- Ba e noroc!

Povesti de Barbu Stefanescu Delavrancea - Norocul dracului

- Ba nu e noroc!
- Ba e noroc, muiere!
- Ba nu e, ma omule, nu!
- Adica, nu muncesc eu, femeie?
- Ba muncesti pentru unul, si noi suntem opt guri, si cu Plavita, noua.
Si Plavita mugi, si patru copii marunti ncepura sa strige:
- Mi-e foame!
- Si mie mi-e foame!
- Si mie!
- Si mie! Omul varsa un stergar cu malai n copaita femeii.
- Scutura stergarul.
- L-am scuturat.
- Copaie plina, copaie pe jumatate, copaie pe sfert, si azi sa lingi fun
dul copaii. Opt guri, opt, si cu Plavita, noua!
Si Plavita, parc-ar fi nteles, mugi de dupa casa, mestecnd un cocean uscat
, iar copiii ncepura sa plnga.
- Ca mie mi-e foame!
- Si mie!
- Ba si mie! Omul se uita lung, se scarpina n cap, baga stergarul n sn si p
leca zicnd:
- Ba e noroc, dar n-am eu noroc. Iar femeia din prag i striga:
- Ba nu e si nu e, omule! Daca muncesti, e, daca nu muncesti, nu e.
Si omul pleca sa caute de lucru, dar se tot gndea: "Nu e, zice ea; cum nu
e? daca n-ar fi, n-ar fi lumea cum e. Eu n-am arat, n-am sapat, n-am prasit, nam plivit ca ceilalti? Ba da, si ogorul meu a iesit sterp; piatra pe mine m-a ba
tut; si, ramas numai cu minile, muncesc, si nimeni nu ma crede; iar cnd la masurat
oarea muncii, lucrul meu scade, si faina din copaie scade, si foamea copiilor cr
este".
Se duse la arendas.
- Nu e de lucru, omule. Batu la usa popii.
- Nu e de lucru, omule. Dete pe la un chiabur.
- Am destui argati, omule. Se opri la crciumar.
- Pe rachiu, ar fi ceva de sapat.

- Sa fie pe malai.
- Pe malai nu e. Si omul, ntorcndu-se acasa, auzi de departe:
- Mama, eu nu m-am saturat!
- Nici eu!
- Nici eu! Si nici Plavita, care mugea, colindnd batatura uscata, fara fi
ricel de iarba verde. n prag, muierea:
- Nimic n stergar?
- Nimic.
- Copaia goala
- N-am noroc, femeie.
- Nu e minte, omule. Omul si sterse fruntea de naduseala cu mneca camasii.
Ea se uita la el, el se uita la ea. Ea dete din cap, el dete din cap, apoi se d
use dupa casa, si facu mna capati si nchise ochii. Dar unde sa adoarma? Jos, pamntul
tare si rece; sus, ntuneric adnc; n casa, copiii adorm plngnd; n curte Plavita pufaie
pe nari a foame; si el, prigonit de gnduri si de nenoroc. "Dar mine? Daca n-oi ave
a ce scutura n copaie? Ce ma fac mine? Dumnezeu e sus, e sus, dar nu pe el l ntmpina
muierea n prag si