n timpul iernii, Mariuta e la fel de fericita caci chiar daca florile si

fluturasii dorm, iar o multime de pasari au plecat n tarile calde, au ramas vrabi
utele care au mare nevoie de ajutorul ei. Mariuta merge des pe cmpia acoperita de
zapada. si umple cosuletul cu morcovi, cu foi de varza, pune acolo turte dulci c
oapte de bunica, seminte de gru si abia se apropie de casuta lui Hazlica ca imedi
at un stol de vrabiute o nconjoara. Semintele de gru sunt pentru ele. Hazlica ront
aie morcovi, vrabiutele ciugulesc din palma Mariutei Din cer cad fulgi mascati,
albi, pufosi, se astern peste blanita gri a iepurasului si blanita devine alba c
a neaua.
- Hazlica, rde fetita, ai devenit un iepuras de zapada!
- Nu, zice Hazlica. Sunt acelasi, doar ca blanita mea n fiecare iarna se n
albeste. Asta pentru ca nici vulpea, nici un alt animal de prada sa nu ma observ
e, sa nu ma mannce. Blanita mea e foarte desteapta.
Mariuta sta de vorba cu vrabiutele, se joaca cu fulgii, l saruta pe Hazli
ca, apoi merge acasa caci o asteapta bunica. Ba chiar bunica, de fiecare data cnd
fetita pleaca n ospetie la iepuras, o supravegheaza din departare; cu baba iarna
nu e de gluma
uneori e imprevizibila.
- n curnd va fi iarasi primavara, se gndeste Mariuta. Voi merge pe cmpie sa
culeg ghiocei. Aceste floricele sunt att de gingase, de plapnde, toata lumea le as
teapta si se minuneaza de curajul lor, caci chiar trebuie sa ai curaj sa nflorest
i la primele raze de soare, dupa o iarna grea si friguroasa.
Pna la nti martie mai sunt doar cteva zile, dar stratul de zapada e gros, co
ntinua sa ninga, perdeaua de fulgi e att de deasa nct nu se vede nimic. Troianul aj
unge la fereastra casutei lui Hazlica. Iepurasul se narmeaza cu o lopatica si ies
e afara sa curete zapada ca doar nu o sa astepte pna va fi ntroienit cu totul.
- Eh, priveste el cu necaz. Poimine e primavara, soarele nsa nici gnd nu ar
e sa apara. O fi uitat ca e timpul sa-i trezeasca la viata pe ghiocei? i voi amin
ti. Dar cum? Si imediat i vine o idee.
Chiar daca e seara si se face ntuneric, Hazlica vine n camara, aprinde fel
inarul n forma de morcov, cu lumina morcovie si se pune pe crosetat. Croseteaza m
ulti, multi ghiocei albi de matase.
Voi agata la pieptul fiecarei vrabiute cte un ghiocel crosetat, i voi daru
i Mariutei, Mariuta le va darui altor copii, soarele va vedea si si va aminti de
ghioceii care ies la lumina doar datorita razelor sale.
- Hm sta n cumpana el. Cu atta zapada n jur, soarele ar putea sa nu observe
nimic. De aceea voi croseta si ghiocei morcovii. Pe astia nu are cum sa nu-i obs
erve.
Dar a terminat ata portocalie. n schimb i-au ramas multe ghemulete de ata
rosie. Si Hazlica nu sta mult pe gnduri. Alaturi de ghioceii albi acum sunt o mu
ltime de ghiocei rosii. Iepurasul i leaga cte doi, unul rosu, altul alb, rasucind
doua ate, alba si rosie, le numeste martisoare n cinstea primei zile de primavara
si de nti martie toate vrabiutele, toti copilasii din satul Mariutei, ba chiar si
cteva bunicute poarta martisoare n piept. Ca sa-i aminteasca soarelui ca a sosit
timpul ghioceilor.
Soarele se trezeste, vede ce vede si vai! si pune minile n cap. S-a cam ntre
cut cu somnul! E primavara! Oamenii poarta ghiocei la piept! Pna si vrabiutele si
-au aninat ghiocei n pene! Dar de cnd ma rog ghioceii au devenit rosii!?

Nu e timp sa afle ce s-a ntmplat. Trebuie sa elibereze pe adevaratii ghioc

ei din mbratisarea zapezii. Foarte curnd lnga casuta iepurasului rasar plcuri, plcuri
de floricele albe, plapnde
- Hazlica, rde Mariuta, nu blanita ta e foarte desteapta, tu esti foarte
destept! Lui Hazlica i pare bine si zmbeste pe sub mustati.
De atunci, n fiecare primavara, de nti martie toata lumea poarta martisoare
. Ca sa nu uite soarele ca e vremea vrajitului