurilor sociale Indeplinite In mod curent de
adult (parental, profesional, familial, al relatiilor sociale), varsta minima prin lege
16/18 ani
2. FACTORII DEZVOLTARn PSmOINDIVIDUALE
SI ROLUL LOR iN
DEZVOLTAREA SUBIECTULUI UMAN
Potentialitatea nedefmita la n~tere a personalitatii copilului prinde contur 'in conditiile
integrarii armoniase a celor trei factori decisivi In modelarea fiintei umane. Literatura de
specialitate mentineaza ca factori ai dezvoltarii psihoindividualitatii umane:
factori interni - totalitatea conditiilor care mijlocesc o$ijavorizeazii dezvoltarea,
definiti ca factori ereditari, genetici
factori externi - totalitatea acfiunilor ~i irifluentelor ce se exercitii din exterior
asupra jormiirii i dezvoltiirii personalitiitii umane, fIind yorba de mediu ~ieducatie
Ponderea lor 'in procesul de formare ~i dezvoltare a fiintei umane diferit:a,tocmai de
aceea s-au conturat ~i orientari care abordeaza din perspectiva diversa importanta unora sau
altora dintre cei trei factori. Astfel, exista orientari pentru care factorii ereditari sunt primordiali
'in dezvoltarea fiintei umane (modelul organicist sau ereditarist), alta orientarea (modelul
mecanicist sau ambientalist) plaseaza factorii de mediu ca fiind esentiali 'in formare, iar modelul
interactionist sau constructivist adopta 0 pozitie de mijloc 'in acest discurs al importantei unora
sau altora dintre influentele asupra dezvoltarii individului uman, pozitie prin care se
recunoa~te interactiunea ~i relevanta tuturor celor trei factori (ereditate, mediu, educatie 'in
procesul formarii omului).
"Nu toate influentele se situeaza pe acela~i plan de profunzime ~i, mai ales, de
esentialitate.Unele intra 'in categoria factorilorcu actiune cauzala, determinant:a,hotaratoare, altele
'incategoria celor cu rol de conditie sau de premiza" (p.Golu, 1985).
Pentru eficienta interventiei educative este importanta aprecierea corecta a ponderii
influentei factorilor intemi ~iextemi asupra dezvoltarii copilului.
Adoptarea uneia sau alteia dintre modelele teoretice mentionate genereaza 0 anum ita
atitudine pedagogica fata de educabilitatea fiintei umane. Aceste modele teoretice stau de fapt
la baza raspunsului afirmativ sau negativ la 'intrebarea "Este fiinta umana educabila?". Astfel
Incat se pot contura trei raspunsuri corespunzand celor trei atitudini diferite: "Da"( optimism
pedagogic), "Nu" (scepticism pedagogic) ~i"Depinde" (realism pedagogic).
EREDITATEA reprezita capacitatea generaHi a organismelor de a transmite de
la pirinp la copii caracteristicile de specificitate (ale speciei, grupului ~i individului)
prin intermediul codului genetic (combinare a unitiplor genetice materne ~i paterne,
care fac aproape imposibili aparipa de indivizi identici, exceppe - gemenii monozigop).
Codul genetic este considerat a fi un sistem universal de 'inregistrare pentru toate
organismele, sistemul general de informare genetica. Se refera la trasaturile cunoscute sub

denumirea de "disponibilita!i" sau "predispozi!ii native", rezultat al dezvoltarii biologice

complexe de-a lungul generatiilor. I.Nicola (1996) defme~te ereditatea ca un "complex de
dispozi!ii virtuale sau scheme funcfionale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanisme lor genetice ". Ceea ce reprezinta mesajul genetic, in forma sa latenta,
reprezinta genotipul, iar prin actiunea acesto informatii genetice cu mediul inconjurator apare
jenotipul, ca un complex al mesajului genetic cu raspunsurile genotipului la influentele
mediului.
Se considera ca zestrea ereditara la om se manifesta prin:
evidenfierea triisiiturilor generale speciei (ex. pozitia bipeda, tipul de
metabolism, structura osoasa, structura anatomofiziologica a organismului,
etc)
eviden(ierea particularitiifilor individuale (greutatea, conformatia fetei,
culoarea ochilor, pielii, grupa sanguina, amprentele digitale etc). Unele dintre
ins~irile (fizice, psihice) dobandite genetic pot suporta modificari datorita
conditiilor de mediu ~i educatie nu doar in sens ascendent, pot suporta degradari
(datorita cnditiilor igienice, de alimentatiecare pot avea consecinte nedorite asupra
greutatiicorporale,sistemuluiosos, dentitie,etc)
Se descrie ~i 0 ereditate psihologica, adica transmitere la descenden!i a unor caractere
care aparfin genitorilor in domeniul aptitudinilor i inaptitudinilor. Unele dintre insu~irile
mo~enite ereditar influenteaza dezvoltarea psihica indirect, prin influentele pe care Ie au asupra
cre~rii ~i maturizarii. Structura psihologica a personalitiitii individului uman este rezultatul
transformarii structurii biologice sub influenta vietii sociale ~i a educatiei. Rolul ereditatii este
diferit 'in constituirea ~i dezvoltarea diferitelor procese, functii ~i mecanisme psihice, in
functie de gradul de complexitate al acestora. Unele fenomene psihice (temperamentul,
emotivitatea, aptitudinile, etc.) poartli mai putemic amprenta ereditatii, in timp ce altele
(atitudinile, caracterul, vointa, etc.) mai putin.
"Cel mai important punct al acordului ~tiintific rezida in faptul ca nici 0 trasatura sau
calitate nu este exclusiv ereditara ~i nici una nu este exclusiv ambientala la origine"
.(G.W.Allport, apud I.Nicola, 1996)
De retinut, ca esential pentru ereditate:
este un complex de predispozitii ~ipotentialitati care se pot exprima in diverse
momente de varsta sau raman in stare latenta pe tot parcursul vietii daca nu
sunt stimulate de mediu, educatie
se cunosc mai multe date despre ereditatea caracteristicilor morfologice ~i
biochimice decat a insu~irilor psihice
unele insu~iri psihice poartli mai putemic amprenta ereditatii (temperament,
aptitudini, emotivitate), iar altele mai putin (atitudini, vointa, caracter)
ofem unicitatea biologica, premisa a unicitatii psihice
ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (la
nivel congenital fiind yorba de trasaturi dobandite in urma influentelor
mediului exercitate 'inaintea na~terii)
ereditatea umana confera cea mai mica ,,'incarcatura" de comportamente
instinctive

ofera un "orar" al proceselor de cre~tere ~i maturizare, creand premisele unor

momente de optima interventie din partea mediului ~i educatiei (ex: achizitia
mersului, a limbajului)

MEDIUL (natural ~i socio-cultural) lncepe sa actioneze asupra dezvoltarii fiintei

umane in timpul perioadei prenatale ~i dupa na~tere. Mediul este constituit din totalitatea
elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul
dezvoltarii sale.
Mediul poate cuprinde totalitatea condi(iilor bioclimatice in care traiete omul
(mediul jizic) cu influente mai ales asupra aspectelor flZice (culoarea pielii, statum,
maturizare biologica, regim alimentar, vestimentar, etc), dar ~i totalitatea conditiilor
economice, politice, culturale ce ii pun amprenta asupra dezvoltarii psihice (mediul
socia/), care la randul sau poate fi mediu social organizat sau neroganizat
Mediu de dezvoltare reprezinta un cadru prop ice ca un element al sau sa devina sursa
a unei reactii din partea celui influentat, element cu rezonanta in psihicul individului, cu care
intra in interactiune. Factorul de mediu neutru sau indiferent subiectului dezvoltarii este inert
din perspectiva dezvoltarii (obiecte, membri din familie, profesori, relatii sociale, etc) nu
stimuleaza dezvoltarea psihica a persoanei.
Influentele pot fi din preajma individului, cu actiune directa ~i continua asupra lui
(obiecte, persoane, situatii cotidiene) considerat mediul sau proximal, altele provin de la
distanta (mass-media) care prin mediatizare, pot avea efecte asupra dezvoltarii individului,
reprezenmnd mediul sau distal. Dupa tipul de continut, mediul poate fi mediu natural
geografic sau mediu social sau informational, iar in functie de tipul de actiune exercitat,
mediul poate fi mediu cu actiune directa (alimentatie, clima) sau indirecta (nivel de trai, grad
de civilizatie).
Data fiind diversitatea continuturilor mediului, a formelor ~i modalitatilor sale de
manifestare, a apiirut un nou concept teoretic (Super ~iHarkeness, 1986):
"ni~a de dezvoltare", definit ca totalitatea elementelor (de mediu) cu care copitul
intra in interactiune la 0 anumita varsta.
Structura unei ni~e de dezvoltare vizeaza:
a) obiectele i locurite accesibile copilului la varste diferite
b) reactiile anturajului fata de copil
c) cerintele adultului fata de copil (competente cerute, varsta la care sunt solidtate,
nivel de performanta)
d) activita(ile prop use, impuse sau acceptate de copiL
Ni~a de dezvoltare a unui copil din Romania va fi diferita de cea a unuia din China.
Exista insa cateva caracteristici universale ale ni~ei de dezvoltare:
a) dezvoltarea este determinata de echilibrul dintre ceea ce poate, ~tie, vrea copilul ~i
ceea ce i se ofera. Nu lncercati sa Invatati copilul sa numere, sau sa invete florile, daca
el nu vrea in acel moment, daca este obosit, flamand, suparat sau daca inca nu a
invatat sa vorbeasca. Este important de avut in vedere standardele impuse de varsta
respectiva ~iritmul propriu al fieciiruia de achizitie, stagnari, evolutii, trebuinte.

b) oferta trebuie sa fie stimulativa - adica intotdeauna cu un prag mai sus decat ceea
ce poate in acel moment un copil. Orice suprastimulare sau 0 stimulare "banala" poate
perturba dezvoltarea psihica. Spre ex., nu e bine de cerut unui copil de 2 ani sa ~tie
culorile, acesta abilitate apare in jurul varstei de 3 ani, riscand sa fie tulburata
increderea in sine, inainte sa fie fundamentata, insa se poate initia 0 invatare a
culorilor prin actiuni spontane, familiar copilului. A ajunge la 0 anuminta varsta nu
inseamna ca achizitiile pentru acea varsta apar automat in cuno~tintele copilului, este
nevoie de efort ~irabdare.
EDUCATIA reprezinta activitatea con~tienta, organizata, specializata exercitata
asupra unei generatii cu scopul dezvoltarii potenpalului individual in sensu I unei
adaptari cat mai eficiente la realitate.
Educapa, in sens larg, vizeaza ansamblul aCJiunilori injluenJelor exercitate voluntar
de catre adult asupra unui subiect informare, activitate de facilitare a adaptarii la condifiile
de mediu. In sens restrans, poate fi privita ca sistem de circumstanfe i aCfiuni dirijate
contient, organizat in vederea modelarii subiectului dupa anumite obiective prestabilite.
o actiune educativa reu~ita, realizata con~tient, deliberat este cea care armonizeaza
cererea ~i oferta, realizeaza un echilibru intre ceea ce poate individul la un moment dat cu
ceea ce i~i dore~te ~i i se solicita, lucru nu tocmai u~or, luand in considerare unicitatea
ereditatii ~i a constelatiilor de mediu. Pentru a deveni stimulativa procesului de dezvoltare,
orice cerere educativa urmarete sa depaeasca intr-o oarecare masura ceea ce poate, vrea
sau tie deja individul respectiv.
Fiind totu~i 0 activitate care conlucreaza cu ereditatea ~i mediul la desavar~irea
personalitatii umane, educatia nu poate compensa 0 ereditate profund afectata ~i nici nu poate
suplini sau reorienta un mediu prea putin prielnic dezvoltarii. Dezvoltarea complexa a fiintei
umane este conditionata, a~adar, de viata relationala, sociala, dar ~i de bagajul genetic oferit
spre modelare. Mecanismul esential al dezvoltarii psiho-individuale II constituie socializarea
individului, realizata prin actiunea educationala de invatare, care este nu doar un factor al
dezvoltarii psihice, ci ~iunul din mecanismele esentiale ale realizarii acesteia.
Putem concluziona astfel ca dezvoltarea psihica umana se infiiti~eaza ca un proces de
formare ~i reelaborare continua a unor structuri ~imecanisme psiho-comportamentale, proces
care: se sprijina pe premisele ereditare, i~i extrage continuturile din mediul socio-uman, este
ghidat de educatie ~i se desfii~oara gratie activitatii de invatare a individului. Ereditatea este
premisa, mediul este condiJia, iar educafia, factor determinant al dezvoltarii personalitafii
umane (A.Munteanu, 1997)