EXTRADAREA

Extradarea este un act juridic care intervine in situatii speciale din dreptul penal, atunci
cand in raportul juridic afla doua state. Extradarea este cheia rezolvarii cazului in care o persoana
savarseste o infractiune pe teritoriul unui stat si se refugiaza in alt stat pentru a nu fi trasa la
raspundere pentru fapta sa, necunoscuta fiind acolo. Scopul extradarii este tocmai acela de a nu lasa
nepedepsit nici un infractor, indiferent de locul in care se afla dupa savarsirea faptei.
Extradarea reprezinta un act juridic bilateral care consta in acceptarea remiterii unui
infractor de catre statul solcitat, pe teritoriul caruia acesta se afla, statului solicitatnt, in vederea
judecarii sau pentru a executa o pedeapsa. Daca statul solicitat poate fi doar unul singur- cel pe
teritoriul caruia se afla infractorul, state solicitante pot fi mai multe: statul pe al carui teritoriu a fost
savarsita infractiunea, statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea sau ai carei
cetateni au fost victime ale infractiunii si statul al carui cetatean este infractorul. 1
In cazul existentei mai multor state solicitante ne aflam in situatia unui concurs de cereri
de extradare. Statul solicitat va avea in vedere o serie de criterii in privinta hotararii caruia dintre
state ii va fi acordata extradarea: gravitatea faptei, locul savarsirii, datele cererilor, nationalitatea
reclamantului si posibilitatea extradarii ulterioare catre alt stat. Daca statele se afla in acelasi rang
de preferinta, se acorda prioritate statului care a emis mai intai cererea de extradare.
Institutia extradarii cunoaste trei sisteme diferite in privinta modului in care este
gestionata:
1. Sistemul politic(guvernamental) presupune ca guvernul este cel care hotaraste asupra
acceptarii sau respingerii cererii de extradare, decizia sa nefiind supusa controlului justitiei;
2. Sistemul jurisdictional presupune faptul ca doar instantele de judecata pot hotari cursul
cererii de extradare; Acest sistem este folosit si in tara noastra.
3. Sistemul mixt imbina atributiile guvernului cu cele ale instantelor de judecata astfel: daca
instanta hotaraste acceptarea cererii de extradare, decizia nu este obligatorie pentru guvern,
care poate sa o respinga, fara a exista posibilitatea de a fi atacata in justitie. Daca instanta
hotaraste sa respinga cererea de extradare, solutia este obligatorie pentru guvern.
Daca pana la data intrarii in vigoare a actualei Constitutii (8 decembrie 1991) in
Romania se aplica sistemul mixt, de la data mentionala a inceput sa se aplice sitemul jurisdictional.
Temeiul juridic al acordarii sau cererii extradarii este reglementat de Codul penal si consta in
conventiile internationale, reciprocitatea si, in cazul in care acestea nu exista, legea. De la aceasta
regula exista si o exceptie prevazuta de Constitutie, care ii priveste pe cetatenii straini si apatrizii
1 Costica Bulai, Manual de drept penal. Partea generala., Ed. ALL, Bucuresti, 1997, p. 111

care pot fi extradati doar in baza unei conventii internationale si a reciprocitatii, legea interna
nemaiputand fi aplicata in acest caz.
Extradarea poate fi clasificata in doua categorii:
1. Extradare activa cand tara noastra emite o cerere de extradare a unei persoane catre un stat
strain;
2. Extradare pasiva cand tarii noastre ii este adresata o cerere de extradare a unei persoane
din partea unui stat strain.
Extradarea nu poate fi acordata sau ceruta decat cu respectarea catorva conditii
privitoare la persoana infractorului, la fapta, la pedeapsa , la competenta si la procedura.
Astfel, extradarea se acorda atunci cand persoana in cauza este urmarita penal in statul
care solicita extradarea, este trimisa in judecata pentru savarsirea unei infarctiuni, sau este cautata
pentru executarea unei pedepse. Daca ne referim la extradarea pasiva, infractorul trebuie sa fie
cetatean strain, Romania neputand sa extradeze un cetatean roman.
O alta conditie se refera la dubla incriminare, adica fapta savarsita de persoana supusa
extradarii sa fie considerata infractiune atat in statul solicitant, cat si in statul solicitat.
Extradarea se acorda in vederea urmaririi si judecarii numai pentru fapte pedepsite cu
pedeapsa privativa de libertate de cel putin 1 an sau mai severa, iar in vederea executarii unei
sanctiuni penale se acorda numai daca aceasta are o durata de cel putin 4 luni.
In vederea respectarii drepturilor sale s-a instituit regula specificitatii conform careia
persoana extradata nu poate fi urmarita, judecata, sau supusa executarii pedepsei pentru o alta fapta
decat cea prevazuta in cererea de extradare. Exista si o exceptie conform careia aceasta regula nu se
aplica daca s-a obtinut acordul prealabil al statului roman sau daca persoana extradata nu paraseste
teritoriul statului solicitant in termen de o luna de la sfarsitul procesului penal ori de la executarea
pedepsei. O alta exceptie se refera la situatia in care persoana ce fusese extradata, dupa ce paraseste
terotoriul statului solicitant, revine pe acel teritoriu.
In privinta perspectivelor institutiei extradarii exista autori care sustin ca acele conventii
privind extradarea, semnate de Romania cu diverse state, vor trebui interpretate si aplicate in
conformitate cu principiile de politica penala consacrate ulterior prin normele dreptului penal, ca
urmare a obligatiilor internationale asumate in materia combaterii criminalitatii.

Bibliografie:
Costica Bulai, Manual de drept penal. Partea generala., Ed. ALL, Bucuresti, 1997;
Constantin Butiuc, Manual de drept penal. Partea generala., Editura Universitatii
Lucian Blaga din Sibiu, 2006.

STUDENT: RUSU (CRACEA) ANA-MARIA

SPECIALIZARE: DREPT, AN II, ID