A fost ce-a fost; daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

A fost odata un m
parat. mparatul acesta stapnea o lume ntreaga, si n lumea asta era un pacurar batrn s
i o pacurarita, care aveau trei fete: Ana, Stana si Laptita.
Povesti de Ioan Slavici - Doi feti cu stea n frunte
Ana, cea mai n vrsta dintre surori, era frumoasa, nct oile ncetau a paste cnd
o zareau n mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasa, nct lupii pazeau turma
cnd o vedeau pe dnsa stapna; iara Laptita, cea mai tnara sora, alba ca spuma laptelu
i si cu par moale ca lna mieluseilor, era frumoasa
mai frumoasa dect surorile sale
mpreuna frumoasa cum numai dnsa era.
ntr-o zi de vara, cnd razele soarelui erau mai stmparate, cele trei surori
se dusera ca sa culeaga capsune n marginea codrilor.
Pe cnd ele culegeau capsunele, ndata se aude un sir de tropote, ca si cnd a
r veni si s-ar apropia o ceata de calareti. Era cine era: era tocmai feciorul mpa
ratului, venind ca sa mearga cu prietenii si cu curtenii sai la vnat.
Tot voinici frumosi, crescuti n seile cailor, dar cel mai frumos si pe ce
l mai nfocat armasar era cine altul putea sa fie? Fat-Voinic, feciorul de mparat. F
ocul cailor se stmpara n zarirea celor trei surori si calaretii detera n pas mai nce
tisor, pna ce, veniti si sositi, se simtira dusi.
- Auzi tu, sora, grai Ana catre sora mijlocie, daca m-ar lua pe mine, ias framnta o pine din care mncnd s-ar simti s-ar fi tot june si voinic, mai voinic d
ect toti voinicii din lume.
- Eu, zise Stana, daca pe mine m-ar lua, i-as toarce, tese si coase o ca
masa pe care, mbracnd-o, s-ar putea lupta cu zmeii, trecnd prin apa fara ca sa se u
de, trecnd prin foc fara ca sa se arda.
- Iara eu, grai Laptita, cea mai tnara sora, daca i-as fi sotie, i-as fac
e doi feti-frumosi, gemeni cu parul de aur si cu stea n frunte, stea ca luceafaru
l din zori.
Cnd trec pe lnga fete, voinicii, chiar si cei mparatesti, vad cu ochii si a
sculta cu urechile. Ascultnd, ei auzira, auzind, ntelesera, iar ntelegnd, ei sucira
frnele si sarira la fete.
- Sfnta-ti fie vorba si a mea sa fii, sotie de mparat! grai feciorul de mpa
rat ridicnd la sine n sa pe Laptita cu capsune cu tot.
- Si tu a mea! grai cel dinti voinic catre Stana, facnd si el precum a vaz
ut pe stapnul sau.
- Si tu a mea! grai al doilea n voinicie catre Ana, ridicnd-o si pe ea n sa
.
Facnd asa, voinicii pornira spre curtea mparateasca. n ziua urmatoare se fa
cura nuntile si apoi trei zile si trei nopti ntreaga mparatie rasuna de veselia oa
spetilor
Peste alte trei zile si trei nopti merse vestea n tara ca Ana si-a facut
pinea: a cules bobi, a macinat, cernut, framntat si a copt pinea precum a fost zis
la culesul de capsune.
nca de trei ori cte trei zile si de trei ori cte trei nopti trecura si o no
ua veste merse n tara, ca Stana si-a facut camasa: a cules fire de in, le-a copt
si melitat, a periat fuiorul, a tors firele, a tesut pnza si a cusut camasa pe tr

upul sotului ei, precum a fost zis la culesul de capsune.

Numai a Laptitei vorba nu s-a mplinit nca. Dar toate se fac numai cu vreme
a.
Cnd se mplini de-a saptea oara a saptea zi, numarata de la cea de nti zi de
cununie, feciorul de mparat se arata naintea voinicilor si celorlalti curteni ai s
ai cu fata vesela si cu vorba pe de sute si mii de ori mai blnda si mai nduratoare
dect pna acuma, dnd de stire ca de aici nainte multa vreme n-are sa mai iasa din cu
rte, fiindca-l poarta inima sa stea zi si noapte lnga sotia sa. Era adica sa se ntm
ple
din ndurarea lui Dumnezeu
precum a grait Laptita la cules de capsune Si lumea,
si tara, si ntreaga mparatie se bucurau asteptnd sa se vada ce nu s-a mai vazut nca
.
Hei! dar multe se petrec n lume, si dintre multe, multe bune si rele mult
e!
S-a ntmplat adica, ca feciorul de mparat sa aiba si o mama vitrega, iara as
ta, o fata mare n par, pe care a fost adus-o cu sine, avnd-o de la cel dinti barbat
. Si apoi, vai si amar de acela ce cade n asemenea cuscrii!
Dupa gndul vitregei era sa fie ca fiica sa s-ajunga sotie de mparat si sta
pna peste mparatie, iara nu Laptita, fata cea de pacurar.
Si acuma sarmana Laptita avea sa sufere pentru ca n-a fost pe gndul vitri
gei, ci dupa vointa lui Dumnezeu. Vezi! asa e lumea: chiar si acolo e rea unde o
poarta gndul cel bun.
Era acuma n gndul vitrigei ca ntmplndu-se dupa cum a fost zis Laptita, sa fac
a pe lume sa creada si sa creada feciorul de mparat ca nu e precum este si precum
s-a zis.
Nu putea nsa face nimic, fiindca feciorul
i si noapte, lnga sotia lui. si puse dar de gnd
cusinte, sa-l urneasca pe acesta, iara dupa aceea,
sa fie grija. Stia ca nu-i va fi greu sa afle cale

de mparat statea de-a pururea, z

ca, cu una, cu doua, cu vorbe si is
ramnnd Laptita n grija ei, a ei
si chip.

Cu una, cu doua, feciorul de mparat nu se urnea nsa din loc. Vorbele zbura
ra n vnt si iscusintele ramasera lucru fara treaba. Vremea trecea, ziua se apropia
, era mine-poimine, si feciorul de mparat nu se departa de lnga sotia sa.
Cnd vitrega vazu ca acuma nu e ncotro, si puse piatra pe inima si trimise c
arte, stire si veste la frate-sau, a carui mparatie era vecina, spuse cum si ce,
si grai doua-trei vorbe, ca sa vina cu oaste si voinici si sa cheme pe feciorul
de mparat la razboi.
Asta era una, buna si cea din urma. Nici nu ramase n zadar.
Feciorul de mparat sari cuc de mnie cnd i veni vestea ca acum nu e bine, ca
iaca cum si ce, si cum ca ostile vrajmasilor sunt pe cale sa vina, sa intre si s
a fie precum de mult n-a mai fost Bataie adica, bataie grozava, bataie ntre doi mpa
rati!
Vazu si el ca acuma nu e ncotro, ca n-are dect sa faca ce e de facut.
Asa sunt feciorii de mparat! Orict de n drag si-ar pazi nevestele si orict d
e-a dor ar astepta sa-si vada fetii, cnd aud de bataie, li se zvrcoleste inima n tr
up, li se framnta creierii n cap,