Cica intro iarna , pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului in ful

gi mari si pufosi , o imparateasa sta intrun jilt si cosea langa o fereastra cu

pervazul negru, de abanos.
Si cum cosea ea asa , aruncandusi din cand in cand privirile la ninsoare ce se c
ernea de sus, se intampla sa se intepe cu acul in deget si trei picaturi de sang
e cazura in zapada. Rosul sangelui arata atat de frumos pe albul zapezii, ca imp
arateasa ramase incantata si gandi in sinea ei : " Ce n-as da sa am un copil alb
ca zapada , rosu ca sangele si cu parul negru ca abanosul !".
Trecu timpul , dar nu prea multisor , si imparateasa nascu o fetita alba ca zapa
da , cu gura rosie ca sangele si cu par negru ca abanosul. Si-i dadura numele d
e Alba-Ca-Zapada ... Dupa ce o aduse insa pe lume , imparateasa muri .
Cum trecu anul , imparatul isi lua alta sotie . Femeia era cadra de frumoasa , d
ar nespus de trufasa si mandra si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o i
ntreaca alta frumusete . Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea i
ntr-insa s-o intrebe : bla bla bla.
FATA BABEI SI A MOSNEAGULUI
Erau odata un mosneag si o baba ; si mosneagul avea o fata , si baba iar o fata
. Fata babei era sluta , lenesa , tafnoasa si rea la inima ; dar, pentru ca era
fata mamei , se alinta cum se alinta ciora-n lat , lasand tot greul pe fata mosn
eagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica , ascultatoare si buna la i
nima . Dumnezeu o impodobise cu toate darurile bune si frumoase . Dar aceasta fa
ta buna era osoprita si sora cea de scoarta , si de mama cea vitrega ; noroc de
la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare ; caci altfel ar si fost vai si a
mar de pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale ; ea dupa gateje prin padure
, ea cu tabietul in spate la moara ,ea , in sfarsit ,in toate partile dupa treab
a . Cat era ziulica de mare , nu-si mai stragea picioarele ; dintr-o parte venea
si-n alta se ducea . S-apoi baba , fata mosneagului era piatra de moara in casa
; iar fata ei , busuioc de pus la icoane.
Cand se duceau amandoua fete in sat la sezatoare seara , fata mosneagului nu se
incurca
Povestea lui Harap-Alb
Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori . Si craiul acela
mai avea un frate mai mare , care era imparat intr-o alta tara , mai indeparta
ta . Si imparatul , fratele craiului , se numea Verde Imparat ; si imparatul Ver
de nu avea feciori , ci numai fete . Multi ani trecura la mijloc de cand acesti
frati nu mai avura prilej a se intalni amandoi . Iara verii, adica feciorii crai
ului si fetele imparatului , nu se vazusera niciodata de cand erau ei .
Si asa veni imprejuirarea de nici imparatul Verde nu cunostea nepotii sai , nici
craiul nepoatele sale : pentru ca tara in care imparatia fratele cel mare era t
ocmai la marginea pamantului , si craia istuilalt la o alta margine.