n, acesta-i povesti despre gardul de maracini care mprejmuia palatul de amar de an

i Si-i mai zise ca-n palat o fiica de crai, frumoasa cum nu se mai afla alta pe l
ume, dormea somn adnc, de vreo suta de ani. Si ca tot de atunci dorm si mparatul s
i mparateasa si toti curtenii Si mai stia batrnul, de la bunicu-sau, ca se perindas
era pe-acolo multi feciori de mparat care ncercasera sa razbeasca la palat prin tu
farisul de maracini, dar ca toti s-au pierdut fara urma, agatati printre spini,
murind de-o moarte cumplita.
Atunci tnarul i vorbi cu semetie:
- Mie nu mi-e teama defel si afla c-am sa ma duc s-o vad pe frumoasa ado
rmita, chiar de-ar fi sa-mi pierd viata!
Si orict ncerca batrnul cel omenos sa-l abata pe flacau de la acest gnd, nu izbuti,
caci acesta era nenduplecat n hotarrea lui.
Se nimeri nsa ca tocmai atunci se mplineau cei o suta de ani si sosise ziu
a n care frumoasa adormita trebuia sa se destepte din somnul ei lung. Cnd feciorul
de mparat se apropie de tufarisul de maracini, mai-mai nu-i veni sa-si creada oc
hilor, caci maracinii se prefacusera pe data n puzderie de flori mari si frumoase
, ce se dadeau la o parte din fata lui, lasndu-l sa treaca nevatamat. Si dupa ce
trecea el, cararea se strngea din nou si florile se preschimbau iarasi ntr-un zid
ghimpos, de nestrabatut. n curtea palatului vazu o multime de cai si niste ogari
care dormeau pe lespezile de piatra. Pe acoperis, hulubii dormeau cu capsoarele
vrte sub aripi De-ndata ce intra n palat, vazu acelasi lucru: mustele dormeau pe per
eti, iar n bucatarie bucatarul tinea mna ntinsa, ca si cum ar fi vrut sa apuce de c
hica pe ajutorul sau, n timp ce o slujnica sedea pe-un scaunel, avnd n fata o gaina
neagra, pe care abia apucase s-o jumuleasca de cteva pene, cu o suta de ani n urm
a.
Si feciorul de crai merse mai departe, pna ce ajunse n sala tronului. Aici
i gasi pe toti curtenii dormind un somn ca de plumb iar mai n fund, sus, pe tron,
dormeau mparatul si mparateasa. Colinda el mereu alte si alte ncaperi, fara sa se
opreasca macar o clipa. Si tot palatul era cufundat ntr-o tacere asa de adnca, cati puteai auzi rasuflarea. n cele din urma, flacaul ajunse n turn si deschise usa
camarutei n care dormea tnara domnita. Si era att de frumoasa n somnul ei, ca fecior
ul de mparat nu-si mai putu lua ochii de la ea si, aplecndu-se, o saruta.
Dar de ndata ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormita clipi din gene, des
chise ochii si-l privi cu drag. Coborra apoi amndoi din turn si, ca la un semn, mpa
ratul si mparateasa se trezira si ei si tot atunci se trezira toti curtenii. Se p
riveau unii pe altii, mirati, si mai-mai ca nu le venea sa-si creada ochilor. Ca
ii din curte se ridicara si ncepura sa-si scuture coama; ogarii sarira sprinten n
sus, dnd vesel din coada si gudurndu-se; hulubii de pe acoperis scoasera capsoarel
e de sub aripi si, rotindu-si privirile n zare, si luara zborul spre cmpie; mustele
ncepura sa se miste pe pereti bzind ntruna; focul din bucatarie se dezmorti si-si nt
eti vlvataia; mncarea de pe plita porni sa clocoteasca; friptura prinse iar sa sfrie
; bucatarul trase o palma zdravana ucenicului sau, care prinse sa tipe ca din gu
ra de sarpe; iar slujnica se apuca de jumulit gaina si n-o mai lasa din mna pna nu
-i smulse toate penele
Apoi se praznui cu mare stralucire si alai nunta feciorului de mparat cu
frumoasa adormita si amndoi traira fericiti pna la sfrsitul zilelor.