m o pisica.

Si-avea pisica asta o mutra jalnica, de parca tot i ningea si-i ploua
!
- Ei, Linge-Barba, de ce-mi esti att de trista? Cine ti-a stricat socotel
ile? o ntreba magarul.
- Cui i-ar arde sa fie vesel, cnd i-a ajuns funia la par? raspunse pisica
. Pentru ca anii batrnetii m-au cam adus de sale si mi s-au tocit coltii si pentr
u ca-mi place mai mult sa ma tolanesc dupa cuptor si sa torc dect sa alerg dupa s
oareci, stapna mea a vrut sa ma nece. Am fugit eu de acasa la timp, nu e vorba, da
r stau, si ma socotesc: ncotro s-o apuc acum?
- Hai cu noi la Bremen, ca la serenade nu te-ntrece nimeni si cu siguran
ta c-o sa-ti gasesti si tu un loc n taraful orasului.
Pisica socoti ca sfatul asta nu-i rau deloc si se alatura celorlalti doi. Si-au
tot mers cei trei fugari, au tot mers si trecnd ei prin fata unei curti au vazut
cocotat pe-o poarta un cocos care striga "cucurigu" din toata puterea rarunchilo
r.
- Ce ti s-a-ntmplat de strigi asa, mai, cocosule? l ntreba magarul. Astmpara
-te o data, ca mpuiezi urechile oamenilor!
- Dau si eu de veste c-o sa fie vreme frumoasa, dar la ce bun! spuse cu
tristete cocosul. Mine-i duminica si ne vin oaspeti. Dar vezi ca stapna-mea nu se
mai arata milostiva fata de mine; i-a spus bucataresei c-ar pofti sa ma mannce la
masa, n ciorba, asa ca n seara asta o sa ma scurteze de cap Acu ntelegi de ce strig
asa? Strig si eu ct mai pot, ct mai sunt n viata
- Pai bine, Creasta-Rosie, sa te necajesti matale pentru att! l dojeni mag
arul. Hai mai bine cu noi, la Bremen. Ca oriunde ai merge, ceva mai bun dect moar
tea tot o sa afli Ai un glas care te unge si de te-ai nvoi sa cntam mpreuna, ne-o as
culta lumea cu gura cascata, zau asa!
Cocosul gasi ca propunerea urecheatului e ct se poate de nimerita si tusp
atru o pornira la drum. Mersera ei ct mersera, dar cum nu putura ajunge la Bremen
ntr-o singura zi, se vazura siliti sa nnopteze ntr-o padure. Magarul si cinele si fa
cura culcusul sub un copac mare, iar cocosul si pisica se catarara n ramurisul bo
gat. Dar cocosul nu fu multumit de culcus si zbura mai sus, pna-n vrful copacului,
unde se simtea mai la