Portretul Emigrantului Roman

La ora actuala diaspora romana numara peste doua milioane de oameni. Unii au parasit tara cu
decenii in urma, altii recent. Indiferent cand s-au stabilit in strainatate, exista numai patru tipuri de
emigranti.
Primul grup, cel mai numeros, reprezinta persoane care au plecat din Romania in timpul terorii
comuniste, stabilindu-se in diverse parti ale lumii, cei mai multi optaand pentru Israel, SUA,Canada si
Europa occidentala, mai putini pentru Australia, America Latina si Africa de Sud. Acesti oameni si-au
dat seama, de la inceput, ca in ciuda dorului de tara, de neamuri si prieteni, pentru ei nu mai exista
reintoarcere acasa. De aceea s-au asimilat in societatea adoptiva, invatand limba, continuandu-si
educatia si devenind cetateni loiali.
Aceastia sunt oameni cu cel mai mult success, in toate. Productivi, realisti, angrenati total in viata tarii
care i-a gazduit cu generozitate, formeaza obiectul invidiei multor romani care ii denigreaza, numindu-i
"tradatori", "nesimtiti", "dati cu strainii"
etc.
Din moment ce multi dintre acestia au fost condamnati, in contumacie, pentru ofensa de "trecere
ilegala a frontierei", au pierdut toate drepturile lor civile, si nu mai figureaza ca alegatori pe listele
consulatelor din tarile unde traiesc. Nu se mai considera cetateni romani, nu voteaza, si se uita la tot
ce se intampla in tara prin ochii unui strain. Adevarul e ca acest grup a supravietuit cu success niste
perioade extrem de grele. O transplantare nu e niciodata usoara!
Al doilea grup de emigranti romani e al celor ce au ales pribegia, cu ideea clara a reintoarcerii in tara
(eventual imbogatiti), dupa o anumita perioada. Acesti oameni nu s-au asimilat in societatea unde
traiesc, formand "enclave" romanesti, unde se vorbeste numai romaneste. N-au invatat limba, nu si-au
imbunatatit educatia si nu au reusit sa ocupe slujbe bune. Au ramas la periferia societatii si pozeaza
ca "cei mai mari romani din.." (America, Anglia, Canada etc).
Cand fac calatorii in Romania, acolo pozeaza ca "cei mai mari (americani, canadieni, englezi etc) din
Romania". Oricat de trista ar parea situatia lor, multi dintre ei traind din asistenta sociala, se cred
norocosi, cand vad cum se traieste in Romania de azi.
In care alt loc din lume ajung saracii sa mearga cu propriul Cadillac sau Jaguar sa-si ridice ajutorul
social, in fiecare luna? O foarte mica parte dintre acestia se intorc, candva, in tara, cu bani.
Al treilea tip de emigranti romani, extrem de mic in termeni statistici, este format de fostii securisti si
spioni industriali plasati de regimul comunist din Romania, in regiuni cheie, dispunand de bani si
mijloace materiale necesare indeplinirii "misiunii" lor.
Acestia sunt intlectuali extrem de bine pregatiti, ingineri, medici, ofiteri superiori, care au trait multa
vreme in afara tarii, si, in momentul rechemarii, au refuzat sa se intoarca. Altii, extrem de putini, au fost
surprinsi de evenimente, si s-au resemnat la ramanerea in afara tarii.
Au reusit, pe banii statului roman, sa-si faca conexiuni si "pile", schimband favoruri, au investitii
frumoase, si continua sa lucreze pe posturi foarte bune. Multi dintre ei simtindu-se cu "musca pe
caciula", evita calatorii in Romania, si s-au resemnat cu situatia lor relativ privilegiata. Niciodata nu s-a
facut nici un fel de reconciliere a conturilor bancare acordate acestor "operativi" din reteaua Securitatii.
Emigrantii "de rand" ii evita, iar aceasta aversiune pare sa fie reciproca.

Al patrulea tip de emigranti romani e format din criminalii de drept comun, delicventi, recidivisti, care
au gasit un camp fertile de operatii in tarile din vest. Foarte putini dintre ei traverseaza oceane
multumindu-se la calatoria cu trenul sau cu masina. Marea majoritate a lor e formata de tigani romani,
cu pasaport romanesc, fiind identificati, peste tot, ca romani.
Acestia au monopolizat crima in multe tari: Franta, Italia, Regatul Unit, Germania, Austria si Spania.
Se dedau la jafuri, la crime contra persoanei sau a proprietatii, trafic de stupefiante, sau de persoane.
Partea cea mai dureroasa, din aspectul acestor emigranti rromi este un proces prin care lumea nu
poate diferentia intre romani si ei. Exista tigani, savarsind aceleasi tipuri de delicte, din Sarbia, Cehia,
Ungaria, si Polonia, dar tarile respective iau o pozitie politica "incorecta", extrem de ferma, definind
aceste persoane ca tigani, insistand la o distinctie clara intre ei si restul populatiei. Romania, in
schimb, nu o face.
Toate grupurile de "activisti" in materie de drepturi umane ataca Romania pentru o "cultura de
marginalizare a rromilor", in timp ce ei traiesc in SUA sau Scandinavia, unde prezenta tiganilor e
aproape necunoscuta.