Andr Maurois

Istoria Angliei
Histoire d'Angleterre, 1967
vol.1
NOTA PRELIMINARA
Cititorul va gasi la sfrsitul acestei
lucrari lista cartilor de care m-am
folosit n mod constant. Lista, desi
foarte lunga, este desigur mult
prea scurta pentru a constitui macar
schita bibliografiei unui asemenea
subiect. Omisiunile trebuie explicate nu
prin aprecieri nefavorabile, ci
prin dificila necesitate de a alege.
Nu era posibil sa nfatisez n doua
volume, o data cu istoria Angliei,
si aceea a Scotiei sau a Irlandei.
Raporturile dintre aceste trei tari leam
1

expus ori de cte ori mi sa parut

indispensabil, dar n modul cel mai
scurt posibil. Din aceleasi motive,
istoria Imperiului britanic nu este
tratata aci dect n functie de istoria
interna a Angliei. Trebuie sa aduc vii
multumiri domnului Judges,
conferentiar la Universitatea din
Londra, care a binevoit sami citeasca
lucrarea n corectura si sa-mi faca
asupra mai multor chestiuni observatii
de caream tinut cu prisosinta seama. n
sfrsit, traducatorul si prietenul meu
Hamish Miles mi-a fost, ca
ntotdeauna, cel mai pretios sfatuitor.
AM.
CARTEA NTI
ORIGINILE
I
2

POZITIA ANGLIEI
I. Trebuie sa ne reamintim mereu ca
suntem vecini, iar nu parte a
continentului". Aceste cuvinte ale lui
Bolingbroke1 definesc pozitia originala
a Angliei. Ea e att de apropiata de
continent nct, de pe plaja Calais,
se zaresc albele faleze de la Dover, ispita
pentru invadatori. Timp de mii de ani a
fost chiar unita cu Europa si vreme
ndelungata Tamisa sa
varsat n Rin. Animalele care au
repopulat Anglia dupa perioada glaciara
si primii vnatori care leau urmarit au
venit din Europa pe uscat. Dar orict
de putin adnc si de ngust ar fi bratul
de mare ce desparte astazi insula
engleza de Belgia si Franta, el a fost de
ajuns pentru a asigura tarii pe care o
proteguieste un destin aparte.
II. Insulara, dar nu izolata". Europa
este prea aproape de englezi pentru ca
3

insularitatea ideilor si a moravurilor lor

sa ramna neinfluentata. Sar putea
spune chiar ca insularitatea este mai
curnd un fapt uman dect un
fenomen natural. La nceputul istoriei
sale, Anglia a fost invadata, la fel ca
alte teritorii, si sa aparat foarte prost.
Traia atunci din agricultura si din
cresterea vitelor. Locuitorii ei erau mai
curnd pastori si fermieri dect
negustori sau marinari. Abia mult mai
trziu, dupa cesi vor fi construit flote
puternice si se vor simti la adapost,
ndaratul unei centuri de mari bine
aparate, englezii vor cunoaste
binefacerile reale ale insularitatii, care,
scapndui de teama invaziilor si
eliberndui pentru cteva secole de
imperativele militare, determinante n
politica altor natiuni, le va permite sa
ncerce, fara riscuri, forme noi de
guvernamnt.
III. O ntmplare fericita a vrut ca
partea cea mai accesibila a Angliei
4

sa fie cmpia din sudest, care priveste

spre Europa. Daca solul insulei ar fi
fost nclinat n partea opusa, daca
piratii celti si scandinavi nar fi
descoperit, de la primele lor incursiuni,
dect munti inaccesibili, probabil
ca putini dintre ei ar fi ncercat o
invazie si istoria tarii ar fi fost cu totul
alta. Dar mareele duceau vasele pna n
fundul estuarelor bine adapostite;
mici dealuri calcaroase acoperite de
iarba ngaduiau explorarea insulei
evitnduse
padurile si mlastinile; n sfrsit, clima
era mai blnda dect
n alte regiuni situate la aceeasi
latitudine, deoarece Anglia se gaseste
ntrun
golf de caldura hibernala creat de
ceturile umede si caldute ale
oceanului. Astfel, toate nsusirile acestei
coaste erau facute ca sa ncurajeze
pe cuceritor, care a fost n acelasi timp
si ctitor.
5

IV. Aceasta Anglie accesibila este

situata exact n fata frontierei care
desparte limbile romanice de cele
germanice (astazi flamanda de
franceza).
Era destinata, asadar, sa primeasca tot
att de bine pe mesagerii
culturii romane si latine ca si pe
mesagerii culturii teutone. Astfel ca o
alta trasatura particulara a ei o va
constitui, dea
lungul istoriei, combinarea
elementelor celor doua culturi pentru
asi
fauri propriul sau geniu.
Prin aceasta Anglia este profund
deosebita de Franta sau de Italia, unde,
n pofida anumitor contributii
germanice, fondul latin a fost totdeauna
biruitor, precum si de Germania,
pentru care cultura latina na
fost niciodata
dect un ornament, respins adesea cu
oroare. De trei ori va lua
6

contact Anglia cu lumea latina prin

cucerirea romana, prin crestinism
si prin normanzi si
influenta pe care aceasta o va avea
asuprai
va fi
profunda.
V. Pare paradoxal, dar adevarul este ca
pozitia Angliei pe glob sa
schimbat ntre secolele al XVlea
si al XVIIlea.
Pentru popoarele din
antichitate si cele din evul mediu,
aceste regiuni att de des nvaluite n
ceata constituie marginea extrema a
lumii. Este ndepartata Thule 2, magica
si aproape inumana, aflata nu departe
de infern. Dincolo de stncile
pe care le bat valurile mari ale
oceanului ncep la nord gheturile
eterne,

la vest marea fara de sfrsit. Cei mai

cutezatori se aventureaza pna acolo
pentru ca gasesc aur, perle, iar mai
trziu lna, dar cum ar putea sasi
nchipuie cineva viitorul prodigios al
acestor insule? Orice activitate
omeneasca lua atunci drept tinta, n
mod direct sau indirect, bazinul
Mediteranei. Va trebui sa vina bariera
Islamului 3, descoperirea Americii
si mai ales puritanilor4 pentru a
deplasa caile comerciale si pentru a
face
din insulele britanice n
fata unei lumi noi baza
navala cea mai naintata
a Europei.
VI. n sfrsit, n secolele al XVIIIlea
si al XIXlea,
insularitatea, dupa
cei
permisese Angliei sasi
acorde, la adapostul flotei sale, mai
multa
9

libertate interna dect puteau avea

popoarele de pe continent, i va permite,
gratie aceleiasi flote, sa cucereasca un
imperiu mondial. Stapnirea
marilor, solutie a problemei apararii
nationale pe care io
impunea Angliei
pozitia sa geografica, explica n parte
istoria imperiala a acestei natiuni.
Inventarea aeroplanului reprezinta
pentru ea evenimentul istoric cel
mai nsemnat si cel mai periculos al
timpurilor noastre.
2 Nume cu care geografii antichitatii
desemnau cele mai nordice
pamnturi cunoscute, n apele
Oceanului Atlantic. Se pare ca a fost
atribuit un timp chiar insulelor
britanice, iar dupa dobndirea de
cunostinte mai precise asupra acestora
a servit pentru a denumi un
arhipelag si mai nordic, probabil
insulele Shetland.
10

3 E posibil ca autorul sa se inspire aci

din tezele cunoscutului istoric
belgian Henri Pirenne, dupa care
cucerirea araba a fost elementul decisiv
n zdruncinarea echilibrului economic
si politic al lumii antice, cu
centrul de greutate pe Mediterana.
4 Puritanii adepti
ai calvinismului, cu unele note
originale; au fost
persecutati n Anglia n primele decenii
ale secolului al XVIIlea.
Emigrnd, ei au ntemeiat mai multe
colonii pe tarmul rasaritean al
Americii de Nord.

11

II
PRIMELE SEMNE UMANE

I. Prima pagina din istoria Angliei nu

este, asa cum sa
scris adesea,
o pagina alba, ci mai curnd o pagina
acoperita de semne care apartin
mai multor alfabete, a caror cheie noi
no
posedam. Unele regiuni ale tarii
si, n deosebi, dunele cretoase si
ondulate din Wiltshire sunt presarate
de monumente construite n timpuri
preistorice.
Aproape de satul Avebury se pot vedea
urmele gigantice ale unei adevarate
catedrale megalitice. Peste cinci sute de
pietre n picioare formau
inele la care duceau imense alei. Un
meterez marginit de un sant

12

interior acoperit de iarba nconjura un

vast spatiu circular. De pe meterez
se mai zareste si astazi, la o distanta de
cteva sute de metri, o colina
artificiala care domina cmpia si care a
cerut, desigur, unui popor primitiv
tot atta truda, credinta si curaj ct
leau
cerut egiptenilor monumentele
de la Giseh. Pe toate delusoarele din
mprejurimi se ridica gorgane de
iarba, avnd forme neregulate, unele
ovale, altele rotunde, morminte
ale capeteniilor n care sau
gasit, nlauntrul unor ncaperi de
piatra,
schelete, obiecte de olarie si bijuterii.
Cmpul acesta de eroi, liniile simple
si maiestuoase ale gorganelor care se
reliefeaza pe cer, profilul ndraznet
si limpede al meterezului, inelele si
aleile, totul evoca existenta
nca de pe acele vremuri a unei nalte
civilizatii.
13

II. Monumentele de la Avebury, templul

de la Stonehenge, gorganele
de pe Colina Gigantilor par a dovedi
existenta, nca din al doilea mileniu
naintea erei noastre, a unei populatii
numeroase obisnuite sa se uneasca
n vederea unei actiuni comune sub
conducerea unei autoritati acceptate".
Poteci de iarba urmau crestele si
serveau drept drumuri primilor
locuitori ai tarii. Multe dintre ele si mai
pastreaza importanta, si automobilul
englezului modern nainteaza, ntocmai
ca nsotitorul turmelor n
secolul al XVIIIlea,
pe aceste drumuri ridicate care domina
vaile astazi
fertile, dar care odinioara erau
inaccesibile calatorului din cauza
padurilor
si a mlastinilor. Astfel, nca din acea
perioada nvaluita n mister fusesera
14

determinate anumite trasaturi

permanente ale geografiei umane.
Multe din locurile sacre ale popoarelor
primitive aveau sa ramna pentru
urmasii lor pamnturi fermecate. Si
nca de pe atunci natura sugera locurile
de asezare ale viitoarelor orase.
Canterbury era punctul cel mai
apropiat de coasta de unde a fost
posibil, tinnd seama de flux si reflux,
sa se ajunga n timp util n cutare sau
cutare port; Winchester ocupa
aceeasi pozitie n vest; Londra pastreaza
putine urme ale unei vieti preistorice,
dar avea sa se impuna curnd pentru
ca era, n fundul celui mai
sigur estuar, un adapost comod, la gura
unui ru si locul cel mai apropiat
de mare unde era posibil sa se arunce
un pod peste Tamisa.

15

III. De unde veneau aceste familii care,

dupa disparitia omului paleolitic
si la sfrsitul perioadei glaciare, au
populat Anglia, aducnd cu ele
boul, capra si porcul? Scheletele arata
ca au existat doua rase, una cu
craniul alungit, alta cu craniul lat.
Odinioara se nvata ca aceste cranii
alungite se gasesc n gorganele ovale,
iar craniile late n gorganele rotunde.
Era comod, dar inexact. Din pacate sau
gasit cranii alungite n gorganele
rotunde si ti trebuie multa amabilitate
intelectuala spre a sesiza
printre monumentele megalitice din
Anglia doua civilizatii distincte. Se
da n general denumirea de iberi acestei
populatii primitive si se crede ca
a venit din Spania. Spaniola sau nu,
era cu siguranta de origine
mediteraneana.
Calatorul care se ntoarce din Malta si
se duce la Stonehenge
16

este izbit de trasaturile comune pe care

le ofera monumentele megalitice
din locuri att de departate unul de
altul. Fara ndoiala ca n timpuri
preistorice a existat n Mediterana, pe
tarmurile oceanului si pna n
Insulele Britanice, o civilizatie destul de
omogena, asa cum a fost mai
trziu n Europa n
evul mediu crestinatatea.
Aceasta civilizatie a fost
adusa n Anglia de imigrantii ramasi n
contact cu continentul gratie
negustorilor
care veneau dupa metale n Britania si
aduceau n schimb produsele
Levantului si chihlimbarul din Baltica.
Putin cte putin, locuitorii
insulelor, ca si cei de pe continent, au
deprins noi ndeletniciri: agricultura,
arta de a construi corabii lungi si aceea
de a topi bronzul. Este interesant
sati
17

imaginezi ncetineala acestor progrese

pe care oamenii leau
nfaptuit n decurs de secole. Pelicula
subtire a perioadei istorice se
reazema pe adncile straturi ale
preistoriei, si nenumaratele generatii
care nau
lasat alte urme tangibile sau vizibile
dect pietrele cioplite si
ridicate n picioare, drumuri si fntni,
au lasat mostenire omului o seama
de cuvinte, de institutii si de procedee
fara de care continuarea
aventurii ar fi fost de neconceput.
III
CELTII

I. ntre secolele al VIlea

si al IVlea
.e.n. sosira n Anglia si Irlanda
valuri succesive de triburi de pastori si
de razboinici, care, putin cte
18

putin, luara locul iberilor. Triburile

apartineau unui popor numit celt,
care ocupase imense teritorii n valea
Dunarii, la nord de Alpi si n Galia.
De ce migrau aceste triburi? Probabil
pentru ca popoarele de pastori
sunt silite sasi
urmeze cirezile, mpinse de foame spre
noi pasuni. Fara
ndoiala ca au intervenit si cauze
omenesti: un sef aventuros, dorinta de
cuceriri, presiunea din partea altui
popor mai puternic. Migratiunile
acestea fura ncete si continue. Un clan
traversa Canalul Mnecii, se instala
la marginea marii; un alt clan l alunga,
iar acesta mergea mai departe,
gonindui
la rndul sau pe indigeni. Triburilor
celte le placea sa se
razboiasca, chiar si ntre ele. Erau
formate din barbati nalti si puternici,

19

mncatori de carne de porc si de terci

de ovaz, bautori de bere si destoinici
conducatori de care. Scriitorii latini si
greci i zugraveau pe celti cape un
popor de statura nalta si slaba, cu
pielea alba, parul blond. n
realitate existau si o multime de celti
bruni, si nvingatorii, ca sa organizeze
la Roma parazi cu prizonieri
corespunzatori traditiei populare,
trebuiau
sai
trieze si sa le vopseasca parul. Celtii
nsisi si faurisera unmodel ideal al
rasei lor, de care cautau sa se apropie
ct mai mult. si
decolorau parul si si pictau corpul n
culori pastel; de aceea romanii i
supranumira mai trziu pe celtii din
Scotia picti, adica oameni pictati.
II. n lunga si nceata invazie celtica,
istoricii disting doua valuri
20

principale: primul, format din goideli

sau gaeli, care dadura limba lor,
gaelica, Irlandei si regiunii de munte
din Scotia; al doilea, format din
britani, sau prytoni, a caror limba a
devenit limba galilor si a bretonilordin
Franta. n Anglia invaziile germanice au
dus mai trziu la disparitia
limbilor celtice. Au supravietuit numai
cteva cuvinte din viata domestica,
salvate de femeile celte care sau
casatorit cu nvingatorii, ca cradle
(leagan), si nume de locuri. Avon (ru)
si Ox (apa) sunt radacini celtice.
Denumirea Londrei, London, n
latineste Lundinium, trece drept o
denumire
celtica analoaga cu aceea a satului
francez Londinires. Mult mai
trziu, cuvinte celtice aveau sa fie
reimportate n Anglia de catre scotieni
(clan, plaid, kilt) si de catre irlandezi
(shamrock, log, gag) 5. Cuvntul
21

slogan din publicitatea americana vine

din celta si nseamna strigat
razboinic". Ct despre cuvntul britan
sau pryton, el nsemna: tara
oamenilor tatuati. Cnd grecul Pytheas
ajunse n aceste insule n anul
325 .e.n., el le dadu denumirea de
pretanice, denumire care sa
pastrat
aproape neschimbata.
III. Pytheas era un grec din Marsilia,
matematician si astronom,
nsarcinat de catre o asociatie de
negustori cu explorarea Atlanticului.
El, cel dinti, a ndreptat farul istoriei
spre o regiune obscura pe care
oamenii din timpul sau o considerau
marginea universului. n aceste
locuri fabuloase, Pytheas a gasit o tara
relativ civilizata. Omul Mediteranei
a fost surprins de mareele Atlanticului;
el a notat ca poporul de acolo
cultiva gru, dar ca era nevoit sal
22

treiere n hambare acoperite, din

pricina
climei umede. Britanii pe care ia
observat beau un amestec de graunte
fermentate si de miere si faceau comert
de cositor cu porturile galice
de pe continent. Doua sute de ani mai
trziu, un alt calator, Poseido5
Clan clan,
trib; plaid patura;
kilt stofa
cadrilata din care este croita
cunoscuta fusta a costumului national
scotian; shamrock trifoi;
log butuc,
bustean; gag calus,
ulterior, n sens figurat, gluma,
calambur.

23

nius6, ne descrie chiar minele de

cositor, modul cum se transportau
lingourile
pe spatele magarilor si al cailor si apoi
cu corabiile, pna la insula
Ictis, care trebuie sa fie
MontSaintMichele.
Traficul era destul de important
pentru a justifica folosirea unei monede
de aur, pe care celtii o
copiasera dupa staterele lui Filip din
Macedonia 7. Prima moneda batuta
n Anglia purta capul lui Apollon, ceea
ce este un simbol destul de graitor
al originii mediteraneene a acestei
civilizatii.
IV. Cel mai bun document pe carel
posedam cu privire la viata
celtilor este marturia lui Cezar. Fiecare
oras, fiecare trg si aproape
fiecare familie erau divizate n doua
fractiuni. Maimarii
24

fiecarei partide
si proteguiau partizanii lor. Aceste
popoare naveau
simtul statului si nau
lasat nici o mostenire politica.
Statul, n Anglia si n Franta, este o
creatie deopotriva latina si
germanica8. Celtii, care, uniti, ar fi fost
invincibili, si depreciau prin
certurile lor bravura si inteligenta.
Clanul celt nu era un clan totemic9, ci
un clan familial, ceea ce creeaza
legaturi mai puternice, dar constituie
un
obstacol n calea dezvoltarii unor
societati mai largi. Tot astfel se vede
cum n tarile de origine celtica familia a
ramas unitatea vietii sociale. La
irlandezi, chiar si la cei care au emigrat
n Statele Unite, politica ramne
o afacere de clan. Din timpul lui Cezar
clanurile familiale aveau gustul
25

culorilor, al emblemelor, al
blazoanelor... Tartanele clanurilor
scotiene au
poate o origine celtica". Cezar apreciaza
ca viata n comunitatea rurala,
cu cmpiile si pasunile comune, care
vor juca un rol att de important n
istoria Angliei, este proprie germanilor.
Ea nar
fi fost compatibila, la
celti, cu sistemul de factiuni pe care la
descris. De altfel, pentru acesti
nomazi abia statorniciti, agricultura era
mai putin importanta dectvnatoarea,
pescuitul si cresterea vitelor. n Tara
Galilor, pna n evul
mediu, populatia si muta catunele
pentru a gasi noi terenuri de
6 Sau Posidonius filozof
stoic, astronom si geograf grec, originar
din
Siria (13551
.e.n.).
26

7 Tatal lui Alexandru cel Mare, rege al

Macedoniei ntre 359336
.e.n.
8 Afirmatie cu care nu putem fi de
acord. Statul nu si datoreaza aparitia
unui simt al statului", pe care unele
popoare lar
fi avut, iar altele nu.
Statul e o forma de organizare a
societatii care apare cu necesitate pe o
anumita treapta a dezvoltarii
economicosociale.
Problema este deci ca
unele popoare au avut conditii pentru a
atinge mai timpuriu stadiul
respectiv de dezvoltare, pe cnd altele
nu. Iar aceste conditii sunt de
natura obiectiva, nu subiectiva.
9 Clan ai carui membri se considerau
descendenti ai unui animal, ai unei
plante sau altui obiect din natura
(totem), considerat sacru si supus
unor severe interdictii. Legatura de
solidaritate (rudenie) n interiorul
27

unui asemenea clan se ntemeia tocmai

pe convingerea n aceasta
descendenta comuna.

28

vnatoare, de pasuni sau chiar de

cultivat.
V. Clasa cea mai onorata era aceea a
preotilor, sau druizilor. Nimic
nu seamana mai mult cu acesti druizi
dect brahmanii din India sau
magii din Iran.
Multe din credintele celtice amintesc de
Orient. Greva foamei,
practicata de irlandezi, este dharna a
indienilor: brahmanul posteste la
usa adversarului sau pna ce obtine
satisfactie. Pe vremea lui Cezar, n
Britania se gaseau cei mai renumiti
druizi. Ei se adunau n fiecare an
ntrun
punct central, poate la Stonehenge, dar
Sfnta Sfintelor era
pentru ei insula Mona (Anglesey). Galii
sau belgii care voiau sa
dobndeasca o cunoastere aprofundata
a doctrinei se duceau sa se
29

instruiasca n Britania. Acolo nvatau

un numar mare de versuri care
contineau preceptele sacre. Dupa
nvatatura druizilor, moartea nui
dect o schimbare a locului, caci viata
continua, cu formele si bunurile
sale, n Lumea Mortilor, care constituie
o rezerva de suflete disponibile...
Se pare ca pentru ei capitalul de suflete
nu era limitat la specia umana si
ca ei credeau n metempsihoza", ceea ce
reprezinta nca o trasatura
comuna cu Orientul.
VI. ntre celtii din Britania si belgi, care
traiau de cealalta parte a
Canalului Mnecii, existau legaturi
strnse si constante. n momentul
invaziei romane, celtii din Britania
trimisera ntariri fratilor lor de pe
continent. Cezar remarca totusi ca celtii
din insule erau mai putin bine
narmati dect cei din Galia. Celtii din
Galia parasisera carele de lupta,
30

instrument arhaic, pentru ca gasisera

n cmpiile din sud destui cai
buni. Britanii, care nu posedau cai n
stare sa poarte un ostean, luptau
ntocmai ca razboinicii lui Homer si
aveau nca, n loc de cavalerie, o
pedestrime purtata.
VII. Dupa nfrngerea lor, celtii,
inteligenti si adaptabili, imitara
bucurosi civilizatia romana, att n
Britania ct si n Galia. Profesorii
gali, formati la scoala druizilor, au fost
aceia care au dat Galiei cultura
sa clasica... Mai trziu, n timpul evului
mediu, calugari irlandezi vor
readuce n Europa cultul literaturii
grecesti si latine". Dar celtii nau
fost
numai niste buni agenti de transmisie
ai unei culturi straine. Ei nsisi
aveau gustul artelor si ornamentatiile
n spirala de pe armele lor, de pe
bijuteriile si obiectele de olarit dovedesc
mai multa fantezie dect au avut
31

vreodata romanii. Ei au adus literaturii

europene simtul oriental al
misterului si o conceptie dramatica
despre fatalitate care le este proprie.
Poate ca mai ales, prin istoria lui
Tristan si a Isoldei si prin aceea a
regelui Arthur geniul celtic sia
lasat amprenta sa n Europa.
Elementele
celtice, pastrate n vestul insulelor, au
jucat un mare rol n formarea

32

Angliei moderne; n secolul al XXlea

vom gasi guverne engleze prezidate
si armate engleze comandate de celti
din Scotia, Tara Galilor sau
Irlanda 10.
IV
CUCERIREA ROMANA
I. E greu pentru popoarele slabe sa
ramna libere cnd sunt la
ndemna unei mari puteri. Dupa
cucerirea Galiei, Britania devenea cel
mai firesc obiectiv de razboi al
romanilor. Cezar avea nevoie de victorii
pentru a uimi Roma si de bani pentru
asi
recompensa soldatii si
partizanii. Spera sa gaseasca n acele
insule fabuloase aur, perle, sclavi.
n afara de aceasta, socotea nimerit sa
intimideze pe celtii britanici carei
33

ajutasera pe cei de pe continent.

Pe la sfrsitul verii anului 55 .e.n. se
hotar sa faca o scurta
expeditie de recunoastere dincolo de
mare. Culese informatii de la
negustorii gali, care, din nestiinta sau
reavointa,
l nselara. Metoda
preferata a lui Cezar era de a se
amesteca n politica autohtona si a
cuceri trib dupa trib, folosind pe unul
mpotriva celuilalt. Dar n aceasta
aventura improvizata, timpul l presa.
Trimise o nava pentru a alege un
loc de debarcare prielnic si pleca el
nsusi cu doua legiuni.
II. Operatia reusi destul de prost.
Britanii, avertizati, asteptau pe
tarm gata de aparare. Legionarii, siliti
sa sara n apele unei mari destul
de adnci, ngreunati de armele lor,
izbiti de valuri, reusira cu mare
34

greutate sa puna piciorul pe uscat.

Cezar trebui sa ordone galerelor de
arcasi si aruncatori cu prastia sa
acopere debarcarea printrun
baraj de
proiectile. Forta romanilor consta ntro
disciplina si o stiinta militara cu
totul superioare celor ale britanilor.
Abia debarcati, veteranii legiunilor
stiura sasi
construiasca o tabara, sasi
proteguiasca vasele, sa faca o
broasca testoasa", lipind scut de scut.
Celtii venisera cu mii de care.
Cnd pedestrimea purtata intra n
lupta, razboinicii coborau din care, n
timp ce conducatorii carelor se
retrageau la o mica distanta, gata
fiecare
sasi
adune oamenii si sa se retraga n caz de
nfrngere sau retragere.
Cu toate succesele partiale, Cezar si
dadu repede seama ca mica sa
35

armata nu era n siguranta. Marea,

foarte agitata, distrusese mai multe
vase. Se apropiau mareele
echinoctiului. Profita de o oarecare
superioritate si obtinu fagaduinta ca i
se vor da ostatici, dupa care,
10 Aluzie posibila la premierul David
Lloyd George (18631947),
care era
galez, la feldmaresalul Douglas Haig
(18611928),
scotian, comandantul
suprem al armatei engleze pe frontul de
vest n primul razboi mondial
etc.

36

aparentele fiind salvate, ridica ancora

pe neasteptate, putin dupa miezul
noptii. Apoi trimise Senatului, cu
privire la aceasta expeditie lipsita de
glorie, un comunicat att de stralucit ca
se vota o supplicatio 11 de
douazeci de zile pentru a celebra
victoria" lui Cezar.
III. Dar Cezar era prea realist ca sa se
amageasca atunci cnd a
suferit un esec. Cunoscuse natura tarii,
porturile, tactica britanilor;
ntelesese ca nu puteau fi nvinsi fara
cavalerie si era hotart sa se
ntoarca n anul urmator (54 .e.n.). De
asta data i gasi pe britani uniti
n fata marii primejdii si ascultnd de
un comandant, Cassivellaunus,
ale carui tinuturi se gaseau la nord de
Tamisa. Armata romana se ndrepta
spre acest fluviu. Ajuns pe tarmul de
nord, Cezar, n mod abil,
37

ncepu negocieri. El trase folos de pe

urma invidiilor deja strnite ntre
capeteniile celtilor, i atta pe unii
dintre ei mpotriva lui Cassivellaunus,
obtinu supunerea din partea ctorva
triburi, nvinse altele cu armele si,
n sfrsit, tratnd cu Cassivellaunus
nsusi, fixa tributul pe care Britania
avea sal
plateasca anual poporului roman. De
fapt, din anul 52 tributul
na
mai fost platit si razboiul civil va abate
pentru multa vreme atentia
Romei de la britani. Cicero si batea joc
de cucerirea" aceasta, care nu
adusese nimic n afara de ctiva sclavi,
muncitori manuali de categoria
cea mai joasa, fara nici un literat sau
muzician ntre ei, si care fusese
mai mult o manevra de politica interna
dect o victorie imperiala.
IV. Dupa moartea lui Cezar, timp de un
secol, Britania a fost uitata.
38

Totusi Galia, devenita pe deantregul

romana n spirit, i trimitea
negustori. Moneda imperiului avea curs
si acolo. Poetul Martial (43104)
se lauda ca gaseste cititori n Britania si
vorbea cu entuziasm de o tnara
britana care se maritase cu un roman
si se bucura de mare succes n
societatea italica12.
n timpul mparatului Claudiu, diferite
grupuri cereau sa se
porneasca din nou la cucerirea
Britaniei: generali care vedeau n
aceasta
o sursa de glorie si profituri, negustori
exportatori care spuneau ca
siguranta comertului impunea prezenta
legiunilor, administratori gali
care se plngeau de proasta influenta
pe care o exercitau asupra Galiei
druizii, al caror centru activ ramasese
n Britania, nenumarati
39

functionari care sperau sa gaseasca

slujbe ntro
provincie noua. n
consecinta, Claudiu trimise (43 e.n.) o
expeditie formata din patru legiuni
11 Perioada de timp n care, prin
diverse manifestari de cult, se aduceau
multumiri zeilor pentru un eveniment
favorabil.
12 Despre ecoul poeziilor sale n
Britania, Martial vorbeste n Epigrame,
cartea XI. 3; frumoasa britani este
Claudia Rufina, despre care spune ca,
desi nascuta din britanii tatuati,
sufletul ei este latin, iar gratia si
frumusetea sa o fac asemeni femeilor
romane sau celor din Attica.

40

(a IIa
Augusta, a XXa
Valeria Victrix, a XIVa
Gemina Martia Victoria si
celebra legiune a IXa
Hispana din armata Dunarii), adica,
punnd la
socoteala auxiliarii si calaretii, circa
cincizeci de mii de oameni. Cu o
astfel de armata cucerirea parea destul
de usoara, si numai dupa ce
ajunse n districtele muntoase din Tara
Galilor si din Scotia rezistenta
deveni mai serioasa. De pe insula
Mona, centru religios al druizilor, si
facu aparitia o nfricosatoare cohorta de
razboinici, n mijlocul careia
femei cu parul despletit agitau torte
aprinse, n timp ce druizii nsisi, n
rnduri strnse, mbracati n
vestmintele lor albe, ridicau bratele
sprecer si invocau zeii. n regiunea de
sudest,
41

care parea pacificata, o

violenta rascoala condusa
de o regina, Boudicca sau Boadicea
pricinuita
de nedreptatile comise de primii
administratori romani puse o
clipa n pericol pe cuceritori, dar se
termina printrun
masacru al
britanilor. De la nceputul secolului al
IIlea,
bogata cmpie din sud a
fost n ntregime supusa.
V. Metoda romana de ocupatie era peste
tot cam aceeasi:
construirea de excelente drumuri, care
permiteau legiunilor sa se
deplaseze repede, si de asezari
fortificate n care stateau garnizoane
fixe.
Cele mai multe din orasele engleze ale
caror nume se termina prin
42

chester sau cester au fost, n timpul

cuceririi, tabere romane (castra).
Veteranii legiunilor luara obiceiul sa se
retraga dupa terminarea
perioadei de serviciu n unele orasele
britane cum erau Camulodunum
(Colchester) si Verulamium
(SaintAlbans).
Orasele din nord: Lincoln,
York, nu au fost, la origine, dect orase
de garnizoana. Londra (sau
Lundinium) se mari pe vremea
romanilor pentru ca ei au ndreptat
prin
acest punct toate drumurile de legatura
ntre nord si sud, printre care si
drumul principal, Watling Street,
ducnd de la Londra la Chester. Portul
Londrei, excelent, a fost folosit pentru
aprovizionarea armatelor.
VI. n oraselele fondate de romani,
strazile se ntretaiau n unghi
drept; baile, templul, forumul, bazilica
ocupau locul lor traditional.
43

Foarte repede sudul Angliei fu presarat

cu casute romane. Pictura de pe
pereti si mozaicurile de pe jos
reprezentau scene clasice: povestea lui
Orfeu sau aceea a lui Apollo. Slujbasii
si militarii ncercau, n climatul
acesta cetos, sa reconstituie destul
de saracacios decorul
Italiei. La
Bath (Aquae Sulis), care era Simla
Britaniei romane, n timp ce Londra
era Calcutta sau Bombay", construisera
un oras balnear n totul roman.
Celtii, sau cel putin o parte dintre ei, se
adaptasera la noua viata. Poate
ca ar fi fost mai rebeli daca sar
fi simtit constrnsi, dar politica romana
respecta institutiile locale. Ea lasa pe
indigeni sa se apropie spontan de o
civilizatie care avea un imens prestigiu.
De altfel imigratia romana era
prea putin numeroasa pentru a fi
apasatoare: ctiva negustori,
44

ctivacamatari, ofiteri si functionari. n

scurta vreme soldatii fura asimilati sau

45

nlocuiti prin autohtoni. Copiii pe care

legionarii i aveau cu femei
bastinase erau crescuti n apropierea
taberelor, iar mai trziu se angajau
ei nsisi. Civilizatia romana nu era
expansiunea unei rase, ci a unei
culturi".
VII. Aceasta metoda de penetratie
pasnica a fost aplicata ntrun
mod deosebit de fericit de socrul lui
Tacit, Agricola (7985
e.n.). Era un
tip nou de administrator roman. Nu se
mai asemana cu proconsulii
aristocrati care pusesera bazele
imperiului si n acelasi timp l
pradasera.
Agricola era un burghez13 bogat, cu
virtutile si slabiciunile clasei sale.
Provincial, inspira din aceasta pricina
mai multa simpatie provincialilor
pe carei
46

guverna si ntelegea mai bine

mpotrivirile lor. Obtinu cteva
succese militare, dar, deoarece
nvatase ca se cstiga putin cu ajutorul
armelor daca n urma lor se da curs
nedreptatii, el vru sa taie din
radacina cauza razboaielor". Agricola se
ocupa el nsusi de toate
treburile, numea oameni cinstiti n
functii administrative, se opunea
abuzurilor colectorilor de impozite si
ncerca sa ncurajeze pe celti
saparticipe la viata romana. i ndemna
sa construiasca bai si piete,
laudndui
pe indigenii activi, reprobnd pe cei
delasatori, el nlocuia
constrngerea printro
concurenta la onoruri.
Organiza educatia fiilor de conducatori
n spirit roman. Putin cte
putin acestia mbracara toga... Cine ar
fi recunoscut pe galul barbar de
47

odinioara n elegantul roman cu parul

rosu?" Multi celti devenira atunci
cunoscatori a doua limbi. La
Lundinium se vorbea latineste si, fara
ndoiala, pe cheiuri se auzea si greaca,
precum si alte limbi ale
marinarilor mediteraneeni. Sa
gasit o tablita pe care un muncitor, ca
sasi
bata joc de un camarad deal
lui, scrisese n latineste: Anstilis si ia
o
saptamna de concediu pe zi".
Asemenea inscriptii dovedesc ca unii
lucratori cunosteau latina, dar
dialectele celtice ramneau, pentru
masa
poporului, limba curenta.
VIII. Religia nu putea fi un obstacol la
romanizarea Britaniei.
Toleranti, romanii si anexau bucuros
zeii necunoscuti. Daca au urmarit
druidismul si lau
48

desfiintat aproape complet, au facuto

pentru ca
vedeau n el un pericol politic. Dar zeul
celt al razboiului, Teutates, a fost
identificat de ei cu Marte. n marile
orase au ridicat temple mparatilor,
13 Termenul burghez", precum si altii
de aceeasi factura sunt
ntrebuintati de autor ntro
acceptiune modernizanta. Maurois nu e
de
altfel singurul tentat sa vada
capitalism" n relatiile de marfabani
din
societatea antica. Prin burghez" trebuie
sa ntelegem pe cetateanul
roman mbogatit din speculatii diverse:
comert, camata, chirii, arenzi etc,
fara a fi nsa nici burghez", nici
capitalist" n sensul modern al
cuvntului.

49

lui Jupiter, Minervei. Multe din

inscriptiile si mozaicurile gasite n
Anglia
evoca mamele, Deae Matres, zeite al
caror cult a fost adus cu siguranta
de pe continent de soldati straini. Alti
legionari adorau pe Mithras14 si sa
gasit la Londra chiar si un templu
nchinat zeitei Isis. Crestinismul a
fost, cu siguranta, cunoscut n Britania
ncepnd din secolul al IIIlea;
la
nceputul secolului al IVlea
exista la Londra un episcop, Restitutus,
despre care se stie ca a participat la
conciliul din Arles15 mpreuna cu
alti doi episcopi britani. Eparhia lui
trebuie sa fi fost mica si saraca,
deoarece credinciosii, neputnd plati
cheltuielile de drum ale episcopului
lor, sa
deschis o subscriptie n Galia n acest
scop.
50

IX. n timp ce sudul si centrul Britaniei

deveneau astfel o parte
organica a imperiului, la nord ocupatia
romana nu facea nici un progres.
La marginea stepelor acoperite de
balarii si maracini traia un trib
semisalbatic,
brigantii, si mai la nord un alt popor
celtic, pictii, refractari
oricarei penetratii pasnice. Aceste
triburi disidente, de nempacat, atrase
de relativa bogatie a cetatilor
celtoromane,
coborau din cnd n cndspre sud n
incursiuni de jaf. n zadar au ncercat
sai
urmareasca
generalii romani. Agricola crezu ca ia
nvins gratie unei frumoase
manevre combinate a armatei si a flotei,
dar, ndata ce romanii au
ocupat Scotia, liniile lor de comunicatie,
prea lungi, devenira vulnerabile
51

si fiecare raid al brigantilor se termina

printrun
masacru al legionarilor.
n urma unui asemenea dezastru, n
care a pierit legiunea a IXa,
mparatul Hadrian veni el nsusi n
Britania, n anul 120, aducnd cusine
legiunea a VIa
Victrix. mparatul hotar sa se renunte
la cucerirea
nordului si sa se fortifice frontiera,
construinduse,
de la Tyne pna la
golful Solway, paisprezece forturi
reunite la nceput printrun
val
continuu de pamnt, urmat n curnd
de un zid de piatra, cu ogarnizoana
permanenta. n fond, Hadrian
renuntase sa mai nvinga
disidenta. n Caledonia, ca si n Europa
centrala, el se marginea so
stavileasca. Aceasta atitudine
nteleapta" avea sa aduca mai trziu
52

caderea imperiului.
V
SFRSITUL ANGLIEI ROMANE
14 Zeu oriental, al carui cult sa
raspndit n Imperiul roman mai ales n
primele secole ale erei noastre. Cultul
sau e semnalat si n Dacia
romana.
15 Oras din sudul Frantei (n limba
latina Arelatum)
unde sau
tinut mai
multe concilii ale bisericii occidentale.
Primul, n anul 314, a fost
convocat de mparatul Constantin cel
Mare.

53

I. ncepnd din secolul al IIIlea,

Imperiul roman, n ciuda unor
redresari remarcabile, este amenintat
de o ntreita criza: economica,
religioasa si militara. Capitalismul16
roman supusese unei exploatari
neprevazatoare bogatiile provinciilor;
lupta dintre pagnism si crestinism
i dezbinase pe mparati si cetateni;
puterea militara a Romei se prabusise.
Sistemul frontierei nentrerupte (linia
fortaretelor legate printrunval
de aparare) daduse gres. n Britania
metoda paruse ceva mai eficace
dect n alte parti, pentru ca frontiera
de aparat era scurta. Pe continent
liniile fortificate au trebuit nlocuite
prin trupe mobile. Dar legiunile nsesi
se dovedeau neputincioase n lupta
mpotriva calaretilor barbari.
Curnd spada si sulita vor trebui sa
faca loc lanciei, arcului, si victoriile

54

gotilor antrenati n stepele Rusiei, tara

prin excelenta a calaretilor, vor
prevesti nlocuirea apropiata a
legionarului prin osteanul calare.
Schimbarea capitala care determina
arta razboiului pentru o perioada
de douasprezece treisprezece secole,
consta n nlocuirea suprematiei
pedestrimei prin aceea a cavaleriei".
Pentru asi
alcatui o cavalerie, de
care are atta nevoie, imperiul
angajeaza barbari; la nceput ei nu sunt
dect auxiliari; apoi intra n legiuni;
mai trziu formeaza ei legiunile.
La mijlocul secolului al IVlea,
militar devine sinonim cu barbar.
Nimic nui
bun n aceste armate n afara de ceea
ce nu este roman".
II. n Britania, deoarece cavaleria
barbara, din lipsa mijloacelor de
55

transport, nu poate patrunde, pacea

romana dureaza mai multa vreme
dect n provinciile continentale, si
prima jumatate a secolului al IVlea
reprezinta n aceasta tara apogeul
culturii romane; dar acolo, ca si n alte
parti, armata a ncetat sa mai fie
romana. Garnizoana zidului de aparare
este compusa din unitati locale care nu
sunt mutate niciodata. Prima
cohorta dacica17 sta acolo doua secole.
Soldatul, prinznd radacini,
devine colon18. Putin cte putin
legiunile britane uita legaturile lor cu
16 Un nou exemplu de modernizare
nepotrivita. Exploatarea provinciilor
romane sa
bazat pe sistemul sclavagist. Chiar rolul
si metodele de
exploatare a provinciilor care revin
elementelor sociale mentionate n
nota 13 servesc consolidarii acestui
mod de productie.
56

17 E vorba de Cohors I Aelia Dacorum,

nfiintata de mparatul Hadrian
(117138
e.n.) si atestata de pe la anul 146 e.n.
fara ntrerupere cu
garnizoana n Britania.
18 Autorul foloseste aci termenul n
mod ambiguu. El se gndeste n
primul rnd la rolul de colonist pe carel
au soldatii eliberati (veteranii),
ramasi definitiv n provinciile unde
facusera serviciul militar. Prin colon,
n sens restrns, se ntelege un
producator agricol, posesor de pamnt
si
legat de pamnt (din secolul al IVlea
e.n.), obligat fata de marele
proprietar la o redeventa n produse. Un
precursor, deci, al serbului
medieval, ceea ce, n genere, nu e cazul
pentru ostasul roman eliberat
din serviciu, care era om liber si mic
proprietar.
57

58

Roma. ntro
zi si vor proclama un mparat propriu
19, care se va duce sa
lupte pe continent cu pretendentii veniti
din alte provincii. Imperiul va
pieri n urma acestor lupte. Plecarea
legiunilor, fie ca se duc n Galia sa
lupte pentru cauza generalului lor, fie
ca le cheama la Roma un mparat
ajuns la capatul puterilor, va fi pentru
Britania un eveniment cu att mai
grav cu ct elementele civile ale
populatiei au pierdut n decursul
ndelungatei paci romane toate virtutile
razboinice.
Nici bogatul proprietar de villa20, nici
fermierii din catunele celtice,
nici sclavii nu sunt osteni. Primejdia
civilizatiilor fericite este aceea de a
face pe cetatean sa uite ca, n ultima
analiza, libertatea depinde de

59

valoarea sa militara. Feudalitatea va fi

noua forma pe care o va lua
apararea locala, cnd occidentalii, dupa
aspre suferinte, vor descoperi o
data mai mult necesitatea acesteia.
III. Incursiunile pictilor si scotilor n
nord erau, n Britania romana,
calamitati vechi si acceptate. Spre
sfrsitul secolului al IIIlea
apare
pentru prima oara un nou pericol:
invadarea coastelor de catre barbarii
franci si saxoni. Exista totusi o flota
romana nsarcinata sa stea de paza
la Marea Nordului si la Canalul Mnecii
(Classis Britannica); fara ndoiala
ca era nendestulatoare, deoarece, pe la
280, imperiul trebui sa
numeasca un nou amiral, Carausius,
care primi misiunea speciala de a
respinge incursiunile saxone. Acuzat ca
e mai aprig la jefuirea jefuitorilor
60

dect n apararea provinciei, amenintat

cu o ancheta, Carausius se
revolta, angaja n Galia mercenari
franci si puse trupele sale sal
proclame mparat. De la 286 pna la
293, uzurpatorul, proteguit de flota
sa, domni n Britania si o parte a
Galiei. E o figura ciudata acest mparat
celt care a pus sa se bata pna
la Rouen monezi
gravate cu efigia
Britaniei spunndui:
Expectate veni 21, si alte monezi n
onoarea Romei
eterne. Dar succesul escapadei sale
dovedeste slabiciunea imperiului.
Dupa ce Diocletian restabili n sfrsit
ordinea, pentru a evita asemenea
pronunciamientos ncerca sa mparta
puterea n Britania ntre trei
oameni: un guvernator civil, un
comandant sef, sau Dux Britanniarum,
si
61

un Comes littoris saxonici, comite al

coastei saxone, care depindea de
prefectul Galiei, si nu de guvernatorul
Britaniei. Aceasta rnduiala dadu
bune rezultate dea
lungul primei jumatati a secolului al
IVlea
si invaziile
ncetara.
IV. Sfrsitul stapnirii romane n
Britania coincide cu o adevarata
19 Acest mparat proclamat de legiunile
din Britania este acelasi Magnus
Maximus de care autorul vorbeste ceva
mai departe, n paragraful IV
20 Latifundie sclavagista romana.
21 Vino, cel asteptat!

62

dezlantuire de tulburari si rascoale

militare, cu att mai de neiertat cu
ct imperiul se afla atunci ntrun
moment de mare pericol". Prin 384
legiunile din Britania proclamara
mparat pe popularul si foarte valorosul
lor general Maximus, care, lasnd n
Britania numai garnizoana zidului,
si duse soldatii n Galia pentru al
ataca pe mparatul Gratian. l
nvinse, dar fu la rndul sau batut de
mparatul Theodosius al Imperiului
de rasarit si decapitat. Legiunile sale nu
sau
mai ntors. Una
dintre cele mai frumoase povestiri ale
celtilor descrie aventurile unui
mparat roman, Maxen Wledig (evident
Maximus) care, adormind n
timpul unei vnatori si visnd o
printesa minunata, porni n cautarea ei
si o gasi n Britania. O lua de sotie si
nalta Britania pe culmile gloriei,
63

dar Roma l uitase si trebui sasi

paraseasca noul regat si sa
recucereasca imperiul. Pentru aceasta
expeditie, Britania i oferi legiuni,
care nu sau
mai ntors niciodata. Armata lui Maxen
populeaza tara
mortilor". Un document oficial (redactat
ntre 400 si 430), Notitia
Dignitatum, mai citeaza Britania ca o
provincie cu numeroase unitati
romane, dar cu siguranta lista lor nu
era la zi. n realitate, cea mai mare
parte a legiunilor plecase, la sfrsitul
secolului al IVlea,
spre tara mortilor.
Cnd ncepu marea invazie a Romei, n
anul 410, Stilicon, coplesit
de vandali si burgunzi, mai ceru o data
ntariri Britaniei. Ostenii care au
raspuns acestui apel si au parasit
insula nu erau romani, ci britani.
Provincia ramase aproape fara aparare.
64

V. Ce sa
ntmplat apoi? Se pare ca pictii si
scotii au devenit mai
ndrazneti si ca, pentru ai
combate, o capetenie britana, Vortigern,
ar fi
chemat n ajutor pe saxonii Hengest si
Horsa si lear
fi oferit niste
teritorii n schimbul spadelor. Acestia,
dupa cum spune cronicarul, cnd
sau
vazut pe insula, sau
ntors mpotriva patronului lor. Atrasi
de
aceasta tara bogata si slab aparata,
navalitorii germani devenira din ce n
ce mai numerosi. Cu privire la anul 418
se citeste n cronica anglosaxona:
n anul acela romanii strnsera toate
avutiile care se aflau n
Britania. O parte le ascunsera n
pamnt; restul l luara cu ei n Galia".
n zilele noastre sau
65

dezgropat mai multe dintre aceste

comori, alcatuite
din obiecte de argint si aur. Toate
descoperirile arheologilor dovedesc ca
ntreaga tara a fost atunci cuprinsa de
groaza. Vilele si casele distruse
poarta urme de incendiu. Ferestrele
fusesera zidite n graba. Se gasesc
schelete fara morminte. Beda
venerabilul22 descrie astfel invaziile:
Edificiile publice si particulare au fost
doborte, preotii ucisi n fata
altarelor... Dintre acei care au putut
fugi, unii au fost prinsi n munti si
masacrati; altii, nfometati, sau
predat si, daca nu erau omorti pe loc,
deveneau sclavi. Iar altii, cu inima
ndurerata, au fugit peste mari.
Ultimii ramasi au dus o viata
nenorocita printre stnci si munti". Cea
22 Calugar si nvatat cronicar
anglosaxon
(672 sau 673735).
66

67

mai mare parte dintre celti se refugiara

n regiunile muntoase din vest,
unde se mai gasesc si astazi. Se oprira
aici, la malul marii, catarnduse
pe stnci. Dincolo ncepea o alta lume.
Ramasera pe mal, asteptnd
barca podarului". Saxonii dadura
acestor refugiati numele de gali, Welsh,
adica straini (cuvntul german
Welsche). Alti celti emigrara spre
Armorica, una dintre cele mai pustii
provincii ale Galiei, si fundara acolo
MicaBritanie.

Legatura dintre cele doua Britanii fu

durabila. Tristan e britan;
Lancelot a venit din Franta la curtea lui
Arthur si Merlin face naveta
ntre cele doua tari".
VI. Cucerirea insulei de catre saxoni a
fost lenta si apararea ei
68

adeseori curajoasa. n 429, sfntul

Germanus, episcop de Auxerre, sosi
la Verulamium pentru a conduce lupta
mpotriva ereziei pelagiene23, ceea
ce dovedeste ca britanii mai aveau ragaz
sa se ocupe si de teologie ntimpul
invaziilor. n vremea cnd episcopul se
afla acolo, saxonii si pictii
amenintau orasul, si atunci sfntul
Germanus lua comanda trupelor,
organiza o ambuscada si, la momentul
prielnic, i arunca pe crestini
mpotriva barbarilor n strigatul de
Aleluia. Iesi nvingator. n secolul al
VIlea,
un rege Arthur (sau Artorius), miticul
suveran care avea sa
inspire pe poeti, repurta victorii
mpotriva navalitorilor. Dar nca de pe
atunci anglii, saxonii si iutii sunt
stapni pe cea mai bogata parte a tarii.
E un motiv firesc de uimire disparitia
aproape totala a civilizatiei celtoromane
69

din Anglia. n Galia, mai ales n sud,

orasele si monumentele
romane au ramas n picioare. Latina
trzie a furnizat principalele
elemente ale limbii franceze. Dar n
Anglia limbajul a pastrat putine
urme ale stapnirii romane. Cuvintele
englezesti de origine latina sunt
sau cuvinte stiintifice nsusite mult mai
trziu, sau cuvinte franceze care
dateaza de la cucerirea normanda.
ntre rarele vocabule care exista din
vremea primei cuceriri romane
nu se pot cita dect Caesar, cuvnt
universal, street, strada (strata via,
care se regaseste n Stratford) mile, care
este mila romana, wall, care este
vallum, si terminatia chester (castra)...
Un mparat, drumuri, un zid, sa
fie tot ce lasa mostenire Roma, dupa
patru sute de ani, celei mai
ndepartate dintre provinciile sale?

70

VII. Lucrul cel mai important ce se

poate observa cu privire la
Franta si Anglia nu e faptul ca se
gasesc acolo monumente romane, ci ca
23 Erezie religioasa raspndita cu
ncepere de prin secolul al Vlea
al carui
nume provine de la initiatorul ei,
Pelagius (circa 370440),
personaj a
carui biografie este destul de putin
cunoscuta; sa
afirmat, printre altele,
ca a fost originar din Islanda, nsa nu
avem certitudinea acestui fapt.

71

ele sunt monumente romane". n

mostenirea lasata de romani, Anglia, ca
si Europa ntreaga, a gasit crestinismul
si ideea de stat. Imperiul si
pacea romana vor ramne visul de
fericire al celor mai buni
suveranibarbari. n Irlanda, n Tara
Galilor, preotii si calugarii vor salva
cultura
romana. Cronicarul Gildas (aproximativ
540) citeaza pe Virgiliu si, cnd
vorbeste de latina, spune: Nostra
lingua. Ct despre nimicirea totala a
celtilor romanizati, teorie scumpa
odinioara istoricilor saxoni, este o idee
greu de conceput. Faptul ca rarele
cuvinte celte care au supravietuit n
limba engleza sunt cuvinte referitoare la
viata domestica pare a dovedi ca
invadatorii se casatorisera cu femei
indigene. Dintre barbati, multi au
fost masacrati, altii, cu siguranta, au
devenit sclavi, dar, la fel ca si
72

odinioara iberii, celtii nau

fost nimiciti24. Daca englezul modern
este att
de profund deosebit de german, lucrul
se explica n parte prin aceea ca
cucerirea normanda a fost pentru el o a
doua cucerire latina, iar n parte
pentru ca sngele navalitorilor germani
sa
amestecat ntro
proportie
destul de mare cu sngele semintiilor
care i precedasera.
VI
ANGLII, IUTII SI SAXONII
I. Trupuri nalte si albe, ochi albastri
crnceni si parul de un blond
rosietic; stomacuri nesatioase, vesnic
nfometate, nfierbntate cu
bauturi tari; tineri treziti trziu la
dragoste; insi care beau cu nerusinare
73

zi si noapte". Saxonii si anglii au

temperamente violente. Le vor pastra;
dupa cincisprezece secole caracterul lor
cu
toate regulile stricte ale
unui cod protocolar nascut din aceasta
violenta nsasi va
ramne maiputin suplu dect acela al
unui celt sau al unui latin. n timpul
invaziilor,
ei acorda putina importanta vietilor
omenesti. Placerea lor
favorita este razboiul. Istoria lor
seamana cu aceea a corbilor si a
gailor".
Dar dincolo de aceasta barbarie nativa
exista nclinatii nobile" si mai
ales o anumita seriozitate carei
fereste de sentimente frivole". Femeile,
la ei, sunt caste si casatoriile pure.
Barbatul, dupa ce sia
ales o
capetenie, i ramne credincios. Crud
fata de dusman, el se dovedeste
74

loial n cadrul grupului sau. Barbatul

din aceasta rasa poate accepta un
superior, este capabil de devotament si
de respect". Pus la ncercare de
nfricosatoarea forta a naturii mai mult
dect locuitorii din tari cu o
clima mai blnda, el este religios. Are o
imaginatie exaltata si trista.
Pustiurile n care a trait sunt diferite de
acelea n care sa
zamislit aspra
24 Remarcam argumentarea de
bunsimt
a autorului, ajungnd la
aceeasi concluzie la care a ajuns si
istoriografia noastra n problema
similara a pretinsei exterminari totale"
a dacilor.

75

poezie biblica, ele nsa lau

pregatit so
nteleaga. Cnd va descoperi
Biblia, va capata o pasiune sincera si
durabila pentru Cartea cartilor"25.
II. E usor sati
imaginezi o debarcare a unei bande de
saxoni.
mpinsi de maree spre un estuar,
barbarii urca un ru sau merg dea
lungul unui drum roman; gasesc o villa
nconjurata de ogoarele sale sau
colibele unui catun celt. Nici un tipat,
nici un glas. n fata usilor cadavre;
restul locuitorilor au fugit. Ceata e
nfometata; au mai ramas
cteva pasari, cteva animale; se vor
opri aici si, deoarece pamntul e
destelenit, l vor cultiva. Dar saxonii se
feresc sa se stabileasca n villa
romana. Mai nti ca e pe jumatate arsa
si, apoi, cu siguranta, barbarii
76

acestia superstitiosi se si tem de

umbrele stapnilor asasinati. Cu att
mai putin, oamenii acestia obisnuiti sa
traiasca n aer liber, tarani,
vnatori, padurari, se vor duce sa
locuiasca n orase. Dupa scurt timp
micile cetati romane vor fi abandonate.
Germanii, ajunsi ntro
tara
noua, si respecta vechile lor obiceiuri.
Doboara copaci si construiesc o
casa din trunchiuri de arbori pentru
seful tribului, nobilul, iar pentru ei
nsisi baraci de pionieri. Pentru
repartizarea pamnturilor, banda va
urma traditia germanica. Satul (town,
township, de la cuvntul saxon
tun, gard) va fi proprietarul colectiv al
cmpurilor, dar fiecare va avea
partea sa determinata *. nainte de
venirea romanilor, celtii cultivau
pamntul ntrun
mod primitiv. Desteleneau un cmp,
semanau,
77

recoltau si, dupa ce pamntul era

secatuit, porneau mai departe. Saxonii
au metode mai eficiente. La unele
triburi ogoarele comunei sunt
mpartite n trei cmpuri, din care unul
va fi lasat n prloaga timp de un
an pentru ca pamntul sasi
recapete vigoarea. Pentru destelenirea
solului se da foc ierburilor, a caror
cenusa serveste de ngrasamnt. Apoi
se mparte fiecare dintre cele trei
cmpuri comune n parcele, separate
prin fsii nguste de iarba. Parcelele
atribuite fiecarei familii sunt
repartizate n locuri diferite ale celor
trei cmpuri, astfel ca toti sa aiba
parte egala din pamntul bun si din cel
rau. Si pasunile sunt mpartite,
pna n ziua cositului. n sfrsit, se
mprejmuieste o padure comuna, n
care porcii vor gasi ghinda si oamenii
vreascuri.
25 Pagina de rara finete, n care,
folosind cu maiestrie textele cronicaresti
78

privitoare la anglosaxoni,
autorul stabileste o paralela subtila
ntre
caracterul acestora si al englezilor de
azi, voind sa sugereze unele
elemente de mostenire ancestrala n
caracterele nationale ale ultimilor.
*
Fireste ca aceasta schita este
schematica. Invadatorii erau foarte
deosebiti unii de altii. n mai multe
regiuni nici nu au existat cmpuri
colective, dar cele ce urmeaza dau o
oarecare idee de modul cel mai
simplu n care se desfasurau lucrurile
n.
a

79

III. O comunitate rurala de zece pna la

treizeci de familii, iata ce e
satul, celula vietii anglosaxone.
Ea e administrata din punct de vedere
economic de o mica adunare, denumita
moot, care se ntruneste sub un
copac sau pe o colina, unde se decide
repartizarea cmpurilor, numarul
vitelor pe care este ndreptatit sal
trimita fiecare la pasunile comune,
retributia acordata pastorilor si
ciobanilor comunitatii. Tot aici se
desemneaza reprezentantul oficial al
satului, reeve, care este n acelasi
timp primar si administrator al
domeniului comunal, un woodreeve,
care se va ocupa de paduri, precum si
pe plugarul care va mna plugul
comunal. Mai totdeauna se afla n sat si
un nobil, thegn sau thane,
capetenie de razboi, care are dreptul de
a cere redevente n natura sau

80

nmunca. n acele vremi primitive

clasele societatii sunt destul de vag
definite. Mai jos de nobil este omul
liber, care nu datoreaza nimic
nobilului pentru pamnturile sale n
afara de trinoda necessitas, adica
serviciul de razboi, reparatia
drumurilor si a podurilor.
Apoi vin alte clase si paturi care variaza
dupa loc si timp si a caror
trasatura comuna este ca cei care fac
parte din ele datoreaza oredeventa, n
natura sau n munca. n sfrsit, multe
sate au sclavii lor,
poate descendenti ai captivilor crutati,
care vor disparea ntre secolul al
Xlea
si al XIlea.

IV. E probabil ca n momentul venirii

anglosaxonilor,
fiecare trib
81

nou care debarca avea seful sau regele

sau de care thaneii
erau legati
prin credinta personala. Putin cte
putin, prin cuceriri, casatorii,
defrisari de terenuri, sau
creat formatiuni statale mai mari. O
putere
centrala embrionara a putut impune
acel minimum de organizare
administrativa fara de care nu poate fi
recrutata o armata, nici perceputvreun
tribut. n secolul al VIIlea
existau nca n Anglia sapte regate. n
secolul al VIIIlea
mai subzista trei: la nord Northumbria;
n centru
Mercia; la sud de Tamisa, Wessex. n
secolul al IXlea
ramne numai
Wessex. n fiecare regat regele descinde
totdeauna din aceeasi familie
sacra, dar dintre membrii acestei familii
consiliul nteleptilor sau Witan
82

poate alege, ntro

anumita masura. Consiliul nu este o
adunare reprezentativa,
o prefigurare a parlamentului sau a
Camerei lorzilor. Nici
macar nu este o adunare de pairi
ereditari. Regele cheama acolo
principalele capetenii, iar mai trziu,
dupa ce germanii se vor fi convertit,
pe arhiepiscopi, episcopi si abati.
Consiliul nteleptilor, care este putin
numeros, constituie si cea mai nalta
curte de justitie. Poate sa nlature
un rege incapabil sau sa refuze, mai
ales n timp de razboi, ncredintarea
regatului unui minor. Asadar, monarhia
este pe jumatate electiva, dar
alegerea se face dintre membrii unei
anumite familii. Regatul este
mpartit n shires, de unde numele
comitatelor engleze (Wiltshire,
Oxfordshire, Yorkshire); limitele
shireurilor
anglosaxone
83

corespund
aproape pretutindeni cu cele ale
comitatelor de astazi. La nceput un

84

shire reprezinta mai ales o unitate

juridica; este sediul unei curti de
justitie, unde fiecare sat si trimite de
mai multe ori pe an reprezentantii
sai. Curnd regele avea sa fie
reprezentat acolo printrun
sheriff, pe cnd
ealdormanul
avea sa fie un fel de guvernator local,
sef militar si totodata
presedinte al curtii. Un shire se
compune din hundreds (care sunt sau
grupe de o suta de familii, sau grupe
care furnizeaza o suta de soldati).
Aceste hundreds la rndul lor se
subdivid n tuns, sau sate. Dar
mpartirile administrative, multa vreme
confuze, nu vor deveni precise si
stabile dect dupa mai multe secole de
organizare.
V. Justitia o distribuia o adunare,
curtea shireului,
85

si nu, ca la
romani, un magistrat reprezentnd
puterea centrala. Cum si pronunta
adunarea hotarrile sale? Nu stim. Fara
ndoiala ca aveau loc discutii si
se forma apoi, ntrun
fel oarecare, o majoritate. Crimele cele
mai
obisnuite erau omuciderea, furtul cu
mna narmata si certurile violente.
Pedeapsa se marea proportional cu
numarul vinovatilor. Legile saxonului
Ina 26 (finele secolului al VIIlea)
spun: Numim hoti pe aceia al caror
grup
nui
format din mai mult de sapte persoane;
daca sunt ntre sapte si
treizeci si cinci, constituie o banda;
daca sunt mai mult de treizeci si
cinci, constituie o armata". Crimele
erau socotite mai grave daca violau
pacea regelui, adica se comiteau n fata
lui sau n vecinatatea locului
86

unde se afla.
Daca un om se bate n casa regelui,
poate sasi
piarda toate
bunurile si viata lui e la discretia
suveranului; daca se bate ntro
biserica, va plati o suta douazeci de
silingi; daca faptul se ntmpla n
casa unui ealdorman, va plati saizeci de
silingi ealdormanului si saizeci
regelui. Daca se bate n casa unui
taran, va plati o suta douazeci de
silingi regelui si sase taranului". Se
stabilea pentru fiecare ins un
wergeld (sau wergild),
adica o valoare personala, ce trebuia
platita
familiei sale daca era ucis; de altfel, era
si suma pe care trebuia so
plateasca
el nsusi regelui pentru a rascumpara
propria sa viata. Wergeldul
nobilului era de sase ori mai mare
dect al unui om liber si juramntul
87

sau avea o valoare de sase ori mai

mare. Wergeldul
este indiciul unei
societati n care tribul, grupul de
oameni legati ntre ei prin snge, este
mai important dect individul. Orice
prietenie, orice ura, orice
despagubire este colectiva.
VI. Balanta justitiei cntarea pe atunci
nu probe, ci juraminte.
Curtea nu audia martori, reclamantul
si prtul trebuiau sa aduca
oameni dispusi sa jure n favoarea lor.
Valoarea juramntului era propor26
Ina sau Ini rege
n Wessex (688726).
Legile sale, alcatuite ntre 690
si 693, sunt printre cele mai vechi
monumente juridice anglosaxone.

88

tionala cu suprafata proprietatii

martorului. Un om acuzat de furt n
banda trebuia, pentru a se disculpa, sa
produca juraminte de o valoare
totala de o suta douazeci de hides (un
hide fiind unitatea teritoriala
echivalenta cu necesarul ntretinerii
unei familii). Poate parea ciudata
aceasta nsumare de juraminte, dar
sperjurul era, desigur, foarte rar
printre acesti oameni care credeau n
miracole personale, si, pe de alta
parte, ntro
comunitate restrnsa unde vecinii
cunosteau totdeauna
adevarul ntro
masura mai mare sau mai mica. Cine
era cunoscut
pentru apucaturile sale rele nu gasea
martori. n lipsa juramintelor se
recurgea la judecata prin apa (acuzatul,
cu minile si picioarele legate,
era aruncat ntrun
89

lac, binecuvntat n prealabil, si

recunoscut ca
nevinovat daca se ducea la fund, semn
ca apa voia sal
primeasca) sau la
judecata prin fierul rosu (acuzatul
trebuia sa tina fierul la o anumita
distanta, vinovatia sau nevinovatia sa
fiind determinata de aspectul
arsurii dupa un anumit numar de zile).
Dupa cucerirea normanda, n caz
de conflict cu privire la proprietatea
unui teren, se recurgea la ordalia
prin lupta (cei doi adversari, narmati
numai cu cte o pavaza si un ciomag,
se bateau pna ce unul dintre ei,
ajungnd la capatul puterilor,
cerea ndurare).
VII. Toate aceste trasaturi schiteaza o
societate brutala, grosolana,
dar profund cinstita si ale carei
institutii contineau germenii unei
90

puternice vieti locale. Daca Hengest si

Horsa nu vor fi adus cu ei, asa
cum au ncercat unii sa ne ncredinteze,
nici ciorna Declaratiei
drepturilor din 1688, nici aceea a
Actului din 1894 pentru instituirea
curtilor de judecata n districtele rurale,
ei au introdus totusi n Anglia
cteva uzante folositoare". Vom observa,
studiindule
istoria, ca n tot
timpul duratei vietii lor nationale
anglosaxonii
au pastrat gustul pentru
comitete", grupuri de oameni care
ncercau sa rezolve greutatile vietii
cotidiene prin dezbateri publice,
ducnd aproape totdeauna la
uncompromis. nclinatia aceasta, care
ia
ferit adesea de razboi civil, lea
venit, n parte, de acolo ca de la
nceputul existentei lor nationale n
mooturile
91

satului si n curtile comitatelor

deprinsesera excelentul obicei
de a trata pe loc, fara a recurge la o
birocratie centrala, un mare numar
de probleme administrative si judiciare.
VII
CONVERTIREA ANGLOSAXONILOR

I. Religia anglosaxonilor
nu era lipsita de o frumusete aspra. Ea
era
constituita din ansamblul legendelor
povestite n Edda, Biblia nordului.
Zeii Odin, Thor, Freya (care au dat, n
englezeste, numele lor unor zile ale
saptamni: Wednesday, Thursday,
Friday) traiau n Walhalla, paradisul

92

n care fecioare razboinice, Valkirii,

transportau luptatorii ucisi pe
cmpul de bataie. Astfel cei viteji erau
recompensati, tradatorii si
mincinosii pedepsiti, cei violenti iertati.
Religia pierdu mult din prestigiul
sau, prin emigrare. Era legata de
meleagurile, padurile, fluviile
Germaniei. Wieland, faurarul27, nu
mai era, n Britania, dect un simplu
exilat. Tagma preotilor era la saxoni
putin numeroasa si slab organizata.
Nu pare sa fi opus o rezistenta energica
n momentul n care crestinismul
a fost introdus n Anglia. Singurul
discurs al unui mare preot barbar,
care nea
fost pastrat de istoricul Beda, contine o
acceptare sceptica si
descurajata. De altfel, regii anglilor si
saxonilor stiau, ncepnd din
secolul al VIlea,

93

ca fratii lor de aceeasi semintie din

Galia si Italia se
convertisera. Acest exemplu i ndemna
la bunavointa. Biserica Romei
era nconjurata de prestigiul, foarte
mare nca, al imperiului; era
mostenitoarea culturii antice si a
spiritului de organizare mediteranean.
La micile curti anglosaxone,
misiunile crestine au fost primite cu
ngaduinta, adesea cu respect.
II. Convertirea Angliei a fost opera a
doua grupuri de misionari
veniti unii din tarile celtice, mai ales
din Irlanda, altii din Roma.
Dupaplecarea romanilor, Tara Galilor
ramasese n mare parte crestina. n
Irlanda, sfntul Patrick (romanul
Patricius) convertise la crestinism
triburile celte si fondase manastirile
unde sau
refugiat mai trziu,
94

pentru a scapa de barbari, apoi de

sarazini, savantii de pe continent. Din
aceste asezari monahale au plecat
sfintii care iau
convertit pe celtii din
Scotia, dintre care cel mai celebru a fost
sfntul Columba. Crestinismul
patrunsese adnc n sufletul celtilor,
mistici din fire. n tarile celtice:
Irlanda, Tara Galilor, Scotia, se formase
o biserica nationala,
independenta de biserica romana si
care se straduia sa semene cu
biserica primitiva. Calugarii din Irlanda
fura vreme ndelungata niste
schivnici care traiau, ca si aceia din
Tebaida, n colibe izolate; numai
nevoia de siguranta ia
silit sa accepte asezarea acestor chilii
ntrun
locmprejmuit si autoritatea unui
staret. n Irlanda nu era interzisa
casatoria calugarilor si, de altfel, nici
cea a preotilor mireni. Bisericile
95

erau goale, fara altare. Preotii i botezau

pe adulti pe malul rurilor.
Liturghia se rostea n limba poporului,
si nu n latina. Preotii traiau nsaracie
si dadeau de pomana toate darurile
care li se faceau. n sfrsit
zilele de pasti erau fixate dupa obiceiuri
vechi, astfel ca sarbatoarea nu
coincidea, la celti, cu pastile roman.
27 Sau, mai exact, Vlund, personaj din
legendele mitologice germane,
consemnate n Edda". Exista chiar
doua personaje cu acest nume, unul
arcas
nentrecut parc
a fi contribuit la formarea legendei
despre
Wilhelm Tell, pe cnd al doilea este
echivalent cu zeul grecoroman
Hephaistos, sau Vulcan.

96

III. ntre timp, biserica Romei si gasise

un sef. Papa Grigore cel
Mare, aristocrat roman care ocupase la
nceput demnitati civile, stiu sa
asigure papalitatii succesiunea
provizorie a Imperiului de apus. Era
necesar ca vechea functie a mparatului
sa fie ndeplinita fie de un preot,
fie de un ostean. Dupa invazia
lombarzilor, Italia cazuse prada
anarhiei.
Roma si Neapole mureau de foame.
Unde este poporul? se
ntreba
Grigore. Unde
este senatul? Senatul nu mai este,
poporul a pierit".
Constient de pericol, a stiut sai
faca fata. Conducator spiritual, el a luat
n minile sale si administratia
temporala a Romei. Dispunnd din

97

belsug de daruri primite de la

credinciosii sai din Galia, Africa,
Dalmatia,
el lea
folosit ca sa hraneasca poporul roman.
Acest mare om de actiune
era si un artist. Sub inspiratia lui sa
dezvoltat cntul gregorian si sa
statornicit frumosul ceremonial al
bisericii, care ia
impresionat att de
mult pe barbari. Pentru propovaduirea
religiei n statele nou create, sa
folosit mai ales de calugari. Sfntul
Benedict fondase la nceputul
secolului ordinul benedictinilor, care
mbina munca manuala cu munca
intelectuala; el introdusese legamintele
perpetue, noviciatul, eligibilitatea
staretului; reformele sale au atras n
mnastiri elita generatiei. Grigore
ncredinta benedictinilor nenumarate
misiuni. Pe unul dintre calugarii
lor, priorul28 Augustin, la
98

nsarcinat cu evanghelizarea Angliei.

IV. Se cunoaste anecdota clasica. Papa,
trecnd prin trgul de sclavi
al Romei, vede niste tineri cu par blond,
cu pielea minunat de alba si
ntreaba de unde vin: Sunt angli din
Britania i
se spune. Non
Angli,
sed Angeli raspunde
Grigore. Au
fete de ngeri si ar trebui sa stea
alaturi de ngerii din cer..." (597).
Pentru ai
crestina pe pagni, papa
trebuia sa se bizuie pe femei, n aceeasi
masura n care se sprijinea pecalugari.
n Anglia, regele din Kent luase n
casatorie pe fiica crestina a
regelui din Paris si ngaduise sotiei sale
sasi
aduca un capelan.
Ei i se adresara mai nti priorul
Augustin si cei patruzeci de
99

calugari ai sai, foarte nfricosati ca se

gaseau ntro
tara pe care o
credeau salbatica. Ei fura ndata primiti
n capitala Kentului,
Canterbury. Papa le daduse cele mai
ntelepte sfaturi. nainte de toate nu
trebuiau sa tulbure ctusi de putin
obiceiurile pagnilor: Nu te urci
pevrful unui munte sarind, ci ncet,
ncet, pas cu pas... n primul rnd
trebuie sa te feresti sa distrugi templele
n care se afla idolii; nu trebuie
distrusi dect idolii, apoi sa se
pregateasca apa sfintita, sa se
stropeasca
templele si sa se aduca n fiecare
relicve... Daca templele sunt bine
construite, e un lucru bun si folositor
ca ele sa treaca de la cultul
demonilor n slujba adevaratului
Dumnezeu; caci atta timp ct poporul
va vedea ca dainuie vechile locasuri de
rugaciune, va fi mai nclinat sa se
100

duca la templu, n virtutea obiceiului,

ca sal
adore pe adevaratul
28 Grad n ierarhia monahala, un fel de
vicar al abatelui (staretului).

101

Dumnezeu..." Metoda aceasta

mpaciuitoare reusi si regele Kentului se
converti. Papa trimise lui Augustin
palliumul,
simbolul autoritatii, l
mputernici sa numeasca episcopi n
Anglia, l sfatui sasi
aseze
arhiepiscopatul, n mod temporar, la
Canterbury si sal
mute la Londra
de ndata ce orasul va fi convertit. Dar
nimic nui
mai durabil dect
provizoratul; Canterbury ramase
capitala religioasa a Angliei. Beda nea
pastrat un chestionar trimis de
Augustin papei care arata preocuparile
unui nalt slujbas ecleziastic n anul
600: Cum trebuie sa se comporte
episcopii fata de cler si n cte parti
trebuie mpartite darurile facute de

102

credinciosi?... Pna la ce grad de

rudenie se pot casatori credinciosii cu
persoane din familia lor si daca este
legal ca un barbat so
ia de sotie pe
soacra lui?... Poate fi botezata o femeie
nsarcinata?... La ct timp dupa
nastere poate veni o femeie la
biserica?... Dupa cte zile noulnascut
poate fi botezat?... La ct timp dupa
nasterea unui copil, o femeie poate
avea relatii trupesti cu barbatul sau?...
Toate aceste lucruri simte nevoia
sa le cunoasca neamul primitiv al
englezilor".
V. Evanghelizarea Angliei sa
facut treptat; suntem n posesia
relatarii uneia din aceste convertiri,
anume a lui Edwin, regele
Northumbriei. Se poate vedea cu cta
seriozitate si uneori cu cta poezie
vorbeau despre chestiunile religioase
acesti barbati care aveau simtul
103

sublimului". Regele i convoca pe cei

mai de seama prieteni si sfetnici ca
sal
asculte pe misionarul crestin Paulinus.
Acesta explica noua doctrina
si regele ntreba pe fiecare dintre sefi ce
gndeste. Unul dintre ei
raspunse: O, rege, mi se pare ca daca
se compara viata pamnteasca a
omului cu timpurile dinaintea si din
urma lui, care ne sunt necunoscute,
ea seamana cu zborul grabit al unei
vrabii ce strabate sala unde iarna
stati la masa cu slujbasii si demnitarii
vostri, n jurul unui foc strasnic,
n timp ce afara bntuie furtuna sau
viscoleste... Vrabia, vam
spus,
intra n zbor pe o usa si iese ndata pe
alta si, ct timp se afla n sala, e
la adapost de urgia iernii. Dar dupa
scurta clipa de timp frumos, ea se
pierde ndata n noaptea ntunecoasa
din care a venit. Tot astfel viata
104

omului no
putem vedea dect ntrun
rastimp scurt, dar ce sa
ntmplat nainte sau ce va urma apoi,
nu stim de loc. Asadar, daca
noua doctrina contine ceva mai sigur,
pare ca merita sa fie urmata".
Dupa care marele preot pagn izbucni:
De mult miam
dat seama ca zeii
pe carei
adoram nu sunt nimic... Propun regelui
sai
renegam ndata pe
toti, si eu nsumi voi da foc templelor si
altarelor pe care leam
slavit
atta vreme fara nici un folos".
Convertirea regilor aducea dupa ea
convertirea
popoarelor, astfel ca influenta
misionarilor se raspndea acum n
salturi rapide.
105

VI. Progresele bisericii Romei n Anglia

aveau sa produca un conflict
cu vechile biserici britanice din vest
(Irlanda si Tara Galilor). Augustin,

106

fiind nvestit de papa cu autoritate

asupra tuturor episcopatelor din
Britania, convoca pe episcopii celti.
Acestia venira foarte stingheriti si se
aratara de ndata jigniti de faptul ca
Augustin, pentru asi
sublinia
superioritatea, nu se ridicase n
picioare ca sai
primeasca. Le ceru trei
concesii: sa sarbatoreasca pastile n
acelasi timp cu ceilalti crestini,
ceremonia botezului sa se faca dupa
ritualul roman si sa predice
crestinismul pagnilor anglosaxoni,
ceea ce celtii refuzasera totdeauna
sa faca, deoarece, urndui
pe invadatorii care masacrasera pe
stramosii
lor, nu doreau sa salveze sufletele
barbarilor. Britanii nu cedara asupra
nici unuia din cele trei puncte,
declarara ca nu recunosc dect pe
107

primatul lor si o rupsera cu Roma.

Relatiile dintre crestinii britani si
catolicii romani se nrautatira foarte
mult. Preotii britani nu dadeau
sarutul pacii preotilor catolici si refuzau
sa stea la aceeasi masa cu ei.
Calugarii celti, uitnd, din ura fata de
Roma, de animozitatile lor fata de
barbari, trecura si ei la convertirea
pagnilor. Ei repurtau succese la
poporul
de jos, pe cnd biserica romana atragea
femeile, pe suverani si pe
cei din fruntea treburilor obstesti. Cnd
cele doua biserici crestine
evanghelizau aceeasi curte, deosebirile
doctrinale creau situatii destul de
dificile. Se ntmpla ca ntro
familie sa se celebreze sarbatoarea
pastelor
de doua ori, una dupa alta. Un rege
termina postul si sarbatorea pastile,
pe cnd regina lui celebra duminica
floriilor si mai postea.
108

VII. n sfrsit, regele Northumbriei,

Oswy, care fusese convertit de
britani, fu impresionat de argumentele
fiului sau Alfred, crescut de un
calugar catolic. Regele, ca sa aiba
constiinta mpacata, convoca un sinod
la mnastirea din Whitby, n care cele
doua parti trebuiau sasi
expuna
doctrina lor. Oswy deschise dezbaterile
cu mult bun simt, spunnd ca cei
care slujesc acelasi Dumnezeu ar trebui
sa respecte aceleasi reguli, ca
nu exista desigur dect o unica traditie
crestina adevarata si fiecare avea
datoria sa spuna de la cine detinea
doctrina lui. La care britanii
raspunsera ca ei tineau pastile
sfntului Ioan Evanghelistul si al
sfntului Columba, n timp ce catolicii
afirmara ca pastile lor era pastile
apostolilor Petru si Pavel, pe care l
sarbatoreau crestinii din toate tarile
109

lumii: n Italia, n tarile din Africa si

Asia, n Egipt si n Grecia, n afara
de britanii ncapatnati din aceste doua
insule, cele mai ndepartate ale
universului, care aveau pretentia sa
sfideze restul crestinatatii. Urma o
lunga si foarte inteligenta dezbatere, pe
care catolicul Wilfrid o ncheie
spunnd: Chiar daca Columba al
vostru a fost un sfnt, cum ar putea fi
el preferat printului apostolilor, caruia
Domnul Nostru ia
spus: Tu esti
Petru si pe aceasta piatra29 voi zidi
biserica mea, si portile iadului nu vor
29 Joc de cuvinte provenit din limba
latina, ntre numele Petrus sicuvntul
petra piatra,
stnca. n limba franceza jocul de
cuvinte e si
mai reusit, numele de persoana si cel
comun avnd o forma identica
(Pierre, pierre).
110

111

avea nici o tarie mpotriva ei, si tie

vreau sati
ncredintez cheile
mparatiei cerurilor...". Dupa ce Wilfrid
vorbi astfel, regele ntreba:
E adevarat, Colman, ca aceste cuvinte
au fost pronuntate de
Domnul Nostru? E
adevarat, o, rege" raspunse
cu o perfecta bunacredinta
episcopul irlandez.
Puteti dovedi ca o asemenea putere a
fost
ncredintata lui Columba al vostru?"
Colman marturisi ca nu. Sunteti
amndoi de acord adauga
regele ca
cheile mparatiei cerurilor au fost
ncredintate sfntului Petru? Suntem"
raspunsera
ei. Atunci conchise
regele ,
112

deoarece Petru vegheaza la portile

cerului, ma voi
supune poruncilor sale de teama ca n
clipa cnd ma voi nfatisa n fata
portilor numi
va deschide nimeni daca purtatorul
cheilor mi va fi
potrivnic".
Toti cei de fata l aprobara pe rege si
hotarra sa dea ascultare de
aci nainte papei.
VIII
CRESTINISMUL SI GERMANISMUL N
ANGLIA
I. ncepnd din secolul al VIIIlea,
ntreaga Anglie face parte din
biserica romana. Regii se reazema pe
biserica, n primul rnd pentru ca
sunt credinciosi, dar si pentru ca
nteleg ca aceasta biserica,
113

mostenitoare a traditiilor imperiale, le

aducea o ierarhie, o organizare si o
experienta care le lipseau. Vreme
ndelungata episcopii si arhiepiscopii
vor fi ministrii firesti ai regelui.
Biserica, dinspre partea sa, sustine
monarhiile, ea avnd nevoie de o putere
temporala care sa impuna
respectarea legilor sale. Pentru
papalitate este o dovada de mare tarie
ca
a putut ntemeia n Anglia si Germania
biserici noi si supuse. Bisericile
din Orient si disputa suprematia cu
biserica Romei; biserica Frantei e
uneori prea independenta; dar episcopii
englezi solicita ei nsisi
interventia constanta a papei. Astfel ca
acesta trimite n Anglia adevarati
proconsuli ai credintei, care sunt
pentru Roma ecleziastica ceea ce
fusesera pentru Roma imperiala marii
organizatori ai provinciilor. Nimic
114

nu da o idee mai mareata despre

universalitatea bisericii dect atunci
cnd vezi un grec din Asia Mica,
episcopul Theodor din Tars, si un
african, abatele Adrian, introducnd n
Anglia o ntreaga biblioteca latina
si greaca si nfiintnd n Northumbria
manastiri, care vor rivaliza prin
stiinta lor cu acelea din Irlanda.
Printrun
ciudat paradox, cultura
mediteraneana va fi pastrata pentru
gali de catre calugarii anglosaxoni.
n clipa cnd sarazinii ajungeau n
centrul Frantei si cnd parea ca
epoca clasica lua sfrsit n Europa,
ntrun
regat aproape barbar, un
calugar, Beda Venerabilul, scria n
limba latina fermecatoarea sa Istorie
ecleziastica a natiunii engleze. Or, Beda
a fost nvatatorul lui Egbert, care
la rndul sau a fost, la York, nvatatorul
lui Alcuin, si se stie ca Alcuin a
115

fost acela care, chemat fiind de Carol

cel Mare, a pus stavila decadentei

116

intelectuale n Franta.
II. Anglia si are deci locul ei n istoria
culturii latine si crestine. Dar
firea anglosaxonilor,
traditiile anterioare si gusturile lor au
facut ca la ei
aceasta cultura sa capete trasaturi
particulare. Secolele al VIIlea
si al
VIIIlea
sunt o epoca a sfintilor si a eroilor n
Anglia. Sufletele acestea
violente si viguroase se dovedesc
capabile n acelasi timp si de mari
sacrificii si de mari crime. Mai trziu,
amestecul moralei razboinicului
nordic cu morala crestina va da nastere
eroilor din romanele cavaleresti.
Dar n vremurile primitive si sumbre,
echilibrul ntre cele doua forte era
greu de mentinut. Ba regii saxoni se
calugaresc si pleaca n pelerinaj
117

spre Roma Sebbi

de Essex intra la manastire n 694;
Aethelred, regele
Merciei, n 704. Urmasul acestuia,
Conrad de Mercia, si sfrseste viata
la Roma, ca si Offa de Essex. Ba printii
sunt asasinati, regatele
devastate, orasele jefuite, locuitorii
masacrati. Biserica trebuie sa lupte
mpotriva gustului pentru poemele
epice si razboinice pe care gleemenii
acompaniinduse
la harpa, le cnta, la terminarea
festinelor n casele
nobililor si pe care menestrelii
ambulanti le recita pe ulitele satelor.
Chiar si preotii saxoni se complac n a
asculta aceste poeme pagne.
n 797, Alcuin trebuie sai
scrie episcopului de Lindisfarne: Cnd
preotii
cineaza laolalta, sa se citeasca cuvntul
Domnului. n asemenea
118

mprejurari e mai potrivit sa se asculte

un predicator, si nu un harpist,
cuvntarile sfintilor parinti, si nu
poemele pagnilor. Ce are Ingeld comun
cu Hristos? Casa e mica, nu pot
ncapea amndoi".
Dar dragostea pentru poezia nordica
era atunci att de puternica
nct un episcop saxon se deghiza si se
ducea, dupa liturghie, sa cnte la
un pod aventurile unui rege oarecare al
marii.
III. Desi poezia anglosaxona
era bogata, singura opera completa
care sa
pastrat este Beowulf, epopee cu
substanta nordica, dar care a
fost rescrisa de un calugar englez, ntre
secolele al VIIIlea
si al Xlea,
tinnd seama de prejudecatile crestine.
Se spune ca este o Iliada, al carei
119

Ahile ar fi Hercule. Tema este aceea din

Siegfried: nimicirea unui monstru
de catre un erou. Beowulf, print suedez,
strabate marile si viziteaza
castelul regelui danezilor. Acolo afla ca
un monstru, Grendel, bntuie n
fiecare noapte castelul sii
devoreaza pe toti seniorii pe carei
gaseste.
Beowulf l ucide pe Grendel; mama
acestuia ncearca sa se razbune;
eroul o urmareste n tinuturile
nfricosatoare unde locuieste si
scapalumea de aceasta semintie.
napoiat n Suedia, devine el nsusi rege
si
moare, n cele din urma, ranit de
dintele nveninat al ultimului dragon pe
care a vrut sal
doboare. Se stinge n chip nobil: Am
tinut poporul n
paza mea timp de cincizeci de ierni. Nici
unul dintre regii vecini na
ndraznit
120

sa dea ochii cu mine. Miam

pastrat cum se cuvine pamntul. Nu
am umblat cu siretlicuri de tradator. Nu
am jurat niciodata strmb n

121

multele juraminte pe care leam

depus... Ma bucur ca am putut dobndi
nainte de a muri un asemenea tezaur
pentru poporul meu. Acum nu e
nevoie sa ramn mai mult pe aici".
IV. Cnd citesti Beowulf sau fragmente
din alte poeme anglosaxone,
esti izbit mai nti de tristetea tonului.
Peisajele sunt dezolante: stnci
simlastini. Monstri locuiesc n
curentele reci si n nfricosatoare ape".
O
imaginatie sumbra a conlucrat cu
tristetea unei naturi septentrionale
pentru a zugravi aceste puternice
tablouri". Este opera unui popor care a
trait ntrun
climat vitreg. De cte ori poetul vorbeste
de mare, e
admirabil. Exista, n Beowulf,
descrierea plecarii unor razboinici ntro

122

expeditie pe mare, a corabiilor cu gtul

nspumat asemanatoare unor
pasari si, n momentul sosirii, a
falezelor stralucitoare si a giganticelor
promontorii, demna de cei mai mari
poeti epici. Dar niciodata
poetulanglosaxon
nu atinge seninatatea lui Homer. n
Iliada numeroase ruguri
ale mortilor ard pe cmpie; n Beowulf
corbii si vulturii se abat asupra
strvurilor. n sufletele acelea lipsite de
soare, se ghiceste ca, alaturi de
sentimentele lor nobile, se afla oarecare
ngaduinta pentru atrocitati.
Totusi societatea descrisa e mult mai
rafinata dect aceea din Germania
lui Tacit. Nimic comun cu democratia"
anglosaxona
imaginata de ctiva
istorici englezi n secolul al XIXlea.
n lumea lui Beowulf, regele si
razboinicii sai sunt pe primul plan.
Tronuri, tesaturi, ornamente de aur
123

mbogatesc hallurile
printilor. Regele este atotputernic cu
conditia sasi
pastreze sprijinul oamenilor sai. Fata de
acestia e generos, i coplesestecu
pamnturi si daruri. n poeme, fiecare
barbat are un senior caruia i
datoreaza credinta si care, n schimb,
trebuie sa se duca n cautare de
pamnturi straine. Tradatorul si
miselul merita cel mai mare dispret.
Femeile sefilor sunt respectate, ele iau
parte la toate banchetele. Dar
dragostea e grava, lipsita de veselie;
nici un cntec de dragoste n
aceasta veche poezie; ntrnsa
dragostea nui
distractie, si nici voluptate,
ci un angajament si o devotiune".
V. Pe buna dreptate poemele
anglosaxone
au fost puse alaturi de

124

poemele homerice. Si unele si altele

prezinta aceleasi trasaturi, care
sarputea
numi ale vrstei eroice. n societatile
foarte primitive, legaturile de
familie sau de trib au fost cele mai
trainice. Familia fiecarui om trebuia
sal
razbune si ea era raspunzatoare pentru
greselile lui. n societatile
eroice, legatura de familie tinde sa
slabeasca. Individul se emancipeaza
de trib. Eliberat de teroarea naturii
carei
apasa pe primitivi, el lasa fru
liber vointei sale de putere. Pasiunile
individuale au precadere fata de
inteligenta politica. E vremea duelurilor,
a razboaielor ntreprinse pentru
onoare. Totusi, pentru ca e absolut
necesar ca orice societate sa se
impuna indivizilor, se formeaza o
legatura noua, bazata pe loialitate si
125

prietenie. Eroul nu cunoaste nici un fel

de moderatie, dar e curajos si e
credincios. Asta nseamna ca are un
caracter destul de frumos, n care
moralistul crestin va gasi elementele
unei adevarate noblete. Generozitatea
eroului se va exercita curnd n
favoarea bisericii. Un rege
pios daruieste pamnturi episcopilor,
manastirilor. Mai e nevoie, evident,
ca violenta sa fie disciplinata sau sa fie
folosita pentru cauze juste.
Umilinta si sfiiciunea crestina,
uninduse
cu pasiunile eroice, aveau sa
dea nastere, ntre secolul al Xlea
si al XIIIlea,
unui tip pe care nu la
cunoscut antichitatea, care pacatuieste
nca uneori prin cruzime, dar
care sar
dori pur: cavalerul. Beowulf, care se
lupta mpotriva monstrilor
126

iesiti din infern, este aproape un cavaler

crestin. El are acelasi sfrsit ca
Lancelot. Vom vedea, cnd vom studia
admirabilul personaj al regelui
Alfred, rezultatele optime pe care lea
putut da mbinarea civilizatiei
romane cu onoarea barbarilor si morala
crestina.
IX
INVAZIILE DANEZE SI EFECTELE LOR
I. n anul 787 Cronica anglosaxona
pomeneste pentru ntia oara de
sosirea n Anglia a trei corabii cu
barbati din nord veniti din tara
hotilor". Reeveul
din satul cel mai apropiat, nestiind cine
erau oamenii
aceia, se duse n ntmpinarea lor
calare, cum era de datoria lui, si fu
ucis. Sase ani de tacere au urmat dupa
acest omor, apoi, ncepnd din
127

anul 793, scurtele note anuale ale

cronicii contin aproape fiecare relatari
cu privire la incursiuni ale pagnilor".
Ba jefuiesc o manastire sii
masacreaza
pe calugari, ba ostile pagne au produs
ravagii printre
northumbrieni". Cteodata cronicarul
noteaza cu satisfactie ca unele
corabii pagne au fost distruse de
valurile furioase ale marii, ca echipajele
sau
necat si ca supravietuitorii, sosind pe
plaja, au fost omorti.
Putin cte putin flotele dusmane cresc
n importanta. n 851, pentru
prima oara, pagnii si petrecura iarna
pe insula Thanet; n acelasi an
trei sute de corabii ale lor au venit pna
la gura Tamisei si echipajele lor
au luat cu asalt Canterbury si Londra".
n anii urmatori pagnii" sunt
denumiti dupa adevaratul lor nume:
danezi, si cronicile nu mai vorbesc
128

dect de miscarile Armatei", adica

armata oamenilor din nord, care se
ridica uneori pna la cifra de zece mii
de insi.
II. Triburile toate
de aceeasi rasa care
locuiau pe atunci n
Suedia, Norvegia si Danemarca erau
ntradevar
pagne, caci suferisera
destul de putin influenta Romei antice
si n nici un fel pe aceea a Romei
crestine, dar nu erau de loc barbare.
Corabiile pictate, figurile sculptate
de la prora, calitatile literare ale
sagaurilor,
complexitatea legilor lor
dovedesc ca au stiut sasi
creeze o civilizatie proprie. Vikingii
acestia

129

ascultau de un sef de banda si se

bateau vitejeste, dar nu le placea lupta
pentru lupta. Cnd puteau nlocui forta
cu viclenia, o faceau cu draga
inima. Pe ct erau de razboinici si
dedati jafului, pe att erau de negustori
si, daca se vedeau ntmpinati pe plaja
de un numar prea mare de
locuitori, nu cereau altceva dect sa li
se dea miere sau sclavi n
schimbul unturii lor de balena sau al
pestelui uscat.
III. De ce popoarele din nord, care de
attea secole parusera a
ignora Anglia, ncepura deodata so
invadeze n acelasi timp n care
atacau si Neustria?30 Se presupune ca,
n urma presiunii exercitate de
Carol cel Mare asupra saxonilor, pe care
ia
mpins spre Danemarca,
oamenii din nord siau
130

dat seama de pericolul pe carel

prezentau pentru
ei puterile crestine si aceasta a fost
cauza primordiala a atacurilor lor.
Poate ca tot asa de simplu e sa ne
gndim ca hazardul, nevoia de
aventura, dorinta unor navigatori
ndrazneti de a merge mereu mai
departe siau
adus contributia lor. Era un obicei al
lor, cum avea sa fie
mai trziu si un obicei al cavalerilor de
Malta, ca fiecare tnar sasi
faca
caravana sa", adica o expeditie menita
sa demonstreze curajul lui.
Populatia crestea repede. Mezinii si
bastarzii trebuiau sasi
caute norocul
n tari noi. Dar corabiile lor, nguste si
lungi, purtnd la catarg o singura
vela rosie care se nalta rareori, pe
flancuri scuturile razboinicilor,
131

galbene si negre alternativ, si la prora

chipul unui monstru marin, nu
erau facute pentru navigatia la mari
distante. Ca toate corabiile de razboi
din antichitate, erau corabii cu vsle, si
raza de actiune a unei asemenea
nave este negresit limitata.
Daca o etapa a unui drum cerea mai
mult dect o jumatate de zi de
navigatie, trebuiau neaparat doua
echipe de vslasi. Fiecare din ele era
silita sa traga greutatea celeilalte;
armele atrnau greu; ramnea putin
loc pentru provizii. Corabia nsasi
trebuia sa fie usoara, astfel ca nu
putea rezista valurilor mari ale
oceanului. A fost nevoie de secole de
experienta si, fara ndoiala, de
nenumarate naufragii pentru ca vikingii
sa descopere etapele de drum si
perioadele de timp prielnice navigatiei.
Putin cte putin nvatara sa se repeada
din insula n insula, profitnd de
132

vremea frumoasa, sa construiasca

corabii mai mari si fura vazuti n
lumea ntreaga. Suedezii se ndreptara
spre Rusia si Asia; norvegienii
descoperira drumul spre Irlanda prin
nordul Scotiei si, mai mult, facnd
escala n Groenlanda, ajunsera pna n
America, dupa blanuri; danezii
alesesera ruta interioara, care, mai
apropiata de tara lor, ducea pna la
coasta Scotiei, a Northumbriei si a
Neustriei.
IV. Ar putea strni surprindere
succesul rapid al acestor expeditii,
30 Partea occidentala a teritoriului
locuit de franci (n nordul Frantei de
astazi).

133

la nceput formate dintrun

mic numar de oameni, care atacau
regate
ntinse ce sar
fi putut usor apara. Dar nu trebuie sa
uitam:
1. Vikingii aveau suprematia pe mare.
Nici saxonii, nici francii nu
facusera nici un efort ca sasi
construiasca o flota. Or, cine domina
marea este, nainte de toate, stapn pe
micile insule si poate sasi
faca
baze navale. Primele atacuri ale
danezilor fura ndreptate mpotriva
bogatelor manastiri pe care cei dinti
monahi, din dorinta de singuratate,
le construisera pe insule cum erau Iona
sau Lindisfarne. Darurile
credinciosilor i nzestrasera pe calugari
cu giuvaeruri si aur. Vikingii

134

jefuiau averile, i masacrau pe calugari

si ocupau insulele. Orict deaproape ar
fi fost de tarm, erau invulnerabili. n
felul acesta Noirmoutier
deveni baza lor pe coasta Frantei,
Thanet pe coasta Angliei, insula Man
n marile Irlandei.
2. Stapnirea marii le ngaduia sasi
aleaga si locul de atac. Gaseau
ca ntrun
anume punct dusmanul era prea
puternic? Le era usor sa se
mbarce si sa plece n cautarea unei
sanse mai bune, cu att mai mult
cu ct mijloacele de comunicatie ntre
victimele lor erau primitive si buna
ntelegere destul de rara. Ce putea sa le
opuna un rege saxon? Convoca
fyrdul,
adica militia oamenilor liberi. Era o
masa de tarani narmati cu
tepuse, si cteodata (cnd regele chema
pe rezervisti) cu furci,
adunnduse
135

cu ncetineala, greu de hranit si

neputnd ramne multa
vreme sub arme din cauza muncilor
agricole. Adversari nedemni de
razboinicii din nord, foarte bine
narmati, proteguiti de zale si casti de
otel si care stiau sa mnuiasca de
minune topoarele de razboi. Singurii
englezi capabili sa se lupte cu ei erau
oamenii din suita regelui (comitati,
gesiths), dar acestia erau putin
numerosi si, de altfel, danezii si
perfectionau fara ncetare tactica lor.
Curnd se nvatara ca, imediat
dupa debarcare, sa puna mna pe caii
din tinut, sa echipeze o
pedestrime calare, apoi sa construiasca
n graba un mic fort. Saxonii,
oameni obisnuiti cu cmpia si padurea,
care niciodata nu construisera
orase fortificate, caresi
pierdusera traditiile maritime si care, n
afara de
136

aceasta, erau dezbinati, lasara pe

invadator sa cucereasca aproape toata
tara. Irlanda, n plina anarhie pe
atunci, fu supusa prima, apoi
Northumbria si Mercia. Curnd
Wessexul
fiind el nsusi n parte
pierdut, se putea crede ca toata Anglia
va deveni o provincie a unui
Imperiu de nord.
V. Invaziile daneze avura ca efect
imediat formarea n graba a unei
paturi de militari de profesie n Anglia
saxona. Problema apararii tarii
putea sa primeasca trei solutii: a)
fyrdul,
sau nrolarea n masa a
oamenilor liberi; regii continuara multa
vreme sa recurga la aceasta
solutie, dar am vazut care i erau
neajunsurile; b) mercenarii, oameni
care primesc solda, de unde si termenii
de soldati sau lefegii (aceasta
137

fusese metoda adoptata de ultimii

mparati romani si va fi folosita din

138

nou de regii Canut si Harold), dar

printii saxoni nu aveau un venit care
sa le ngaduie ntretinerea unei astfel de
armate; c) armata permanenta
de razboinici de profesie pe care
suveranul, n lipsa unei solde, i
plateste
cedndule
terenuri. Aceasta din urma solutie fu
putin cte putin
adoptata ntre
sfrsitul Imperiului roman si secolul al
Xlea
de
ntreaga Europa, pentru ca, neexistnd
state puternice, nu era posibila o
alta metoda. Se nvata odinioara ca
feudalitatea a fost introdusa n
Anglia n secolul al XIlea
de catre normanzi. Un istoric a dat un
raspuns
destul de amuzant: feudalitatea a fost
introdusa n Anglia de catre sir
139

Henry Spelman, un erudit din secolul

al XVIIlea
care, cel dinti, a alcatuit
un sistem coerent din niste cutume
destul de confuze. Adevarul
este ca feudalitatea na
fost la nceput un sistem ales n mod
constient,
ci rezultatul multiplelor transformari
firesti. n clipa n care triburile
saxone au pus piciorul n Anglia,
taranul si osteanul se confundau n
una si aceeasi persoana. Omul liber era
liber pentru ca putea sa lupte.
Cnd, dupa invaziile daneze,
echipamentul unui razboinic va deveni
prea
costisitor pentru taranul mijlociu,
meseria de militar nu va mai putea fi
dect profesiunea unei anumite clase.
VI. De ce cultivatorul liber recunoaste
superioritatea acestei clase?
140

Pentru ca nu se poate lipsi de ea. Sa tii

de un superior n vremuri tulburi
prezinta mari avantaje: nu numai ca ai
un comandant de razboi bine
narmat, dar el apara titlurile de
proprietate ale oamenilor sai31. Atta
timp ct statul central e puternic, asa
cum a fost Imperiul roman sau
cum va fi dinastia Tudorilor, indivizii se
bizuie pe acest stat si recunosc
ca au datorii fata de el. ndata ce statul
slabeste, individul cauta un protector
mai apropiat, mai eficient, si recunoaste
ca are obligatii militare
sau pecuniare fata de acesta. O
legatura personala nlocuieste
legaturaabstracta. n dezordinea micilor
regate engleze, n lupta nencetata
unele
mpotriva altora, devastate de
incursiunile piratilor, nefericitul taran,
ceorlul,
neputnd sasi
141

pastreze pamntul si viata dect cu

sprijinul
unui ostean bine narmat, primeste sai
dea acestuia redevente n
natura, n munca sau n bani, n
schimbul protectiei sale. Mai trziu
aceasta experienta va da nastere unei
doctrine: Nici un pamnt fara
senior". Dar la nceput feudalitatea nui
o doctrina; e, n acelasi timp, o
dezintegrare a dreptului de proprietate
si o dezmembrare a dreptului
statului". Guizot a scris ca este o
fuziune a proprietatii si a suveranitatii.
Mai precis proprietatea si suveranitatea
trec amndoua, pentru un timp,
n mna aceluia care, singur, poate
apara pe prima si exercita pe a doua.
Ca toate institutiile omenesti, ea se
naste din necesitate si va disparea
atunci cnd, guvernarea centrala fiind
din nou puternica, feudalitatea va
31 Prezentare idealizata, unilaterala, a
acestui proces. "Razboinicul" l
142

apara pe cultivatorul liber, dar n

acelasi timp sil
subordoneaza, nu
arareori prin forta.

143

deveni inutila.
VII. Un alt efect al invaziilor daneze va fi
atenuarea rivalitatilor
dintre regatele anglosaxone.
O presiune externa da popoarelor de
aceeasi origine, dar dezbinate de vechi
dusmanii, sentimentul unitatii
lor. De altfel, ctiva regi anglosaxoni
au si nceput sa se intituleze regi ai
ntregii Anglii. Erau denumiti cu un
cuvnt special: bretwalda. Egbert de
Wessex (802839),
primul suveran din care descinde
actuala regina a
Angliei32, fusese al optulea bretwalda.
Regii saxoni nu sunt att de
puternici cum vor fi regii normanzi de
mai trziu. Dar ei pregatesc
acestora terenul. Contrar celor
ntmplate pe continent, ei au stiut nca
de pe atunci sa faca din nobilimea lor o
aristocratie de functiune mai
144

curnd dect de nastere. Thaneii

detin pamntul lor de la rege, pentru
ca, fie ca sunt razboinici, administratori
sau oameni ai bisericii, ei se afla
n slujba lui. Nu sunt nimic fara rege,
dar regele fara ei nu poate face
nimic. Nu ia hotarri importante dect
mpreuna cu ei, n Consiliul sau.
Regele saxon nu este un rege absolutist,
dupa cum regatul saxon nu esteabsolut
ereditar. n sfrsit, dupa convertire,
regele este seful uns,
proteguit si sfatuit de biserica. El
trebuie sa respecte, mai mult dect
oricine, poruncile ei. Imaginea
suveranului drept, care tine sfat cu
nteleptii sai pentru binele tuturor, va fi
adnc imprimata n spiritul
englez, cu mult nainte de cucerire, de
catre mari suverani saxoni ca Alfred.
Si dea
lungul ntregii istorii a Angliei, de cte
ori aceasta imagine
145

va ameninta sa paleasca sau sa se

stearga, ea va fi rensufletita n timp
util de catre un Eduard I, un Henric al
VIIlea
sau de o Victoria.
X
DE LA REGELE ALFRED LA REGELE
CANUT
I. Alfred este un rege legendar a carui
legenda e adevarata. Omul
acesta simplu si ntelept, care a fost n
acelasi timp ostean, marinar,
literat si legislator, a salvat Anglia
crestina. El are toate virtutile regilor
piosi, fara a avea slabiciunea lor, nici
indiferenta lor fata de treburilelumesti.
ntmplarile vietii sale tin de povestile
cu zne si de romanele
cavaleresti. Ca multi eroi de romane,
este cel mai mic fecior al unui rege:
Aethelwulf. E crescut ntro
146

vreme de invazii, n larma luptelor, si

trei din
fratii sai sunt ucisi nfruntnd
dusmanul. Bolnav, sensibil, are energia
infirmilor care se vor puternici.
Excelent calaret, mare vnator, este
ncercat din copilarie si de dorinta de a
se instrui. Dar, vai! ceea ce
32 Descendenta mai mult simbolica.
Actuala dinastie engleza a ocupat
tronul n 1714

147

dorea mai mult: sa nvete artele liberale

33, nu prea era posibil, caci, pe
vremea aceea, adevaratii savanti nu mai
existau n regatul Wessex". La
batrnete avea sa spuna ca marea
durere a vietii sale fusese ca, pe
vremea cnd avea vrsta si ragazul sa
nvete, nu gasise profesori si ca, pe
vremea cnd reusise sa adune n jurul
lui pe savanti, fusese att de
ocupat cu razboaiele, grijile
administrative si infirmitatile, nct nu
putuse citi att ct ar fi vrut.
Adolescent, se dusese n pelerinaj la
Roma,
unde papa l facuse consul, apoi, ntors
n Anglia, se distinsese pe lnga
fratii sai n lupta mpotriva armatei"
daneze. Cnd ultimul dintre ai sai
fu ucis, Alfred fu ales rege de Witan,
carel
preferase nepotilor sai, prea
tineri pentru a domni n timp de razboi.
148

II. nca din primul an al domniei sale,

trebui sa poarte lupte cu
danezii si, neavnd dect un pumn de
oameni, fu batut. Asa cum au
facut deseori regii franci si saxoni,
cumpara pacea de la armata" daneza,
platindui
un tribut. Dar succesul santajului nu
putea dect sal
ncurajeze pe adversar sasi
renceapa manevra. Danezii ocupara
nordul
si estul, apoi, dupa terminarea acestei
cuceriri, o noua hoarda, sub
conducerea regelui pagn Guthrun,
navali n Wessex.
Fu mai nti o panica generala. Alfred
trebui sa fuga aproape singur
n insula Athelney si acolo, n mijlocul
mlastinilor, construi mpreuna cu
oamenii sai o mica fortareata. Aproape
de locul acesta a fost gasita n
secolul al XVIIlea,
149

ngropata n pamnt, o admirabila

bijuterie din email
cloazonat, aur si cristal, care poarta
inscriptia: Alfred a pus sa ma
cizeleze". Celebra bijuterie a lui Alfred",
pe care regele a pierduto
n
timpul fugii sale, este acum ntrun
muzeu din Oxford, marturie a
adevarului vechilor cronici. Regele statu
ascuns toata iarna n mijlocul
mlastinilor, n timp ce danezii se
credeau stapni peste Wessex. Cam pe
vremea pastelor iesi din ascunzatoare si
convoca n secret, la locul
denumit Piatra lui Egbert, fyrdurile
din Somerset, Wiltshire si
Hampshire. Bucuria taranilor saxoni,
regasindusi
regele n viata, fu att
de mare nct voira so
porneasca de ndata, mpreuna cu el,
mpotriva
150

armatei" danezilor. Aceasta fu

urmarita pna la linia sa de aparare,
unde, fiind asediata si nemaiavnd cu
ce se hrani, se hotar sa se predea.
Alfred accepta sai
lase n viata, dar ceru ca armata" sa
paraseasca Wessexul
si ca Guthrun si principalele capetenii
daneze sa se boteze. Trei
saptamni mai trziu, Guthrun si nca
douazeci si noua de sefi primira
botezul, nasul lor fiind regele nsusi.
Apoi se semna un pact si se stabili o
frontiera ntre Danelaw34 si Wessex. De
atunci danezii ramasera stapni
pe est si nord, si Alfred putu domni n
pace asupra teritoriilor situate la
33 Denumire sub care erau cunoscute
n evul mediu urmatoarele
discipline: gramatica, retorica,
dialectica (logica formala), aritmetica,
geometria, astronomia si teoria muzicii.
151

34 Teritoriul "legii daneze", cedat de

regii anglosaxoni
danezilor.

152

sud de aceasta frontiera.

III. Exemplul lui Alfred cel Mare arata
rolul imens pe carel
poate
juca un individ n istoria unui popor.
Fara tenacitatea sa, tara ntreaga
ar fi acceptat autoritatea pagnilor. Nu
ar fi nsemnat sfrsitul Angliei,
dar tara ar fi avut o soarta cu totul
diferita. Inteligenta n acelasi timp
originala si simpla, Alfred reorganiza tot
att de bine armata de uscat si
marina, ca si justitia si educatia. Mari
efectivele armatei, ridicnd la
rangul de thane pe toti oamenii liberi
posesori a cinci hides si pe
negustorii din porturi care facusera cel
putin trei calatorii cu propriile lor
mijloace si cernd acestei mici nobilimi
sa presteze serviciul militar
calare. Marea slabiciune a armatelor
anglosaxone
153

a fost totdeauna
scurta durata a serviciului. Alfred crea
contingente" sau echipe" care
puteau fi chemate rnd pe rnd. Puse
sa se reconstruiasca fortificatiile
vechilor orase romane si avu ideea,
foarte moderna, de a nfiinta doua
esaloane de aparare, apararea mobila si
apararea teritoriala. Cavalerii
care locuiau aproape de un burgh
(cetatuie fortificata) trebuiau sa se
prezinte acolo n caz de razboi; cei care
locuiau n plina cmpie formau
armata mobila. Crea o flota putin
numeroasa, dar ale carei vase, facute
dupa planurile lui, se pare ca aveau
mai multa stabilitate dect ale
vikingilor. Alcatui un cod n care aduna
regulile de viata acceptate atunci
de oamenii din tara sa, ncepnd cu
decalogul lui Moise si sfrsind cu
legile regilor anglosaxoni.
Nam
vrut sa schimb nimic spuse
154

el pentru
ca nu stiu daca lear
fi fost pe plac celor ce vor veni dupa
mine".
El mentinu vechiul sistem wergeld, sau
rascumpararea crimei, n afara
cazului de tradare. Pentru cel caresi
tradeaza regele sau seniorul, nu va
mai exista de aci nainte nici iertare nici
rascumparare. Nimeni nusi
mai
putea apara nici macar ruda mpotriva
seniorului sau. Era triumful
conceptiilor neofeudale asupra vechilor
idei tribale.
IV. Alfred trebui sa depuna mari
eforturi ca sa renvie gustul
studiilor ntro
tara n care razboaiele si mizeriile
nimicisera orice stiinta.
Nu stiu daca, atunci cnd am luat n
mna regatul, se gasea la sud de
Tamisa un singur om n stare sa
traduca cartea de rugaciuni n limba
155

engleza". Regele nfiinta nalte scoli n

care fiii nobililor sau ai oamenilor
liberi si bogati sa nvete latina, engleza,
calaria si vnatoarea cu soimi.
Tot el dadu ordin sa se nceapa o
Cronica anglosaxona
n care sa fie
notate anual principalele evenimente,
cronica att de pretioasa astazi
pentru noi. Poate ca el nsusi a dictat
istoria timpului sau. El a scris
mult, dar, mai curnd dect autor, a
fost traducator, de altfel foarte
scrupulos; el cauta mai nti sensul,
cuvnt cu cuvnt, sau, cum spunea
el, gnd cu gnd", apoi talmacea ntro
engleza curata. Cnd l interesa
subiectul, intercala pasaje scrise de el.
Scopul pe carel
urmarea facnd

156

aceste traduceri era de a pune textele

pe care le socotea utile la
ndemna unui popor care nu mai stia
latina. A tradus Istoria
ecleziastica de Beda, Istoria universala
de Orosius, Regula pastorala de
Grigore cel Mare (din care a trimis
cincizeci de exemplare episcopilor si
manastirilor din regatul sau) si mai ales
Mngierile filozofiei de
Boethius, care era, desigur, pe placul
acestui rege filozof.
V. E ciudat si frumos sa vezi un
suveran coplesit de griji, domnind
peste cea mai amenintata dintre tari si
care scrie foarte simplu: Atunci,
ntre multiplele si feluritele griji ale
regatului, ncepui sa transpun n
engleza cartea care n latineste se
intituleaza Pastoralis". Ia
ncurajat pe

157

artisti, ca si pe oamenii de stiinta. Cnd

vorbeste de celebrul faurarWieland, l
numeste un ntelept si adauga: l
numesc ntelept pentru ca
un bun muncitor nu poate niciodata
sasi
piarda iscusinta si asta este o
proprietate care nu i se poate lua, asa
cum soarele nusi
poate schimba
locul". Apoi, revenindui
n minte legendele din copilarie, se
ntreaba,
prefigurndul
pe Villon: Unde sunt acum oasele lui
Wieland?"35.
n sfrsit, biograful sau ne informeaza
ca, dorind sa impuna
respectarea n manastire a orelor de
slujba, se gndi sa puna ntro
lanterna de os patru lumnari,
cntarite cu grija ca sa arda fiecare cte
sase ore. Astfel ca, aprinzndule
una dupa alta, aparatul acesta indica
158

ora aproape cu precizie.

VI. Dupa moartea lui Alfred, succesorii
sai, crescuti la scoala lui,
marira si mai mult prestigiul
suveranilor anglosaxoni.
Ei recucerira de
la danezi mai nti Mercia, apoi
Northumbria. Regele Aethelstan
(924941)
se putu intitula fara exagerare regele
tuturor Britaniilor". Danezii
nsisi, stabiliti n Estanglia 36, se
amestecau cu populatia anglosaxona
si
ncepeau sa adopte limba ei. Dar
aceasta pace interna presupunea doua
conditii: un rege puternic si stavilirea
invaziilor. Or, daca incursiunile
piratilor parura sa se rareasca, faptul
se explica numai prin aceea ca
oamenii din nord se luptau ntre ei, n
propriile lor tari, pentru crearea
159

regatelor Norvegiei si Danemarcei. Dupa

terminarea acestei perioade de
lupte, ei ncepura din nou calatoriile
aventuroase, acestea fiind cu att
mai numeroase cu ct multi
nemultumiti voira sa fuga din
noilemonarhii. n Cronica anglosaxona
se regaseste, n timpul celei de a doua
jumatati a secolului al Xlea,
aceeasi dezastruoasa crestere n
amploare a
incursiunilor ca pe vremea primelor
atacuri. Mai nti se ivesc ctiva
35 Referire la celebra Balada a
doamnelor de odinioara" a poetului
francez Franois Villon (sec. XV), avnd
refrenul: Mais ou sont les neiges
d'antan?" (Dar unde sunt zapezile
deodinioara?")
36 Estanglia unul
din cele sapte regate anglosaxone.

160

jefuitori, n sapte sau opt corabii, apoi

vin adevarate flote, dupa care
urmeaza o armata si, n cele din urma
armata". Noua invazie coincide
cu domnia unui rege incapabil:
Ethelred. n loc sa se apere, el recurge
la
cea mai lasa metoda din trecut si
rascumpara plecarea armatei"
printrun
tribut de zece mii de livre. Pentru plata
acestei enorme sume trebui sa
stabileasca un impozit special, danegeld
(banii danezilor), un impozit
funciar de trei sau patru silingi pentru
fiecare hide de pamnt posedat.
Fireste ca danezilor li se deschise pofta
si devenira din ce n ce mai
exigenti, iar dupa moartea lui Edmund
Ironside, fiul lui Ethelred, care
ncercase sa lupte, dar fusese asasinat,
Consiliul nteleptilor nu vazu alta

161

solutie dect sa ofere coroana

comandantului armatei", Canut,
fratele
regelui Danemarcei, un tnar de
douazeci si trei de ani. Tara ntreaga
spune
un cronicar l
alese pe Canut si se supuse de la sine
omului
caruia i rezistase pna atunci".
VII. Se ntmpla ca alegerea sa fie buna.
Canut fusese un dusman
aspru si chiar crud, dar era inteligent si
om de ntelegere. Strainul acestavru sa
fie un rege englez. ncepu prin a lua de
sotie pe regina vaduva,
Emma de Normandia, femeie mai n
vrsta dect el, dar prin care se lega
mai strns de noul sau regat. Imediat
dupa aceea dovedi ca nu face nici
o deosebire ntre englezi si danezi. Mai
mult dect att, i ucise pe toti
162

nobilii englezi care tradasera pe

adversarul sau, Edmund Ironside.
Cum
ai putea deveni tu, omule care tiai
tradat stapnul, un slujitor
credincios?...". Dizolva marea sa armata
si nu pastra dect patruzeci de
corabii, ale caror echipaje, circa trei mii
doua sute de oameni, formara
garda sa personala. Erau housecarls,
sau HusCarles,
trupe de elita
care, contrar obiceiurilor feudale,
primeau solda, si nu pamnt. Pentru a
le plati, Canut continua sa perceapa
danegeld sau geld si transmise
Cuceritorului37 acest impozit funciar,
acceptat de populatie. n 1018,
Canut convoca la Oxford o mare
adunare, n care danezii si englezii
jurara sa respecte vechile legi
anglosaxone.
Uimitor personaj acest pirat
163

princiar care, att de tnar, se schimba

ntrun
rege impartial si
conservator. Convertit la crestinism, se
dovedi att de pios nct refuza
sasi
poarte coroana si o atrna deasupra
altarului principal al catedralei
din Winchester, ca sa arate ca
Dumnezeu este unicul rege.
VIII. Rege al Angliei n 1016, rege al
Danemarcei ncepnd din 1018,
dupa moartea fratelui sau, Canut
cuceri Norvegia n 1030 si, cu pretul a
numeroase concesii, primi omagiul
regelui Scotiei. O data mai mult
Anglia se gasea legata de soarta
popoarelor nordice. Daca ar fi durat
opera lui Canut si daca Wilhelm de
Normandia nar
fi venit sa ntareasca
37 Wilhelm Cuceritorul, ducele
Normandiei rege
al Angliei ntre 1066 si
164

1087.

165

cucerirea romana, cine stie care ar fi

fost istoria Europei? Dar imperiul
angloscandinav
nu era viabil. Alcatuit din natiuni care
se ignorau una
pe alta, ntretaiat de mari primejdioase,
imperiul nu exista dect gratie
unui om. Dupa ce Canut muri, la
patruzeci de ani, opera lui
nuisupravietui.
n urma ctorva lupte dintre fiii sai,
Witanul
dovedi din nou
eclectismul sau, revenind la dinastia
saxona si alegndul
ca rege pe
Eduard, al doilea fiu al lui Ethelred.
Aceste alternante ntareau autoritatea
Witanului,
iar regalitatea, functie electiva, si
pierdea mult din
prestigiul sau.

166

Unii comiti guvernau acum peste mai

multe shires si ar fi devenit,
daca cucerirea normanda nu iar
fi nimicit, adevarati suverani locali si
rivali periculosi ai regelui.
XI
CUCERIREA NORMANDA
I. Ducele Rollon, care n 911, prin
conventia verbala de la
SaintClairsurEpte,
obtinuse de la Carol cel Simplu ducatul
Normandiei, era
din aceeasi semintie ca si cuceritorii
Estangliei. Dar dupa un secol,
aceste doua grefe ale unei aceleiasi
specii se dezvoltasera att de diferit
una de alta nct, pe vremea cuceririi,
nsisi danezii din Anglia numeau
pe cei din Franta: francezi. Danezii din
Anglia, ntlnind o civilizatie
167

europeana nca slab nradacinata,

avusesera asupra ei o influenta destul
de mare, n timp ce danezii normanzi,
ntlnind Roma sub chipul
Frantei, se impregnasera cu o uimitoare
rapiditate de spiritul latin. De la
sfrsitul secolului al Xlea,
normanzii nu mai vorbeau la Rouen
dect
franceza, si mostenitorul ducatului
trebuia sa fie trimis la Bayeux ca sa
nvete acolo limba stramosilor sai.
Vechea ordine romana si tnara
energie normanda, contopinduse,
au dat minunate rezultate. O, Franta
scria
un cronicar ,
erai zdrobita, zaceai la pamnt... Iata
venind spre
tine, din Danemarca, o semintie noua...
Se ncheie o alianta, pace ntre
ea si tine. Semintia aceasta va nalta
pna la ceruri numele si imperiul
tau".
168

II. Pacea ducelui Normandiei",

respectul legilor pe care stiuse sal
impuna curnd pe teritoriul sau au
strnit admiratia cronicarilor. Ei
relateaza ca ducele Rollon, atrnnd
niste inele de aur de un stejar din
padurea Roumare (Rollinis mare),
inelele au ramas acolo timp de trei ani.
Vechile dictionare pretind ca strigatul
haro era un apel la protectia lui
Rollon: Ha! Rol!" Fireste ca baronii,
jarls, fosti sefi de pirati, suportau cu
greu aceasta disciplina si continuau
sasi
rezolve certurile particulare cu
o violenta si o cruzime nemaipomenite.
Dar ducii au stiut sasi
impuna

169

vointa. Nu existau mari vasali n

Normandia. Nici un senior nu era
destul
de puternic ca sa se opuna ducelui.
Acesta avea n fiecare district un
reprezentant, vicontele, care nu era un
simplu administrator al
domeniilor regale, ci un adevarat
guvernator. Ducele de Normandia
percepea impozite n bani si avea o
administratie a finantelor: vistieria.
Dintre toti suveranii de pe vremea lui, el
semana cel mai mult cu un sef
de stat modern.
III. Mult mai devreme dect englezii,
normanzii adoptasera
ceremonialul si ierarhia sistemului
cavaleresc continental. Feudalitatea
se dezvoltase pe continent din aceleasi
pricini ca si n Anglia (necesitatea
apararii locale), dar n secolul al XIlea
era supusa unor reguli mult mai
170

precise. Dupa ducele Normandiei

veneau baronii, care, la rndul lor, i
comandau pe cavaleri. Era cavaler orice
posesor al unei bucati de
pamnt care implica prestarea
serviciului de militar calare. La
chemarea
baronului sau, cavalerul trebuia sa se
prezinte cu armele si calul si sa
faca patruzeci de zile de campanie. Era
un timp scurt, dar de ajuns
pentru expeditii marunte. Pentru o
actiune mai ndelungata, cum a fost
cucerirea Angliei, trebuiau contracte
speciale. Baronul nsusi trebuia sa
raspunda la chemarea ducelui sau si sa
aduca pe cavalerii care
depindeau de el. Ceremoniile feudale
implicau n Normandia, ca si n
restul Europei, un omagiu simbolic:
Vasalul, n genunchi si fara arme,
si punea minile mpreunate n minile
seniorului si se declara omul sau
171

pentru cutare feud; seniorul l ridica si

l saruta pe gura; apoi vasalul, n
picioare, depunea juramntul de
credinta pe evanghelie". Pentru a se
desface de el, trebuia o renuntare la
juramnt (diffidatio) care nu era
ngaduita dect n anumite cazuri
determinate.
IV. Biserica participa din plin la
ceremoniile cavaleresti. Dupa
convertirea normanzilor, ducii acestora
dobndisera favoarea deosebita a
papei datorita stradaniei aratate n
renaltarea manastirilor si bisericilor
distruse de stramosii lor. Arhitecti
nnascuti, cu un simt al unitatii
planului care amintea de nevoia lor de
unitate guvernamentala, ei fura
printre cei dinti constructori ai
frumoaselor catedrale din Europa.
Aduceau carturari de la mari departari.
Astfel Lanfranc, care sia
facut
172

studiile la scoala din Pavia, a venit sa

predea dreptul la Avranches,
devenind celebru. Apoi, rusinat de
ignoranta lui n ce priveste treburile
religioase, a fost cuprins de dorinta de a
se face calugar n cea mai
saracacioasa manastire. A intrat la
manastirea pe care o construia
Herlouin38 pe malul Rislei si care se
mai numeste si astazi BecHellouin.
(Bec nseamna pru, ca si cuvntul
german Bach.) A fondat acolo o
38 Sau mai corect Herluin calugar,
fondator al manastirii BecHellouin
pe la anul 1034.

173

scoala care sia

cstigat o faima att de mare nct
bretoni, flamanzi si
chiar germani veneau sa audieze
cursurile care se tineau aici. Din
aceasta fermecatoare vale va pleca
Lanfranc pentru a deveni abate de
Caen, apoi arhiepiscop de Canterbury.
V. Se cuvine explicat cum a putut un
duce de Normandia, n secolul
al XIlea,
sa conceapa ideea de a se face rege al
Angliei.
Dupa moartea mediocrilor descendenti
ai lui Canut, mostenitorul
natural al regilor saxoni, Eduard,
fusese proclamat rege de catre Witan si
supranumit Confesorul din pricina ca
era peste masura de pios. Nu
vorbea n timpul slujbei religioase
spune
cu naivitate biograful sau dect
174

daca avea de pus o ntrebare". Eduard

Confesorul pare sa fi fost un
barbat virtuos si blnd, dar lipsit de
vointa si aproape copilaros. Se
legase prin juramnt sa ramna cast,
ceea ce nu la
mpiedicat pe cel
mai puternic dintre ealdormeni,
anume Godwin, odinioara simplu senior
local, dar ajuns atotputernic n Wessex,
sai
dea pe fiica lui n casatorie.
O casatorie imaculata nu putea sai
displaca lui Godwin, care socotea ca
va juca n casa ginerelui sau rolul de
majordom39. Cine putea sa stie?
Capetienii nlocuisera ntro
buna zi pe stapnii lor... Eduard,
crescut n
Normandia, era mai mult normand
dect englez. El se nconjura de
sfetnici normanzi si alese un normand,
pe Robert de Jumiges, caarhiepiscop
de Canterbury. ntro
175

zi el primi vizita varului sau din

Rouen, Wilhelm Bastardul (mai trziu
Cuceritorul), care sustinu toata
viata ca Eduard i fagaduise n cursul
acestei vizite succesiunea la tron.
n realitate Eduard nu putea oferi o
coroana care nu depindea de el, ci de
alegerea Witanului.
Totusi, sar
putea so
fi oferit, din imprudenta, lui
Wilhelm, asa cum o mai oferise, se
pare, si lui Harold, fiul lui Godwin, si
lui Sweyn, regele Danemarcei.
Binevoitor si ncurcalume,
Eduard a fost
asemuit acelor unchi bogati caresi
promit averea tuturor nepotilor.
Fagaduise sa se duca n pelerinaj la
Roma; papa l dispensa, cu conditia
sa construiasca o abatie. O construi pe
aceea din Westminster si si
muta lnga ea palatul, care pna atunci
fusese n cetatea40 Londrei.
176

Acest act de pietate al Confesorului

(observa Trevelyan) avu consecinte
importante si imprevizibile: mutnd
palatul regal din cetate, a ngaduit,
n snul orasenilor din Londra,
nasterea unui spirit independent care
urma sa exercite o influenta constanta
asupra istoriei tarii. Eduard
39 Sef al personalului casei regale si
administrator al bunurilor acestuia,
pe timpul dinastiei merovingiene din
regatul franc. Majordomii au ajuns
la un rol politic foarte nsemnat, asa
nct n anul 751 unul din ei, Pipin
cel Scurt, a detronat dinastia
merovingiana si a ocupat el nsusi
tronul
regal, ntemeind dinastia carolingiana.
Exemplul cu care autorul
continua nu e bun, deoarece capetienii,
urcati pe tronul Frantei n anul
987, nau
177

fost majordomi ai regilor precedenti, din

dinastia carolingiana.
40 Partea cea mai veche a Londrei,
numita pna astazi City

178

Confesorul a murit n iunie 1066 si a

ramas o figura populara. Vreme
ndelungata fiecare nou suveran trebuia
sa jure ca va respecta legile lui
Eduard", care nu facuse n viata lui nici
un fel de lege. Dar fusese
ultimul rege anglosaxon
nainte de cucerire si, din aceasta
pricina, a
devenit pentru englezii nrobiti un fel de
simbol al Angliei independente.
VI. Wilhelm Bastardul, duce de
Normandia, era fiul nelegitim al
ducelui Robert41 si al fiicei unui
tabacar din Falaise: Arletta. Fusese
recunoscut de tatal sau sii
urmase la tron. Baronii iau
facut la nceput
viata grea suveranului, care era n
acelasi timp minor si bastard.
Wilhelm a trecut atunci printro
aspra perioada de ucenicie; din aceasta
179

ncercare a iesit nu numai stapn pe

ducatul sau, dar la
si marit prin
cucerirea Maineului.
Iar Normandia a devenit, sub
conducerea lui,
pasnica si nfloritoare. Era un barbat
cu o vointa tenace care, n caz de
neizbnda, stia sasi
ascunda dezamagirea si sa astepte.
Cnd sa
hotart so
ia de sotie pe Matilda, fiica contelui
Balduin de Flandra42, si
cnd papa interzise casatoria din cauza
unei oarecare nrudiri care o
facea ilegala din punct de vedere
religios, Wilhelm rabda ct rabda, apoi
si impuse vointa de a se casatori. Sa
mniat ngrozitor mpotriva lui
Lanfranc, staretul din Bec, care
ndraznise sa condamne aceasta
nesupunere fata de un decret pontifical,
apoi se sluji de acelasi Lanfranc
180

pentru asi
negocia iertarea de catre papa, pe care
pna la urma a
obtinuto
cu conditia sa construiasca cele doua
frumoase biserici din
Caen: l'AbbayeauxHommes
si l'AbbayeauxDames.
n timpul negocierilor,
foarte abilul staret din Bec legase relatii
de prietenie cu omul cel
mai puternic din Roma: calugarul
Hildebrand, viitorul Grigore al VIIlea.
Doua ambitii aveau sa concorde:
Wilhelm visa sa fie regele Angliei si, la
realizarea acestui plan maret, papa l
putea ajuta; Hildebrand visa sa
faca din papa suzeranul si judecatorul
tuturor principilor crestinatatii, si
un candidat la tron si lua bucuros, fata
de Roma, angajamente pe care
lear
fi refuzat un rege legitim.
181

VII. Care erau drepturile lui Wilhelm la

coroana Angliei? E suficient
sa examinam genealogia lui pentru a
vedea ca sunt nule. Ducele de
Normandia nu avusese rude comune cu
bunul rege Eduard dect o sora
a bunicului si, apoi, era bastard. De
altfel, n secolul al XIlea
coroana
engleza era electiva si numai Witanul
putea so
atribuie. Promisiunea lui
Eduard? Argument mediocru, pentru ca
Eduard promisese coroana
tuturor celor care ar fi putut so
pretinda si nu avea dreptul so
promita.
Dar Lanfranc si Wilhelm, oameni dibaci
si care dadeau totdeauna
41 Robert I, supranumit Magnificul
duce
al Normandiei ntre 1027 (sau
1028) si 1035.
42 Balduin V comite
182

de Flandra ntre 1036 si 1067.

183

dorintelor lor o aparenta morala,

pusesera la cale o ntreaga masinatie
diplomatica mpotriva singurului
concurent periculos: Harold, fiul lui
Godwin si cumnatul lui Eduard.
Nefericitul Harold fusese facut
prizonier,
dupa un naufragiu aproape de
Ponthieu, de catre comitele de
Ponthieu,
apoi eliberat de Wilhelm si transportat
la Rouen. Acolo ducele l facu sa
nteleaga ca este completamente liber,
dar cu o singura conditie, aceeade a
presta omagiu lui Wilhelm si a deveni,
n sens feudal, omul sau". n
cursul acestei ceremonii, Harold trebui
sa depuna un juramnt despre
care nu se stie nimic precis. Jurase so
ia de sotie pe fiica lui Wilhelmsau sa
sustina drepturile acestuia la tronul
Angliei? n orice caz a

184

fagaduit sub juramnt ceva ce a fost

invocat apoi mpotriva lui.
Cronicarul relateaza chiar ca normanzii
ascunsesera sub masa
juramntului doua racle continnd
relicvele unor sfinti. Asa cum l
cunoastem pe Wilhelm, povestea pare
verosimila.
VIII. Ce valoare avea un juramnt
impus cu forta? Harold, cnd se
vazu liber, nu se socoti angajat si, de
altfel, o spunem din nou, alegereaunui
rege al Angliei nici nu depindea de el. n
clipa mortii lui Eduard,
Witanul
nu sovai o secunda ntre un mare
senior viteaz si foarte iubit
(Harold) si un copil (singurul
descendent al lui Egbert: Edgar
Atheling).
Douazeci si patru de ore dupa alegerea
lui Harold ca rege, el fu ncoronat
185

n noua abatie din Westminster. De

Wilhelm nici nu fusese vorba.
Imediat se dezlantui n toata Europa, si
n special la Roma, prin grija lui
Wilhelm si a lui Lanfranc, o campanie
de propaganda admirabil regizata.
Ducele Normandiei lua ntreaga
crestinatate ca martora a tradarii careia
i cazuse victima. Vasalul sau Harold,
violnd n acelasi timp legea
feudala si un juramnt solemn,
smulgea o coroana fagaduita de
suveranul disparut unui barbat care
descendent
orict de ndepartat era
cel putin din vita regala, pe cnd Harold
nu era dect un uzurpator".
Reauacredinta
a lui Wilhelm e nendoielnica; el stia
mai bine dect
oricine cum fusese obtinut juramntul
si ct valorau drepturile sale la
tron. Dar situatia, abil prezentata n
lumina prejudecatilor feudale, era
186

cu totul n defavoarea lui Harold. Cu

principiile dreptului feudal se
ntmpla atunci ceea ce se ntmpla
astazi cu principiile dreptului
international: cei care le respectau mai
putin i nvinuiau pe ceilalti ca le
violeaza. De altfel Roma era de partea
ducelui de Normandia pentru ca se
angajase sa aplice ideile lui Hildebrand
si sa reformeze biserica Angliei.
Papa i dadu dreptate lui Wilhelm si, n
semn de binecuvntare pentru
actiunea la care pornise, i trimise un
steag de razboi sfintit si un inel
avnd un fir din parul sfntului Petru.
IX. Pentru o campanie att de grea,
obisnuita chemare sub arme, de
patruzeci de zile, a cavalerilor normanzi
ar fi fost nendestulatoare.
Huscarlii
lui Harold formau o trupa excelenta si
periculoasa. Cnd

187

Wilhelm le explica ntia oara baronilor

adunati la Lillebonne planurile
sale, ei se aratara putin entuziasmati.
Parea o actiune riscanta. Dar
Wilhelm avu dibacia de a prezenta un
act de tlharie internationala drept
o adevarata cruciada. O cruciada
profitabila. Fiecaruia dintre vasalii sai
normanzi le fagadui pamnt n Anglia si
bani. Fratele sau Odo, episcop
de Bayeux, si mai mult ostean dect
episcop, recruta si el luptatori. Apoi
Wilhelm trimise chemari n toata
Europa. Sosira baroni aventurosi din
Anjou, Bretania, Flandra si chiar din
Apulia si Aragon. Fu o mobilizare
destul de nceata, fapt fara importanta,
caci tot trebuia, nainte de
mbarcare, sa se construiasca o flota.
Se poate vedea n Tapiseria de la
Bayeux cum au fost doborte paduri
ntregi pentru construirea a sapte
188

sute cincizeci de nave necesare atunci

pentru transportul a douasprezece
sau cincisprezece mii de oameni, din
care ntre cinci si sase mii de
calareti. Flota fu gata la nceputul lui
septembrie 106643. Timp de nca
cincisprezece zile vnturile contrare l
retinura pe Wilhelm. Cum se
ntmpla adesea n istoria omenirii,
ntrzierea, pe care o deplnsese, i
aduse o victorie usoara. Caci ntre timp
sosise pe coasta Northumbriei
regele Norvegiei cu trei sute de galere.
Chemat de un tradator, contele
Tostig, fratele lui Harold, venea si el sa
reclame coroana Angliei. Harold,
care l astepta pe Wilhelm lnga insula
Wight, trebui deodata sa alerge
cu huscarlii
sai spre nord. Repurta o victorie
completa asupra
norvegienilor si le distruse armata. Dar
a doua zi dupa victorie afla ca
189

Wilhelm a debarcat fara lupta, la 28

septembrie, pe plaja de la Pevensey.
Vntul si schimbase directia.
X. Harold se ntoarse n mars fortat
spre sud. Lucrurile luara o
ntorsatura proasta pentru el. Ostirea i
fusese ciuntita n lupta
mpotriva norvegienilor. Thanii din
nord, care abia iesisera din lupta, se
aratara putin dornici sal
urmeze. Episcopii erau impresionati de
protectia pe care Sfntul Scaun io
acorda lui Wilhelm. Exista n tara un
partid normand" format din toti
francezii adusi de Eduard Confesorul.
Unica batalie din acest razboi avu loc pe
drumul de la Londra la
Hastings. Se nfruntara doua tipuri de
armata. Oamenii lui Harold
formau potrivit
traditiei locale o
pedestrime purtata; se deplasau pe
cai, dar luptau pe jos. Normanzii,
dimpotriva, atacau de pe cai, sustinuti
190

de arcasi. Primele sarje ale cavaleriei

normande nu reusira sa smulga
creasta pe care o aparau luptatorii
englezi. Wilhelm, bun tactician, folosi
eterna viclenie a armatelor: batu n
retragere. Pedestrimea lui Harold si
parasi pozitiile ca sal
urmareasca. Cnd normanzii vazura
trupele lui
Harold pornite dea
binelea, facura cale ntoarsa si
flancurile armatei lor
43 Eduard Confesorul a murit la
nceputul lui ianuarie 1066.
Mobilizarea
fortelor lui Wilhelm si construirea
considerabilei sale flote au durat deci
opt luni, ceea ce, n conditiile epocii, nu
este un ritm prea lent, mai
curnd o performanta de rapiditate.

191

nvaluira pe pedestrasii englezi. Urma

un masacru n care Harold nsusi
pieri. Superioritatea cavaleriei, temeinic
dovedita pna acum pe
continent, se vazu confirmata si n
aceasta lupta.
XI. Sirul de operatii militare si
diplomatice care au urmat pun n
lumina caracterul lui Wilhelm. n loc de
a porni un asalt direct mpotriva
Londrei, el ncercui orasul, l nconjura
cu o zona de pamnt pustiit siastepta
inevitabila predare. n loc sa se
proclame rege al Angliei, asteapta
sai
fie oferita coroana, ba si atunci paru sa
sovaie. El cauta, dupa
obisnuita sa metoda, sa puna ntro
situatie proasta pe posibilii
saiadversari" si voia sa apara n ochii
tuturor ca un rege legal. n sfrsit, n

192

prima zi de craciun a anului 1066 fu

ncoronat la Westminster. Pe malul
Tamisei, la portile cetatii, se si aflau
primele pietre ale fortaretei care
avea sa devina celebrul si sinistrul Turn
al Londrei.
XII. Ce gasesc normanzii n Anglia? Un
popor de tarani, de pionieri
saxoni si danezi, ale caror comunitati
rurale, despartite unele de altele
prin paduri si baragane, sunt grupate
n jurul unor biserici de lemn si al
hallului
seniorului lor. Celtii din Galia si Scotia
nu fac parte din regatul
cucerit de Wilhelm. Ca si romanii,
saxonii renuntasera sa nvinga
triburile celte din nord si vest. Mult mai
mic dect Franta, regatul Angliei
va fi relativ usor de guvernat de catre
un rege puternic. Cunoaste de
multa vreme monarhia, biserica,
impozitul funciar, geldul,
recrutarea n
193

masa, fyrdul.
Regii normanzi se vor servi de aceste
instrumente, dar ei
vor fi aceia care vor da Angliei cea mai
mare parte din institutiile care i
vor constitui originalitatea. Regii saxoni
nu convoaca un parlament; ei nu
pun judecatori regali, asistati de jurati,
ca sai
judece pe criminali; ei nau
nfiintat adevarate universitati. Dintre
institutiile saxone vor subsista
numai acelea care reglementeaza viata
locala si sateasca. Frumoasele
cuvinte saxone care desemneaza
uneltele taranului, animalele din
cireada sau fructele pe care le
recolteaza vor pastra pna n timpurile
noastre formele lor simple si viguroase.
Adunarile satesti se vor
transforma n adunari ale parohiilor si
englezii vor continua ucenicia lor
n arta guvernarii prin comitete si prin
compromisuri. Hotarele parohiilor
194

si ale comitatelor nu se vor mai

schimba. Dar daca celulele rurale din
care va fi format corpul Angliei exista
din 1066, regii normanzi si
angevini vor fi aceia care, n cursul
urmatoarelor trei secole, vor da
acestui corp forma si organele sale.
CARTEA A DOUA

195

REGII FRANCEZI
TABLOUL I
Monarhii normanzi si angevini
Wilhelm I a domnit n virtutea dreptului
cuceritorului. Dar prin
casatoria fiului sau Henric I cu
EdithMatilda,
descendenta din a opta
generatie a lui Alfred cel Mare, Casa
Normandiei sa
unit cu dinastia
fostilor regi saxoni.

I
EFECTELE CUCERIRII NORMANDE.
GUVERNAREA CENTRALA

196

I. Nu a existat situatie mai ambigua

dect aceea a lui Wilhelm n
Anglia, a doua zi dupa ncoronarea sa.
Legalmente, el vrea sa treaca
drept suveranul legitim un
membru al vechii familii regale, un
continuator care nu doreste sa
introduca nici o schimbare; de fapt, este
un cuceritor, nconjurat de cinci sau
sase mii de cavaleri hrapareti
carora lea
promis pamnt si pe care va trebui,
desigur, sai
nzestreze n
detrimentul unor vechi proprietari. Desi
ar putea afirma ca sunt de
aceeasi semintie cu anglodanezii
si veri foarte apropiati cu anglosaxonii,
normanzii sau
transformat att de profund ntro
suta cincizeci de
ani, nct nici un englez nu le mai
ntelege limba. Chiar si caracterul lor
197

a devenit destul de diferit. Cronicarul

William de Malmesbury44, care
44 Cronicar nsemnat (10961150).
A scris n limba latina o mare cronica
a Angliei, n doua parti, de la invazia
anglosaxona
(449) pna la 1143.

198

compara cele doua natiuni, zugraveste

nobilimea engleza lasnduse
n
voia poftei de bautura, a lacomiei la
mncare si a desfrului n casele
sale cu aparenta destul de
saracacioasa, pe cnd francezii,
nsplendidele lor castele, duc o viata
cumpatata." n schimb, seniorii
englezi, mai generosi, nu cauta n nici
un chip sa se mbogateasca, pe
cnd normanzii i pizmuiesc pe egalii
lor, si jefuiesc supusii si ar fi n
stare sal
schimbe si pe suveran, daca ar cstiga
n felul acesta ceva
bani". Regele normand, el nsusi, spre
marea indignare a cronicarului
saxon, si arendeaza pamnturile ct
mai scump posibil si le transfera
oricui i ofera o arenda mai mare, ceea
ce este treaba de bun administrator,

199

dar nu de perfect cavaler. Ziua bataliei

de la Hastings a fost
fatala pentru Anglia, pricinuindui
scumpei noastre tari mhnire si jale,
din cauza schimbarii stapnilor."
II. n ce mod un pumn de normanzi,
izolati ntro
tara straina, ntro
vreme cnd mijloacele de comunicatie
erau greoaie si ncete, avea sa se
mentina si sa guverneze? Avantajele
cuceritorilor erau destul de
numeroase. Aveau n Wilhelm un
adevarat conducator, care venea din
Normandia cu o serioasa experienta de
suveran; ei se loveau de o
rezistenta locala, dar nu de o rezistenta
nationala; aveau mai ales o
vadita superioritate a armelor. Dupa
nfrngerea huscarlilor
lui Harold,

200

nici o armata din Anglia nu se mai

putea opune cavaleriei feudale a
normanzilor.
n afara de aceasta, ei stiau sa
construiasca, fie pe coline, fie n
plin ses, pe niste movile" artificiale,
castele fortificate, care, n lipsa
artileriei, erau inexpugnabile. Curnd,
n toate comitatele de lnga
frontiere, taranii englezi vor face
corvoada pamntului" pentru a ridica
asemenea movile si turnuri crenelate
care vor fi folosite mai trziu ca sai
tina la respect chiar pe ei. Pe o movila
artificiala, prima constructie
trebuia sa fie un castel de lemn, pentru
ca pamntul moale nar
fi putut
sustine o constructie prea grea; ndata
ce pamntul era batatorit, piatra
nlocuia lemnul. De altfel, Wilhelm, rege
prudent, nu autoriza constructia
unor asemenea fortarete dect pentru
garnizoane regale, ca Turnul
201

Londrei, sau n provinciile din nord si

din vest, pe care le ncredinta unor
oameni siguri. Seniorilor din interior le
interzicea sa aiba castele
fortificate si el era omul care stia sa
impuna respectarea unei interdictii.
III. Era n firea Cuceritorului de a face
ca actiunile sale cele mai arbitrare
sa poarte masca dreptatii. Pentru a
distribui normanzilor domeniile
fagaduite, trebuia sai
despoaie pe nvinsi; i despuie cu forme
nregula. ncepu prin ai
lipsi de pamnt pe tradatori, tradatorii
fiind aceia
care luptasera pentru Harold, fictiune
legala care se putea sustine deoarece
el, Wilhelm, se considera suveranul
legitim. Apoi profita de numeroasele
revolte pentru a anexa coroanei noi
teritorii. Cu o nfricosatoare
asprime, reprima o razmerita n nord,
dadu foc tuturor satelor de pe un
202

ntins teritoriu, apoi construi, pentru a

domina regiunea devastata,
splendidul castel de la Durham, flancat
de o catedrala demna de bisericile
din Caen. n sfrsit, ultimul rebel
saxon, Hereward the Wake 45, fiind
nvins, trecu la organizarea regatului.
Dintre domeniile devenite legal"
vacante, pastra pentru dnsul o mie
patru sute douazeci si doua, ceea
cei
asigura deopotriva o putere militara si o
bogatie fara seaman. Dupa
dnsul, cei doi seniori mai bine
capatuiti fura fratii lui vitregi, Robert de
Mortain si Odo, episcop de Bayeux, care
primira respectiv sapte sute nouazeci
si cinci si patru sute treizeci si noua de
domenii. Celelalte domenii
erau cu mult mai mici. Unitatea fiind
pamntul cavalerului" (knight's

203

fee) dupa care se datora regelui un

calaret n timp de razboi, Wilhelm
nfiinta
numeroase domenii de unul pna la
cinci cavaleri, ai caror proprietari
trebuiau sa formeze un fel de plebe"
feudala, cu care marii seniori
nu sar
fi putut coaliza contra regelui.
Chiar si cele mai vaste domenii nu erau
dintro
singura bucata, ci
alcatuite din mosii raspndite n toata
tara. Asadar, de la nceput nu
exista o suveranitate ca aceea pe care o
va exercita n Franta un comite
de Anjou sau un duce de Bretania.
Dupa cucerire si dupa repartizarea
pamnturilor, circa cinci mii de cavaleri
normanzi, proprietari funciari sitrupa
de ocupatie n acelasi timp, aveau toata
tara n minile lor. n
204

principiu englezii fideli aveau aceleasi

drepturi ca si francezii; n realitate
toate posturile importante erau ocupate
de normanzi. Indispensabilul
Lanfranc, chemat din Caen, devenise
arhiepiscop de Canterbury. Nu se
mai stia de Geolfrid, de Wilfrid, de
Athelstan; fusesera nlocuiti cu
Geoffroy, Robert, Guillaume, Simon.
Noua nobilime engleza era formata
din oamenii Cuceritorului.
IV. Asa cum se ntmpla si n zilele
noastre n India sau n Maroc,
doua limbi erau folosite atunci
concomitent n aceeasi tara. Clasele
diriguitoare, curtea regelui, seniorii,
judecatorii vorbesc franceza. naltul
cler vorbeste franceza si latina. Actele
de guvernamnt sunt redactate n
latineste, apoi, ncepnd din secolul al
XIIIlea,
n franceza, si vechile
205

formule franceze ale regilor normanzi

vor mai fi folosite si n Anglia
secolului al XXlea:
Regele se va gndi...", Regele
multumeste bunilor
sai supusi, accepta a lor bunavointa si
vointa lui este..." Reprezentantii
locali ai seniorilor si ai regelui trebuie
sa vorbeasca franceza si saxona.
Poporul continua sa vorbeasca saxona.
Timp de aproape trei secole,
engleza va fi o limba fara literatura, fara
gramatica, o limba populara si
vorbita. Aceasta limba se va transforma
foarte repede, caci numai clasele
45 Conducator al unei rascoale
antinormande n comitatul Lincoln prin
anii 10701071.
Numele The Wake", care ar putea
nsemna
Neadormitul", i sa
atribuit ulterior, cnd persoana sa a
intrat n
legendele populare saxone.
206

207

diriguitoare sunt conservatoare n

materie de limba46. Saxona stiutorilor
de carte fusese o limba germanica, cu
cazuri complicate. Dar poporul
simplifica, si, foarte repede, engleza,
scapata de sub tutela elitelor,
dobndeste o uimitoare suplete.
Cuvintele pronuntate de oameni fara
cultura sau de straini nu pastreaza
dect silaba lor accentuata. De aici
marele numar de cuvinte cu o singura
silaba, care da poeziei engleze
densitatea ei inimitabila. Totusi, n
contact cu stapnii lor, taranii saxoni
si danezi nvata cteva cuvinte franceze,
care devin, aproape fara nici o
schimbare, cuvinte englezesti. Cuvintele
ecleziastice: prieur, chapelle,
messe, charit, grces; termeni militari:
tower este francezul tour;
standard, stindard; castle, castel;
peace, pace; n sfrsit court, curtea,

208

crown, coroana, council, consiliul,

prison si justice 47 completeaza schita
unui tablou fidel al raporturilor
administrative dintre cele doua clase. O
soarta ciudata a avut cuvntul preux,
cu care n franceza se denumea un
cavaler viteaz si care a devenit n
engleza proud, mndru, orgolios.
Punctul de vedere al stapnului si acela
al servitorului!
V. Consecintele actiunilor umane sunt
imprevizibile48. Asa cum
vremelnica dizgratie a limbii engleze
avea sai
asigure o frumusete
deosebita, cucerirea avea sa devina
punctul de plecare al libertatilor
engleze.
Regele Frantei, sarac n domenii",
ncercuit de vasali prea puternici,
va trebui sasi
cucereasca cu greutate regatul si, dupa
cucerire, sai
209

impuna o aspra disciplina; regele

Angliei, care a mpartit el nsusi
pamntul, a avut grija de interesele sale
si a mpiedicat de la nceput
formarea de mari domenii care sa
rivalizeze cu al sau. Regalitatea
engleza, nascnduse
n urma unei cuceriri, este de la
nceput viguroasa.
Indiscutabila forta a puterii centrale va
aduce dupa sine relativa sa toleranta.
n Franta birocratia regala va trebui sa
se impuna prin forta; nu
46 Afirmatie ce nu se poate sustine n
mod absolut. Daca e adevarat ca
limba consemnata n scris apanaj,
n evul mediu, al claselor
conducatoare are
tendinta de asi
fixa (relativ) formele, e tot att de
adevarat ca nu o data tocmai masele
populare sau
dovedit mai
210

conservatoare", n sensul bun, al

pastrarii tenace a traditiilor limbii
autentice, pe cnd clasele conducatoare
sau
supus unor influente
alogene, uneori pna la nstrainare.
47 Prieur prior
(vezi nota 28); chapelle capela:
messe liturghie;
charit
milostenie;
grces iertare;
tour turn;
prison nchisoare;
justice justitie.
48 Si aceasta afirmatie a autorului e
relativa. Exista si numeroase actiuni
umane ale caror consecinte sunt
previzibile, chiar daca nu cu rigoare
matematica. E adevarat nsa ca cel ce
savrseste o actiune nu poate el
nsusi prevedea toate consecintele
acesteia.
211

212

va reusi totdeauna, nici peste tot, si

numai Revolutia va termina prin
astatornici unitatea legilor. n Anglia
securitatea coroanei i va permite sa
organizeze libertatile locale, lasate
mostenire de saxoni, si sa constrnga
pe baroni la respectarea lor.
VI. Regele normand este nconjurat de o
curte, Concilium sau Curia
Regis, care corespunde aproape cu
Witanul
saxon. Wilhelm, ca odinioara
Alfred sau Eduard Confesorul, si
poarta coroana" 49 de trei ori pe an, la
Westminster, la Winchester, la
Gloucester, si duce profunde discutii
cu
nteleptii sai". Baroni, episcopi, abati
iau parte la Consiliu nu din datorie
nationala, ci din obligatie feudala fata
de suzeranul lor.

213

Convocarile sunt neregulate. Ba Marele

Consiliu e compus din o
suta cincizeci de prelati si mari nobili,
ba regele se multumeste sa se
consulte ntro
chestiune cu acei sfetnici care se afla de
fata atunci cnd
ea survine. De altfel prezenta
suveranului ajunge pentru ea sa
deavalabilitate oricarei decizii. n
absenta sa (caci fiind duce de
Normandia
trebuie sa traverseze mereu Canalul
Mnecii), un mic sfat de justitiari50,
condus de ctiva oameni de ncredere
ca Lanfranc si Odon de Bayeux,
administreaza regatul.
VII. Cucerirea normanda nu e urmata
de o ruptura brutala cu
trecutul. Aceasta ruptura ar fi fost
imposibila. Cum ar fi putut cinci mii
de oameni, fie ei ct de bine narmati,
sa sileasca un popor ntreg sa
214

renunte la obiceiuri datnd de mai

multe secole? Dimpotriva, Wilhelm,
care se considera succesorul regilor
saxoni, face bucuros apel la legile lor
si la instantele lor de judecata. El
pastreaza toate acele institutii saxone
care servesc scopurilor sale. Fyrdul,
sau recrutarea n masa, va deveni,
ndata ce populatia taraneasca se va
considera aliata coroanei (si aliantava fi
repede ncheiata), o forta utila. n
sheriffii
saxoni normandul
recunoaste pe vicecomitii sai si gaseste
n ei un instrument de guvernare.
El numeste deci un sheriff n fiecare
shire sil
nsarcineaza sa perceapa
impozitele, sa prezideze curtea de
judecata a shireului
(care se va numi
de aci nainte comitat) si, n general, sa
reprezinte puterea centrala.
215

Wilhelm nu suprima curtile manoriale

de judecata51, dar le controleaza.
n cel
priveste pe sheriff, functia sa nu este
ereditara si el nsusi se vede
controlat din cnd n cnd de trimisii
regelui, care sunt similari cu missi
49 Dupa cum reiese ntructva si din
text, expresia designeaza un fel de
adunari generale ale marilor nobili
(avnd si rosturi judiciare), prezidate
n persoana de rege, purtnd nsemnele
demnitatii sale.
50 Persoane care, conform dreptului
feudal, au misiunea de a judeca pe
supusi.
51 Manor denumirea
domeniului feudal n Anglia.

216

dominici ai lui Carol cel Mare. ntro

vreme cnd seniorii de pe continent
au dreptul sa condamne la moarte si
dreptul sa judece delicte si
contraventii52, cei din Anglia si vad
curtile de judecata supravegheate de
un rege sever. Sherifful
pedepseste abuzurile de putere si este
atent la
manifestarile de nemultumire ale
populatiei.
VIII. Daca neam
nchipui puterea regala mereu
preocupata sa
nfrnga rezistenta marilor seniori,
neam
face o imagine grosolana si
falsa despre ea. Ostilitatea dintre
Wilhelm si oamenii sai nici nar
fi fost
normala, caci acestia aveau nevoie de
el, iar el avea nevoie de dnsii. Sa
217

ne ferim, deci, sa ne imaginam Anglia

feudala ntrun
mod naiv: regele,
sprijininduse
pe popor, ca sa nfrnga cerbicia
baronilor53. n realitate
societatea medievala este relativ stabila;
baronii conlucreaza cu regele; el
si alege reprezentantii dintre ei, si de
atunci aristocratia ncepe sa joace
n viata engleza un imens rol
administrativ local, rol pe carel
va juca
pna n zilele noastre. Daca unii dintre
baroni se arata nesupusi, cei mai
multi nsa ramn credinciosi regelui sil
ajuta sa nfrnga rebeliunile.
Cnd revolta este generala, cum se va
ntmpla mai trziu n timpul
Marei Carte, nseamna ca regele sia
depasit drepturile si ca toti baronii
se apara, adesea cu sprijinul cavalerilor
si al orasenilor. De altfel,
218

perioadele tulburi sunt scurte si, cu

toate ca umplu istoria cu zarva lor,
nu trebuie sa ne faca sa uitam
ndelungatii si linistitii ani n care
regele,
nobilimea si poporul se considera
membrii unui corp unit54 si n timpul
carora, fara vlva, sa
cladit o civilizatie.
IX. Pentru ca regele sasi
poata impune controlul asupra unei
nobilimi razboinice, trebuie sa fie
mplinite doua conditii: suveranul sa
dispuna de forta militara si sa aiba un
venit asigurat. Wilhelm se poate
bizui, mpotriva celor nemultumiti, pe
multimea cavalerilor, pe propriii
sai vasali si, curnd, pe fyrd. n 1086,
la Salisbury, va cere sa i se
presteze juramnt direct de catre vasalii
vasalilor sai, astfel nct
credinta fata de rege va trece naintea
oricarui alt fel de loialitate. Ct
219

despre venituri, cele ale regelui

normand sunt considerabile. Are mai
nti veniturile sale private de la cele o
mie patru sute douazeci si doua
de domenii, n afara de arenzile
fermelor. Pamnturile lui Wilhelm aduc
o
52 Distinctie pe care dreptul feudal o
face ntre justitia majora" (Haute
justice) cauzele
criminale, si justitia minora" (Basse
justice) delicte
si
contraventii.
53 Prin baroni se ntelegeau n Anglia
marii feudali. Pe continent termenul
desemna un grad inferior n ierarhia
nobiliara.
54 Unitate aparenta, care na
putut niciodata estompa contradictiile
de
clasa dintre nobilime si masele
populare, taranesti si orasenesti.
220

221

renta anuala de unsprezece mii de

livre*, de doua ori mai mult dect
toate veniturile Confesorului. La
aceasta se adauga veniturile feudale
(reliefs, datorate de vasal n caz de
schimbare a proprietarului; aides, n
caz de cruciada, de rascumparare, de
casatorie a fiicei suzeranului, de
intrare n rndul cavalerilor a primului
nascut; gardes 55, asupra bunurilor
minorilor); danegeld, impozit funciar
preluat de la regii saxoni;
contributiile platite de oraseni, de evrei;
si, n sfrsit, amenzile. Scriptele
vistieriei arata ca pe vremea
succesorilor lui Wilhelm amenzile erau
numeroase si de multe ori ciudate:
"Walter de Caucy a dat cincisprezece
livre pentru permisiunea de a se
casatori cnd si cu cine va voi...
Wiverona de Ipswich, patru livre si o
marca de argint ca sa nu se marite
dect cu barbatul pe carel
222

va alege... William de Mandeville da

douazeci
de mii de marci regelui ca sa se nsoare
cu Isabella, contesa de
Gloucester... Sotia lui Hugo de Neville
da regelui doua sute de livre
pentru permisiunea de a se culca cu
barbatul sau, Hugo de Neville...56"
Acesta trebuia sa fi fost prizonierul
regelui. n sfrsit, regele vinde
libertati: sub regele Stefan, Londra va
da o suta de marci de argint
pentru dreptul de asi
alege sheriffii;
episcopul de Salisbury da un cal de
parada pentru a putea avea un
iarmaroc n orasul sau; pescarii platesc
pentru dreptul de a sara pesti;
profiturile justitiei se maresc o data cu
prestigiul curtilor regale.
X. Cuceritorul se angajase fata de
papalitate, n clipa cnd obtinuse
223

sprijinul acesteia, ca sa reformeze

biserica Angliei. Ajutat de Lanfranc,
mare om de stat mai curnd dect mare
om al bisericii, sia
tinut
cuvntul. Clerul englez, ignorant si
desfrnat, nu mai era respectat de
credinciosi. Preotii se mbracau ca laicii
si beau ca seniorii. Episcopii,
care ar fi trebuit sa fie alesi de preotii si
credinciosii din parohii,
cumparau voturile alegatorilor. Din
Roma, papa Grigore al VIIlea
(Hildebrand devenise papa sub acest
nume n 1073) staruia ca Lanfranc
sa impuna respectarea celibatului de
catre preoti, ca dreptul de
nvestitura a episcopilor sa fie lasat
papei si ca regele Angliei, carei
datora tronul, sai
presteze omagiul cuvenit. Lanfranc si
Wilhelm urmara
o politica prudenta. A impune preotilor
saxoni un celibat riguros ar fi fost
224

o masura periculoasa; trebuia sa se

tina seama de obiceiuri si de starea
morala din noua lor tara. Lanfranc,
italian devenit normand, ncepuse sa
scrie "noi englezii" si insula noastra".
El interzise sa se mai celebreze
*
Alti autori spun saptesprezece mii.
n.
a
55 Drept al suzeranului de a beneficia
de bunurile unui vasal minor, cu
conditia de al
ntretine pna la majorat.
56 Exemplele autorului nu sunt
corecte. Ele nu se refera la amenzi
banesti, percepute ca penalizare pentru
un delict, ci reprezinta sume
platite spre a beneficia de o exceptie de
la lege.

225

vreo noua casatorie a unui preot, i opri

pe episcopi si canonici sa aiba
femei, dar ngadui parohilor casatoriti
pna atunci sasi
pastreze
caminele. Recunoscu ca numai Roma
avea dreptul sai
destituie pe
episcopi, dar mentinu principiul alegerii
si cel al nvestiturii de catrecoroana. n
schimb, supuse judecatii Romei propria
sa cearta cu
arhiepiscopul de York si obtinu sa fie
confirmat primatul Canterburyului.
n sfrsit, regele, ntro
scrisoare ferma si respectuoasa",
refuza sa
se considere vasalul papei. Toate aceste
negocieri sunt impregnate de o
mare deferenta din partea regelui, de
bunavointa si curtoazie din partea
papei, dar se simt ncoltind inevitabilele
certuri dintre papalitate si
226

puterea civila.
XI. Doua dintre reformele ecleziastice
ale lui Lanfranc sunt
importante prin consecintele lor
ndepartate: a) si lua obiceiul de a
ntruni sinoduri", sau adunari
ecleziastice, n acelasi timp cu Marele
Consiliu. Multi prelati luau parte
concomitent la adunarea feudala n
calitate de seniori laici si
la sinodul clerului. Regele prezida
ambele
adunari, dar faptul ca erau distincte va
mpiedica mai trziu formarea, n
parlamentul britanic, a unei stari" a
clerului; b) Lanfranc si regele voira
sa aiba asupra bisericii Angliei
drepturile pe care ducele le avea asupra
bisericii din Normandia, adica nici un
papa nu putea fi recunoscut n
Anglia fara consimtamntul regelui, nu
se putea ntretine nici un fel de
227

corespondenta cu Roma fara stirea lui,

deciziile conciliilor engleze nu
aveau valabilitate fara aprobarea lui si,
n sfrsit, baronii si slujbasii
regelui nu puteau fi judecati de curtile
ecleziastice fara asentimentul
acestuia.
XII. Afirmndusi
din primii ani ai cuceririi autoritatea
asupra
nobilimii si a bisericii, Wilhelm pune
bazele unei mari monarhii. Dar el
nu este un suveran absolut. A jurat, la
ncoronarea sa, sa mentina legile
si obiceiurile anglosaxone;
trebuie sa respecte drepturile feudale pe
care
lea
acordat oamenilor sai; se teme de
biserica si o venereaza. Wilhelm
Cuceritorul nar
fi putut concepe ideea unei monarhii
absolute asa cum
228

o vor institui mai trziu Carol I si

Ludovic al XIVlea.
Oamenii din evul
mediu nici nusi
imagineaza cam cear
putea fi un stat n sensul modern
al cuvntului; echilibrul tarii lor li se
pare asigurat nu de o cheie de bolta
centrala, ci prin ntrepatrunderea
drepturilor locale, care se completeaza
si se sustin unele pe altele. Regele
normand e foarte puternic; nici o
constitutie scrisa nui
ngradeste vointa; numai daca siar
calca
juramntul de suzeran vasalii sai sar
considera autorizati a fi
nencrezatori" si a denunta juramntul
de fidelitate57. Insurectia ramne
57 n original figureaza serment de
feodalit" juramnt
de feudalitate [n
loc de fidelit fidelitate],
229

ceea ce ne pare a fi o eroare de tipar,

scapata,

230

un drept feudal si baronii o vor folosi

mpotriva regilor nedrepti. Din
nevoia de a se substitui insurectiei un
mijloc mai simplu si mai putin
periculos
pentru a pune la respect un suveran
nedrept, se vor naste putin
cte putin regulile care vor alcatui
Constitutia.
II
EFECTELE CUCERIRII.
FEUDALITATEA SI VIATA ECONOMICA
I. De pe vremea regilor saxoni
existasera tarani si seniori, colibe si
castele, dar spiritul saxon lasa sa se
adune n voie cutuma dupa cutuma
si sa se formeze o retea confuza de
relatii economice. Normanzii, cu
mintea lor limpede si constructiva,
introduc o ordine mai rigida, bazatape
231

principiul: Nici o bucata de pamnt

fara senior". n vrful ierarhiei
economice, ca si a ierarhiei politice, este
regele.
El e proprietarul tuturor pamnturilor
regatului si, pentru ca
spiritul normand sa fie perfect
satisfacut de acest edificiu logic, se
admite
ca regele nsusi a primit regatul sau de
la Dumnezeu. Dar regele nu
pastreaza pentru sine dect o parte a
pamnturilor si restul l da sub
forma de feude marilor vasali si unora
dintre cavaleri, n schimbul unor
servicii militare si al unor anumite
redevente. Sa presupunem, de pilda,
ca regele acorda o suta de manoruri
unui baron, n schimbul fagaduielii
de ai
pune la dispozitie cincizeci de cavaleri
n caz de razboi; baronul
nsusi va retine patruzeci din aceste
domenii pentru asi
232

asigura
existenta siesi si suitei sale si va da ca
feude saizeci de domenii unor
vasali de rangul al doilea n schimbul a
saizeci de cavaleri. (Marele vasal,
pentru prestigiul sau personal si
totodata pentru a evita amenzile n
cazul unor dezertari, se asigura de
ctiva soldati n plus fata de
numarulpromis regelui.) n principiu si
cu exceptia unor cazuri de crime grave,
toate feudele sunt ereditare n ordinea
primogeniturii, ceea ce evita
partajul. Seniorul si cavalerul,
neputnd face cultura extensiva, ca un
proprietar modern (pentru ca nar
gasi nici o piata unde siar
vinde
produsele), pastreaza numai o singura
ferma58 pentru nevoile domeniului
si restul pamntului l dau taranilor, n
schimbul unor redevente n

233

natura si n munca. Pe vremea

saxonilor ierarhia taranilor era tot att
de
complexa ca si aceea a nobililor,
deoarece drepturile cstigate creau
statute diferite. Se deosebeau atunci
oameni liberi, socmeni (greu de
diferentiat de oamenii liberi), cottarii,
bordarii 59. Seniorii normanzi, care
inexplicabil, n toate editiile originale.
58 Prin ferma" autorul ntelege rezerva
senioriala, sau pamntul alodial,
pe care nobilul l lucra n regie proprie,
folosind munca obligatorie si
gratuita a serbilor si pastrnd n
ntregime produsele realizate.
59 Cottarii, bordarii denumiri
ale unor categorii de tarani aflate deja
pe
anumite trepte de aservire feudala.

234

nu ntelegeau aceste subtilitati, nu prea

tineau seama de ele.
E lesne sati
nchipui ce greu i venea unui socman
saxon sa explice
situatia lui privilegiata unui cuceritor
nerabdator, a carui limba no
cunostea. Se constata astfel ca n cei
douazeci de ani care au urmat
dupa cucerire, exceptie facnd
nordestul
danez, oamenii liberi dispar
aproape cu desavrsire. Taranii devin
sau vilani (care cultivau o virgate,
circa treizeci de acri), sau cotteri (care
naveau
dect patru sau cinci
acri). Vremurile erau grele pentru micul
cultivator liber sau pe jumatateliber. n
comitatul Cambridge erau noua sute de
socmeni pe vremea lui

235

Eduard Confesorul si doar doua sute n

1086.
II. Cunoastem cu precizie compozitia
diferitelor clase ale natiunii la
douazeci de ani dupa cucerire, caci n
anul 1085, Wilhelm Cuceritorul
si purta coroana la Gloucester si avu
discutii profunde cu nteleptii sai".
Acolo arata ca danegeldul
perceput n anul precedent daduse
rezultate
dezamagitoare. Era un impozit de mare
randament (n 991 danegeldul
produsese zece mii de livre, n 1002,
douazeci si patru de mii de livre, n
1018, pe timpul lui Canut, saptezeci si
doua de mii de livre), dar, pentru
ca perceperea lui sa fie eficace, ar fi
trebuit sa existe o situatie exacta a
tuturor pamnturilor regatului. Se
hotar, asadar, la Consiliul din
Gloucester ca un numar de baroni,
numiti comisari speciali, sa cutreiere
236

tara. Iata instructiunile ce li sau

dat: Baronii regelui trebuiau sa
ntrebe, sub prestare de juramnt, pe
sherifful
shireului,
pe toti baronii
si pe francezii lor si, n ce priveste
suta60, pe preoti, pe reevei
si pe sase
vilani din fiecare sat, cum se chema
castelul, cine l ocupa n timpul
regelui Eduard, cine l ocupa acum,
cte hides de teren i apartin, cte
pluguri exista pe domeniu, cti tarani,
cti oameni liberi, cti socmeni,
cte paduri, cte pasuni, cte mori,
cte pescarii, toate acestea de trei
ori, adica situatia pe vremea lui
Eduard, situatia n momentul cnd
regele Wilhelm a daruit domeniul,
situatia din anul 1086, si de asemenea
cu ct sar
putea scoate mai mult dect acum".
237

Comisarii si ndeplinira sarcina, si

totalitatea rapoartelor lor
formeaza ceea ce se numeste Domesday
Book 61. Si pe vremea regilor
saxoni fusesera facute, fara ndoiala,
asemenea anchete statistice, fara
de care un impozit ca danegeld nu sar
fi putut ncasa, dar ancheta
normandului se deosebeste prin
precizia sa meticuloasa. Totul este
60 Hundred n
vechea engleza nsemna district, unitate
teritoriala
cuprinznd, n principiu, o suta de
familii.
61 Cartea judecatii din urma"
denumire
data acestui cadastru parcial,
dupa mai bine de o suta de ani de la
efectuarea lui. Traducerea
termenului Domesday nu e absolut
sigura, desi este admisa n general.
Sar
238

putea ca numele sa provina de la un

vechi cuvnt anglosaxon,
domes, care nsemna legi.

239

notat: La Limpsfield, Surrey, exista la

ferma domeniului cinci pluguri cu
boii lor; sunt de asemenea douazeci si
cinci de vilani si sase cotteri,
avnd paisprezece pluguri; exista o
moara care aduce doi silingi pe an, o
pescarie, o biserica, patru acri de
pasune, o padure care poate nutri o
suta cincizeci de porci, doua cariere de
piatra aducnd fiecare doi silingi
pe an, doua cuiburi de soimi n padure
si zece sclavi. Pe vremea regelui
Eduard domeniul aducea douazeci de
livre pe an; n 1066, cincisprezece
livre, acum douazeci si patru de livre".
Nici cel mai izolat individ nu
scapa anchetatorilor Cuceritorului:
Aici, n mijlocul padurilor si n afara
oricarei sute traieste un fermier
singuratic. Are opt boi si un plug al
sau.
Doi serbi l ajuta sa cultive cam o suta
de acri pe care ia
240

destelenit. Nu
plateste taxe si nu e supusul nimanui".
E un spectacol patetic si putin
comic sa vezi groaza cronicarului saxon
n fata preciziei normande: Cu
atta iscusinta a organizat ntocmirea
acestei conscriptii de catre
comisarii sai ca nici un yard de teren,
ba mai mult (mie
rusine so
spun,
cu toate ca regelui nu ia
fost rusine so
faca), na
ramas nici macar un
bou, nici o vaca, nici un porc care sa nu
fi fost nscris n registrul sau".
Daca se aduna toate cifrele consemnate
n Domesday Book, se
gasesc aproape noua mii trei sute mari
vasali si vasali care reprezinta
nobilimea si pe demnitarii ecleziastici;
treizeci si cinci de mii socmeni si
241

oameni liberi, care traiesc aproape toti

n nordest;
o suta opt mii vilani,
optzeci si noua de mii cotteri, douazeci
si cinci de mii de sclavi (care se
vor transforma n serbi n secolul
urmator), adica aproape trei sute de
mii capi de familie, ceea ce ngaduie sa
se aprecieze populatia totala a
tarii la un milion si jumatate, poate
doua milioane de barbati, femei si
copii.
III. ntrun
regim feudal, asa cum unitatea politica
este pamntul
cavalerului, care trimite pentru armata
regelui doar un singur cavaler,
unitatea economica este domeniul.
ntinderea lui varia, dar, ntrun
mare
numar de cazuri, domeniul
corespundea unui sat de astazi.
Adeseori
242

domeniile erau separate unele de altele

prin paduri sau baragane si
legate de domeniul vecin doar prin
poteci, impracticabile n timp deiarna.
n centru se afla hallul,
mai trziu castelul lordului, nconjurat
de
rezerva senioriala sau alodiul acestuia.
Cnd seniorul avea mai multe
domenii, se muta din unul n altul
pentru a consuma pe loc redeventelen
natura. n absenta sa era reprezentat
de un senesal sau de un bailiv 62.
Cmpiile si pasunile comunale au
pastrat acelasi aspect ca pe vremea
stapnilor saxoni. Vilanii trebuiau sasi
macine tot grul lor platind
un
62 Senesal, bailiv (sau bail) termeni
cu mai multe sensuri, unul din ele
fiind acela de administrator al unui
domeniu nobiliar pe care titularul
nulocuia permanent. n sudul Frantei
acestia se chemau senesali, iar n
243

nord bailivi.

244

pret mare la moara care apartinea

lordului. Multi si macinau ei
nsisigrul, pe ascuns, dar erau
condamnati la amenzi, dacai
prindea. n
fruntea taranilor se afla un reeve,
reprezentantul lor, ales de ei si care,
strns ntre bailiv si sateni, avea o viata
grea. Multe din conflictele locale
erau judecate de Curtea manoriala,
care se ntrunea la fiecare trei
saptamni, fie n hall, fie sub un stejar
traditional, si pe care o prezida
lordul sau reprezentantul sau. n
principiu nu se judecau dect delicte
marunte: William Jordan, pentru ca a
lucrat prost pamntul, amenda:
sase livre... Ragenhilda, pentru ca sa
maritat fara permisiune, da doi
silingi... Preotul bisericii, a carui vaca a
fost gasita pe pasunea seniorului,
este iertat de pedeapsa... Se amendeaza
tot satul, n afara de sapte
245

vilani, pentru ca nau

venit sa spele mieii lordului: sase
silingi, opt...
Doisprezece jurati hotarasc ca Hugh
Cross are drept asupra gardului cu
privire la care a existat o nentelegere
ntre el si William White". Pe
uneledomenii regele ngaduise dreptul
sa se judece crime mai grave. n
principiu un domeniu trebuia sasi
acopere singur toate necesitatile. si
avea cizmarul lui, rotarul lui, tesatorii
lui. Femeile torceau lna. Nu se
cumpara din afara dect sare, unelte de
fier sau de otel si pietre de
moara. Pietrele de moara, foarte rare,
veneau uneori din mprejurimile
Parisului si bailivul trebuia sa se duca
n portul de debarcare ca sa
negocieze cumpararea si sa organizeze
transportarea lor. Pentru plata
acestor importuri", domeniul exporta
lna si piei. Toate celelalte produse
246

erau consumate pe loc, n afara de

cazul cnd exista o piata n
vecinatate.
IV. Care era situatia vilanilor? Dupa o
cercetare sumara, un om de
pe vremea noastra ar considerao
destul de nenorocita. Vilanul este legat
de pamnt si nul
poate parasi, daca este nemultumit. El
e vndut o data
cu proprietatea. Un abate nu ezita sa
cumpere si sa vnda oameni
pentru douazeci de silingi. O vaduva
bogata daruieste niste vilani: Eu,
subsemnata doamna Aundrina de
Driby, aduc la cunostinta tuturor
celor de fata si viitori ca, n exercitiul
deplinelor si legalelor mele drepturi
de vaduva, iam
donat prea iubitului si devotatului meu
Henry Cole si
mostenitorilor sai, pentru serviciile
aduse, pe Agnes si fiul sau Simon, cu
247

toate bunurile si vitele lor, si ca le las

lor orice drept de serbie". Vilanul
nusi
poate marita fata fara consimtamntul
lordului, carel
pune sai
plateasca pentru asta. Daca moare
vilanul, lordul are dreptul sa
pretinda, ca drept mortuar63, cea mai
buna vita sau cel mai frumos
63 Termenul exact este droit de main
morte drept
de mna moarta. Taxa
succesorala pe care trebuia so
plateasca serbul. Numele ei ciudat pare
a
proveni din faptul ca urmasii trebuiau
sa prezinte seniorului mna
decedatului, pentru ai
dovedi moartea si a putea reclama
succesiunea
bunurilor, achitnd taxa respectiva.

248

obiect lasat de mort. Dupa senior,

preotul parohiei are dreptul sasi
aleaga partea sa de mostenire. Asa se
face ca printre veniturile unei
abatii se afla vaci, capre si porci, luati
n virtutea drepturilor mortuare64.
Socmanul nu ia parte dect la lucrari
extraordinare, de exemplu cara
grul la piata pentru lord, dar vilanul
lucreaza la ferma domeniului doua
sau trei zile pe saptamna si nca vreo
cteva zile suplimentare la
spalatul si tunsul mieilor, la culesul
nucilor, la adunatul fnului. El plateste
un mic tribut n natura: douasprezece
oua la pasti, un fagure demiere, ctiva
pui de gaina pe an, un car cu lemne. n
afara de asta,
lordul poate ridica n fiecare an de la
serbii sai o dare personala (taillage),
de valoare variabila.

249

Totalul acestor redevente pare destul de

mpovarator, dar nu era
poate mai oneros pentru taran dect un
contract de arenda din zilelenoastre. n
loc sai
ceara jumatate din produsele sale,
lordul i cere
aproape jumatate din timpul sau.
Reeveii
si bailivii
discutau cu violenta
despre aceste corvezi; dupa lungi
trguieli terminau prin a se ntelege,
mai mult sau mai putin. Anotimpul
verii trebuie sa fi fost greu pentru
vilan, cum e nca si astazi la tara, dar
iarna nu putea fi dect linistita, si
biserica veghea sa se respecte zilele de
duminica si nenumaratelepraznuiri ale
sfintilor". n sfrsit, fiecare lord trebuia
sa respecte
cutumele domeniului, adica drepturile
traditionale ale satului pe care
250

taranii nsisi se nsarcinau sa le

reaminteasca n fata curtilor de
judecata
atunci cnd aveau loc. Putin mai trziu
toate drepturile si obligatiile fura
nscrise n registrele domeniului. Cam
pe la mijlocul secolului al XIIIlea
se fixa cutuma de a nmna
detinatorilor de pamnt, la cererea lor,
o
copie dupa acele pagini din registru
care priveau pamntul si drepturile
lor. Posesorii unei asemenea copii fura
numiti copyholderi, n opozitie cu
freeholderi
65, a caror proprietate era deplina si
fara rezerve.
V. Una din cele mai grave ncriminari
aduse de indigenii englezi
Cuceritorului si normanzilor sai a fost
n legatura cu nfiintarea padurilor
regale. Ca duce de Normandia, Wilhelm
avusese imense paduri, unde
251

vna cerbi si porci mistreti. Ca rege al

Angliei, el voi sasi
asigure
distractia sa favorita si puse de se
planta aproape de capitala sa,
64 Autorul comite o eroare. Preotul
parohiei nu avea acest drept, ci numai
nobilul. Daca printre veniturile unei
abatii sunt consemnate animale,
luate ca drept de mna moarta",
acestea se luau nu n calitatea de
clerici ai membrilor abatiei, ci datorita
faptului ca o abatie avea ea nsasi
proprietati funciare, pe care locuiau si
lucrau serbi, supusi fata de
proprietarul lor manastirea
la
toate obligatiile prevazute de dreptul
feudal.
65 Proprietatea freeholderilor nu era
deplina si fara rezerve, ci supusa si
ea unor obligatii, dar mult mai reduse
dect ale copyholderilor.
252

253

Winchester, Padurea Noua, distrugnd,

dupa cum spun cronicarii,
saizeci de sate, cmpii fertile, biserici si
ruinnd mii de locuitori. Cifrelepar
exagerate, dar lucru cert este ca
padurile regale au fost o plaga. n
secolul urmator ele vor acoperi o treime
din suprafata regatului66.
Padurile erau proteguite de legi crude.
Pe vremea lui Wilhelm, cui ucidea
o caprioara sau un cerb, i se crapau
ochii. Era interzis, sub pedeapsa
mutilarii, sa se atinga cineva de porcii
mistreti sau de iepuri. Mai trziu
uciderea unui cerb n padurea regala
atragea pedeapsa cu
spnzuratoare. Pasiunea Cuceritorului
se dovedea aici mai puternica
dect spiritul sau politic.67 Scriitorii
timpului ncercau sa justifice
asprimea legilor padurii spunnd ca
padurea scapa de sub legislatia
254

comuna a regatului; regele si uita acolo

orice grija, pna si aceea de a se
comporta drept cu supusii sai.
VI. La nceput, cucerirea schimba prea
putin soarta micilor orase
saxone. Celor care rezistasera li sau
darmat zidurile; ici si colo oamenii
regelui demolara cteva case pentru a
face loc castelului fortificat
normand; n schimb, pacea
Cuceritorului ngadui primilor
negutatori sa
se mbogateasca. Libertatile Londrei
fusesera n mod prudent confirmate:
Wilhelm, rege, saluta cu prietenie pe
William68, episcopul, si pe
Godefroy, reeveul
fortului, si pe toti orasenii aflati n
Londra, francezi si
englezi. Si va fac cunoscut ca va voi
lasa sa va bucurati de toate legile de
care vati
bucurat si pe vremea regelui Eduard. Si
vointa mea este ca
255

fiecare copil sa fie mostenitorul tatalui

sau, dupa moartea acestui tata. Si
nu voi ngadui nimanui sa savrseasca
fata de voi vreo nelegiuire.
Dumnezeu sa va aiba n paza lui".
Noi mestesugari venira din Normandia
n urma armatelor. Se aflau
printre ei si negutatori evrei. Pozitia
acestora n comunitatea crestina, n
care toate tranzactiile se bazau pe
juraminte religioase, nu putea fi dect
precara. Deoarece ziua lor de odihna nu
coincidea cu aceea a crestinilor
(sabatul lor fiind smbata), le venea
greu sa se ndeletniceasca cu munca
cmpului si chiar sa tina vreo
pravalie69. Mijloacele normale de
cstigare
66 Enormele suprafete de paduri
intrate n posesia regilor normanzi nau
rezultat nsa din plantatii, ci din
trecerea fortata n proprietatea lor a
padurilor existente.
256

67 Facem nsa observatia ca ntinsele

paduri pe care si lea
atribuit
Wilhelm Cuceritorul reprezentau si o
resursa economica, nct nu se
poate considera ca pasiunea pentru
vnatoare ar fi fost unicul mobil al
acestor confiscari masive de paduri.
68 William episcop
de Londra ntre 1051 si 1075.
69 Argumentarea autorului nu e
convingatoare, iar partial e inexacta.
Neconcordanta dintre sabat si odihna
duminicala na
putut constitui un
motiv serios pentru mpiedicarea
evreilor de a se ocupa cu munca
cmpului. Motivele mai plauzibile sunt:
normele rigide ale comunitatilor

257

a existentei fiindule
interzise, recurgeau la acea ocupatie pe
care
biserica nu o permitea catolicilor:
mprumutul de bani. Textele
evangheliei, interpretate n litera lor, nu
admiteau ca banul, care e steril,
sa produca vreo dobnda. (Tot astfel
religia interzice musulmanilor, nca
si astazi, sa pretinda sau sa primeasca
vreo dobnda.) n secolul al XIIlea
un baron normand care avea nevoie de
o suma de bani pentru a se
duce la razboi trebuia sa se adreseze
evreilor, care cereau dobnzi
enorme, camataresti. Urti n acelasi
timp ca dusmani ai lui Hristos si ca
zarafi, acesti nenorociti (care locuiau n
cartiere speciale, jewries) erau
victimele firesti ale oricarei manifestari
a furiei populare. Singurul lor
protector era regele, caruia i
apartineau, trup si suflet, ca un serb
258

seniorului sau. Winchester, oras regal,

era singurul n care evreii puteau
dobndi drepturi de oraseni; i ziceau
Ierusalimul englez. Titlurile de
credit ale evreilor erau pastrate ntro
sala speciala din palatul Westminster
si creantele lor, ca si ale regelui, erau
privilegiate. Unul dintre ei,
Aaron de Lincoln, deveni sub Henric al
IIlea
un adevarat bancher si att
de important nct, atunci cnd muri,
pentru a lichida afacerile sale,
trebui sa se nfiinteze un serviciu
special al vistieriei: Scaccarium
Aaronis.
n schimbul acestei protectii, regele,
cnd avea nevoie de bani, cerea de
la evrei. n anii normali acestia aduceau
vistieriei trei mii de livre, a
saptea parte din veniturile totale ale lui
Henric al IIlea.
n casele de
259

bani ale evreilor gasira regii normanzi

forta de ai
supune pe baroni".
VII. Taranii saxoni si danezi fura, fara
ndoiala, tot att de indignati
ca si cronicarul cnd vazura pe regii
normanzi facnd, cu o minutiozitate
rusinoasa, statistica bunurilor
fiecaruia, ncasnd cu strasnicie
impozitele si stabilind n toata tara
baroni straini. Dar ordinea noua
leaducea cel putin siguranta. n regimul
feudal si sub un rege puternic,
daca omul din popor nu era liber sa se
deplaseze, sasi
vnda bunurile,
sasi
schimbe meseria, cel putin locul pe
carel
ocupa n armatura
sociala nui
era contestat. Pamntul nu putea fi
vndut dect o data cu
260

el; nu stia ce sunt crizele si vnzarea n

pierdere. Nimeni nul
putea
legalmente lipsi de mijloacele de asi
produce el nsusi hrana sa si a
familiei. Era mai putin ferit de erorile
judiciare dect un om din zilele
noastre, dar regii normanzi aveau sa se
straduiasca sai
dea garantii, si
seniorul nsusi trebuia sa respecte
cutuma. Fireste, ar fi o naivitate sa ne
nchipuim ca oamenii ar fi fost atunci
multumiti de soarta lor.
Umanitatea a fost ntotdeauna
mpartita, aproape n mod egal, n
optimisti si pesimisti. Dar n secolul al
XIIlea
cea mai mare parte a
satesti, care admiteau cu mare greutate
stabilirea n sat a unui nou
venit, deprinderea (fortata de
circumstante) a evreilor emigrati la nord
de
261

Mediterana cu ocupatii urbane si, ntro

buna masura, intoleranta
religioasa crestina. Ct despre afirmatia
ca evreii nu puteau tine pravalie,
ea este inexacta, chiar daca restrictii au
existat.

262

englezilor nu pot concepe o alta stare

sociala dect aceea n care traiau.
Desi nu se dadeau n laturi sa
dezaprobe moravurile preotilor, sunt
sincer religiosi si considera un rege uns
si ncoronat ca un personaj
sfnt. Legatura personala dintre ei si
seniorul lor le apare ca fireasca.
Atta timp ct va persista amintirea
pericolelor din trecut, a invaziilor
pirateresti, a satelor jefuite, existenta
unei clase militare le va parea
necesara. Abia n secolul al XIIIlea
sistemul feudal va ncepe sa apara ca
inutil si apasator ntro
societate care, gratie lui, cunoaste mai
multa
siguranta. Si, putin mai trziu,
ntocmai ca orice regim de ordine, el va
sucomba n urma succeselor sale.
III

263

FIII CUCERITORULUI
I. Timp de douazeci si unu de ani
Wilhelm domni asupra Angliei, cu
o asprime care a dat bune rezultate,
purtndusi
coroana" de trei ori pe
an, la craciun, la rusalii si la pasti,
luptnd mpotriva baronilor prea
ambitiosi, vnnd cerbi si ducnduse
din cnd n cnd n Normandia,
pentru a se apara mpotriva ncalcarilor
regelui Frantei. ntruna
din
aceste campanii, cnd tocmai
recucerise Mantes, marele om fu ranit
mortal. Calul sau aluneca si el se lovi
de oblncul seii, provocndusi
o
contuzie interna n urma careia a
murit. Sfrsitul sau fu destul de
patetic. Nu iubise pe lumea asta dect
pe Matilda, sotia sa (care murise),
264

si poate, n felul sau, posac, pe

ministrul sau Lanfranc (care nu era de
fata). Dintre cei trei fii, pe care nui
facuse niciodata partasi la opera de
guvernare, preferatul sau era al doilea,
Wilhelm Rufus, sau cel Rosu,
numit astfel din cauza culorii
mbujorate a obrazului sau; lui i lasa
mostenire coroana Angliei. Lui Robert,
fiul cel mai mare, pe care nul
stima prea mult, i lasa pna la urma si
asta cu regret Normandia,
prevestind ca, sub un asemenea
suveran, nimic bun nu se va ntmpla
acolo. Al treilea, Henric, nu primi dect
cinci mii de marci de argint.
Dupa care Cuceritorul muri si fu
nmormntat la Sfntul Stefan din
Caen, n prezenta unei asistente putin
numeroase. Corpul, umflat, facu
sa plesneasca sicriul. Astfel ca spune
cronicarul acel
ce n viata
265

fusese acoperit de aur si pietre

pretioase nu mai era acum dect
putreziciune". Cei trei fii plecasera deja
sasi
culeaga fiecare partea lui de
mostenire. Rufus se mbarcase pentru
Anglia cu o scrisoare din partea
parintelui sau catre Lanfranc, care
primi sal
ncoroneze la Westminster.
De asta data nu Consiliul facuse
alegerea; baronii acceptara ca rege pe
cel indicat de arhiepiscop. Era un semn
al puterii crescnde a bisericii.
II. Wilhelm Rufus nu era prost, dar
navea
nici o cultura. Baiatul
acesta corpolent, nu prea bine cladit,
brutal, blbit, sarcastic, nui

266

pretuia pe lumea asta dect pe

razboinici. ntro
vreme de pietate universala,
el si arata pe fata aversiunea fata de
preoti si hulea cu o placere
salbatica. Cnd calugarii se plngeau
ca nu pot plati un impozit prea
greu, el raspundea, aratnd relicvele:
Cum, nau
ei sicriele acelea de aur
si argint pline de oseminte de cadavre?"
Marile lui bucurii erau
banchetele pe care le dadea, la craciun
si la pasti, baronilor sai; pentru a
le spori stralucirea, i folosi timp de doi
ani pe meseriasii din Londra ca
sa construiasca Hallul
din Westminster, considerat atunci a fi
cel mai
magnific edificiu al regatului si care
urma sa devina sediul Curtii de
justitie. Curtea lui Rufus fu Mecca
aventurierilor". Pentru a ntretine
267

sutele de cavaleri mercenari veniti din

toate tarile, institui niste taxe
contrarii cutumei. El fagaduise totusi,
n clipa ncoronarii, sa respecte
legile: Dar cine poate sa tina tot ceea
ce promite?", spunea el n mod
cinic.
A luptat victorios mpotriva mai multor
rebeliuni ale baronilor, care
voiau sal
nlocuiasca cu fratele sau mai mare,
Robert de Normandia. Nu
bietul Robert, om fara tarie de caracter
si plin de datorii, concepuse
planul acesta, ci seniorii, care se
gndeau ca el ar fi un suveran mai
maleabil dect Rufus. Este un fapt
remarcabil ca, pentru a pune la
respect ceata sa de normanzi, regele a
convocat fyrdul
englez. Le fagadui
taranilor saxoni reducerea taxelor; ei
avura naivitatea sal
268

creada si se
batura pentru dnsul. ndata ce se
simti stapn pe situatie n Anglia,
urmatorul obiectiv al lui Wilhelm al
IIlea
fu recucerirea Normandiei, de
la fratele sau. Situatia creata n urma
cuceririi era grea. Seniorii vasali ai
regelui Angliei erau si vasalii ducelui de
Normandia pentru domeniile lor
de pe continent. Aceasta dubla
suveranitate crea situatii confuze.
Regele
nu reusi sa puna stapnire pe
Normandia prin forta, dar, cnd fratele
sau pleca n prima cruciada, Rufus i
mprumuta zece mii de marci si
primi ducatul n gaj. Roscovanul nsusi
nu a mers niciodata n cruciada
si supusii sai nu sau
aratat mai entuziasti dect el. Niciodata
nu se
vazu n Anglia spectacolul devenit
obisnuit n satele franceze: serbii
269

plecnd spre Ierusalim si trnd fiecare

dupa el un car n care se aflau
copiii si nevasta. Ctiva seniori
normanzi, evlaviosi sau aventurosi,
luara
crucea; poporul saxon continua sasi
cultive ogoarele.
III. ntre biserica romana, reorganizata
de Grigore al VIIlea,
si
monarhiile civile izbucnirea unui
conflict devenea inevitabila. Scopul
urmarit de papa era nobil: Dorea sa
reformeze biserica pentru a o face
demna ca ea sa reformeze lumea".
Clerul, socotea el, si pierduse
prestigiul pentru ca se amesteca prea
mult n treburile lumii laice. Daca
omul bisericii depindea de seniori sau
de regi, el nu putea arata n lupta
sa mpotriva pacatului si a necredintei
nici acelasi curaj, nici aceeasi
intransigenta pe care lear
270

fi aratat daca nu depindea dect de sefii

sai
spirituali. Acesta este sensul profund al
asaziselor
certuri pentru
nvestitura care au tulburat Anglia si
Europa. Episcopii aveau atunci un

271

dublu caracter: erau principi ai

bisericii, si ca atare nu depindeau dect
de papa si de Dumnezeu; dar mai erau
si seniori vremelnici, proprietari
de mari feude, si ca atare trebuiau sa
presteze omagiu regelui, seniorul
lor. Multi episcopi se simteau umiliti de
atare nvestitura laica:
Stapnim aceste pamnturi n numele
lui Dumnezeu si al saracilor",
spuneau ei. Dar, daca dupa alegerea
lor, ar fi refuzat sa presteze omagiu
regelui, acesta nu lear
fi recunoscut dreptul asupra
pamnturilor
episcopatelor.
IV. Daca papalitatea ar fi cedat n
chestiunea nvestiturii, ar fi riscat
sa vada biserica n minile unor favoriti
ai puterii civile, poate chiar n
minile simoniacilor si ale ereticilor.
Daca regele ar fi cedat, ar fi ajutat la
272

instaurarea n regatul sau a unei puteri

rivale asupra careia nar
fi avut
de aci nainte nici o autoritate. Pericol
cu att mai mare cu ct aceasta
putere parea sa devina ostila monarhiei.
Multi teologi sustineau ca orice
guvernare civila era nascocirea unor
oameni nestiutori de Dumnezeu si
ndrumati de diavol. Zadarnica este
autoritatea legilor daca ea nu
pastreaza chipul legii divine, si fara
valoare dorinta printului daca nu e
conforma cu rnduielile bisericesti",
scria Ioan de Salisbury 70. Cu
asemenea pretentii, papa parea sa
aspire la dominatia universala. Regii
nu puteau dect sa opuna rezistenta,
dar era riscant pentru ei sa intre n
conflict cu vicarul lui Dumnezeu, att
de venerat de supusii sai.
mparatul Germaniei, care facuse
aceasta ncercare, a trebuit sa se
umileasca la Canossa (1077).
273

Nu se poate spune ca cearta pentru

nvestitura a fost primul conflict
dintre biserica si stat, deoarece statul
nu exista nca. Dar era un conflict
ntre biserica si monarhie, care se
considerau amndoua instituite de
unul si acelasi Dumnezeu.
V. Atta timp ct a trait Lanfranc,
prestigiul sau a mentinut
echilibrul. Dupa moartea sa (1089),
regele ncearca sa nul
mainlocuiasca. si lua drept consilier
intim pe un anume Ranulf Flambard,
nascut din parinti umili, spirit vulgar, si
nu numi nici un arhiepiscop la
Canterbury. Pastra astfel pentru el
veniturile arhiepiscopiei si gasi
metoda att de avantajoasa nct, la
moartea lui, unsprezece abatii mari
si zece episcopate se aflau vacante.
Pentru scaunul din Canterbury nsa
sa
274

exercitat o presiune violenta asupra lui

Wilhelm, din partea bisericii
si a baronilor, ca sal
numeasca pe Anselm71, staretul din
BecHellouin.
Italian, ca si Lanfranc, dar mult mai
putin interesat de treburile laice,
70 Filozof scolastic (circa 11201180).
O revenire asupra lui n cap. IX, 2,
paragraful I si III.
71 Unul din cei mai celebri
reprezentanti ai filozofiei scolastice
(10331109).

275

Anselm era un sfnt caruia viata

terestra i se parea un vis scurt si
zadarnic, fara alt sens dect acela de a
fi o pregatire pentru viata eterna.
A trebuit sa survina o boala grava a
regelui pentru ca acesta sa accepte,
ntrun
moment de teama, nvestirea lui
Anselm, care, de altfel, protesta.
A fost nevoie sal
trasca literalmente pe arhiepiscop la
patul regelui,
care ia
pus cu forta inelul n deget si crja n
mna, n timp ce episcopii
intonau un Te Deum". Dar daca Anselm
avea modestia unui sfnt, avea
si fermitatea sfintilor si era hotart sa
faca ca demnitatea bisericii sa fie
respectata n persoana sa. ntre rege si
arhiepiscop ncepu o lupta cnd
surda, cnd ascutita. Regele l ura pe
arhiepiscop si nu se ferea so
276

arate. Arhiepiscopul l privea pe rege

drept n ochi sii
reprosa viciile.
mpotriva vointei regelui, Anselm l
recunoscu pe papa Urban, caruia
mparatul Germaniei ncercase sai
opuna un antipapa.
Dupa acest act de sfidare, arhiepiscopul
trebui sa paraseasca n
graba regatul si sa se refugieze la Lyon.
Scaunul arhiepiscopatului de
Canterbury ramase din nou vacant si
regele i ncasa veniturile, dar visa
urt si, cu tot sarcasmul sau, nu era
linistit n privinta mntuirii
sufletului. Nu avu ragaz sa sio
asigure, caci n anul 1100, ducnduse
la vnatoare n Padurea Noua, o
sageata l lovi drept n inima. A fost un
accident sau o crima? Nu sa
stiut niciodata.

277

VI. n acele vremuri aspre, un

mostenitor navea
ragazul sa respecte
bunacuviinta.
Al treilea fiu al Cuceritorului, Henric,
care participa la
acea vnatoare, lasa pe teren corpul
nensufletit al fratelui sau si se grabi
sa alerge la Winchester ca sa i se
nmneze cheia tezaurului regal. Sosi
tocmai la timp, caci abia o luase, si
vistiernicul Guillaume de Breteuil
veni so
reclame n numele lui Robert, duce de
Normandia, mostenitorul
legitim. Dar Henric puse ctiva baroni
prieteni sal
proclame rege, n
mare graba, fiind ncoronat, n lipsa
unui arhiepiscop, de catre episcopul
Londrei. Totul era n afara regulilor, dar
fu tolerat. Robert era departe,
era un strain, avea o reputatie proasta.
Henric trecea drept energic si
278

instruit, mai ales n ale dreptului. De

altfel, deveni popular chiar n ziua
ncoronarii, acordnd o carta. Aceste
promisiuni electorale erau atunci,
mpreuna cu insurectia, singurele
mijloace de a limita prerogativele
regale. Henric I se angaja, prin carta sa,
sa respecte legile lui Eduard
Confesorul", sa aboleasca obiceiurile
rele" introduse de fratele sau, sa
nu lase niciodata disponibile beneficiile
ecleziastice si sa nu mai
perceapa impozite feudale
nereglementare. Dupa primele sale
acte, el
inspira ncredere; l baga la nchisoare
pe Ranulf Flambard, l rechema
pe Anselm si, mai ales, se nsura cu o
femeie de snge regal englez,
Edith, fiica regelui Scotiei, Malcolm, si
descendenta a lui Athelred.
Aceasta casatorie indigena" strni
ironia nobililor normanzi, care,
279

parodiind ciudatenia numelor saxone,

dadura regelui si reginei poreclele
de Godric si Godgifu, dar entuziasma
poporul anglosaxon,
care se
complacu sa numeasca pe primul fiu al
regelui Atheling", asa cum

280

stramosii lor i numisera pe primii

nascuti ai regilor saxoni. Dupa
aceasta casatorie care nlesni fuziunea
celor doua semintii, pozitia lui
Henric n Anglia deveni att de solida
nct rascoala prietenilor frateluisau
Robert fu zadarnica. n 1106, n urma
victoriei de la Tinchebray,
victorie engleza repurtata pe solul
normand si care paru a fi revansa
pentru Hastings, regele Henric cuceri
Normandia. Dupa lungi discutiiasupra
nvestiturii, facu pace cu papalitatea
printrun
compromis. n
viitor regele renunta sa remita el nsusi
episcopului crja si inelul, dar n
schimb, episcopul, o data nvestit,
trebuia sa presteze omagiu suveranului
pentru feudele sale laice. Henric, foarte
ntelept, rezistase
sugestiilor arhiepiscopului de York, care
l sfatuia sa opuna rezistenta:
281

Ce nevoie au englezii spunea

prelatul sa
primeasca de la papa din
Roma vointa lui Dumnezeu? Navem
oare sfintele scripturi care ne nvata
ceavem
de facut?" Butada nu avea sa fie
urmata de nici o consecinta,
dar, nca pe atunci, n mintea acestui
arhiepiscop englez lua nastere
spiritul protestant".
VII. Dupa victoria sa mpotriva
baronilor rasculati, domnia lui
Henric I fu destul de linistita. El se
folosi de linistea aceasta ca sasi
organizeze regatul. Era un mare jurist
si, sub domnia sa, curtile regale
de judecata se dezvoltara n dauna
celor feudale. Aproape toate crimele
fura de aci nainte considerate ca
atentate la pacea regelui si aduse n

282

fata curtilor acestuia. Institutia

juratilor, aflata nca n faza de nceput
si
mprumutata de catre normanzi de la
franci, era o metoda foarte veche
pentru determinarea unui fapt prin
marturia acelora care puteaucunoaste
adevarul. n vremea cnd se alcatuise
Domesday Book, Wilhelm
I a recurs la jurati locali pentru a stabili
drepturile de proprietate n
fiecare sat. Putin cte putin regele si
lua obiceiul de a convoca asemenea
jurii pentru a decide asupra
chestiunilor de fapt n toate procesele
criminale. Apoi si persoanele
particulare cerura sa se foloseasca de
juriul
regal. Regele le acorda acest drept, dar
le puse sa plateasca. Curtile
locale, prezidate mai nti de sheriff,
apoi de judecatori veniti de la curtea
regala, si asistati de jurati, nlocuira
putin cte putin jurisdictiile
283

senioriale. Dar nu e cazul sa ne

nchipuim ca sar
fi produs conflicte pe
plan local. Schimbarea a decurs treptat.
VIII. La curtea centrala a regatului
administratia devenea din ce n
ce mai complexa. Se gasea acolo un
mare justitiar (Ranulf Flambard,
apoi Roger de Salisbury), un vistiernic,
un cancelar (cuvntul vine de la
cancer, crab. La romani cancellarius
era un grefier care statea ad
cancellos, lnga niste grile n forma de
crab care desparteau pe judecatori
de public). La nceput cancelarul nu era
dect seful capelei regale. Dar
preotii acestei capele, deoarece stiau sa
scrie, erau nsarcinati sa copieze
si sa redacteze documentele, astfel ca
importanta sefului lor crescu

284

repede. Lui i fu ncredintat sigiliul

regal. (Abia pe vremea regelui Ioan fu
nfiintat, alaturi de Marele sigiliu, si
Sigiliul privat.) Finantele erau
administrate de Curtea esichierului,
care se ntrunea de doua ori pe an,
de pasti si de sfntul Mihail, la
Winchester. Toti sheriffii
din regat
trebuiau sai
prezinte socotelile. Gaseau acolo, stnd
n fata unei mese
mari, pe cancelar, pe episcopul de
Winchester, si un reprezentant al
cancelarului, care, mai trziu, cnd
acesta va fi prea ocupat cu alte
treburi si nu va putea veni n persoana,
avea sal
nlocuiasca si sa devina
cancelarul vistieriei. Pe postavul mesei
erau trasate linii orizontale si
sapte linii verticale pentru penny,
silingi, livre, zeci de livre, sute de livre,
285

mii de livre si zeci de mii de livre. De

unde si numele de esichier72.
Sheriffii
intrau pe rnd si enumerau cheltuielile
facute pentru coroana.
Un slujbas nota sumele indicate prin
plasarea de jetoane n diferite
coloane. (Zeroul, inventie foarte subtila
a arabilor, nu era cunoscut pe
atunci de englezi.) Apoi sherifful
indica ncasarile, notate la rndul lor
prin jetoane, care, asezate deasupra
celor precedente, le anulau.
Excedentul de jetoane reprezenta soldul
creditor al vistieriei, si sheriffii
trebuiau sa verse suma n penny de
argint, n timp ce slujbasii Marelui
registru, sau Registrul pipei73, notau
sumele pe rulouri de pergament
care ni sau
pastrat ncepnd din 1131. Recipisa
nmnata sheriffului
consta dintro
286

bucata de lemn, numita tally, care se

cresta pe latimea de
o palma pentru o mie de livre, pe
latimea degetului gros pentru o suta de
livre, si asa mai departe, dupa care se
taia n doua. Jumatate servea
drept recipisa sheriffului,
cealalta de control pentru vistierie.
Daca ntro
zi trebuia sa se faca dovada platii, era
destul sa se apropie cele doua
bucati de lemn. Concordanta
crestaturilor si a fibrelor lemnului facea
orice frauda imposibila, si metoda era
att de sigura nct a fost folosita
de Banca Angliei pna n secolul al
XIXlea.
(Mai e si astazi folosita n
Franta de unii brutari de la tara). Prin
reprezentantii vistieriei sa
format
solida traditie financiara pe care o
continua astazi functionarii
287

Ministerului de finante englez.

IX. Pacea regelui nu fusese niciodata
att de senina, nici situatia
72 Tabla de sah. Denumirea Vistieriei
si, ulterior, a Ministerului de
Finante.
73 Pipe Roll nseamna, probabil,
Registrul Fluierului", nume care i sar
fi dat din cauza asemanarii rulourilor
de pergament rasucite cu un soi
de fluier din acel timp, numit Pipe.
Documente inestimabile pentru istoria
economicosociala
engleza, aceste
Pipe Rolls sau
pastrat, sporadic, ncepnd cu anul
11301131,
iar de la
10551056
sau
pastrat continuu pna la 1834 (!), cnd
o reforma n
organizarea esichierului lea
288

nlocuit cu alte mijloace de evidenta

financiara.

289

dinastiei att de puternica, cnd

deodata un accident imprevizibil
destrama sperantele tuturor.
Mostenitorul tronului, Athelingul
William,
ntorcnduse
din Normandia cu un grup de prieteni,
pe o nava numita
Corabia Alba, aceasta sa
scufundat din pricina manevrei gresite
a unui
pilot beat. Cnd regele Henric afla
vestea a doua zi, lesina de durere.
Deoarece nu voia cu nici un pret sa lase
regatul fiului lui Robert,
Wilhelm de Normandia, pe carel
ura, desemna ca mostenitoare, n 1126,
pe fiicasa,
Matilda, vaduva lui Henric al Vlea,
mparatul Germaniei. n
scopul de ai
asigura acesteia fidelitatea baronilor,
obtinu ca Marele
290

Consiliu sai
presteze omagiu. Apoi, pentru apararea
frontierelor
Normandiei, marita, pentru a doua
oara, pe viitoarea regina a Angliei cu
Geoffroy de Anjou, vecinul cel mai
puternic al ducatului. Casatoria
aceasta cu un strain nu fu pe placul
englezilor. Multi ncepusera sa
regrete ca sau
legat cu juramnt n favoarea unei
femei si sa
putut
prevedea nca de pe atunci ca la
moartea lui Henric se vor produce
tulburari.

X. Cei trei regi normanzi: Cuceritorul,

Roscovanul si Henric I74
slujisera bine patria lor adoptiva;
facusera sa domneasca ordinea,
mentinusera un echilibru acceptabil
ntre drepturile bisericii si ale
291

suveranului, organizasera finantele

publice, reformasera justitia. Englezii
le datorau mult si o stiau. Cronicarul
anglosaxon,
care nu poate fi
banuit de indulgenta fata de normanzi,
dupa ce relateaza moartea lui
Henric I, adauga: Era un om viteaz
acest rege si bagase mare spaima n
oameni.
Pe vremea sa nimeni nu cuteza a
savrsi vreo nedreptate. El a
nstapnit pacea att pentru oameni
ct si pentru animale; puteai
calatori prin regatul sau, ncarcat de
orict aur sau argint, si nimanui nu
iar
fi trecut prin gnd sa te ntmpine
altminterea dect cu cuvinte
binevoitoare". Pacea regelui este marele
titlu de glorie al monarhiei si
aceea care, la sfrsitul secolului al
XVlea,
i va asigura triumful.
292

IV
ANARHIA. HENRIC AL IILEA.
CONFLICTUL CU THOMAS
BECKET
I. Nouasprezece ani de anarhie facura
poporul englez sa aprecieze
fericirea de a trai sub o guvernare
puternica si relativ justa. Henric I o
desemnase ca mostenitoare pe fiicasa
Matilda, sotia contelui de Anjou.
Dar dupa moartea regelui, se ivi un alt
pretendent: Stefan de Blois,
74 Mentionam ca si Henric I a avut un
supranume: Beauclerc carturarul.

293

nepotul Cuceritorului prin fiicasa

Adela. Locuitorii Londrei si o clica
putin numeroasa de baroni l
proclamara rege pe Stefan si regatul
semparti n partizanii Matildei si n
partizanii lui Stefan. nceputurile
acestuia din urma fura stngace. Cnd
miseii si dadura seama spune
cronicarul ca
era om blnd, moale si bun si ca el nu
va mplini cu
strasnicie dreptatea, atunci ncepura a
chibzui la fel de fel". Pretutindeni
se ridicara castele fortificate fara
nvoirea regelui. Orasul Londra, imitnd
o noua moda continentala, se proclama
comuna"75. Unii seniori, scapnd
de orice control, devenira adevarati
banditi. i foloseau pe tarani
pentru corvezi de constructie si, dupa
ce castelul era gata, l umpleau de

294

osteni, numai diavoli si soi rau". Pe cei

care le stateau mpotriva i
supuneau la torturi ngrozitoare.
Barbatii erau spnzurati de picioare si
prjoliti ca jamboanele. Altii erau
aruncati, ca eroii din povestile cu zne,
n donjonuri pline de broaste rioase si
de vipere. Ciudat e ca acesti
nobili banditi, nfricosati de ideea
damnatiunii, ctitoreau n acelasi timp
manastiri. Numai n timpul domniei lui
Stefan au fost zidite mai mult de
o suta de lacasuri crestine.
II. Tipul aventurierului din acele
vremuri este Geoffroy de
Mandeville, care a tradat rnd pe rnd
pe Matilda si pe Stefan, a reusit
sa fie numit de ambii pretendenti
sheriff ereditar al mai multor comitate
si a murit rapus de o sageata ratacita
n mod fericit (1144). Nu se mai
lucra pamntul; orasele erau lasate pe
mna jefuitorilor; singurul refugiu
295

ramnea religia. Niciodata oamenii nu

se rugasera atta; sihastrii se
statorniceau n paduri; abatiile
cisterciene76 desteleneau padurile din
nord si Londra se mpnzi de biserici.
Anglia avea impresia ca
Dumnezeu si toti ngerii lui dormeau" si
ca trebuiau treziti printrodublare
a zelului religios. n sfrsit, n 1152,
tnarul Henric, fiul Matildei
(si care, n urma mortii tatalui sau,
Geoffroy, devenise conte de Anjou),
se ntlni, gratie arhiepiscopului de
Canterbury77, cu Stefan. Biserica,
jucndusi,
n mod util de asta data, rolul ei de
arbitru, redacta un tratat,
care, semnat la Wallingford, fu
confirmat la Westminster.
Stefan l adopta pe Henric, l asocia la
administrarea regatului sil
declara mostenitorul sau. Stefan si
Henric, episcopii, comitii si toti
barbatii
296

bogati" jurara ca pacea si unirea vor

domni de aci nainte n toata
Anglia. Putin mai trziu Stefan muri si
Henric deveni rege, fiind primit cu
mare entuziasm, caci era pe buna
dreptate".
75 "Comuna" oras
care obtinuse autonomie administrativa
76 Ale ordinului calugaresc numit astfel
dupa manastirea de la Cteaux
din Franta (pe atunci n Burgundia),
unde acesta a luat fiinta la
nceputul secolului al XIIlea.
77 Theobald arhiepiscop
ntre 1139 si 1161.

297

III. Henric al IIlea

Plantagenetul descindea dintro
puternica si
cumplita familie. Printre stramosii sai
angevini se afla si Foulque cel
Negru, despre care se spunea ca ar fi
pus sa i se arunce sotia n flacari si
ca la
constrns pe propriul sau fiu sai
ceara iertare n patru labe,
nseuat ca un cal. Se povestea ca una
din bunicile lui, contesa de Anjou,
ar fi fost vrajitoare si ar fi zburat ntro
zi prin fereastra unei biserici. Fiul
sau Richard va spune mai trziu ca o
astfel de familie nu putea fi dect
nvrajbita, caci toti purcedeau de la
diavol si la diavol se vor ntoarce.
Henric al IIlea,
el nsusi, avea un caracter aspru, o
forta vulcanica", o

298

cultura uimitoare si maniere

seducatoare. Adolescent zdravan, cu
gtul
de taur, cu parul rosu tuns scurt,
placuse grozav de mult reginei Frantei,
Eleonora de Aquitania, cnd venise sa
presteze omagiu slabului rege
Ludovic al VIIlea
pentru provinciile Maine si Anjou.
Femeie cu un
temperament tot att de violent ca acela
al angevinului, Eleonora se
maritase spunea
ea suspinnd cu
un calugar, si nu cu un rege". Ea si
tnarul Henric se ntelesera de ndata.
Eleonora obtinu divortul si, dupa
doua luni, lua de barbat, la douazeci si
sapte de ani, pe baiatul acesta de
nouasprezece, caruia i aducea ca
zestre imensul ducat de Aquitania,
adica Limousin, Gasconia, Perigordul,
cu drepturi de suzeranitate peste
299

Auvergne si comitatul de Toulouse.

Henric al IIlea,
care avea de la mama
sa, Matilda, ducatul de Normandia, si
de la tatal sau, Geoffroy, Maine si
Anjou, devenise mult mai puternic n
Franta dect nsusi regele Frantei.
Abia de i se mai putea spune rege al
Angliei. Din treizeci si cinci de ani
de domnie, el nu va petrece dect
treisprezece n partea de nord
aCanalului Mnecii. ntre 1158 si 1163
nu va parasi Franta de loc. n
realitate este un mparat, n ochii
caruia Anglia nui
dect o provincie; de
altminterea limba si gusturile sale sunt
pur franceze, dar francezul
acesta a fost unul dintre cei mai mari
regi ai Angliei.
IV. Ca si stramosul sau Cuceritorul,
Henric al IIlea
avea avantajul
300

n Anglia ca era strain. Energic, el

venea ntro
tara care recazuse n
stare de anarhie; avea sa taie n carne
vie si sa restabileasca ordinea
normanda. Fiind stapn peste attea
provincii continentale, de unde
putea aduce armata, rebelii nu
ndraznira sa i se opuna. Henric i sili
sa
darme donjonurile cladite fara nvoire.
Impozitele se percepura din nou
si sheriffii
devenira iar revocabili. Serviciul feudal
de patruzeci de zile
nui
putea ajunge mparatului angevin
pentru campaniile sale dinAquitania
sau Normandia. l nlocui cu o taxa,
denumita bani de scut,
carei
ngadui sasi
plateasca mercenari. Multi dintre nobilii
englezi
301

pierdura atunci obiceiul de a se razboi

si nlocuira batalia reala prin
ntrecerile n lupta cu lancea si
turnirul. Ei cereau scutiri de serviciu
militar, sub ingenioase pretexte, ca
anumiti recruti moderni. Seniorul
razboinic nu supravietui dect n
provinciile de la granita; n comitatele

302

palatine78, la frontierele Scotiei si ale

Tarii Galilor, vor ncepe de aci
nainte toate marile revolte. Dar daca
calitatea de strain i dadea lui
Henric o libertate de spirit si de actiune
mai mare n treburile englezesti,
caracterul eterogen al imperiului sau
constituia pentru el un punct slab.
ntre Normandia, Anglia si Aquitania
legatura ramnea artificiala.
Fara ndoiala ca Henric al IIlea
visa de multe ori sa fie n acelasi
timp regele Frantei si al Angliei. Daca
reusea, Anglia ar fi devenit, poate
pentru secole, o provincie franceza. Dar
evenimentele, asa cum se
ntmpla deseori, fura mai tari dect
dorintele. Pasiunea sa pentru
ordine l angaja pe rege n conflictele
engleze. Si astfel trecu timpul, si cu
el viata.

303

V. La urcarea pe tron a tnarului rege

strain, arhiepiscopul de
Canterbury, Theobald, vrnd sa aiba pe
lnga suveran un om sigur, i
recomanda pe unul dintre preotii sai,
Thomas Becket. Acesta i placu lui
Henric al IIlea
si fu numit cancelar. Era o functie a
carei importanta
crestea atunci n dauna aceleia de mare
justitiar. Becket era un om de
treizeci si opt de ani, un normand pur
snge, fiul unui negustor bogat
din Londra. Fusese crescut ca un
gentilom, apoi, dupa ruinarea familiei
sale, devenise preot pe lnga
arhiepiscopul Theobald, care provenea
din
acelasi sat al Normandiei ca si tatal lui
Becket. Calitatile sale parnd mai
curnd de administrator dect de preot,
arhiepiscopul, carel
iubea, l
304

cedase regelui. Si n scurt timp

suveranul si slujbasul lui devenira
inseparabili. Regele aprecie pe acest
tnar ministru, bun calaret, bun
dresor de soimi, capabil sa sustina cu el
un duel de glume savante si
miraculos de eficient n munca sa. Lui
Becket i se datoreaza n buna
parte faptul ca, dupa moartea lui
Stefan, ordinea a fost att de
repederestabilita. Succesul facu din
cancelar un om orgolios si puternic. n
campania din Vexin79, din 1160, a
adus sapte sute de cavaleri tinnd de
curtea sa, o mie doua sute de angajati
cu bani si patru mii de soldati: o
adevarata armata particulara. Becket
nsusi, desi preot, la
provocat la
duel, n timpul campaniei, pe un
cavaler francez si la
zvrlit de pe cal.
VI. Cnd muri arhiepiscopul Theobald,
Henric al IIlea
305

hotar sal
nscauneze pe Becket la Canterbury.
Calugarii si episcopii care urmau
sal
aleaga mormaira putin; Becket nu era
calugar si parea mai mult
ostean dect preot. Cancelarul nsusi,
aratndui
regelui vesmintele sale
de laic, i spuse rznd: Ati ales un
foarte frumos costum ca sal
puneti
n fruntea calugarilor vostri din
Canterbury!" Apoi, dupa ce acceptase:
n curnd aveti sa ma urti tot att pe
ct ma iubiti acum, deoarece va
arogati n treburile bisericesti o
autoritate pe care eu no
accept.
78 Aflate sub controlul direct al
suveranului.
79 Tinut din Normandia, pe valea
Senei, ntre Rouen si Paris
306

307

Arhiepiscopul de Canterbury va trebui

sal
ofenseze sau pe Dumnezeu
sau pe rege". Acest mare senior laic
care, ndata ce sa
vazut arhiepiscop,
a devenit un ascet, e un caz iesit din
comun. De aici nainte, el si va
nchina tot timpul operelor de caritate
si rugaciunii. La moartea sa i se
va gasi pe trup o trsna si cicatricile
lasate de biciul de penitenta.
Scaunul din Canterbury, care facuse
din blndul Anselm un arhiepiscop
militant, a facut din cancelarul Becket,
slujbas al regelui, un rebel, apoi
un sfnt. Cnd citesti viata lui Becket,
ti se pare ca a ncercat sa fie un
ministru desavrsit si apoi un
desavrsit om al bisericii, asa cum
silimaginau
contemporanii sai cei mai exigenti. n
atitudinea lui se vadea
308

deopotriva scrupulozitate si orgoliu.

VII. Tema discutiilor dintre rege si
biserica nu mai era chestiunea
nvestiturilor, ci aceea, de altfel
analoaga, a curtilor de judecata
ecleziastice. Cnd Cuceritorul si
Lanfranc au separat curtile civile de
curtile religioase, ei au vrut sa rezerve
acestora din urma numai cazurile
de constiinta. Dar putin cte putin
biserica a facut din toate procesele
procese religioase. Se viola o
proprietate? Era un sperjur, deci un caz
de
constiinta. Acuzatii nici nu doreau sa
mai recurga dect la aceasta
jurisdictie, care era mult mai blnda
dect aceea a regelui si care nu
condamna la moarte, nici la mutilare ba
destul de rar si la nchisoare,
din lipsa de localuri ,
ci numai la penitenta sau amenda.
Preotii nu eraujustitiabili dect de
309

tribunalele ordinului lor. n felul acesta

un preot
asasin iesea aproape totdeauna basma
curata.
Situatie grava ntrun
timp cnd orice slujbas de notar era si
un
slujbas n sensul religios al
cuvntului"80. Nimic mai usor pentru
un
tnar raufacator dect sa intre ntro
tagma religioasa minora81 si sa
scape astfel de legile tarii. n afara de
aceasta, curia romana si rezerva
dreptul de a judeca orice proces
ecleziastic si n cazul acesta amenzile
nu
mai intrau n vistierie. Daca amestecul
acesta n treburile civile nar
fi
fost reprimat, n scurta vreme regele
Angliei nar
mai fi fost stapn la el
n tara. Henric al IIlea
310

ceru ca un preot recunoscut vinovat de

catre o
curte ecleziastica sa fie raspopit. Dupa
care, devenind laic, putea fi
predat justitiei lumesti. Thomas refuza,
argumentnd ca un acuzat nu
poate fi pedepsit de doua ori pentru o
singura crima. Regele, furios, convoca
un conciliu la Clarendon si acolo, sub
amenintarea cu moartea,
Becket semna Constitutiile de la
Clarendon, care dadeau cstig de cauza
regelui. Dar arhiepiscopul nu se
considera legat de un juramnt prestat
sub constrngere. Papa Alexandru l
dezlega. Condamnat de o curte de
80 n limba franceza clerc de notaire si
clerc
81 n ierarhia bisericii catolice exista
tagma majora (ordines majores),
cuprinznd gradele de subdiacon,
diacon si preot, si tagma minora
311

(ordines minores), cuprinznd grade

inferioare celui de subdiacon, mai
putin cunoscute (ostiarius, exorcista,
lector acolythus).

312

baroni, arhiepiscopul, mndru, cu crja

n mna, nvins, dar nu
mblnzit, parasi Anglia si, de la
Vzelay, unde se refugie, ncepu sa
lanseze excomunicari mpotriva
adversarilor sai.
VIII. Orict de puternic ar fi fost Henric
al IIlea,
nu era nsa destul
de puternic ca sa se expuna nepedepsit
la o excomunicare, nici sa riste
de asi
vedea regatul pus sub interdict papal,
adica sasi
vada poporullipsit de tainele bisericesti.
ntro
vreme de credinta universala, reactia
poporului ar fi putut matura dinastia.
Dar un acord era greu de facut.
Regele nu putea, fara a se umili, sa
renunte la acordurile de laClarendon;

313

arhiepiscopul refuza sa le recunoasca.

n cele din urma
Henric al IIlea
se ntlni cu Becket la Frteval, se
mpaca n aparenta cu
el si i ceru numai sa jure ca va
respecta de aci nainte cutumele
regatului. Dar abia debarcase Becket n
Anglia ca ncepura sai
soseasca,
la cererea sa, scrisorile papei de
destituire a episcopilor care, n timpul
dizgratiei arhiepiscopului lor, l
tradasera pe acesta. Or, una din legile
introduse de Cuceritor era ca nici un
supus navea
dreptul sa
corespondeze cu papa fara autorizatie
regala. Regele afla stirea aceasta
n timp ce sarbatorea craciunul lnga
Lisieux. Fu cuprins de o mare
furie; Supusii mei sunt lasi si oameni
fara inima. Ei nu respecta
314

credinta pe care o datoreaza seniorului

lor; ei ngaduie sa devin
batjocura unui preot de neam prost".
Patru cavaleri care auzira spusele
regelui iesira fara nici un cuvnt,
traversara Canalul Mnecii n prima
barca pe care o gasira si, ajungnd la
Canterbury, l amenintara pe
arhiepiscop: ,,Absolvai
pe episcopi", i spusera ei. Becket,
prelat si
soldat, raspunse cu curaj si dispret.
Dar nu trecura dect cteva clipe si
creierul sau cioprtit de sabii se
raspndi pe treptele altarului.
IX. Cnd regele afla de crima, fu att de
desperat, ca statu nchis n
castel timp de cinci saptamni. Era
prea inteligent ca sa nu nteleaga ca
moartea lui Becket constituia pentru
Roma o imensa victorie morala.
Poporul, care ar fi sovait ntre rege si
arhiepiscopul viu, lua, fara rezerva,
315

partea martirului. Timp de trei secole

pelerinajul la Canterbury fu una
din trasaturile permanente ale vietii
engleze. Toti dusmanii regelui
prinsera curaj si ridicara capul. Pentru
a se feri de primejdia cea mai
mare, l linisti mai nti pe papa,
renuntnd la Constitutiile de la
Clarendon; apoi jura sa restituie
scaunului din Canterbury bunurile
confiscate, sa trimita bani
templierilor82 pentru apararea
mormntului
lui Hristos, sa construiasca manastiri
(astfel fu construita, ntre altele,
abatia Newstead a familiei Byron) si, n
sfrsit, sa lupte mpotriva
irlandezilor schismatici. Dar sotia si
chiar copiii sai se rascularampotriva
lui. Se comportase totusi bine cu fiii
sai. nca n timpul vietii l
82 Ordin militarcalugaresc
ntemeiat la Ierusalim n 1119.
316

317

ncoronase pe cel mai mare, pe Henric,

ca rege al Angliei si i atribuise lui
Richard, fiul al doilea, mostenirea
materna: Aquitania si Poitou. Cnd le
ceru sa cedeze cteva castele fratelui lor
mai tnar, Ioan, amndoi
refuzara si, instigati de Eleonora, se
pusera n fruntea unei coalitii a
nobililor mpotriva tatalui lor. Dupa
doua generatii rencepeau urile
familiale din casa de Anjou.
Plantagenetii acestia aveau toti un dram
de
geniu, dar, fiind trimisi ai diavolului, la
diavol se ntorceau. Henric al IIlea,
n fata acestui pericol, se dovedi
energic. De pe continent, unde se
afla, se ntoarse pe neasteptate n
Anglia pentru a nabusi revolta. Dupa
ce debarca, trecu pe la Canterbury,
cobor de pe cal, se duse pe jos pna
la mormntul lui Thomas si, dupa ce
statu un timp ndelungat si se
318

ruga, si scoase hainele si ceru sa fie

flagelat de catre saptezeci de
calugari. Dupa aceasta avu succes
pretutindeni; nobilimea ceda, fiii lui i
prestara omagiu. Dupa ce totul intra n
normal, chestiunea curtilor
ecleziastice fu reglementata prin buna
ntelegere: preotii acuzati de
tradare erau justitiabili de curtile civile;
cei care nu erau acuzati dect de
felonie (asasinate minore sau furturi) de
catre curtile ecleziastice. Solutie
imperfecta, caci multa vreme nca
supusii englezi vinovati de omor sau
de furt vor pleda pentru dreptul la
beneficiul clerului". Dar ca sa se
ajunga la acest compromis imperfect,
doi barbati, cei mai remarcabili de
pe vremea lor, prapadisera doua vieti si
o prietenie.
V
HENRIC AL IILEA
319

CA ADMINISTRATOR. JUSTITIA SI
POLITIA
I. O trasatura esentiala a istoriei Angliei
ncepnd de pe vremea lui
Henric al IIlea
o constituie unitatea regatului.
Stradania regilor a fost
mult mai usoara ca n Franta.
Multumita Cuceritorului, nici un mare
senior englez nui
suveranul unei provincii care sasi
aiba traditiile,
istoria, mndria sa. Tara Galilor si
Scotia, care ar fi fost greu de asimilat,
nu sunt nca anexate. ntreg teritoriul
fiind mai mic, orice rebel poate fi
repede reprimat. Spre sfrsitul domniei
biserica pare sa fie supusa regelui,
care controleaza toate legaturile clerului
cu Roma, supravegheaza
alegerea episcopilor si, cu o infinita
rabdare, se straduieste sai
mpace
320

pe calugarii din Canterbury si pe

episcopii regatului caresi
disputa
alegerea arhiepiscopului. Acesta din
urma este pe deplin devotat regelui.
Cred ca arhiepiscopul scrie
cu naduf un cronicar ecleziastic nar
face
nimic fara porunca regelui, nici daca
apostolul Petru ar veni n Anglia saio
ceara". n sfrsit, la un secol dupa
cucerire, contopirea nvingatorilor
si a nvinsilor era completa, pna
ntratt
nct este aproape imposibil
sa deosebesti dintre oamenii liberi care
este englez si care este normand
de origine". Cele doua limbi subsista
una alaturi de cealalta, dar ele
corespund unei mpartiri n clase, si nu
n rase. Orice saxon cultivat si
face un punct de onoare din a vorbi
limba franceza. Casatoriile mixte
321

sunt numeroase: Un rege puternic,

baroni slabi, un regat omogen, o
biserica tinuta n fru", iata cei
ngaduia lui Henric al IIlea
sa faca din
curtea sa unicul centru motor al tarii.
II. Aceasta curte era unul din locurile
cele mai animate de pe lume.
Regele, curios si cultivat, se nconjura
de oameni de stiinta si eruditi. Se
aflau acolo teologi ca Hugh de Lincoln,
Pierre de Blois; mari lingvisti ca
Richard Fitz Neal83, autorul Dialogului
Vistiernicului, istorici ca Gerald
de Wales84. Regina Eleonora disparuse;
se razvratise si era tinuta prizoniera.
Regele avea numeroase amante, dintre
care cea mai celebra era
acea frumoasa Rosamunda pe
mormntul careia calugarii aveau sa
scrie:

322

Hic jacet in tumba rosa mundi, non

rosa munda 85. Henric al IIlea
se interesa
de treburile tuturor curtilor din Europa
si calatorii care i aduceau
informatii erau totdeauna bine primiti.
Atunci, pentru prima oara, insularul
englez ncepu sa se preocupe de cele ce
se ntmplau n Germania
sau n Spania. Curtea continua sa
calatoreasca din domeniu regal n
domeniu
regal, cnd n Anglia, cnd n Franta,
ca sa consume pe loc veniturile
n natura.
Pierre de Blois nea
descris acest cortegiu regal, n care
misunau
actori, spalatorese, crciumari,
vnzatori de turta dulce, prostituate,
bufoni si altii de aceeasi teapa". Grele
calatorii pentru curteni, care calareau
pe cai prosti, dormeau n conditii
proaste, se hraneau cu pinea
323

coapta la repezeala, beau vin acru care

mirosea a butoi. Dar ceea ce facea
aceste lipsuri si mai insuportabile era
faptul ca nu puteau sti niciodata
dinainte care sunt intentiile regelui. Li
se anunta un lung popas si
a doua zi, n zori, tabara pornea. Atunci
curtenii caresi
pusesera lipitori
sau li se administrase vreun purgativ
trebuiau sasi
urmeze printul n
detrimentul sanatatii lor si puteau fi
vazuti alergnd ca niste nebuni
printre catri si carute un
adevarat infern".
III. Dar ndaratul acestei dezordini, a
acestui talmesbalmes
se nastea
o ordine trainica. Pretutindeni justitia
regelui stirbea din justitia
privata. Tinta lui Henric al IIlea
era ca, n toate provinciile regatului, sa
324

functioneze cte o curte de justitie

regala, care sa reprezinte pe plan local
Curia Regis. Era absolut necesar,
deoarece aceasta din urma fiind mereu
pe drum, nenorocitul de mpricinat
trebuia sa se tina dupa ea; se cita cazul
unuia care alergase timp de cinci ani
dupa judecatorii sai. ncepnd
din 1166, n fiecare an, la o data fixa,
judecatorii curtii aveau sa parcur83
Riehard Fitz Neal e considerat ca un
expert financiar al vremii, iar lucrarea
sa e un
tratat despre organizarea vistieriei
84 E probabil ca autorul numeste astfel
pe cronicarul Gerald de Cambria sau
Gerald
Englezul (circa 11471203)

85 Aici zace n mormnt roza lumii, nu

Rosamunda.

325

ga un anumit circuit" n provincii.

Calatoria lor e solemna si persoana
lor se bucura de un infinit respect.
Sunt precedati de un ordin (writ)
adresat
sheriffului
ca sa convoace pentru cutare zi pe
seniori, laici si de
rang preotesc, pe reeve si patru oameni
liberi din fiecare sat, precum si
doisprezece oraseni din fiecare trg. La
sosirea sa, judele prezideaza aceasta
adunare sii
propune sa numeasca un juriu,
compus pe ct posibil
din cavaleri sau, n lipsa lor, din oameni
liberi.
IV. Modul de alegere era complicat:
notabilii comitatului numeau
patru cavaleri; acestia alegeau cte doi
cavaleri pentru fiecare suta si cei

326

doi cavaleri numeau alti zece, care,

mpreuna cu ei, completau juriul
sutei. Juriului i se supuneau de catre
judecatori probleme din cele mai
variate. Li se cerea un verdict (vere
dictum, o judecata adevarata) asupra
pretentiilor coroanei, asupra unor
treburi ale particularilor care
obtinusera
autorizatia de a se adresa juriului
regelui, asupra unor treburi ale
evreilor. Uneori judecatorii si juriul se
duceau sa viziteze mpreuna nchisorile
sau faceau un raport asupra modului
n care sherifful
si
ndeplinea ndatoririle administrative.
n sfrsit, juriul trebuia sa acuze
el nsusi pe toti cei din tinut banuiti de
felonie, si juratii care neglijau
aceasta datorie erau amendati. Mai
trziu rolul de acuzator fu ncredintat
(si mai este si astazi) unui juriu mai
numeros, numit marele juriu,
327

urmnd ca micul juriu (petty jury) sa

cerceteze dupa aceea daca acuzatia
era ndreptatita, ceea ce marea
garantiile acuzatului.
V. E usor de imaginat ca toti englezii
fura imediat mai doritori sa fie
judecati de un juriu compus din vecini,
lamurit de martori, dect sa recurga
la periculoasa ordalie medievala a
fierului si a apei. Henric al IIlea
decreta n mod ntelept ca orice individ
cunoscut ca raufacator sa fieexpulzat
din regat chiar daca ordalia l absolvea.
n 1215 papa interzise
proba apei si a focului; fu ascultat.
Ordalia prin lupta supravietui nca
multa vreme (nefiind abrogata, ramase
n vigoare n Anglia pna n secolul
al XIXlea,
astfel ca, n 1819, un ucigas cernd sa
fie judecat n modul
acesta, cei care aveau sai
respinga cererea fura pusi n mare
ncurcatura).
328

Regele, favoriznd aceste reforme, no

facea numai din dorinta
de a da popoarelor sale o justitie
dreapta. El mbogatea vistieria cu
amenzile ncasate odinioara de curtile
feudale. De altfel nsisi judecatorii
regelui nu erau totdeauna cinstiti;
foarte adeseori puteau fi cumparati;
turneele lor aveau drept scop, n afara
de administrarea justitiei, si
perceperea, prin cele mai aspre
mijloace, a veniturilor regale. Dar, prin
aceste cai indirecte, bunul simt si mila
cstigau, ncet, ncet, teren.
VI. Sistemul judecatorilor itineranti"
dadu nastere curnd legii

329

comune, Common Law, aceeasi peste

tot. Curtile feudale si populare
judecasera n virtutea cutumelor locale,
dar un jude care se deplasa
dintrun
comitat ntraltul
era nclinat sa impuna adoptarea de
catre toti
a celei mai bune cutume. Normele
locale nu fura desfiintate, ci, ntrun
fel, contopite n creuzetul legii comune.
Curtea centrala nregistra precedentele
si astfel se forma foarte devreme, n
Anglia, o legislatie nationala
care acoperea cea mai mare parte a
cazurilor. Alaturi de Common Law
supravietui (si mai supravietuieste nca)
un sistem legal complementar,
acela al Curtilor de echitate, care, n
virtutea prerogativelor regale, nu
judeca potrivit cutumei, ci, din contra,
i aduc mbunatatiri, nlaturnd

330

lipsurile si nedreptatile ei. Principiul

echitatii consta n aceea ca n anumite
cazuri regele poate viola legea pentru a
asigura dreptatea". O actiune
bazata pe Common Law se punea n
miscare printrun
writ, sau mandat,
un ordin al cancelariei catre un sheriff
sau un acuzat, iar o actiune
n echitate printro
petitie adresata regelui.
VII. Trebuie sa spunem un cuvnt
despre clasificarea crimelor. Dintre
toate, cea mai ngrozitoare era nalta
tradare, tentativa de a ucide sau
a detrona un rege (caci tradarea
statului nu putea fi conceputa n evul
mediu). Pedepsele aplicate tradatorului
ni se par crude, dar trebuie sa ne
amintim ca de persoana regelui depind
salvarea si pacea tarii. Vinovatul
era legat de coada unui cal si tras astfel
pna la locul de executie, apoi
331

spnzurat, taiat n bucati si bucatile

expuse n locuri publice. Intrarea pe
podul Londrei fu multa vreme
mpodobita cu capetele tradatorilor.
Mica
tradare (petty treason) consta n
uciderea unui stapn de catre
servitorul
sau sau a unui barbat de catre sotia
lui; ea era de asemenea pedepsita
cu moartea. Erezia si vrajitoria, tradari
fata de Dumnezeu, trebuiau teoretic
sa fie pedepsite cu moartea, dar, de
fapt, niciodata nu sau
aplicat
astfel de pedepse, pna n secolul al
XVlea,
moment n care erezia, prin
nelinistea la care dadu nastere, facu sa
renasca cruzimea religioasa.
Printre felonii" trebuie numarate
omuciderea, atacul cu mna narmata
si furtul. Felonia era pedepsita cu
moartea sau cu mutilarea: taierea unei
332

mini, a urechilor, scoaterea ochilor. Un

om ranit n razboi, daca era
prudent, se narma cu un certificat
asupra cauzelor mutilarii sale, caci n
lipsa acestuia, daca era gasit ntrun
oras strain, cu o mna sau un
picior taiat, putea fi alungat de acolo ca
recidivist. Pentru micile delicte
se tintuia la stlpul infamiei sau se
baga n butuci (stocks), existenti n
fiecare oras, ceea ce ngaduia ca cei
vinovati sa fie expusi dispretului si
adeseori loviturilor publicului. Femeile
flecare sau brfitoare erau asezate
pe un scaun fixat la capatul unei
prajini si scufundate ntrun
iaz.
VIII. Functia mentinerii ordinii este
exercitata n societatile moderne
de doua corpuri distincte: justitia si
politia. Politia previne tulburarile si

333

aresteaza pe criminali. Cine juca acest

rol n evul mediu? Ordinea era
asigurata prin concursul tuturor.
Henric al IIlea
restabilise fyrdul
si
ceruse prin statutele privind slujba
militara (1181) ca orice barbat liber
sa aiba acasa un echipament militar si
sa jure cal
pune n slujba
regelui. Echipamentul era mai mult sau
mai putin complet potrivit averii
omului, cei mai saraci neavnd dect o
lancie, un coif de fier si o tunica
vatuita. Un sistem de responsabilitate
colectiva facea ca supravegherea
raufacatorilor sa fie destul de usoara.
Pentru orice vilan care apartinea
unei case raspundea stapnul; ceilalti
trebuiau sa se nroleze ntrungrup
de zece. n momentul nrolarii omul se
asaza n genunchi si jura pe
334

evanghelie sa dea ascultare sefului

celor zece, sa nu fie nici hot, niciprieten
cu hotii si sa nu fie niciodata tainuitor
de obiecte furate. n caz
de crima grupul celor zece trebuie sal
nfatiseze pe criminal n fata
justitiei; daca nu poate so
faca, e pedepsit cu amenda. Daca vreun
criminal evadeaza, barbatii din satul lui
l urmaresc pna la hotarele
sutei" suflnd n cornuri si tipnd; era
ceea ce se numea hue and cry,
un fel de huiduiala. Ajunsi la hotare,
urmaritorii trec raspunderea lorsutei"
celei mai apropiate. E o politie cu
schimbul. n cazul n care
criminalul reuseste sa se refugieze ntro
biserica, e protejat de dreptul
de azil. El are dreptul atunci de a
chema n biserica pe coroner,
reprezentantul
coroanei, si n fata lui sa renunte la
regat". La aceasta ceremonie
335

criminalul jura sa paraseasca Anglia si

sa nu se mai ntoarca niciodata.
Coronerul
i indica un port si el pleaca imediat,
tinnd n mna o cruce
de lemn, care arata tuturor ce este. El
trebuie sa se ndrepte spre portul
respectiv pe drumul cel mai scurt si sa
ia prima corabie. Daca nu gaseste
o corabie n cteva zile, omul e obligat
ca n fiecare dimineata sa intre n
mare pna ce apa i ajunge la genunchi,
ca un semn al bunei sale intentii.
Daca nusi
respecta juramntul, e considerat n
afara legii si poate fi
ucis de primul venit. Dreptul de azil
dadea loc la nenumarate abuzuri si
locuitorii Londrei se plngeau ca n
unele biserici si mai ales n jurul
Westminsterului
traiau bande de criminali intangibili
care ieseau noaptea
336

sa prade pe oamenii cinstiti.

IX. n general, n cea mai mare parte a
tarii domnea n secolul al
XIIlea
pace deplina". Pacea se datora n buna
parte regelui. Judecatorii
nu erau cinstiti dect daca i controla
un rege sever. Unui judecator laic,
caresi
batea joc de ncetineala curtilor
ecleziastice, un preot i raspunse:
Daca regele ar fi att de departe de voi
prect este papa de noi, nati
face mare lucru", si celalalt, rznd,
recunoscu adevarul spuselor. Daca
vilanul se bucura de ordinea instaurata
de rege, multi nobili si chiar unii
preoti regretau frumoasele timpuri de
altadata cnd ducele de Normandia
nca nu era regele Angliei. Caci nimic
nu misca mai mult inima omului
ca bucuria libertatii si nimic nu o
slabeste mai tare dect apasarea
sclaviei", spuse ntro
337

zi Gerald de Wales jurisconsultului

Glanville. Cnd

338

un rege se dovedea slab sau iesea slabit

de pe urma unor aventuri n afara
granitelor, trebuia sa se produca n mod
inevitabil o reactie a baronilor.
Dar, la moartea lui Henric al IIlea,
Anglia are conducerea cea mai
puternica din Europa. Ea renvie
practici de pe vremea lui Carol cel
Mare, dar, n acelasi timp, prin
preciziunea mecanismului sau,
asprimea
tonului si a atitudinilor, te face sa te
gndesti la statul roman sau, daca
vrei, la statul modern".
VI
FIII LUI HENRIC AL IILEA.
MOARTEA REGELUI. RICHARD
INIMA DE LEU.
CRUCIADA SI CAPTIVITATEA. IOAN
FARA TARA.
339

I. Sfrsitul lui Henric al IIlea

fu tragic. Fiii sai, ntre care ar fi dorit
sasi
mparta imperiul, se urau unii pe altii
sil
tradau toti. Nu stii i
raspunse unul dintre ei unui trimis al
regelui ca
e propriu firii noastre,
lasata mostenire din mosistramosi,
ca fratele sa lupte mpotriva fratelui
si fiii mpotriva tatalui?" Henric si
Geoffroy, cei doi fii mai vrstnici,
murira naintea regelui, Geoffroy,
lasnd un fiu, Arthur de Bretania; al
treilea, Richard, complota mpotriva
tatalui sau cu noul rege al Frantei,
Filip August, tnar abil si rece, care,
hotarnd sa recucereasca regatul
sau de la angevini, se folosea cu dibacie
de disensiunile dintre ei. Henric
al IIlea,
340

batrnul rege solitar si trist, nu mai

simtea afectiune dect
pentru cel de al patrulea fiu, Ioan.
Deoarece i lasa lui Richard Anglia si
Normandia, dorea sai
lase lui Ioan Aquitania. Proiectul acesta
l nfurie
pe Richard, care, semannd mai curnd
cu mama sa, Eleonora de
Aquitania, dect cu tatal sau, tinea mai
mult la aceasta provincie dect
la tot restul regatului. Pe neasteptate, el
jura credinta regelui Frantei
pentru toate pamnturile continentale
ale tatalui sau, de la Canalul
Mnecii pna la Pirinei. Henric al IIlea,
ncoltit de catre Filip August la
Le Mans, trebui sa fuga din orasul n
flacari. Mans era cetatea unde se
nascuse si unde era nmormntat tatal
sau, contele de Anjou. Blestemape
Dumnezeu cnd o parasi. n timp ce
fugea n galop pe poteci ocolite,
341

nsusi fiul sau Richard l urmarea. La

Chinon regele se simti att de
bolnav ca trebui sasi
ntrerupa drumul. Cancelarul sau, pe
carel
trimisese la Filip August cu o scrisoare,
se ntoarse aducndui
listatradatorilor englezi pe care o gasise
la curtea regelui Frantei. n fruntea
listei se afla Ioan, fiul sau favorit.
Vazndul
pe tatal sau n primejdie, l
tradase si el. Miai
spus destul striga
regele. Nu
ma mai sinchisesc
nici de mine, nici de lume". Dupa
aceasta ncepu sa delireze si muri
curnd n urma unei hemoragii. Henric
al IIlea
fusese un rege mare,
cinic, realist, aspru, dar, n fond, na
facut dect bine patriei sale
(11541189).
342

343

II. Unui om de stat i urma un cavaler

ratacitor". Richard, supranumit
de unii Inima de Leu" si de
perigurdinul Bertrand de Born 86
Richard Da si Ba", avea anumite
trasaturi ale tatalui sau, ntreaga
violenta a Plantagenetilor, dragostea lor
nemasurata pentru femei si
curajul lor. Dar Henric al IIlea
urmarise teluri practice si prudente.
Richard cauta aventura si dispretuia
orice prudenta. Viata lui a fost ca
un acces de furie violenta". Poet si
trubadur, prietenul tuturor castelanilor
razboinici din Prigord, el dorea sa
joace n viata rolul romantic al
cavalerului. La nceputul regimului
feudal a fi cavaler nsemna sa faci
serviciul militar calare, cu obligatia de a
lupta n schimbul unor pamnturi.
Dar biserica si poetii au mbogatit acest
legamnt si cuvntul acesta,
mpodobindule
344

cu idei mai frumoase. Investirea

cavalerului devenise
o ceremonie crestina. Tnarul cavaler
lua o baie simbolica de purificare
(ca mai trziu cavalerii din Ordinul
Baii); sabia lui era depusa pe altar; el
trebuia sa faca de veghe lnga arme, n
capela castelului. Sabia avea doua
taisuri, deoarece cavalerul trebuia cu
un tais sa loveasca pe bogatul
care oprima pe cel sarac, iar cu celalalt
pe cel tare care oprima pe cel
slab". Poporul englez gasea, din
nefericire, ca faptele cavalerilor erau cu
totul departe de aceasta nobila
doctrina. Barbatii acestia, care ar fi
trebuit
sasi
foloseasca forta mpotriva dusmanilor
crucii, se ntrec n betie,
se lafaie n lene si se strica ducnd o
viata scandaloasa. Ei dezonoreaza

345

numele de cavaler". n fapt, cu toate

cele cteva trasaturi frumoase,
niciodata
nau
fost razboinici mai cruzi dect unii
cavaleri ai evului mediu.
Orase ntregi, barbati, femei, copii au
fost adesea masacrati de ei. O oarecare
curtoazie fata de femeile din aceeasi
clasa sau fata de alti cavaleri
prizonieri si dezarmati", iata tot ce va
subzista din eforturile laudabile ale
bisericii pentru a face razboiul mai
uman. O pilda desavrsita a acestei
curtoazii superficiale si a acestei
cruzimi profunde neo
da Richard Inima
de Leu.
III. Marele eveniment cavaleresc din
timpul domniei lui Richard a
fost cruciada a treia, la care a luat
parte mpreuna cu Filip August. Anglia
a fost prea putin interesata de primele
doua cruciade. Plecaseramultime de
346

insi aventurosi, dar nici un suveran. n

relatarile ecleziastice
ale vremii se gasesc mentionati
nenumarati englezi care, pentru
ispasirea
unei greseli, jurasera sa mearga n
cruciada si care, n ultima clipa,
regretnd
legamntul, l rascumparau cu o
amenda. Arhiepiscopul Giffard87,
dezlegnd un penitent de legamntul
sau de cruciat, adauga:
Susnumitul
John va trebui sa cheltuiasca, din
propria sa avere, pentru
86 Celebru trubadur, originar din
provincia franceza Prigord (11401215).
87 Posibil Geoffrey Plantagenetul,
arhiepiscop de York intre 1191 si 1212.
Un
arhiepiscop cu numele Gifford Walter
nu se ntlneste dect ntre 1266 si
1279, tot la
York.
347

348

a veni n ajutorul Tarii Sfinte suma de

cinci silingi sterlini, atunci cnd i
se va cere din partea papei". Un cavaler,
pentru un adulter comis cu
sotia altui cavaler, se angaja sa trimita
n Tara Sfnta un soldat pe
cheltuiala sa si sa plateasca o suta de
livre n caz de recidiva. Spre
sfrsitul domniei lui Henric al IIlea,
victoriile obtinute de Saladin 88,
caderea regatului Ierusalimului,
miscasera ntratt
crestinatatea nct
regele institui o importanta contributie,
dijma lui Saladin, remarcabila
pentru ca a fost primul impozit direct
care a grevat toate bunurile, mobile
si imobile, si nu numai pamntul. Dar
impozitul acesta era destinat
mai curnd pentru plata armatelor
straine dect pentru trimiterea de
englezi n Orient.

349

Henric al IIlea
fagadui ca va pleca si el si patriarhul
din Ierusalim i
aduse cu mare pompa cheile Sfntului
Mormnt, dar regele Henric nu sa
mbarcat niciodata si, cnd Gerald de
Wales i reprosa lucrul acesta, el
i raspunse: Clerul ne invita vitejeste
sa ne expunem pericolului, caci el
nu primeste nici o lovitura n lupte si
nu poarta nici o sarcina pe care
poate so
evite". Entuziasmul si romantismul nu
faceau parte din trasaturile
lui Henric al IIlea.
Dar Richard era o fire cu totul
deosebita; ndata
ce primi mostenirea paterna, goli
tezaurul, vndu cteva comitate si se
mbarca.
IV. Richard si Filip August, prieteni n
aparenta, rivali n fapt de
350

cnd Richard mostenise tronul tatalui

sau, plecara mpreuna spre Ierusalim;
cnd ajunsera n Sicilia, erau deja
certati. Richard pierdu multa
vreme asteptnd mica flota pe care ar fi
trebuit so
echipeze pentru el
Cele cinci porturi. (Cele cinci porturi:
Hastings, Douvres, Sandwich, Hythe
si Romney, jucau pentru marina acelasi
rol ca feudele cavalerilor pentru
armata. Regele acordase baronilor din
Cele cinci porturi nsemnate privilegii,
n schimbul carora ei trebuiau sai
furnizeze corabii n timp de razboi.)
Expeditia i dadu lui Richard Inima de
Leu prilejul sasi
arate curajul,
dar nu elibera Sfntul Mormnt.
Richard se facu urt prin insolenta
si cruzimea sa. Saladin refuznd sa
rascumpere pe prizonieri, i sugruma
pe toti. Vreme ndelungata dupa
razboiul acesta, povesteste Joinville,
351

sarazinii le spuneau copiilor: Taci, daca

nu l chem pe regele Richard sa
te omoare..." n timpul acesta, Filip
August, rentors n Franta, ncepu sa
pregateasca razboiul mpotriva
dusmanului sau.
V. Cu tot insuccesul si cu toate ca cea
mai mare parte a nobilimii
engleze sa
abtinut sa participe la cruciade,
influenta lor asupra istoriei
Angliei, ca si asupra ntregii istorii a
Europei, a fost mare. Aproape
totdeauna,
n urma unor contacte cu Orientul,
spiritul occidental a devenit
88 Forma latinizata a numelui Salah
edDin,
celebru sultan al Egiptului si Siriei
(11711193).

352

constient de propria sa natura si de

propriile sale forte. Razboaiele medice
au coincis cu cea mai frumoasa
perioada a gndirii grecilor. Cruciadele
sunt si ele nceputul unei renasteri
europene. Ele determina pentru
trei secole centrul comercial si maritim
al lumii. Marsilia, Genova si Venetia,
puncte de mbarcare ale cruciatilor,
devin mari orase. Se construiesc
acolo hanuri pentru pelerini. Politia
Mediteranei este asigurata de
ordinul templierilor si al cavalerilor
Sfntului Ioan 89 din Ierusalim, ordine
militare care construiesc primele mari
flote crestine si formeaza prima
forta armata internationala. De
asemenea, n timpul cruciadelor,
crestinii
din Anglia si din Franta ncep sa poarte
barba si sasi
picteze stemele pe

353

scuturi. Cuvinte noi: toba, trompeta,

caisa si nca alte sute de cuvinte
sunt introduse n vocabularul
european. n sfrsit, esecul cruciadelor
va
avea influenta asupra viitorului maritim
al Angliei, caci bariera Islamului
renchiznduse,
va constrnge pe oameni sa caute alte
drumuri pentru
comertul cu Orientul.
VI. Arta razboiului a facut putine
progrese n timpul acestor lupte.
Cavalerii evului mediu nu erau
tacticieni. ndata ce zareau inamicul, se
aranjau n trei mari grupe, sau corpuri
de bataie, si puneau lancile n
cumpanire, pavaza n pozitie de aparare
si sarjau corpul de bataie advers.
Nici unul nu statea n rezerva, deoarece
se socotea o ofensa pentru un
cavaler sa nu participe la lupta chiar de
la nceputul ei. Astfel ca lupta
354

nui
dect o nvalmaseala de cai si oameni.
Pedestrimea nu joaca nici unrol. n
schimb, cruciadele le arata cavalerilor
europeni importanta
razboiului de asediu.
Fortificatiile de la SaintJeand'Acre
oprira armatele crestine si le
provocara pierderi de peste o suta de
mii de oameni, spune Michelet. Pe
atunci avantajati erau aparatorii unei
cetati fortificate, si nu asediatoriiei.
mpotriva unor ziduri de o grosime de
cincisprezece pna la treizeci de
picioare, catapultele vremii erau
neputincioase. Un castel bine cladit,
fara vreo deschizatura aproape de sol,
avea o capacitate de rezistenta
care nu era limitata dect de nevoia de
aprovizionare. Totusi, daca nu
era construit pe o stnca, putea fi
minat. Pionierii lucrau la
adapostulunui acoperis carei
355

proteguia de arcasii apararii. mpotriva

acestui fel de
atac fura inventate niste galerii lungi de
lemn, cu creneluri, care, aflnduse
deasupra asediatorilor, ngaduiau
stropirea lor cu substante incendiare.
Dar galeria nsasi era expusa
incendiului; meterezele de piatra si
turnurile de flanc suprimara unghiurile
moarte si facura iarasi invulnerabile
cetatile fortificate. Numai descoperirea
artileriei va anihila valoarea
militara a castelului fortificat. Cucerirea
Constantinopolului de catre
Mahomed al IIlea
va fi primul mare exemplu de folosire a
artileriei.
89 Ordin militarcalugaresc
nfiintat, dupa traditiile sale pe la 1070;
constituit n mod
sigur n regatul cruciat al
Ierusalimului, pe la 11131118.
356

357

VII. La ntoarcerea din cruciada,

Richard, considerat periculos de
catre suveranii Europei, fu facut
prizonier n mod miselesc de catre
ducele Austriei si predat mparatului
Henric al VIlea,
care l retinu, n
dispretul privilegiului cruciatilor. Anglia
afla ca regele ei e captiv, ca
suporta voios captivitatea, mbatndusi
paznicii, si ca pretul de rascumparare
ar fi de o suta de mii de livre. Pentru a
aduna aceasta suma
enorma, ministrii, care nlocuiau cum
puteau mai bine pe regele lor mai
totdeauna absent, se straduira sa
repartizeze sarcinile asupra tuturor
claselor societatii (1193). Cerura ca
banii de scut sa fie de douazeci de
silingi de fiecare lot de cavaler, un sfert
din venitul tuturor laicilor, un
sfert din veniturile temporare ale
preotilor. Bisericilor li se cerea vesela de
358

argint si odoarele de aur, ordinelor

monastice lna tunsa timp de un an.
Normandia trebui sa plateasca aceleasi
taxe. Cu toate aceste
impozitempovaratoare, suma adunata
fu prea mica. mparatul consimti totusi
sal
puna n libertate provizorie pe regele
Richard. n absenta lui, fratele
sau Ioan ncercase sa puna mna pe
putere, dar fusese nvins gratie
interventiei energice a arhiepiscopului
de Canterbury, Hubert Gaultier,
care se dovedi a fi un bun ostean, asa
cum era si un preot bun.
VIII. Richard, la ntoarcerea lui, fu
primit cu entuziasm si pompa de
cetatenii Londrei. Dar n loc sa arate o
ndreptatita recunostinta pentru
surprinzatoarea loialitate a supusilor
sai, anunta ndata noi impozite.
Regatul era n pericol. Filip August
invadase Normandia; Aquitania se
359

razvratea; Anjou si Poitou nclinau spre

Franta. Pentru apararea Normandiei,
Richard construi una din cele mai
frumoase fortarete ale timpului:
ChteauGaillard,
care domina valea Senei. Am so
cuceresc, chiar
daca zidurile ei ar fi de fier", exclama
Filip August. Am so
pastrez, chiar
daca zidurile ei ar fi de unt", replica
Richard. Na
avut timp sasi
tina
fagaduiala. Unul din vasalii sai,
vicontele de Limoges, gasind pe cmp,
lnga castelul sau din Chlus, o
podoaba de aur, fara ndoiala de origine
romana, Richard, sustinu ca orice
comoara apartine regelui si io
ceru. O
cearta, apoi un razboi se nascura din
acest incident minuscul; asediind
360

castelul Chlus, Richard fu ranit de o

sageata, rana i se infecta si regele
muri n cortul sau la 6 aprilie 1199.
Corpul fu ngropat la Fontevrault,
iar inima n credinciosul sau oras
Rouen. Astfel, regele ratacitor ramase
pentru eternitate departe de regatul
sau. Abia apartine istoriei Angliei.
Fiu rau, frate rau, sot rau si rege rau",
sa
spus despre el. Totusi, spre
al
judeca, trebuie sa se tina seama de
legenda creata n jurul lui, de
popularitatea sa si de fidelitatea
poporului sau. A fost, fara ndoiala, ca
unii condottieri de pe vremea Renasterii
sau ca unii libertini" din secolul
al XVIIIlea,
un exemplar ciudat de desavrsit al
unui tip uman astazi
condamnat, dar pe care opinia publica
l accepta atunci.
361

VII
MAREA CARTA

I. n evul mediu popoarele iertau multe

regilor, pentru ca domnia
celui mai rau rege era de preferat celei
mai scurte perioade de anarhie.
Ioan fara Tara reusi cel dinti sai
uneasca pe toti supusii lui mpotrivai.
Prin stralucirea inteligentei, era un
adevarat Plantagenet, excelent tactician
diplomatic si militar, mare seducator de
femei, bun vnator, dar
crud si josnic. Henric al IIlea
si Richard au avut grandoarea lor; Ioan
na
fost dect odios. Ia
tradat pe tatal si pe fratii sai. ntreaga
Europa banuia
ca, din ordinul lui, a fost asasinat
nepotul sau, Arthur de Bretania,
care iar
362

fi putut disputa succesiunea. Filip

August, suzeranul lui, la
citat n fata curtii sale, apoi, dupa
trecerea termenelor de prezentare, la
declarat vinovat de felonie si decazut
din drepturi asupra tuturor fiefurilor
franceze. Avnd astfel dreptul feudal de
partea sa, Filip ncepu sa ia
napoi de la Ioan, unul cte unul,
domeniile acestuia. Normandia fu din
nou ocupata de Franta n 1204, n
ciuda unei iscusite manevre a lui Ioan
fara Tara pentru a salva
ChteauGaillard;
n 1206 pierdu Anjou, Maine,
Touraine si Poitou. Zece ani dupa
moartea lui Henric al IIlea,
imperiul
angevin aproape ca nu mai exista.
Ramnea Aquitania, dar avea sa fie
greu de pastrat, caci baronii englezi,
care primisera totdeauna sa se bata
pentru apararea Normandiei, unde
posedau feude, simteau oarecare sila
363

sa urmareasca n Gasconia, n slujba

unui rege detestat, o aventura care
pentru ei nu avea nici un sens.
II. n razboi cu regele Frantei, n relatii
proaste cu baronii englezi,
Ioan fara Tara se certa si cu biserica.
Arhiepiscopii de Canterbury ndeplinind
aproape totdeauna si functia de
primministri
ai regilor englezi,
era destul de firesc ca acestia din urma
sa pretinda dreptul de ai
alege.
Dar se stie ca, pe de o parte, episcopii
regatului si, pe de alta, calugarii
din Canterbury reclamau acelasi drept.
Sub domnia lui Ioan fara Tara
cele trei parti facura apel la Roma si
papa Inocentiu al IIIlea
raspunse
ntrun
fel neasteptat, impunnd regelui,
calugarilor si episcopilor propriul
364

sau candidat, pe Stefan de Langton,

preot admirabil prin caracterul
si stiinta sa, care traia de multa vreme
la Roma. Ioan, furios, refuza sa
recunoasca un prelat care, spunea el,
nui
era cunoscut dect prin faptul
ca traise totdeauna printre dusmanii
sai" si lua n stapnire bunurile
arhiepiscopatului. Papa riposta prin
sirul obisnuit de sanctiuni pontificale.
El lansa asupra Angliei un interdict:
clopotele amutira, mortii ramneau
fara slujba de nmormntare.
Tulburarea credinciosilor fu mare.
Institutia regala devenise totusi att de
puternica nct nu avu loc nici o
razmerita. Un an mai trziu Inocentiu
al IIIlea
l excomunica pe Ioan.
Apoi l destitui sil
autoriza pe Filip August sa porneasca o
cruciada
365

mpotriva Angliei rebele. Situatia

devenea periculoasa. Galii si scotienii

366

ncepusera nca dinainte sa se agite la

frontiere. Regele ceda. Se umili n
fata legatului papal, l primi pe Langton
sii
spuse n mod ipocrit: Fiti
binevenit, parinte". Apoi, creznduse
iar calare pe situatie, ncerca sa
puna la cale, mpreuna cu contele de
Flandra si cu Otto de Brunswick90,
o coalitie continentala mpotriva lui
Filip August. Fapt nou n istoria
baronilor: acestia refuzara sal
urmeze. Mai nti spusera ca nu voiau
sa
lupte sub ordinele unui rege
excomunicat (nu i se acordase nca
iertarea), apoi invocara saracia lor. Ioan
trebui sa amne plecarea si sai
sustina cu subventii pe aliatii sai.
Aceasta coalitie fu zdrobita n anul
urmator (1214) la Bouvines. Batalia de
la Bouvines a constituit n acelasi
367

timp triumful capetienilor (care,

multumita ei, aveau sa reuseasca a
unifica regatul Frantei) si garantia
libertatilor engleze, deoarece, daca
Ioan sar
fi ntors nvingator n Anglia, n fruntea
mercenarilor sai din
Brabant, sar
fi razbunat n mod crunt mpotriva
seniorilor englezi
pentru refuzul de al
sluji. Nu pastra din posesiunile franceze
dect
Gasconia si portul Bordeaux. Istoricii
englezi socotesc batalia de la
Bouvines ca unul din evenimentele
fericite din istoria Angliei, pentru ca
aceasta nfrngere, nimicind prestigiul
lui Ioan, a fost preludiul Marii
Carte.
III. Un conflict ntre Ioan si baroni
devenise inevitabil. Baronii suportasera
despotismul lui Henric al IIlea,
rege puternic, victorios si prea
368

respectat de popor ca sa ndrazneasca

sa i se opuna. Dar de ce ar fi tolerat
abuzurile unui rege nfrnt si dispretuit
de toata lumea? n 1213,
arhiepiscopul Langton, creierul
conspiratiei, suscitase un mare
entuziasm
adunndui
n secret pe baroni si citindule
vechea carta a lui Henric
I, pe care toti o uitasera si care garanta
respectarea drepturilor si a
cutumelor supusilor sai.
ntro
alta ntlnire baronii au jurat pe
ramasitele sfntului Ioan ca
nu vor trai n pace cu regele dect daca
va jura sa se supuna acesteicarte. n
1215 ei adresara lui Ioan un ultimatum
sii
trimisera o difjidatio
(nencredere) pe care orice vasal trebuia
so
notifice suveranului nedemn
369

nainte de ai
declara razboi. Regele ncerca sai
atraga de partea sa pe
oamenii liberi, sa cheme mercenari, dar
trebui sa recunoasca ca toata
tara era mpotriva lui. Locuitorii
Londrei primeau cu entuziasm
micaarmata a baronilor. n asemenea
caz, stramosii lui Ioan ar fi apelat la
fyrd. Dar situatia se schimbase.
Reformele lui Henric al IIlea,
slabind pe
nobili, i apropiase de vasalii lor. ntre
domeniul feudal si sat conflictele
devenisera mai rare. Punerea sub
interdict a regatului impresionase
poporul,
religios din fire. Readucerea vechilor
libertati era pe placul tuturorclaselor. n
zadar regele fu apucat de o furie
nebuna. Ce putea sa faca?
90 Este vorba de Ferrand, fiul regelui
Portugaliei devenit
370

comite de Flandra prin

casatoria cu Jeanne, mostenitoarea
comitatului si
de Otto al IVlea
de Brunswick,
mparat romanogerman
(11981215).

371

Capitala era n minile rebelilor.

ncetase sa functioneze orice fel de
administratie. n lipsa vistieriei, Ioan nu
mai avea nici un fel de venit.
Trebuia sa cedeze. Regele accepta sa se
ntlneasca cu baronii pe pajistea
de la Runnymede, ntre Staines si
Windsor, si aici semna Marea
Carta.
IV. Importanta Marii Carte a fost cnd
exagerata, cnd subestimata.
Trebuie sa reamintim, nainte de toate,
cai
vorba de un document din
1215, adica dintro
vreme n care ideile moderne despre
libertate nici nufusesera concepute
nca. n secolul al XIIIlea,
cnd regele acorda unui
senior privilegiul de a avea o curte de
judecata sau unui oras privilegiul
de asi
372

alege singur slujbasii sai, n limbajul

timpului acestea se numesc
libertati". Marea Carta statueaza n
termeni generali ca regele trebuie sa
respecte drepturile cstigate. Omul
mijlociu din vremea noastra crede n
progres si pretinde reforme; pentru
omul anului 1215, epoca de aur era
n trecut". Baronii nu intentionau sa
faca o lege noua; ei cereau respectarea
vechilor privilegii. Cum sal
constrngi pe rege sa respecte
privilegiile
feudalitatii? Aceasta era pentru ei
singura problema. Dar printro
fericita
ntmplare redactarea na
fost facuta n aceasta forma si textul a
ngaduit
generatiilor viitoare sa citeasca n
Marea Carta principii mai generale:
Exista legi ale statului, drepturi
apartinnd comunitatii. Regele trebuie
373

sa le respecte. Daca le violeaza,

loialitatea nceteaza a fi o datorie si
supusii
au dreptul sa se rascoale". Importanta
Marii Carte consta deci mai
mult n ceea ce atrage dupa sine dect
n ceea ce este. Pentru generatiile
urmatoare, ea va deveni, n sensul
modern al cuvintelor, o Carta a
libertatilor
engleze" si fiecare rege, pna n secolul
al XVlea,
va trebui sa jure
de mai multe ori n cursul domniei sale
sa respecte acest text. Apoi carta
va fi uitata sub domnia regilor Tudori,
pentru a reapare, ca o contrapondere
a dreptului divin, pe vremea lui Iacob I.
V. Exista un alt principiu modern care
sa
crezut ca poate fi citit n
Marea Carta: Nici o taxa fara
reprezentare". n realitate, baronii
cereau
374

numai ca regele, daca voia sa perceapa

ajutoare" extraordinare, neprevazute
n contractul feudal cutumier, sa no
poata face fara aprobarea
Marelui Consiliu, adica a baronilor si a
marilor vasali. Dar nu scrie acolo
ca vilanii, pentru a fi taxati, ar trebui
mai nti sa fie reprezentati. Singurul
caz prevazut, n afara de baroni, este
acela al orasului Londra, care,
declarnduse
pentru rascoala, obtinea statutul de
mare vasal colectiv.
n sfrsit, sa
spus ca Marea Carta continea
elementele viitoarei legi cu
privire la Habeas corpus 91. Textul este
urmatorul: Nici un om liber nu va
fi nchis sau expulzat, sau nimicit n
vreun fel, fara a fi judecat n mod
91 91Habeas Corpus Act lege
pentru garantarea inviolabilitatii
persoanei, votata de
parlamentul britanic la 1679.
375

376

legal de egalii sai, potrivit legilor tarii".

Acest text, de o importanta foarte
limitata n spiritul baronilor
adunati la Runnymede, care ntelegeau
numai ca un senior nu putea fi
judecat dect de egalii sai sau un om
liber de catre alti oameni liberi, era
destinat de catre cei carel
redactasera sai
nlature pe judecatorii
regelui; dar textul acesta trebuia
ntradevar
sa proteguiasca natiunea
engleza n ziua n care vilanii vor fi
devenit ei nsisi oameni liberi. Un
comitet de douazeci si cinci de membri,
toti baroni, afara de unul, primarul
Londrei, era nsarcinat sa judece
plngerile mpotriva coroanei.
Regele trebuia sa ordone supusilor sai
sa jure ca vor da ascultare acestor

377

douazeci si cinci si, daca el nsusi

refuza sa dea urmare avizului acestui
comitet, baronii erau n drept sa ia
armele mpotriva lui.
VI. Se vede ca, daca Marea Carta nu
este documentul modern pe
care unii crezusera odinioara al
descoperi ntrnsa,
ea marcheaza totusi
sfrsitul perioadei anglonormande
a monarhiei necontrolate. Daca fiii lui
Henric al IIlea
ar fi avut geniul tatalui lor si daca
baronii nar
fi constituit
forta armata cea mai puternica a
regatului, Anglia ar fi putut fi guvernata
ncepnd din secolul al XIIIlea
de un monarh absolut si neraspunzator
fata de nimeni. Marea Carta
rensufleteste conceptia feudala
despre o monarhie limitata. Constitutia
engleza este fiica feudalismului
378

si a Common Lawului".
Feudalitatea i aduce ideea cutumelor, a
drepturilor
cstigate, care trebuie respectate;
CommomLaw,
raspndit de judecatorii
lui Henric al IIlea,
uneste natiunea n respectul fata de
anumite
reguli protectoare care sunt deasupra
regelui nsusi. Dar n 1215 aceste
idei, pentru noi destul de clare, sunt
inaccesibile maselor. Marea Carta a
fost un document att de putin popular
nct nici nu a fost tradusa n
engleza nainte de secolul al XVIlea.
VII. Regele Ioan abia semnase Carta ca
nu se mai gndea dect cum
sa scape de ea. Furia sa fu att de
violenta nct se zvrcolea pe jos
muscnd
bucati de lemn. Miau
dat douazeci si cinci de supraregi!",
striga
379

el. Apoi, revenind la diplomatia sa

perfida si supla, se adresa papei
Inocentiu
al IIIlea,
cu care se mpacase, cerndui
sal
dezlege de juramntul
de a respecta blestemata Carta. Papa,
indignat de revolta armata pe
care o inspirase arhiepiscopul ales de
el, excomunica pe orasenii din
Londra. Acestia, potrivit sfatului lui
Langton, pusera sa sune clopotele si
sa se celebreze liturghia ca si cum
nimic nu sar
fi ntmplat. Autoritatea
papalitatii asupra Angliei, aflata la prea
mare distanta, ncepea sa devina
subreda. Filip August, care tinea cu tot
atta ardoare ca si Wilhelm
Cuceritorul sa dea ambitiilor sale o
masca legala, profita de mprejurari
pentru a ncerca sa proclame ca rege al
Angliei pe fiul sau Ludovic,
380

casatorit cu o nepoata a lui Ioan fara

Tara. Ioan, spunea el, a fost condamnat
la moarte pentru asasinarea nepotului
sau Arthur de Britania. A

381

pierdut deci drepturile sale asupra

coroanei si, deoarece sentinta a fost
pronuntata nainte de a se fi nascut fiul
sau, mostenitorul legitim al
tronului Angliei era Ludovic al Frantei.
Ludovic debarca n 1216 n Kent
si, sustinut de numerosi baroni englezi,
l alunga pe rege. Soarta si lua
sarcina sa puna ea capat acestei drame.
Ioan fara Tara muri la 19
octombrie 1216, n urma unei indigestii
pricinuita de un exces de piersici
si de cidru nou.
VIII
COMUNITATILE: 1. ORASE SI
CORPORATII
I. Pentru a ntelege cum, dupa Marea
Carta, controlul feudal sa
transformat cu ncetul n control
parlamentar, trebuie studiata mai nti
382

nasterea, n Anglia evului mediu, a

unor noi forte comunitatile.
Dreptul
feudal proteguieste pe proprietarul
razboinic si, indirect, pe serbii acestuia.
Dar o societate care nu mai era
tulburata de invazii si care putin cte
putin se mbogatea nu putea ramne
razboinica si agricola. Citadinii,
negutatorii, studentii, n fine, toti acei
care nu intrau n cadrele societatii
feudale nu aveau posibilitatea de a trai
n siguranta dect daca se grupau.
Orasenii unui trg, meseriasii unei
corporatii, studentii unei universitati,
calugarii unei manastiri vor forma
asadar comunitati, care vor sti
sa se faca respectate. Sa
vazut mai nainte cum, pe vremea
Runnymedeului,
orasul Londra obtinuse rangul de mare
vasal.
II. n timpul invaziilor saxone cea mai
mare parte a micilor cetati
383

romane se ruinasera, dar cteva au

supravietuit. Londra, Winchester,
York, Worcester, de pilda, siau
pastrat n permanenta caracterul lor de
orase. Prin secolul al XIIIlea
Londra are circa treizeci de mii de
locuitori;
celelalte orase sau trguri (exista vreo
doua sute) sunt foarte mici. Care
este originea lor? Cteva sau
format n jurul unei manastiri, unele
sunt
locuri de trecere, cum ne reamintesc
attea nume care se termina prin
ford (vad) sau bridge (punte); altele sunt
noduri de drumuri, porturi; dar
aproape toate sunt puncte fortificate.
Cuvntul burghez vine de la burg
(fortareata) si reaminteste ca orasul a
fost multa vreme un loc de refugiu.
Avea ziduri de pamnt sau de piatra,
un pod mobil, iar pe vremea
normanzilor,
384

o fortareata regala. Mici proprietari

agricoli aveau acolo o casa,
pentru timp de razboi sau de primejdie,
pe care o nchiriau n epocile mai
linistite. Strnse ntre zidurile lor,
orasele din evul mediu nu se puteau
extinde, astfel nct casele erau mici,
strazile nguste. Acoperisurile de
paie dadeau loc la nenumarate incendii.
Orasele erau murdare. Prima
fntna publica din Londra dateaza din
secolul al XIIIlea
si apa era
rezervata ca bautura pentru saraci, caci
toti cei carora le dadea mna
beau bere. Murdariile se aruncau n
strada si miroseau ngrozitor. Din

385

cnd n cnd, o boala contagioasa

rapunea o parte din populatie. Orice
oras ramnea pe jumatate rural.
Londra avea gradinile de zarzavat chiar
n interiorul zidurilor, iar primarul
trebuia sa rennoiasca mereu ordinul
de a nu se lasa porcii sa circule pe
strazi. Cnd, n secolul al XIVlea,
regele
dizolva parlamentul, i trimite pe nobili
la sporturile lor, iar comunele
la seceris". Si ntradevar
orasul participa la seceris: activitatea
curtilor de justitie si a universitatilor e
ntrerupta din iulie pna n octombrie,
n vederea muncii cmpului; de atunci
dateaza vacanta mare"
din fiecare an.
III. Pe vremea cuceririi, orice oras
depindea de un senior. Impozitele
le percepea sherifful.

386

Citadinul tinea de curtea domeniului.

Putin cte
putin, orasenii care se mbogateau
cumparau libertati" (adica privilegii).
ntro
povestire din secolul al XIIlea
se vad doi nenorociti condamnati de
Curtea manoriala sasi
dispute o proprietate prin lupta. ncep
sa se bata
dimineata, soarele a ajuns la amiaza,
unul din ei, sleit, se lasa mpins
spre un sant sii
gata sa cada nauntru, cnd adversarul
sau, a carui
mila e mai presus dect interesul, i
striga sa fie atent. Atunci locuitorii
orasului, plini de compatimire,
rascumparara de la senior, n schimbul
unei redevente, dreptul de a arbitra ei
nsisi de aci nainte asemenea
conflicte.
IV. Cnd, n secolul al XIIIlea,
orasenii de pe continent nascocesc
387

comuna", un fel de conjuratie a

locuitorilor unui oras, care fac
juramnt
sa se apere unii pe altii, cuvntul si
ideea trec repede dincolo de Canalul
Mnecii. Ele sperie pe seniori.
Comuna, cuvnt nou si dezgustator...
O
nascocire ca supusii sa nu mai
plateasca dect redevente fixe si amenzi
statornicite". Cnd orasul primeste
rangul de mare vasal, si gaseste si
ellocul n edificiul feudal. si are curtea
lui, pe care o prezideaza primarul,
spnzuratoarea lui; percepe impozitele
sale proprii; curnd va fi convocat
n parlament. Orasele (n Franta ca si n
Anglia) vor avea blazoane, o
deviza, un sigiliu, pentru ca sunt
seniori. n evul mediu individul nu
joaca
un rol n guvernarea tarii dect daca
este nobil, dar comunitatile sunt
388

adevarate forte, si ca atare recunoscute

de lege. House of Commons nu va
fi Camera Comunelor, ci Camera
Comunitatilor: comitate, orase,
universitati.
Anglia nu va trece de la legatura
personala si feudala la o legatura
patriotica si nationala, ci la o legatura
ntre rege si starile sau
comunitatile regatului.
V. Nimic nu seamana mai mult cu un
oras din secolul al XIIlea
sau
al XIIIlea
dect bazarele din Fez sau Marrakech.
Toti oamenii de aceeasi
meserie sunt grupati n acelasi cartier.
Exista strada Macelarilor, a Ar

389

murierilor, a Croitorilor. Scopul ghildei

sau al corporatiei este, pe de o
parte, de a proteja pe membrii sai
mpotriva oricarei concurente din afara,
pe de alta parte de a le impune reguli
care sa duca la ocrotirea
consumatorului.
Ideile evului mediu cu privire la comert
erau contrare acelora
ale economistilor nostri liberali. Evul
mediu nu admitea ideea concurentei;
nici aceea a pietei libere. A cumpara cu
intentia de a revinde era un
delict; a cumpara cu ridicata pentru a
vinde cu amanuntul era un alt
delict. Daca un membru al ghildei
cumpara ceva, orice alt membru putea,
daca voia, sa participe la cumparatura
la acelasi pret. Nici un strain
nu avea dreptul sa se stabileasca ntrun
oras spre a exercita acolo o meserie.
A fi membrul unei ghilde era un
privilegiu ereditar. La nceput,
390

mestesugarii saraci putura, slujind ca

ucenici timp de sase sau sapte
ani, sa devina maistri; dupa aceea
corporatiile devenira asociatii nchise.
Evul mediu nu cunostea legea cererii si
a ofertei". Exista parerea ca pentru
fiecare marfa era un pret just", care
trebuia sa ngaduie negutatorului
sa traiasca bine, fara ai
lasa un beneficiu excesiv.
VI. Fireste ca negustorii nu erau niste
sfinti si ca ncercau, prin mii
de fraude, sa scape de sub controlul
corporatiei sau al municipalitatii.
Brutarii plamadeau pine care navea
greutatea reglementara sau, cnd
clientii aduceau ei nsisi aluatul pentru
al
coace, un baietel pe carel
tineau ascuns sub tejghea rupea cte
un pumn din aluat nainte de a fi
bagat n cuptor. Erau pedepsiti fiind
pusi la stlpul infamiei cu pinea
391

frauduloasa legata de gt. Unui

negustor care vindea vin prost i se
varsa
restul lichidului n cap. Sub nasul
aceluia care vindea carne alterata se
ardea ntreaga lui marfa ca sa simta ce
rau mirosea. Dar interesul stimuleaza
de minune att ingeniozitatea celor
necinstiti ct si activitatea celor
ce muncesc. Cu toata asprimea legii,
negustorii se mbogateau. Prin
1248 prosperitatea orasului Londra l
indigna pe regele Henric al IIIlea,
care, neputnd strnge destui bani din
impozite si trebuind sasi
vnda
vesela de argint si bijuteriile, afla ca le
cumparasera negustorii capitalei:
Stiu ca, daca tezaurele Romei
imperiale ar fi de vnzare, orasul acesta
lear
cumpara pe toate. Paiatele astea din
Londra, care sau
392

botezat einsisi baroni, sunt putrezi de

bogati. Cetatea asta e un sac fara fund".
n
tot timpul evului mediu puterea politica
a Londrei fu mare. Cetatenii ei
narmati, cetele de ucenici, gata
totdeauna sa participe la o rascoala,
aduceau armatelor un sprijin cnd
mpotriva suveranului, cnd n
sustinerea lui.
VII. Metodele comerciale din evul mediu
fura aspru judecate de catre
economistii secolului al XVIIIlea
si e sigur ca, asa cum se ntmpla n
orice activitate omeneasca, corporatiile
au fost si ele pricina unor abuzuri.
Dar sistemul a avut si mari avantaje.
nlaturarea intermediarilor si
imposibilitatea de a face specula facura
viata la tara deosebit de stabila,

393

pna pe la mijlocul secolului al XIVlea.

Evul mediu na
cunoscut urcarea
si scaderea artificiala a preturilor, de
care suferim noi astazi. Daca
studiem costul vechilor constructii,
ramnem uluiti de ieftinatatea lor.
Thorold Rogers a calculat ca turnul de
la Merton College, din Oxford, a
costat o suta patruzeci si doua de livre
(cam o mie cinci sute de lire n
moneda engleza moderna). Astazi ar
costa mult mai scump, desi zidarii
nu erau prost platiti atunci. De unde
vine diferenta? De la numarul
redus de intermediari92.
Daca o persoana bogata se hotara sa
construiasca un castel sau o
biserica, nchiria o cariera de piatra,
confectiona schelaria din copacii
propriului sau parc, cumpara troliuri,
devenea propriul sau antreprenor.
394

Daca un orasan voia o cupa de argint,

cumpara metalul, se ntelegea cu
un argintar asupra modelului pe care
sal
cizeleze si, cntarind cupa,
dupa ce era gata, cerea napoi metalul
care prisosise. Ghilda proteja n
acelasi timp pe cumparator si pe
vnzator mpotriva exceselor
concurentei.
Era un organism regulator.
VIII. Strainii nu aveau dreptul sa faca
negot cu amanuntul pe cont
propriu; trebuiau sa trateze cu
negustorii englezi. La Londra, liga
oraselor flamande si mai ales Liga
hanseatica (Hamburg, Bremen,
Lbeck) si aveau magazinele lor.
Cladirea Ligii hanseatice,
Steelyardul93,
era fortificata; comerciantii germani
celibatari traiau acolo laolalta,
395

supusi acelorasi reguli, ntocmai ca

templierii sau cavalerii Sfntului
Ioan. Ei cumparau de la englezi metale,
lna; aduceau matasuri,
bijuterii, mirodenii pe care le primeau
din Orient prin Bagdad, Trebizonda,
Kiev si Novgorod. Si negustorii francezi
din Amiens si din Corbie
ntretineau organizatii colective la
Londra. Strainii francezi,
germani,
genovezi, venetieni erau
autorizati totusi sa participe la marile
trguri.
Organizarea unui trg era un privilegiu
acordat de rege oraselor sauabatiilor.
Scopul trgurilor era ndoit. ngaduiau
producatorilor englezi
sa gaseasca cumparatori mai numerosi
dect pe pietele oraselor si
dadeau posibilitate locuitorilor din
comitate sasi
procure marfuri pe care
396

nu le gaseau n oraselele lor. Cea mai

mare parte a satelor nau
avut
pravalii pna n secolul al XVIIIlea.
La trguri, administratorul si cumpara
peste sarat si vindea lna domeniului;
gasea acolo si catranul de
92 Explicatie incompleta si inexacta. E
adevarat ca nu avem o teorie asupra
valorii
marfurilor, a pretului lor si a fortei de
munca n feudalism la fel de riguroasa
si de exhaustiva
ca aceea dezvoltata de Marx pentru
capitalism. Dar e cert ca nu numarul
redus sau absenta intermediarilor
determina fenomenul semnalat de
autor, ci n primul
rnd valoarea scazuta a fortei de
munca, efect al conditiilor
economicosociale
din

397

feudalism; aceasta determina, la rndul

ei, o valoare redusa a multor marfuri,
de pilda
a articolelor de consum, ceea ce se
reflecta asupra nivelului salariilor, si el
foarte scazut
n raport cu notiunile noastre actuale.
93 Curtea de otel; se pare ca numele
provine din faptul ca pnzeturile
importate din
Germania erau marcate cu o pecete de
otel.

398

care avea nevoie sa nsemne oile.

Pentru marele trg din Stourbridge se
nalta un adevarat oras de
lemn. Venea lume pna si din Londra.
Zarafii lombarzi asteptau acolo cu
cntarele lor; negustorii venetieni si
etalau matasurile si catifelele,
articolele de sticla si bijuteriile.
Flamanzii din Bruges aduceau
pnzeturi
si dantele. Grecii si cretanii expuneau
stafide, migdale si cteva rare nuci
de cocos, foarte cautate, ale caror coji
se montau n argint cizelat.
Negustorul din Hamburg sau Lbeck
platea n mirodenii importate din
Orient baloturile de lna produse pe
domeniile engleze. Nobilii si
cumparau cai, mantii mblanite.
Circulau pe acolo slujbasii vistieriei ca
sa perceapa drepturile de import.
Pentru a le usura sarcina, regele
399

desemna curnd un oras unic prin care

trebuiau sa treaca toate
exporturile regatului. Orasul acesta,
denumit the staple, n franceza
estaple (de unde tape 94 si numele de
Etaples dat orasului) fu mai nti
Bruges, apoi Calais. Astfel comertul
mare si chiar industria ncep sa se
dezvolte n Anglia n evul mediu, dar
rolul lor n aceasta tara nca feudala
si agricola ramne destul de modest.
IX
COMUNITATILE: 2. UNIVERSITATILE
I. Din secolul al XIlea
pna n al XIIIlea,
crestinatatea din Europa
formeaza un fel de imperiu spiritual.
Preotii din toate tarile vorbesc
latineste; biserica propovaduieste o
credinta unica; cruciadele sunt
400

pornite din initiativa colectiva a regilor

crestini; ordinele razboinice (al
templierilor si al cavalerilor Sfntului
Ioan) sunt armate internationale.
Cu toate ca mijloacele de comunicatie
sunt mai putin rapide dect n
vremea noastra, contactele intelectuale
par sa fi fost n evul mediu mai
numeroase si mai strnse dect astazi.
Un profesor ilustru, fie el italian,
francez sau englez, atrage studenti din
toate tarile si este nteles de ei
pentru ca preda n limba latina. Un
erudit ca Ioan de Salisbury
(aproximativ 11201180)
ia primele lectii de logica cu Ablard la
Paris, se
duce la Chartres sa urmeze cursurile
lui Guillaume de Conches, strabate
de zece ori Alpii pentru asi
nsusi adevarurile profesate la Roma si
termina prin a deveni profesor n
Anglia. Institutiile care obtin succese
ntro
401

tara (universitati, comune) sunt ndata

imitate n toata Europa.
II. n lumea antica nu existau
universitati. Grecii fondasera scoli de
filozofie, ca Porticul sau Academia, dar
niciodata nu sau
gndit sa
adune, asa cum avea sa faca Oxfordul,
trei mii de studenti ntrun
oras.
Si asta, pe de o parte, din cauza micimii
oraselor lor, dar mai cu seama
94 Etapa (n limba franceza).

402

din lipsa unei biserici organizate care ar

fi putut oferi mijloace de
existenta unor tineri instruiti n
disciplinele sale95. Cuvntul
universitas
indica, la origine, orice fel de corporatie.
Prin analogie cu ghildele comerciale,
se vorbeste n secolul al XIIIlea
de comunitatea sau universitatea
profesorilor si a studentilor.
Aceasta universitate este literalmente o
corporatie caresi
apara
profesorii si studentii, pe de o parte
mpotriva autoritatilor ecleziastice,
pe de alta mpotriva orasenilor. Numele
oficial al scolilor de nvatamnt
superior care sau
format, ncepnd din anul 1000, la
Salerno, apoi la

403

Pavia, la Bologna si la Paris este

studium sau studium generale. Se
preda
acolo dreptul civil, dreptul canonic,
latina, filozofia lui Aristotel, medicina
si matematicile. La Paris, dupa marele
succes al lui Ablard, triumfa
dialectica. Studentul nvata, cam asa ca
odinioara la sofisti, arta de a
gasi argumente pentru sau contra unei
teorii, de pilda sa mpace filozofia
lui Aristotel cu doctrina crestina.
III. Memoriile lui Ioan de Salisbury ne
ngaduie sa ntrezarim ca,
ncepnd din secolul al XIIlea,
mintile luminate ntelegeau ca
dialectica,
utila pentru a trezi gndirea, pentru a o
ascuti si chiar pentru a mbogati
vocabularul abstract, nu ajunge totusi
la nici un adevar pozitiv. Cnd,
dupa ndelungatele sale calatorii,
batrnul student englez se ntoarce la
404

Paris, spune: Mia

fost placut sa fac o vizita pe muntele
SainteGenevive
vechilor mei colegi, pe care eu i
parasisem, dar pe care
dialectica i mai retinea nca, si sa
vorbesc din nou cu ei despre
subiectele pe care le dezbateam
altadata... Iam
gasit tot acolo unde iam
lasat. Nu pareau asi
fi atins scopul descurcnd vechile
probleme, nici
macar sasi
fi mbogatit cunostintele cu umbra unei
idei... Nu facusera
progrese dect ntro
singura directie: uitasera ce este
moderatia si nu
mai stiau ce este modestia, astfel nct
orice speranta de vindecare era
pierduta. Experienta ma nvatase,
asadar, un adevar cert: anume, daca
405

dialectica poate fi de ajutor altor studii,

dimpotriva, atunci cnd pretinde
sa fie suficienta siesi, ramne sterila si
moarta". Trebuie sa ne ferim
totusi sa judecam cu prea mare
asprime logica scolastica; ea a nvatat
mintea omeneasca sa judece cu
exactitate. Galilei i datoreaza lui
Aristotel mai mult dect pare la prima
vedere. Ideea ca opera lui
Dumnezeu este rationala si ca poate fi
nfatisata sub forma unor legi
universale a facut posibile cercetarea
stiintifica.
95 Argumentul nu e viabil. Chiar n
lipsa unei biserici organizate", marile
centre politice
si culturale ale lumii antice au dispus
de fonduri si de alte posibilitati care
lear
fi
permis organizarea unor comunitati
universitare cu mult mai multa larghete
dect era
406

capabila biserica medievala n epoca

fondarii universitatilor. Forma de
comunitate
universitara a decurs din conditiile
socialpolitice
ale societatii feudale, n cadrul careia
asocierea indivizilor, n scopuri
economice (bresle, ghilde, hanse),
politice (comuna
oraseneasca) sau de alta natura, era o
modalitate de obtinere a unui privilegiu
sau
drept colectiv, ngaduind desfasurarea
unei activitati sau exercitarea unei
prerogative.

407

IV. n Anglia gustul pentru studiile

clasice nu sa
stins niciodata n
ntregime. n timpul invaziilor saxone,
manastirile irlandeze au pastrat
torta aprinsa; apoi a venit frumoasa
epoca a culturii northumbriene si,
cnd danezii au distrus scoala lui Beda
si Alcuin, Alfred a salvat ct sa
putut din cultura latina si greaca.
Normanzii aveau scoli elementare, n
care copiii nvatau sa cnte imnuri
latine si cteodata sa citeasca; scoli
manastiresti, pentru cei care voiau sa
intre n clerul secular, precum si
grammar schools, conduse de cele mai
multe ori si ele de calugari, unde
se nvata folosind
din plin bataia gramatica
latina. Cu toate acestea,
ignoranta era n secolul al XIIIlea
bine nradacinata chiar si n snul

408

clerului. n 1222 arhiepiscopul Langton

nsarcina pe episcopi sa examineze
pe preotii din dioceza lor pentru a se
asigura daca nteleg cartile
sfinte. Raportul lui William, decanul96
de Salisbury, este lamentabil. Un
oarecare preot, ntrebat fiind despre
canonul liturghiei si despre
rugaciunea: Te igitur clementissime
pater..., nu stia n ce caz este te, nici
carui substantiv i tine locul pronumele
acesta. Si cnd i ceruram sa
determine substantivul caruia i tinea
loc, raspunse: Pater, caci el
determina toate lucrurile.
l ntrebaram ce este clementissime, la
ce caz este si cum se declina
acest adjectiv; nu stia. l ntrebaram ce
nseamna clemens; nu stia... E
completamente incult". Poetul Langland
(aproximativ 13321400)
pune n
gura unui preot:
409

...Am fost preot si pastor treizeci de

ierni,
Dar nu pot solfegia, nici cnta, nici citi
vietile sfintilor;
Pot face sa tsneasca un iepure pe un
cmp, pe un ogor
Mai bine dect sa analizez vreun psalm
sau sal
explic parohiei.
Cnd Ludovic de Beaumont a devenit n
1316 episcop de Durham,
nu ntelegea latina. La ceremonia
consacrarii nu sia
putut citi
profesiunea de credinta. Ajungnd la
cuvntul: arhiepiscopus si fiind
incapabil, dupa mai multe ncercari, sal
pronunte, termina prin a
exclama n franceza: Sal
410

socotim citit!" Universitatile vor ncerca

sa formeze
clerici mai instruiti. Prima a fost, n
Anglia, Universitatea din
Oxford.
V. Oxford era de multa vreme unul
dintre cele mai importante oraseale
regatului. nca nainte de fondarea
universitatii, se aflau acolo
profesori eminenti care faceau expuneri
n biserici. Cnd Gerald de
Wales, prietenul lui Henric al IIlea,
a terminat Istoria cuceririi Irlandei,
96 Decan functie
ecleziastica, maimarele
peste colegiul canonicilor (capitlul) de
pe
lnga o biserica episcopala (catedrala).

411

se hotar sa se duca so
citeasca n public la Oxford, unde se
puteau
gasi cei mai faimosi carturari englezi.
Lectura dura trei zile; prima zi
primi la el si hrani pe saracii orasului,
a doua zi primi pe doctori si
carturari, a treia pe oraseni si soldati...
A fost un gest nobil si costisitor,
dar au fost renviate, ntro
anumita masura, vremurile de altadata
ale
poeziei". Oxford deveni o adevarata
universitate cnd Henric al IIlea,
pe
timpul certei sale cu Becket, i rechema
de la Paris pe clericii englezi. Ct
despre Cambridge, numerosi studenti si
profesori din Oxford plecara
acolo, n 1209, pentru a protesta astfel
mpotriva unui act de nedreptate

412

al primarului din Oxford, care

poruncise sa fie spnzurati
pentruasasinarea
unei femei trei
studenti nevinovati. n Scotia prima
universitate a fost aceea de la Saint
Andrews, fondata la nceputul
secolului al XVlea.

VI. n evul mediu studentii din Oxford

si Cambridge nu erau tineri
de origine nobila, veniti sa nvete cum
sa duca o viata de gentlemeni si sa
cunoasca elita generatiei lor, ci niste
bieti nvatacei care se pregateau fie
pentru cariera ecleziastica, fie pentru o
cariera administrativa. Unii erau
att de saraci nct nu aveau dect o
singura roba de student la trei insi
si nu se hraneau dect cu pine si
ciorba. La adapostul privilegiului
clerului", acesti scolari duceau o viata
cu totul lipsita de sfintenie. Se
413

ncingeau ntre ei certuri sngeroase,

aveau moravuri libere. Colegiile
fura nfiintate pentru proteguirea
acestor tineri, obisnuindui
cu o
disciplina mai riguroasa, ntruct pna
atunci traisera prin casele
locuitorilor. Nu erau prea straluciti la
studiu. Roger Bacon se plnge ca
studentii citesc mai mult neroziile lui
Ovidiu" dect operele lui Seneca.
Curnd pna si Ovidiu nceta sa mai
placa tineretului si nvatamntul
latinei clasice disparu. Ca si la Paris,
disciplina la moda, dupa nvierea
lui Aristotel de catre Edmund Rich 97,
este dialectica sau logica.
VII. Spiritul evului mediu era metafizic,
si nu pozitivist. Totusi
cruciadele, prin contactul cu stiinta
araba, ca si lectura anticilor, trezira
n cteva capete putine
la numar simtul
metodei stiintifice.
414

Dintre primii oameni de stiinta

europeni, cel mai ilustru a fost Roger
Bacon, printul gndirii din evul
mediu", cum i spune Renan. El pleca
de
la Oxford la Paris ca sa predea
geometria, aritmetica si arta de a
observa
cu ajutorul instrumentelor. El a avut,
desigur, intuitia metodei critice.
n ceea ce priveste rationamentul scrie
el nu
se poate distinge
sofismul de demonstratie dect
verificnd concluzia prin experienta si
prin practica. Concluziile cele mai
sigure ale rationamentului lasa de
dorit daca nu sunt verificate... Exista
mii de erori nradacinate care
97 Edmund Rich (11901240)
arhiepiscop
de Canterbury (din 1233), adversar al
regelui Henric III; canonizat n 1249.
415

416

provin din demonstratia pura, de nuda

demonstratione". Si, condamnnd
oamenii timpului sau, care se consacra
scolasticii, Bacon sustine ca cele
mai importante secrete ale ntelepciunii
ramn ascunse multimii
oamenilor de stiinta din lipsa unei
metode corespunzatoare. Dar cine se
sinchisea atunci de observatia
stiintifica? Medicina nsasi era teoretica
si
propaga doctrina umorilor". Roger
Bacon, nvins de saracie, trebui sa
urmeze sfaturile prietenului sau,
episcopul Grosseteste, si sa se faca
franciscan, pentru asi
putea asigura existenta. Regulamentul
ordinului
nengaduindui
sa aiba cerneala, pene, carti, interveni
sa se ceara papei
o dispensa speciala. Clement al IVlea
417

io
dadu. Roger Bacon trebui sa
cheltuiasca o energie nemaipomenita
pentru a scrie, fara ajutorul
vreunui copist, acel Opus Majus al sau,
adevarata enciclopedie a
secolului al XIIIlea.
VIII. Universitatile au jucat un rol
important n trezirea politica a
Angliei. La Oxford se ntlneau studenti
veniti din Scotia si din
comitatele de Sud, din Tara Galilor si
din comitatele de Est si nvatau sa
se cunoasca unii pe altii. ntocmai
precum provinciile, se amestecau si
clasele ntre ele. La Oxford domnea un
spirit independent; cnd Simon
de Montfort dadu scurta si curajoasa sa
lupta mpotriva absolutismului,
studentii fura de partea lui. Orisice
cearta politica sau religioasa
deveneaprilej de razmerita universitara.
n 1238, un legat papal, ai carui
oameni
418

jignisera ctiva tineri clerici, fu urmarit

pe strazile orasului de studenti
englezi, irlandezi si din Tara Galilor,
carei
ucisera bucatarul cu o
sageata. Unde e? strigau
ei. Unde
este camatarul, simoniacul, hotul
de venituri, nesatiosul de bani, care ne
jefuieste ca sa umple lazile
strainilor?" Regele trebui sa trimita
oameni narmati la Oxford pentru al
elibera pe prelatul roman si ai
linisti pe studenti. Curnd biserica avea
sasi
dea seama de pericolul pe carel
prezenta, pentru unitatea
credintei, aceasta multime de tineri
retori, att de usor sedusa de orice
doctrina noua, si sa se serveasca de noi
ordine religioase pentru a pune
iar mna pe universitati.
X
419

COMUNITATILE: 3. CALUGARII
CERSETORI
I. Biserica, desi si ia drept misiune
terestra mblnzirea si
stapnirea patimilor omenesti, este ea
nsasi amenintata de rabufnirea
violenta a acestor patimi. De unde
reformele succesive: rnduialasfntului
Benedict, a manastirii Cluny, a celei de
la Cteaux. n secolul al
XIIIlea
credinta popoarelor ramne naiva si
puternica, dar biserica se
arata deseori inferioara sperantelor lor.
Cu toata severitatea lui Grigore
al VIIlea,
mai sunt nca n Anglia multi preoti de
rang inferior casatoriti

420

sau care traiesc n concubinaj.

Legamntul saraciei este tot att de
putin
respectat ca cel al castitatii. Anthony
Beck, episcop de prin anul 1200,
are o suita de o suta patruzeci de
cavaleri. Nimic nui
prea scump pentru
el. A platit ntro
zi, la Londra, patruzeci de silingi pentru
patru
scrumbii proaspete, pentru ca alti mari
seniori l provocasera sa le
cumpere. A achizitionat, din spirit de
bravada, stofa cea mai scumpa ce
se putea gasi si a facut din ea paturi
pentru cai". Simonia e raspndita
pretutindeni. Biserici, beneficii98,
episcopii eparhiilor, totul se cumpara,
totul se vinde". Un abate care se
prezinta la Roma si care nui
prea sigur

421

de latineasca lui cheltuieste douazeci de

mii de livre pentru ai
ndulci pe
examinatori, examinatores suos
emollire. Preotii parohiilor, care
trebuiau
sa ncaseze zeciuiala de la credinciosi,
se vad adesea jefuiti de vreo abatie
care pretinde, o data cu drepturile de
rectorat, si toate zeciuielile mari
(gru si lna) si nu lasa nefericitului
vicar dect zeciuielile inferioare (legume
si fructe). Ct despre calugari, desi nu
toti au viciile imputate desatirici, sunt
departe de a fi niste modele de virtute.
n zadar sfntul
Bernard a interzis calugarilor ordinului
cistercit sa construiasca edificii
prea mpodobite; magnificele abatii pe
care leau
lasat n Anglia dovedesc
gustul lor excelent, dar si ineficacitatea
rnduielilor lor.
422

II. Doua ordine, nfiintate n secolul al

XIIIlea,
raspund mai bine
dect vechile ordine calugaresti
constantei nevoi de credinta a
popoarelor: franciscanii si dominicanii.
Ordinele acestea de cersetori" nu
mai sunt alcatuite din calugari, ci din
frati", care nu sovaie sa
paraseasca manastirea pentru a trai n
lume", printre fratii lor, oamenii,
ntro
saracie absoluta si un dispret total fata
de bunurile pamntesti.
Statutele ordinului fratilor minori,
nfiintat n 1209 de catre sfntul
Francisc, prevad ca sa traiasca din
pomeni. Se nmultesc cu o asemenea
repeziciune nct, n 1264, capetenia
franciscanilor comanda opt mii de
manastiri si doua sute de mii de frati.
Ordinul fratilor predicatori, nfiintat
de sfntul Dominic n 1215, urmareste
un tel putin deosebit. Acest
423

preot spaniol, observnd ravagiile

facute de ereziile albigenzilor" din
sudul Frantei, precum si campaniile
sngeroase ale lui Simon de
Montfort, propuse papei sa lupte
mpotriva ereziilor nu numai cu sabia,
ci si cu cuvntul. Inocentiu al IIIlea
autoriza ordinul, a carui dezvoltare
na
fost mai putin prodigioasa dect aceea a
ordinului franciscanilor si
avu curnd calugari n toate tarile.
III. Dominicanii si franciscanii venira n
Anglia n 1221 si 1224 si
ncepura curnd o larga activitate. Aici
nu aveau de luptat mpotriva
ereziilor. Nici albigenzii99, nici
valdenzii100 nu amenintau biserica
roma98
Aici, n sensul de venituri ale unei
functii ecleziastice.

424

99 Secta religioasa foarte raspndita n

evul mediu, mbracnd diverse nuante,
din

425

na. Dar ignoranta si nepasarea nu erau

simptome mai putin periculoase.
Prestigiul papalitatii fusese atins de
folosirea nemasurata a excomunicarilor.
Ne amintim ca orasul Londra
ndraznise, cu tot interdictul pontifical,
sa impuna preotilor sai celebrarea
liturghiei.
Biserica, daca voia sasi
pastreze influenta sa n Anglia, trebuia
sa
atraga clasele populare cu ajutorul
unor noi misionari. Marele rol pe care
biserica l jucase n formarea societatii
engleze se datora faptului ca a
fost singura legatura dintre niste tarani
pe jumatate barbari si cultura
din afara. Aceeasi misiune trebuia sa fie
ndeplinita n continuare. Unul
din aspectele tragice ale evului mediu
este izolarea, deci ignoranta oamenilor

426

de la tara. Dar cine putea sa asigure

legatura? Preotul parohiei?
Era tot asa de ignorant ca si cei din
parohia lui si nu mai putin izolat
dect ei. Calugarul? Dar el ducea n
manastire o viata care, orict de
sfnta ar fi fost, era o viata de egoist.
Rolul acesta putea sal
joace, si la
jucat ntradevar,
calugarul cersetor, care, facnd mereu
drumul de la
oras la tara, traia cnd printre fratii sai,
rennoindusi
bagajul de idei,
cnd printre cei saraci.
IV. Un prim grup de franciscani
traversa Canalul Mnecii n 1224.
Erau n numar de noua si calatoria lor
n Anglia a fost nlesnita de catre
marinimia calugarilor din Fcamp. Se
dusera direct la Londra, unde li se
dadu o camaruta ntro
427

scoala. Acolo puteau fi vazuti n jurul

unui foc,
bnd scursoare de bere, att de amara
nct unii preferau sa bea apa
chioara", noteaza cu groaza si mila o
scriere din acea vreme. Afara de
asta, nu mncau nimic altceva dect
pine din cea mai ordinara si, cnd
nu era pine, fiertura de ovaz. La
Cambridge regele le dadu zece marci
pentru a nchiria un teren si si
construira o capela, att de
saracacioasa
ca un singur dulgher, ntro
singura zi a terminato
aproape". Vreme
ndelungata franciscanii respectara
regula absolutei saracii. Cnd fratii
vrura sa construiasca o adevarata
manastire, "provincialul"101 Angliei
protesta: Nu mam
calugarit spuse
el ca
sa nalt ziduri" si puse sa se
428

rada din temelii o manastire de piatra

pe care orasenii din Southampton
o cladisera pentru ordinul sau.
Calugarilor carei
cereau perne de capati,
lea
raspuns: Naveti
nevoie de aceste muncele ca sa va nalte
capeImperiul
bizantin pna n sudul Frantei, unde i
sa
dat acest nume dupa unul din
centrele ei, orasul Albi. E cunoscuta
sub numele mai general de secta
catharilor (cei
puri). Sustinea principiul dualitatii
ontologice a binelui si raului, iar n
ordinea sociala
combatea feudalizarea bisericii si
manifesta anumite tendinte egalitare.
100 Secta religioasa al carei ntemeietor
pare sa fi fost Pierre Valdo, sau Valds
(11401217),
429

raspndita pe ambele versante ale

Alpilor de apus. Persecutata ca eretica,
att
pentru ideile sale egalitare, ct mai ales
pentru ca sustinea dreptul fiecarui om
de a
cunoaste si interpreta evanghelia,
contestnd astfel necesitatea existentei
unei tagme a
clerului
101 Maimarele
peste manastirile unui ordin calugaresc
dintro
provincie ecleziastica.
Provincialul se alegea pe o durata de 36
ani.

430

tele spre cer". E usor de imaginat ce

influenta au avut asupra poporului
niste ordine care dispretuiau cu atta
sinceritate bunurile lumesti.
V. Printre regulile stabilite de sfntul
Francisc, prima care a ncetat
sa fie observata de discipolii sai a fost
aceea cu privire la dispretul fata de
cunoastere. Unui novice carei
cerea o psaltire, Francisc ia
raspuns: Eu
sunt breviarul vostru". l apucase
disperarea cnd aflase ca unii membri
ai ordinului sau au devenit mari
doctori; fara ndoiala ca el nu lar
fi
autorizat pe Roger Bacon asa
cum a facut Clement al IVlea
sa
aiba
cerneala si pene de scris. Dar pentru
asi
431

asigura succesul predicilor lor,

franciscanii si dominicanii se vazura
siliti sa studieze cel putin teologia.
Trebuiau sa se pregateasca bine ca sa
poata raspunde la obiectii. Foarte
curnd devenira n
universitati fericitii
rivali ai clerului secular102.
Calugarii si preotii nui
vedeau bine pe acesti frati cersetori, ale
caror
picioare goale si hrana proasta
constituiau o condamnare crunta a
cstigurilor mari si a abatiilor bogate.
Dar studentii saraci i primeau cu
o ncredere pe care no
acordau clerului prea bine capatuit. La
Oxford
scoala franciscana atinse o reputatie
considerabila. Ea a fost aceea care
a dat nastere la trei dintre spiritele cele
mai luminate ale timpului: Roger
Bacon, Duns Scot si Ockham, si care a
ridicat Universitatea din Oxford
432

la naltimea Sorbonei.
VI. Pe lnga primele doua ordine de
cersetori se mai adaugara, n
decursul secolului, nca doua:
augustinii si carmelitii. Apoi, ntocmai
precum calugarii dinaintea lor, cele
patru ordine" au ajuns sa neglijeze
disciplinele care le dadusera maretie. Ar
fi nedrept sa le condamnam; ele
adoptau modul de existenta al fiintelor
printre care traiau, dar, n secolul
al XIVlea,
fratele care face cheta", prea gras, prea
bine hranit, este una
din tintele favorite ale satiricilor. ndata
ce si ei cedeaza instinctelor
firesti, ocolesc statutul care le ngaduie
sa ncalece un magar, dar nu si
sa aiba un cal, traiesc n manastiri
confortabile cladite pentru ei de
bogatasi pacatosi, se mbraca n haine
calduroase si si permit uneori
luxul unei educatii rafinate, si pierd
influenta asupra saracilor. Zadarnic
433

predica un om ai carui obraji grasi si

trandafirii dovedesc ca de multa
vreme se hraneste prea bine, ca
apostolul Pavel a trait in fame et frigore.
n Povestirile din Canterbury, fratele"
lui Chaucer aduce de pe atunci cu
calugarii rabelaisieni103. De fapt, cea
mai mare parte a fratilor nu erau
oameni rai, dar contrastul dintre
statutul ordinului lor si felul lor de
viata avea sa furnizeze elemente pentru
indignarea celor puri". n afara
de asta, ntro
tara care de la sfrsitul imperiului
normand si al celui
angevin ncepuse sa capete constiinta
originalitatii sale nationale, acesti
102 Clerul obisnuit, care nu facea parte
din ordine monahale.
103 Zugraviti cu multa ironie de
scriitorul Franois Rabelais (circa
14951553).

434

435

frati, care reprezentau ultimul val al

contributiilor continentale si
carepretindeau ca depind direct de
papa, suparau pe multi credinciosi.
ntre
biserica romana si biserica Angliei
conflictul avea sa izbucneasca mai
trziu, dar nca de pe atunci n
constiintele cele mai exigente sunt
semanate cauzele profunde ale unei
rupturi. Si ele vor ncolti.
XI
HENRIC AL IIILEA
SI SIMON DE MONTFORT
I. Cnd, dupa moartea lui Ioan fara
Tara, deveni rege legitim un
copil de noua ani, Henric al IIIlea
(1216), baronii, pe care ura mpotriva
tatalui i aruncase n tabara lui Ludovic
al Frantei, se adunara ndata n
436

jurul coroanei. n sufletul acestei

nobilimi, ea nsasi de origine straina,
crestea sentimentul national. Pierderea
Normandiei, despartindui
de
domeniile lor franceze, sfrsise prin a
lega soarta baronilor normanzi deaceea
a Angliei. n timpul minoritatii regelui,
ostasi destoinici, Guillaume
de Marchal si Hubert de Bourg,
asigurara linistea tarii. n sfrsit, n
1227 tnarul rege atinse vrsta
majoratului. Henric al IIIlea
nu avea nici
cruzimea, nici cinismul tatalui sau.
Prin piosenia sa, prin naivitatea sa,
reamintea mai curnd de Eduard
Confesorul, pe carel
admira mult si n
cinstea caruia reconstruise abatia din
Westminster. Dar nu prea erafacut sa
domneasca peste Anglia acelui secol.
ntro
perioada cnd toate
437

fortele reale ale tarii cautau sa impuna

anumite reguli puterii regale, el
era absolutist; ntro
perioada de nationalism, el nu era
englez.
Casatorinduse
cu Alinor de Provence, se nconjurase
de unchi ai
reginei si unul dintre ei, Petru de
Savoia, construise pe malul rului
palatul pe carel
reaminteste astazi Savoy Court. O data
cu rudele sotiei
sale, regele chema la putere si rudele
mamei, originare din Poitou.
Baronii si orasenii, exasperati, ncepura
sa murmure: Anglia a
englezilor", si cei mai proaspeti englezi
dintre ei nu erau cei mai
putinvehementi. n sfrsit, regele, foarte
evlavios si care pastra o vie
recunostinta papei pentru protectia
acordata pe vremea minoritatii sale,
438

se recunoscu vasalul acestuia si

favoriza ncalcarile Romei n dauna
clerului englez. Papa si luase obiceiul
de a acorda favoritilor sai italieni
cele mai mari beneficii ecleziastice din
Anglia, nainte chiar de a fi
devenit vacante. Cnd acesti provisors,
sau abati provizorii, deveneau
titulari, ramneau linistiti la Roma,
numeau un vicar si ncasau
veniturile lor de provenienta engleza. E
lesne de imaginat turbarea clerului
local si sentimentul crescnd de
ostilitate fata de papa si de rege.
II. Nepopularitatea lui Henric al IIIlea
se accentua treptat timp de
treizeci de ani. Marea Carta, desi
confirmata de sapte ori, nu fusese

439

respectata niciodata. Preturile se urcau

atunci n toata Europa pentru ca
renascuse ncrederea si banii reintrau
n circulatie. Aceasta crestere
marea automat cheltuielile de
guvernare, dar baronii nu erau
economisti
si, de cte ori regele le cerea noi
subsidii, ntmpina o reavointa
crescnda. Neputnduse
resemna sa renunte la marile visuri
angevine,
ncerca sa recucereasca un imperiu
francez, dar fu batut la
Taillebourg 104. Atinse limitele rabdarii
englezilor cnd accepta de la papa
(care, pe tabla sa de sah diplomatica,
juca" cu regele Angliei mpotriva
mparatului) regatul Siciliei pentru cel
deal
doilea fiu al sau, Edmond.
Era un dar oneros care trebuia cucerit;
baronii refuzara categoric orice
440

ajutor pentru aceasta expeditie, n afara

de cazul cnd regele accepta
unele reforme.
Marele Consiliu se ntruni la Oxford n
1253 si, contrar uzantelor,
seniorii venira narmati. Sunt
prizonierul vostru?", i ntreba
timidregele. i cerura sa accepte
Proviziunile de la Oxford", care
ncredintau
guvernarea regatului unui comitet de
reforme. Acest comitet va avea
controlul vistieriei; va numi pe marele
justitiar, pe vistiernic, pe cancelar.
Daca ar fi durat, monarhia ar fi fost
nlocuita de o oligarhie.
III. Regele jura, dar recurse ndata la
tactica parintelui sau si fu
dezlegat de juramnt de catre papa.
Baronii protestara; se conveni ca
cele doua parti sa accepte arbitrajul lui
Ludovic cel Sfnt, regele Frantei,
441

care se bucura de un mare prestigiu n

Europa. Regele si fiul sau,
Eduard, se mbarcara pentru a se duce
sa apere ei nsisi cauza lor la
Conferinta de la Amiens. Ludovic cel
Sfnt le dadu dreptate; el declara
nule Proviziunile de la Oxford", care
erau contrare tuturor ideilor sale
politice, si confirma ca Henric are
dreptul sa foloseasca straini ca
ministri sau consilieri. Totusi
hotarrea, destul de neclara, confirma
Marea Carta. Cei mai conservatori
dintre baroni acceptara sentinta de la
Amiens, dar o grupare formata din
baroni mai tineri si mai ndrazneti
sustineau ca sentinta arbitrala era
contradictorie, ca nu se putea confirma
n acelasi timp Marea Carta si anula
Proviziunile", care erau o
aplicatie a ei, si, n sfrsit, ca lupta
trebuia sa continue. Seful acestei
grupari era barbatul cel mai remarcabil
din acea vreme: Simon de
442

Montfort, conte de Leicester.

IV. Campionul libertatilor engleze era
un francez; dar, n mostenirea
lasata de parintele sau, se afla
comitatul de Leicester, confiscat
odinioara
de Ioan fara Tara. Henric al IIIlea
il
restituise si intrase cu el n legaturi
destul de strnse; n 1238 casatoria lui
Montfort cu sora regelui i
indignase foarte mult pe englezi. Apoi
cei doi cumnati se certara. Henric
era nerabdator si usuratic; Simon era
nerabdator si serios. Mersera din
104 La 21 iulie 1242.

443

cearta n cearta. Simon pleca n

cruciada si, la ntoarcerea sa, prelua
administratia Gasconiei, facu ordine n
tara, dar cu atta brutalitate
nct niste trimisi gasconi venira sa se
plnga de el la curtea Angliei.
Regele l pofti pe cumnatul sau sa se
justifice. Simon raspunse ca un
barbat att de nobil ca dnsul nu putea
fi tulburat pentru bunul plac al
unor straini". Discutia se ncalzi si
Henric pronunta cuvntul tradator".
E o minciuna raspunse
Montfort si,
daca nati
fi suveranul meu, ar fi
o zi nenorocita pentru dumneavoastra
ziua n care ati ndraznit sapronuntati
acest cuvnt! ntoarcete
n Gasconia, tu, provocator si
iubitor de certuri, si iati

444

acolo rasplata precum odinioara

parintele
tau!105 Ma
voi duce bucuros si nu ma voi ntoarce
nainte de a fi facut
din dusmanii tai sclavii tai, orict de
ingrat ai fi". nlocuit n Gasconia
(1253) de lordul Eduard, mostenitorul
tronului si nepotul sau, Montfort
se ntoarse n Anglia, amart si
indignat, si deveni repede seful partidei
reformiste. Prieten intim al marelui
episcop si teolog Robert Grosseteste,
foarte pios el nsusi, entuziast si
inspirnd entuziasm, impresionat de
relele ce bntuiau regatul, contele de
Leicester fu sufletul opozitiei
aristocratice care a ncercat la Marele
Consiliu din Oxford sa instituie
controlul asupra autoritatii regale.
Dupa sentinta de la Amiens, aceasta
opozitie se mparti. Multi nobili cedara.
Montfort riposta cu obisnuitai
violenta: Am fost n multe tari spuse
445

el si
nicaieri nu am gasit oameni
att de lipsiti de credinta ca n Anglia.
Dar chiar daca mar
parasi toti,
cei patru fii ai mei si cu mine vom
apara cauza dreapta". Relua lupta, cu
toate ca fusese abandonata de ceilalti.
V. Trasatura originala a acestei epoci
este trezirea a noi paturi" la
viata politica. Doua grupe mai ales sunt
interesante din pricina rolului
pe care aveau sal
joace curnd: cavalerii de la tara si
orasenii dintrguri. Clasa cavalerilor se
largise mult n ultima suta de ani.
ncepnd
din 1278, va fi cavaler si supus
obligatiilor militare cavaleresti orice om
liber al carui venit funciar atinge
douazeci de livre. Cu majorarea
preturilor, numerosi mici proprietari se
vor trezi, vrndnevrnd,
detinatorii
446

unui lot de cavaler (Knight's fee). nca

de prin secolul al XIIIlea,
micul nobil de tara, ocupat cu ogoarele
si treburile locale (viitorul squire),
foarte deosebit de baronul razboinic si
curtean, se nmultise n mod
rapid. Cavalerii acestia formau o clasa
nstarita, respectata si care se
obisnuise, mai ales dupa instituirea
judecatorilor itineranti, sa joace un
rol mare n viata comitatului. Cititorul
si aminteste ca, pentru alcatuirea
juriilor, sherifful
propunea mai nti adunarii sa
numeasca patru
cavaleri si ca acestia alegeau mai trziu
doi cavaleri de fiecare suta. Ei
constituiau deci un grup de barbati cu
autoritate n provincia lor, la care
105 Tatal lui Simon de Montfort,
purtnd acelasi nume, fusese
conducatorul unei
brutale cruciade" mpotriva
albigenzilor (vezi nota 99) si sia
447

pierdut viata n 1218, n

timpul asedierii unui oras din sudul
Frantei.

448

era firesc sa se faca apel cnd cineva

voia sa cunoasca parerea
comitatelor. Din 1213, Ioan fara Tara
admisese la un Mare Consiliu
patru cavaleri de fiecare shire. n 1254,
Henric al IIIlea,
avnd nevoie de
bani si marea nobilime fiindui
ostila, consultase prin sheriffi
curtile
comitatelor si ceru sa se aduca
raspunsurile acestora la Marele
Consiliu
de catre doi cavaleri de fiecare shire.
Fara ndoiala n speranta ca,
intimidati de maiestatea regala, acesti
provinciali nu vor ndrazni sa raspunda
printrun
refuz.
VI. Prezenta exceptionala a ctorva
cavaleri la Consiliu nu era

449

suficienta, fireste, ca sa dea acestuia

caracterul unui parlament modern.
Cuvntul parlament este folosit n
Anglia din anul 1239, dar, la nceput,
el nsemna pur si simplu actiunea de a
vorbi. Un parlament era atunci o
dezbatere a Marelui Consiliu, iar Marele
Consiliu ramne, ca odinioara, o
curte de justitie, compusa din barones
majores, convocati individual, si
barones minores, convocati n mod
colectiv de catre sheriff. Cavalerii din
1254 nu sunt acolo dect n calitate de
informatori; ei nu iau parte la
sedinta. Dar mintea ndrazneata a lui
Simon de Montfort avea sa mearga
mult mai departe. Dupa sentinta de la
Amiens, marele rebel repurta
asupra trupelor regale o victorie
completa la Lewes. Avusese mpotriva
lui
pe nepotul sau, lordul Eduard, si o
parte dintre baroni, dar de partea lui
450

tnara nobilime, orasenii din Londra,

entuziasti, pe ct de prost
narmati, studentii din Oxford si mai cu
seama excelentii arcasi din Tara
Galilor, care aparau astfel, n mod
direct, independenta principatului lor.
Simon, printre alte daruri, avea si pe
acela al strategiei. i facu prizonieri
pe rege si pe mostenitorul sau si, decis
sa reformeze regatul, convoca, n
numele regelui, Parlamentul din 1264,
la care trebuiau sa participe
patru cavaleri chibzuiti" din fiecare
comitat, alesi pentru a trata cu
prelatii si marii baroni treburile
regatului.
VII. Scrierile timpului arata ca gndirea
politica devenea atunci
foarte ndrazneata. Acei ce se supun
legilor spune
un poet sunt
acei
care le cunosc cel mai bine si, deoarece
e vorba de propriile lor interese,
451

vor fi cu cea mai mare grija". Simon de

Montfort, n mna caruia se afla
realmente conducerea tarii, ncredinta
puterea unui comitet de noua
persoane, numite de trei electori.
Marelui Consiliu el i dadea dreptul de
destituire a acestor electori. Era schita
unei constitutii aproape tot att
de complexa ca si aceea a lui
Sieys106. Cu siguranta ca Simon de
Montfort era departe de asi
nchipui ce va fi ntro
zi parlamentul
britanic si e un anacronism sa se faca
din el primul whig. Dar acest mare
106 Aluzie la constitutia anului VIII,
prin care sa
instituit n Franta regimul consular al
lui Napoleon Bonaparte (la 25
decembrie 1799). Autorul ei a fost
abatele Sieys (17481836),
cunoscut om politic din vremea
revolutiei franceze si a imperiului
napoleonean.
452

453

om ntelegea ca forte noi se iveau n

tara si viitorul va apartine aceluia
care va sti sa le foloseasca.
VIII. n anul urmator, un numar de
baroni saturnduse
de aceste
inovatii, Simon, neclintit, hotar sa se
sprijine mai mult pe clasele noi si
convoca celebrul Parlament din 1265, la
care trebuiau sa participe doi
cavaleri de fiecare shire si doi
reprezentanti de fiecare oras sau trg,
acestia din urma fiind convocati
printrun
writ trimis nu sheriffului,
ci
direct orasului. De asta data toate
elementele viitorului parlament englez:
lorzi, deputati ai comitatelor sau county
members, deputatii oraselor, sau
borough members, sunt reunite. Nu se
poate spune totusi ca de la
454

aceasta experienta dateaza literalmente

Camera Comunelor, pentru ca
deputatii comitatelor si ai oraselor nu
sunt acolo dect cu titlu
consultativ". Prezenta lor ni se pare
importanta pentru ca noi i
cunoastem consecintele.
Contemporanilor li se parea, fara
ndoiala,
fireasca. Rebelul si convoca partizanii.
IX. Un om, cel putin, observa cu
profund interes si o admiratie
involuntara politica populara a contelui
de Leicester; era mostenitorul
tronului, lordul Eduard. Inferior
unchiului sau prin caracter, lipsit de
idealismul patimas care constituia
nobletea lui Simon, Eduard era nsa
mai bine nzestrat ca sa reuseasca.
Simon de Montfort, obsedat de
maretia planurilor sale, refuza sa tina
seama de micimea oamenilor.
Eduard, incapabil de a imagina ceva,
era superior n executare. Evadnd
455

printro
stratagema (se facu ca ncearca toti caii
nobililor carel
pazeau,
apoi, dupa ce dadu peste cel mai iute,
porni n galop fara a mai putea fi
ajuns din urma), aduna pe baronii
marcilor de Vest si de Nord, l ataca
pe Montfort, aplicnd lectiile de tactica
primite de la el, sil
nvinse la
Evesham. Montfort, bun jucator,
admira ca tehnician manevra carei
aducea pierzania: Pe sfntul Iacob!
exclama
el vin
ntro
ordine
perfecta... De la mine au nvatat
aceasta figura. Sa ne rugam lui
Dumnezeu
pentru sufletele noastre, caci trupurile
noastre sunt n minile
456

lor..." Se batu eroic o dimineata

ntreaga, apoi, ntro
ntunecime aproape
totala, datorita unei vijelii pe care
contemporanii lui o considerara un
miracol, fu ucis. Capul i fu mutilat de
dusmani, dar Eduard le ngadui
franciscanilor sa ngroape ramasitele si,
vreme ndelungata, relicvele lui
Simon de Montfort fura venerate de
popor ca relicvele unui sfnt.
X. Cu Simon de Montfort dispare
ultimul dintre marii francezi care
au contribuit la edificarea Angliei.
Curnd fiii nobililor normanzi nu vor
mai nvata dect engleza. Godwin si
Godgifu vor fi nvins. Dar rolulregilor
normanzi si angevini a fost imens. n
momentul n care Wilhelm
Cuceritorul a debarcat, a gasit o tara de
pionieri, o justitie locala si

457

rudimentara, o biserica imorala si

rebela. Prin energia depusa de el, prin
aceea a lui Henric I si apoi a lui Henric
al IIlea,
a fost creata o administratie
centrala, care sa
dovedit destul de puternica pentru a
putea tolera
fara pericol libertatile locale. Multe din
institutiile pe care acesti regi leau
impus sau proteguit: juriul, assizele,
vistieria, universitatile exista
nca si astazi. Chiar si Ioan fara Tara,
rege perfid, si Henric al IIIlea,
rege
slab, au fost utili, n felul lor. Marea
Carta acordata de unul, confirmata
de celalalt, anunta transformarea
cutumei feudale n lege comuna, pe
care regele va trebui so
respecte. Perioada care dureaza de la
1066 la

458

1272 este una din cele mai fecunde din

istoria Angliei. Colonia
normanda, ntemeiata pe vremea
cuceririi de catre cinci mii de
aventurieri, sa
dezvoltat ntrun
mod att de original nct, n cursul
secolelor urmatoare, dupa o ultima
tentativa de a uni cele doua regate,
alFrantei si al Angliei, va rupe orice
legatura cu continentul. ti poti
imagina, ntrun
mod foarte aproximativ, aceasta
uimitoare soarta daca
presupui ca Lyautey, cucerind Marocul,
ar fi fondat acolo o dinastie
acceptata de locuitori, ca ea nsasi ar fi
acceptat traditiile locale si ca
urmasii sai ar fi dat acestui imperiu legi
mai viguroase si o prosperitate
mai trainica dect n metropola.
CARTEA A TREIA
459

MARETIA SI DECADEREA
FEUDALITATII (12721485)

460

I
EDUARD I (12721307).
REFORME LEGALE.
ADMINISTRATIAINTERIOARA
I. ncepnd din anul 1066, cucerirea
normanda ridicase ntre
patricieni si plebei, ntre castelani si
tarani dubla
bariera a limbajului si
a urii: dar destul de repede cele doua
civilizatii, alaturate una alteia prin
forta, se amestecasera. Taranii saxoni
si dadusera seama de valoarea
ordinii normande, iar seniorii normanzi
respectasera traditiile poporuluienglez.
n momentul urcarii pe tron a lui
Eduard I, fuziunea este aproape
completa si persoana regelui constituie
simbolul ei. Desi descinde n linie
directa din Cuceritor, el poarta vechiul
nume saxon al Confesorului si
461

462

este un rege englez. Tinta sa principala

nu mai este recucerirea Normandiei,
nici reconstituirea imperiului angevin,
ci realizarea unitatii
Marii Britanii, supunnd Tara Galilor,
apoi Scotia. Vorbeste engleza cu
aceeasi usurinta ca franceza sil
vedem n
timpul cruciadei raspunznd
pe englezeste la salaamurile
ambasadorilor sultanului 107. Sub
domnia sa, limba engleza, care,
ncepnd din perioada cuceririi, circula
pe ascuns n rndurile meseriasilor si
vilanilor108, apare iar la lumina. Pe
vremea lui Simon de Montfort este
folosita ntrun
document oficial.
Printre noii clerici "nu exista unul la
suta care sa poata citi o scrisoare n
vreo alta limba dect latina sau
engleza". Aproape de sfrsitul secolului
al XIVlea
463

va nceta predarea limbii franceze n

scolile din Anglia si Jean
de Trvise 109 se va plnge ca nici
macar nobilii nui
nvata pe copiii lor
franceza. Ca si limba, institutiile lui
Eduard I prefigureaza Anglia
moderna. Legile sale exercita o
influenta durabila asupra
structuriisociale a tarii. n fine, cu toata
sincera sa piosenie, Eduard va avea fata
de papa, nca de pe atunci, atitudinea
unui sef de stat national si
insular".
II. Modernismul si insularismul sunt cu
att mai surprinzatoare cu
ct regele, prin temperamentul sau,
ramne un feudal si, prin nclinatiile
sale, un Plantagenet. Barbat semet,
viguros, bine facut, cu coapse lungi
si puternice de calaret, placerile sale
favorite erau vnatoarea si turnirul.
464

Totdeauna intransigent n aplicarea

legilor privitoare la paduri. ntoarcerea
sa din cruciada seamana cu aventurile
cavalerilor ratacitori de prinromane. n
drumul sau, el nlatura nedreptatile,
ataca un hot din Burgundia
si se bate cu comitele de Chlon.
Dupa cucerirea Tarii Galilor, pretinde sa
i se dea coroana regelui
Arthur si organizeaza un banchet al
Mesei Rotunde110. Se faleste ca
respecta cu toata rigoarea codul
perfectului vasal fata de regele Frantei,
suzeranul sau pentru Gasconia. i
presteaza omagiul datorat si asculta,
supus, hotarrile suzeranului sau.
Deviza lui este: Keep troth... Pactum
serva... Respectati
cuvntul dat". I se ntmpla, desigur, ca
dupa ce sia
dat cuvntul sasi
schimbe parerea; si atunci se dovedeste
nentrecut de
465

abil n fortarea textelor pentru ca sa

mpace fagaduintele cu dorintele.
Vrea sa fie legal observa
un contemporan deal
lui ,
dar el declara
107 Eduard I a plecat n cruciada n
1268, cnd era print mostenitor. A
ajuns n 1271 n
Palestina si, dupa unele succese, a
ncheiat n 1272 un armistitiu pe zece
ani, zece
luni, zece saptamni, zece zile si zece
ore" (!) cu sultanul Egiptului, Baibars
(12601277).
108 Cuvntul vilan (n limba latina
villanus) nsemna n Franta taran liber,
iar n Anglia serb.
109 Numele complet si corect este Jean
Trevisa de Cornwall (13261412),
cleric si nvatat
din anturajul influentei familii nobiliare
Berkeley.
466

110 Este vorba de Masa Rotunda (La

Table Ronde) un
fel de confrerie a cavalerilor care
tineau tovarasie semilegendarului rege
Arthur (secolul al VIlea).

467

legal tot cei

convine". Ca sa se elibereze de un
juramnt stingheritor, nu
sovaie sa recurga la ereditara metoda a
Plantagenetilor: absolvirea
pontificala. La urma urmei, omul
acesta e faurit totusi dupa un model
bun: are instincte nobile si dovedeste
aptitudinea rara
la suveranii din
vremea aceea de
a profita de ceea cel
nvata experienta. Cnd a
izbucnit revolta baronilor, a nteles ca a
trecut timpul despotismului n
Anglia si ca singurul mijloc de a
consolida monarhia va fi de aci nainte
sprijinirea ei pe noile clase n crestere.
Irascibil, orgolios, ncapatnat,
uneori dur, dar muncitor, onest si
destul de rational, cavalerul acesta
este un om de stat.

468

III. Pe cnd n Franta ntreaga legislatie

care ne ocroteste dateaza de
pe vremea lui Napoleon, n Anglia au si
astazi putere de lege, daca nau
fost abrogate, statutele lui Eduard I. La
nceputul domniei sale, Eduard,
ca si Cuceritorul odinioara, a ordonat o
ancheta pe tot cuprinsul
regatului pentru a sti n virtutea carui
drept, Quo Warranto, seniorii
particulari detineau o parte din puterea
publica. Ancheta strneste furii
violente printre nobili.
Cnd juristii regelui i cer contelui
Warenne sa arate documentele
sale, el trage din teaca o sabie ruginita
si raspunde: Iata hrisovul meu.
Stramosii mei au venit o data cu
Wilhelm Cuceritorul si au luat n
stapnire pamnturile lor cu aceasta
sabie. Cu aceasta sabie le voi apara
mpotriva oricarui uzurpator". Raspuns
stingheritor pentru un rege
469

cavaler. Dar Eduard I stie de pe acum

ca hrisoavele scrise au n Anglia
mai mult viitor dect dreptul sabiei, si
de altfel rezistenta nui
dect
sporadica.
IV. Multumita stapnirii de sine a
regelui, sub domnia sa nu au fost
conflicte iremediabile cu biserica. Dar
ntre puterea civila si puterea
religioasa certurile au fost numeroase;
niciodata nsa nau
atins violenta
acelora dintre Wilhelm Rufus si Anselm
sau dintre Henric al IIlea
si
Becket. Cea mai grava cearta sa
iscat atunci cnd papa Bonifaciu al
VIIIlea
a interzis clerului, n 1296, prin bula
Clericis laicos, sa plateasca
impozit autoritatilor lumesti. Eduard I,
mniat pe drept cuvnt, a ordonat
470

sa se puna sechestru pe bunurile

bisericesti si pe lna calugarilor.
Calugarii luara partea Romei; clerul
parohiilor, mai mult englez dect
roman, se arata sensibil la nvinuirile
aduse de rege. Interveni o mpacare.
Astfel de discutii au stirbit n mod
periculos prestigiul papalitatii n
Anglia. Captivitatea papilor n Franta
(13051378)
111 avea sa dea acestui
111 La nceputul secolului al XIVlea,
papalitatea a cazut sub influenta
monarhiei
franceze, fapt care sa
evidentiat prin alegerea repetata de
cardinali francezi n scaunul
pontifical si prin stramutarea acestuia
la Avignon, n sudul Frantei. Precizam
ca primul
papa francez al perioadei. Clement V,
ales n 1305, sia
stabilit resedinta la Avignon n
471

472

prestigiu o lovitura si mai grava,

punndul
pe papa la discretia inamicului.

ncepnd din secolul al XIVlea,

noul nationalism si catolicismul
traditional devenira greu de mpacat n
ochii englezilor si statutul
Provisorilor
interzise oricarui supus, si ndeosebi
clerului, sa plateasca
taxe, venituri sau beneficii n afara
regatului.
V. Aceasta nsemna sa sece izvorul cel
mai abundent al ncasarilor
care alimentau tezaurul pontifical. Dar
era nevoie ca regele sasi
apere
cu nversunare veniturile. Cheltuielile
de guvernare se mareau o data cu

473

nmultirea functiilor sale, iar vechile

impozite (ajutoare feudale si geld)
nu mai ajungeau. Veniturile aditionale
ale regelui sunt: banii de scut,
taxa de rascumparare de serviciul
militar, care nui
platita fara greutati
si dispare n 1322; impozitul asupra
bunurilor mobiliare si funciare, care
se ridica n general la a cincisprezecea
parte la tara si a zecea parte la
oras (ncepnd din 1334,
cincisprezecimea si zecimea vor fi fixate
forfetar
la treizeci si noua de mii de livre; de aci
nainte, de cte ori parlamentul
va vota o cincisprezecime si o zecime",
asta va nsemna treizeci si noua
de mii de livre); si, n sfrsit, drepturile
de intrare si iesire a marfurilor
(customs sau taxe vamale). Drepturile
acestea se aplica la iesire asupra
lnii si pieilor, principalele produse ale
regatului, si la intrare asupra
474

vinurilor.
VI. Eduard I se priveaza de bunavoie de
una din marile resurse ale
stramosilor sai, expulznd n 1290 pe
toti evreii din Anglia. Esecul
cruciadelor avusese drept consecinta o
renastere a urii poporului
mpotriva singurilor necredinciosi usor
de reprimat si incapabili de a se
apara. Erau acuzati de toate crimele.
Nobilimea, care le era ndatorata,
dorea sa scape att de creante ct si de
creditori. Masura luata de rege a
fost mai putin inumana dect
persecutiile care au precedato.
El i
autoriza pe evrei sasi
ia bunurile mobiliare si porunci sa fie
spnzurati
marinarii care iau
furat sau iau
asasinat pe pasagerii lor n timpul
calatoriei pe mare. Dupa plecarea
evreilor, meseria lor de a da bani cu
475

mprumut a fost exercitata n Anglia de

catre crestinii din Cahors,
cahorsinii, care gasisera un mijloc
ingenios de a ocoli legile bisericesti.
mprumutau n mod gratuit pentru un
timp destul de scurt, apoi, dupa
ce expira termenul si suma nu era data
napoi, cereau o indemnizatie
pentru timpul scurs de la data cnd
urma sa fie napoiata. E ceea ce se
chema dauneinterese:
id quod interest 112. Curnd, italienii,
la rndul lor,
martie 1309, iar ultimul papa de la
Avignon, Grigore XI, a parasit orasul n
septembrie
1376, relundusi
resedinta la Roma n ianuarie 1377.
112 Expresia sar
traduce, literal, prin "ceea ce este la
mijloc", adica ceea ce reprezinta
diferenta..."

476

477

exercitara meseria de bancher si zarafii

lombarzi dadura numele lor
strazii unde si aveau casele de schimb:
Lombard Street. Apoi englezii
nsisi devenira maestri n comertul de
bani. Cnd, pe vremea lui
Cromwell, evreii se ntoarsera n Anglia,
gasira printre crestini rivali
multumiti, a caror ngaduinta era larga,
dar a caror concurenta era de
temut.
II
ORIGINEA SI DEZVOLTAREA
PARLAMENTULUI

I. Sub domnia lui Eduard I apare

pentru prima oara un parlament,
compus din doua Camere, dar crearea
institutiilor parlamentare na
fost
un act constient. Bunulsimt
478

al regilor, puterea baronilor, rezistenta

orasenilor opusesera pna atunci
expediente succesive dificultatilor
neprevazute. Parlamentul sa
nascut din ciocnirea acestor elemente.
Convocat de rege ca un instrument de
guvernamnt a devenit ncetul cu
ncetul un instrument de control n
minile baronilor, apoi n ale natiunii
ntregi. La origine sta Marele Consiliu al
suveranilor normanzi, a carui
umbra mai da si astazi trcoale
Palatului Westminster. Daca intram n
Camera Lorzilor, tronul ne aminteste ca
regele este presedintele acestei
adunari. El o prezideaza realmente n
ziua cnd vine sa citeasca mesajul
regal. Cancelarul se asaza pe sacul de
lna. De ce este acolo? Pentru ca
el convoaca, din ordinul regelui, aceasta
Camera. Pe cine convoaca?
Pna n secolul al XIVlea
dreptul de a fi chemat la Consiliu este
foarte
479

imprecis determinat. Un pair al

regatului este, literalmente vorbind, un
gentilom care are dreptul de a fi judecat
numai de egalii sai, dar exista
mai multe mii de asemenea seniori, pe
cnd, n 1305, Consiliul nu se
compunea dect din saptezeci de
membri, dintre care cinci comiti
sisaptesprezece baroni, ceilalti fiind
functionari ecleziastici sau regali. n
fapt, regele i convoaca pe acei de care
are nevoie ca sai
consulte.
II. De pe vremea lui Simon de Montfort
si a discipolului sau Eduard
I a intrat n uz sa fie consultati, n
cazurile mai grave, nu numai baronii,
ci si reprezentantii comunitatilor": doi
cavaleri de fiecare shire, cte doi
reprezentanti de fiecare oras mai
important. Scopul acestei convocari era
dublu: pe de o parte, regele si daduse
seama ca un impozit era mai bine
480

primit daca cereai mai nti parerea

celor care trebuie sal
plateasca, pe
de alta, neavnd, din cauza greutatilor
de comunicare, nici un mijloc de
a cunoaste opinia publica, socotea cai
necesar sa faca din cnd n cnd
o expunere cu privire la situatia
regatului unor oameni care, venind din
toate comitatele engleze, puteau apoi,
prin istorisirile si rapoartele lor, sa
creeze n tara un climat favorabil. La
nceput, aceasta metoda nu
reprezinta un privilegiu nou acordat
cavalerilor; dimpotriva, este un

481

mijloc comod de ai
stoarce de bani si de a le face impresie.
Unii cavaleri,
n clipa cnd comitatul i alegea n
parlament, fugeau de aceasta corvoada.
De altfel, deputatii comitatelor si ai
oraselor nu luau parte n nici
un fel la dezbaterile Consiliului.
Ascultau n tacere. Un speaker (pe
atunci functionar al coroanei) comunica
Consiliului asentimentul sau
obiectiile lor. Dar foarte curnd se
deprinsera sa discute ntre ei si, pe la
sfrsitul secolului, le fu atribuita o sala
de consiliu a calugarilor din
Westminster ca loc de ntrunire. Trebuie
sa remarcam ca primele sedinte
ale reprezentantilor Comunelor sunt
secrete; ele sunt tolerate, nu legale.
Originea Camerei Lorzilor este o curte
de judecata; originea Camerei
Comunelor este un comitet clandestin".

482

III. Obiceiul de a convoca diferitele

stari" ale unui regat (militarii,
preotii si plebea) pentru a le cere
consimtamntul cu privire la impozite
nu era, n secolul al XIVlea,
propriu Angliei. Ca si corporatiile, ca si
comunele, el era pe atunci o idee
europeana. Aproape toti suveranii
timpului recurg la aceasta metoda
pentru a determina acceptarea taxelor
care devin din ce n ce mai
mpovaratoare. Dar structura originala
a
societatii engleze face ca parlamentul sa
devina n scurta vreme cu totulaltceva
dect starile generale" din Franta. n
Anglia, ca si n Franta,
regele ncepe prin a cere ca fiecare din
cele trei stari sasi
stabileasca
singura taxele, dar renunta repede la
aceasta, pentru ca mpartirea n
stari nu mai corespunde realitatilor din
Anglia: a) episcopii faceau parte
483

din Marele Consiliu nu n calitate de

episcopi, ci ca mari vasali si seniori
feudali. Restul clerului nceta de a mai
trimite reprezentanti n parlament.
Preotii preferau sasi
voteze impozitele n propriile lor
adunari:
Convocarile de la Canterbury si de la
York. nspaimntati de nencetatele
conflicte dintre papa si rege, doreau sa
se tina la distanta de puterea
civila. Ca urmare a abtinerii lor, Anglia
se vazu orientata spre sistemul
celor doua Camere, b) Cavalerii ar fi
putut sta alaturi de episcopi si
baroni, dar n adunarile comitatelor, n
componenta curtii judecatorilor
itineranti, cavalerii intrasera n relatii
constante cu orasenii. De cnd
orice beneficiar al unui venit funciar de
douazeci de livre trebuia sa fie
nvestit cavaler, genul de om si genul de
viata legate de acest cuvnt se
484

schimbasera amndoua. Clasa

cavalerilor se amesteca bucuros, prin
casatorii, cu negustorii bogati din
orase. Ea nsasi avea mai curnd un
caracter agrar si comercial dect
razboinic. Experienta dovedi ca acesti
cavaleri se simteau mai la largul lor cu
orasenii. De altfel, erau convocati,
ca si acestia, de catre sheriff; ca si
acestia, erau reprezentantii unor
comunitati. Din unirea micii nobilimi
cu orasenii se nascu Camera
Comunelor.
IV. Asadar doua circumstante
deosebite: retragerea de bunavoie a

485

clerului si gruparea laolalta a

cavalerilor si a orasenilor facura
posibila
formarea unui parlament compus
dintro
Camera superioara si o
Camera inferioara. Gruparea laolalta a
cavalerilor si a orasenilor este un
fapt capital. Ea explica de ce Anglia nu
sa
gasit niciodata, asa cum a fost
Franta n secolul al XVIIIlea,
mpartita n doua clase vrajmase*. La
origine, sistemul feudal este aproape
acelasi n Franta (si n toata
Europa) ca n Anglia. Situatia taranilor
se deosebeste prea putin;
pamntul este posedat, ocupat, cultivat
n acelasi fel. De la granitele
Poloniei pna la Marea Irlandei,
seniorul, curtea domeniala de judecata,
clasele feudale, regatul, totul se
aseamana..."
486

Dar n secolul al XIVlea,

pe cnd n Anglia clasele se
ntrepatrund,
n Franta se ridica o bariera ntre
nobilime si restul tarii. Nu pentru ca
nobilimea ar fi fost n Anglia o clasa
deschisa, iar n Franta nchisa, asa
cum sa
scris adeseori. Nici o clasa na
fost mai deschisa dect nobilimea
franceza113. Numeroase functii
nnobilau pe cei care le cumparau.
Numai
ca, daca aceasta bariera era usor de
trecut, ea era stabila, vizibila,
marcata de semne prea evidente,
odioasa pentru acela care
ramneaafara". n Franta nobilimea era
scutita de impozite. Fiul unui gentilom
era gentilom de drept. n Anglia, numai
baronul proprietar al unei
baronii, sef de familie, avea dreptul de a
fi chemat la Camera Lorzilor
487

printro
convocare individuala*. Fiul sau avea
libertatea sa intre n
Camera Comunelor ca sa reprezinte
comitatul sau si curnd solicita
aceasta onoare. Dreptul de
primogenitura si legislatia lui Eduard I
cu
privire la domeniile mpartite" lasara la
voia ntmplarii mii de mezini.
Daca clasele de mijloc din Anglia,
departe de a se razboi cu aristocratia,
iau
ramas att de profund atasate, aceasta
nu sa
datorat faptului ca
aristocratia era o clasa deschisa, ci mai
curnd din pricina formei sale
nedefinite si a necunoasterii limitelor
sale; nu att pentru ca se putea
usor intra n rndurile ei, ci pentru ca
nu se stia niciodata cnd faceaiparte
din ea". n Anglia a existat mai curnd
o aristocratie de functiuni
488

dect una de nastere, de unde

prestigiul care se acorda nca si astazi
serviciilor publice.
V. Daca regii Angliei sar
fi gndit ca baronii, cavalerii si orasenii,
chemati a face parte din doua adunari,
vor deveni o forta care, cu
*
Afirmatia autorului trebuie
amendata, n sensul ca n Anglia nu
sau
format stari"
sociale vrajmase, asa cum au fost n
Franta clerul, nobilimea si starea a
treia, n ajunul
revolutiei din 1789. Dar clase" sociale
vrajmase antagoniste
au
existat si n Anglia.
113 Si totusi adevarul este ca nobilimea
franceza a fost o clasa mult mai
nchisa" dect
cea engleza. Sistemul nnobilarii prin
cumparare de mosii sau de functii sa
489

dezvoltat n
Franta numai cam de prin secolele
XVIXVII.
Dar si atunci bariera nnobilarii nu era
usor de trecut" dect pentru
persoanele foarte avute, iar din partea
nobilimii de snge
a persistat un resentiment si chiar o
anume discriminare mpotriva acestor
nobili de
origine recenta.
*
* Prima baronie conferind un
asemenea drept a fost creata n 1387
(Powicke). n.
a.

490

ncetul, avea sa acapareze toate

prerogativele regale, cu totul alta ar fi
fost, desigur, politica lor. Se pot concepe
manevre care ar fi slabit si
poate nabusit parlamentul nca de la
nasterea sa. Regii Frantei, attnd
cele trei stari una mpotriva celorlalte,
convocnd starile provinciale, n
sfrsit, instituind o armata permanenta
si un bir permanent, tallia
(impozit neconsimtit), vor edifica n trei
secole o monarhie mult mai
independenta fata de natiune dect n
Anglia. Dar nici regii Frantei, nici
parlamentele engleze nu faureau n
mod constient viitorul. Numai
destinul ia
mpins pe drumuri diferite. Cum ar fi
putut Eduard I sa
prevada puterea de mai trziu a
parlamentului? Pentru ca acesta sa
devina rivalul regelui, trebuia sa obtina:
1. nu numai dreptul de a vota
491

impozitele, ci si controlul folosirii lor; 2.

dreptul de a face legi, drept care,
pe vremea lui Eduard I, nu apartinea
dect regelui; Camera Comunelor
nu putea dect sa prezinte petitii; 3.
dreptul de a conduce politica generala
a tarii, idee care i sar
fi parut de neconceput oricarui
membru al
parlamentului din 1305. Politica era o
treaba a regelui, de care numai el
raspundea. Or, cum regele era inviolabil
si nu putea fi pus sub acuzare,
un conflict ntre parlament si coroana
nu comporta alta solutie dect
revocarea parlamentului sau detronarea
regelui, adica anarhia. Va
trebui, pentru a iesi din acest impas, sa
se nascoceasca fictiunea
responsabilitatii ministeriale. Dar
oamenii nu vor ajunge la aceasta
complicata idee dect n etape. Prima
sa forma va fi judiciara, si nu
492

politica; va fi punerea sub acuzare a

ministrilor de catre CameraComunelor,
n fata Camerei Lorzilor, care
ndeplineste functia de nalta
Curte de Justitie, asa ca n vremurile
de nceput ale Marelui Consiliu.
Aceasta forma rudimentara si bruta a
responsabilitatii ministeriale se va
numi impeachment (adica acuzare),
Impeachmentul
si forma sa agravata,
attainderul
(lege de condamnare votata de Camera,
fara a se acorda
acuzatului beneficiul formelor
judiciare), vor fi masuri crude, adesea
nedrepte, dar poate ca atunci era mai
mic pericolul de a pedepsi pe nedrept
un ministru dect acela de a detrona pe
drept un rege.
III

493

EDUARD I SI CELTII. CUCERIREA

TARII GALILOR.
NFRNGEREA DIN SCOTIA. EDUARD
AL IILEA

I. Dupa cum Eduard I este primul

dintre Plantageneti care poarta
un nume englezesc, tot astfel el este si
primul care ncearca sa
desavrseasca cucerirea Insulelor
Britanice. A fost pregatit pentru
aceasta misiune nca din adolescenta.
n 1252 tatal sau i daduse
Irlanda, comitatul de Chester (la
fruntariile galice), pamnturile regelui
din Tara Galilor, insulele
anglonormande
si Gasconia. Un dar mai putin
generos dect pare. De cnd celtii,
respinsi de saxoni, se refugiasera pe
colinele din Tara Galilor si din Scotia,
si mentinusera independenta si
494

continuasera certurile lor intestine.

Regii saxoni sfrsisera prin a adopta
n privinta lor metoda pasiva a
mparatului Hadrian, aceea a zidului de
aparare, si unul din ei construise (prin
790) digul lui Offa, pentru ca, debine de
rau, sa puna stavila muntenilor gali. n
timpul cuceririi
aventurieri normanzi si creasera niste
domenii n vaile Tarii Galilor;
ridicasera niste movile", construisera
niste donjoane, si triburile
disidente se refugiasera pe coline. Ele
si pastrau acolo limba si
moravurile. Poezia, muzica si ocupatia
straina dadura nastere unuisentiment
national n sufletul galilor. n masivul
muntos din Snowdon,
triburile se unisera sub conducerea
unui senior gal, Llywelyn ab
Iorwerth, care se intitula printul galilor.
Foarte abil, el a stiut sa joace

495

dublul rol de print national si senior

feudal englez. i sustinuse pe baroni
pe vremea Marii Carte sisi
asigurase astfel sprijinul lor. Nepotul
sau,
Llywelyn ab Gruffyd (12461282),
adoptase aceeasi atitudine pe vremealui
Simon de Montfort, contribuind din plin
la victoria de la Lewes. n
zadar ncercase Eduard pe
vremea cnd nu era dect lordul
Eduard si
comite de Chester sa
impuna galezilor cutumele engleze; ei se
revoltasera sil
nvinsera. Tnarul Eduard iesi ruinat
din acel razboi, dar
facuse cunostinta cu metodele de lupta
ale galezilor, cunoscuse valoarea
arcasilor lor, narmati cu arcuri lungi,
de o forta si o patrundere mult
mai mari dect arcurile obisnuite, si
imposibilitatea de a folosi mpotriva
496

lor cavaleria feudala, pe care sagetile lor

o puneau pe fuga. Attea lectii
de care avea sasi
aminteasca.
II. Tatal sau, Henric al IIIlea,
i daduse, o data cu comitatul de
Chester, si Irlanda, dar aici orice
aventura militara parea zadarnica.
Irlanda, odinioara leaganul sfintilor,
fusese n parte cucerita de la
crestinii celti de catre danezi, dar
acestia nu ocupasera dect porturile
rasaritene si triburile celtice
continuasera, n interiorul tarii,
vendetele
lor. n perioada n care biserica
irlandeza ncetase sa apartina bisericii
romane, insula se nstrainase cu totul
de istoria Europei. Ea traise n
marginea lumii. Henric al IIlea,
pe vremea cnd ncerca sa obtina, dupa
uciderea lui Becket, iertarea papei, l
trimisese n Irlanda pe Richard de
497

Clare, comite de Pembroke, supranumit

Strongbow. Dar normanzii nu se
putusera stabili acolo, ca si n Tara
Galilor de altfel, dect la adapostul
castelelor lor. n jurul orasului Dublin
se ntindea o mica zona engleza
care se numea Pale 114. Dincolo de ea
englezii nu aveau nici o influenta si
baronii normanzi care posedau castele
n afara zonei, dupa cteva
generatii, au adoptat limba si
moravurile irlandezilor. Acesti baroni,
care
se bucurau acolo de drepturi suverane,
nu mai vedeau cu ochi buni casi
triburile indigene sosirea
armatei engleze. n drept ei recunosteau
suzeranitatea regelui Angliei; n fapt
mentineau un regim de anarhie
feudala. Anglia se dovedise prea slaba
pentru a cuceri si guverna
114 Pale hotare,
limite.
498

499

Irlanda, dar destul de puternica pentru

a o mpiedica sa nvete a se
guverna singura".
III. Cnd Eduard deveni rege, galezul
Llywelyn facu greseala de a
crede ca va putea continua sa joace n
Anglia rolul de arbitru ntre
suveran si baroni. Eduard I nu era
Henric al IIIlea
si se plictisi repede de
sforariile galezului. n 1277 pregati o
expeditie n Tara Galilor, pe care o
conduse el nsusi. Se taiara drumuri
largi prin paduri; cele Cinci porturi
furnizara o flota care se nsirui dea
lungul coastei, tinnd o strnsa
legatura cu armata si asigurnd
aprovizionarea ei. Llywelyn, fratele sau
David si partizanii sai, mpresurati pe
masivul Snowdon, trebuira sa se
supuna cnd se lasa iarna. Regele
Eduard ncerca atunci o politica de
500

pacificare; i trata pe Llywelyn si David

cu generozitate si chiar cu cinste.
Apoi ncepu sa administreze Tara
Galilor dupa sistemul englez. nfiinta
comitate, curti si trimise acolo
judecatori itineranti, care trebuiau sa
aplice Common Law. Galezii protestara;
ei tineau la vechile lor datini.
Eduard, spirit pe ct de hotart, pe att
de ngust, nu voi sa tolereze
uzante pe care le considera barbare. si
mentinu legile. Urma o rascoala.
Llywelyn si David si calcara
juramntul. Regele, nenduplecat fata
de
oricine nu respecta un pact, lupta
mpotriva lor, de asta data pna la
moarte. Llywelyn fu ucis ntro
batalie; David fu spnzurat, rupt n
patrusi sfrtecat. n 1301 regele i dadu
fiului sau Eduard, nascut n Tara
Galilor si crescut de o bona galeza, titlul
de Print de Wales, devenit de
501

atunci titulatura fiului cel mai vrstnic

al regilor Angliei. Cu toate ca din
acel moment au fost introduse legile si
cutumele engleze, principatul
ramase n afara regatului si nu trimitea
deputati n parlament. Abia n
secolul XVIlea,
Henric al VIIIlea
facu din Anglia si Tara Galilor un regat
unic (Actul de unire: 1536).
IV. nvingator al celtilor din Tara Galilor,
Eduard I nu reusi sa iasa
victorios n lupta sa mpotriva celtilor
din Scotia. Acolo se instituise o
monarhie feudala, la un nivel de
civilizatie analog cu civilizatia
anglonormanda.
O ntreaga provincie scotiana (Lothian)
era populata de
englezi; multi baroni aveau domenii de
o parte si de alta a frontierei; o
fuziune parea destul de usoara. Dupa
ce muri regele Scotiei, nelasnd ca
502

urmas dect o fetita care locuia n

Norvegia, Eduard facu o propunere
foarte nteleapta: so
ia n casatorie fiul sau, ceea ce ar fi dus
la unirea
celor doua regate. Ideea parea a fi
acceptata de cea mai mare parte a
scotienilor si Eduard trimise o corabie
n Norvegia ca so
aduca pe
printesa. Pentru a o distra pe fata din
Norvegia" n timpul calatoriei pe
mare, se pregatisera pe nava alune,
ghimbir, smochine, turta dulce, dar
gingasa copila, neputnd suporta
grelele conditii ale trecerii marii, muri
pe drum si marii seniori scotieni
ncepura de ndata sasi
dispute
coroana. Doi dintre ei, John Balliol si
Robert Bruce, ambii nruditi cu

503

familia regala si ambii de origine

franceza, pareau a fi deopotriva de
ndreptatiti. Eduard, ales ca arbitru,
atribui regatul lui John Balliol, care
fu ncoronat la Scone. Dar regele
Angliei, mbatat de faptul ca sa
recurs
la autoritatea lui, ceru noului rege si
nobililor scotieni sal
recunoasca
drept suzeran.
V. Scotienii crezusera ca o asemenea
suzeranitate va ramne pur
formala. Cnd Eduard anunta ca un
mpricinat a carui cerere a fost
respinsa de o curte scotiana va putea n
viitor sa faca apel la tribunalele
engleze, John Balliol intra n alianta cu
regele Frantei, adversar al lui
Eduard din pricina Gasconiei, sii
comunica regelui Angliei nencrederea

504

sa", refuznd sa raspunda la o chemare

a suzeranului sau. A facut
smintitul nebunia asta? ntreba
Eduard. Daca
nu vine la mine, vom
merge noi la el". ntradevar,
a intrat n Scotia, la
facut prizonier pe
Balliol, a luat cu el piatra sfnta din
Scone despre care se spunea ca e
particica din stlpul pe care sau
catarat ngerii lui Iacob 115 si a pus so
ncrusteze ntrun
jilt care avea sa serveasca de atunci
drept tron pentru
ncoronarea regilor Angliei.
VI. Eduard I, dupa ce repurta o victorie,
ncepea totdeauna prin asi
arata marinimia. Mai nti, asa cum
facuse si n Tara Galilor, impuse
Scotiei acele legi engleze carei
erau dragi si pe care le admira. Se izbi
de
505

o rezistenta neasteptata, nu din partea

baronilor, ci a poporului scotian,
care, sub conducerea unui cavaler,
William Wallace, se rascula. n zadar
iesi Eduard nvingator la Falkirk, n
zadar puse dei
spnzura pe toti
prizonierii si pe Wallace nsusi, n zadar
devasta complet regiunea de la
frontiera, nct o preschimba ntrun
desert. Pe vremuri nca romanii
fusesera siliti sa recunoasca ca o
victorie n Scotia era ntotdeauna
preludiul nfrngerii. Liniile de
comunicatie erau prea lungi, clima
preaaspra, tara prea saraca. n cronicile
lui Froissart 116 se ntrevad aceste
lamentabile cavalcade ale armatei
engleze, toata ziua prin munti si
pustietati salbatice, fara a gasi vreun
drum, carare sau poteca si fara a
ntlni vreun oras, nici casa, nici
coliba" si, n tabara cealalta, razboinicii
506

scotieni, crnceni, ndrazneti si

vigurosi, rezistenti la oboseala, fara
convoaie militare si att de cumpatati
ca se multumesc drept oriceprovizie cu
o desaga de faina de ovaz". n 1305
Eduard se crezu stapnul
ntregii tari, n 1306 Robert Bruce
rascula din nou Scotia si fu ncoronat
la Scone.
115 Aluzie la un episod din Vechiul
testament visul
lui Iacob n
Cartea genezei. 28.
116 Jean Froissart (n. pe la 13331337,
m. dupa 1400) celebru
cronicar francez care a
descris lumea feudala occidentala din
secolul al XIVlea.
A facut mai multe calatorii de
durata n Anglia.

507

VII. Regele Angliei era batrn, infirm,

dar jura, ntrun
straniu
juramnt mistic, naintea Domnului si
a Lebedelor", sa zdrobeasca
revolta scotienilor si, daca iese
nvingator, sa nu mai ia niciodata
armele
mpotriva crestinilor, sa se duca n Tara
sfnta si sa moara acolo.
Aceasta ultima campanie din Scotia i
puse capat vietii. Pe patul de
moarte, si lua ramas bun de la fiii sai.
Le ceru ca o suta de cavaleri sal
duca inima n Tara sfnta, sa nui
fie nmormntat trupul nainte de
nfrngerea scotienilor si oasele sai
fie purtate n fruntea bataliei, astfel
ca, mort fiind, sasi
duca armatele la victorie, ca si n viata.
El nsusi
compuse inscriptia pe care dorea so
vada gravata pe mormntul sau:
508

Eduardus Primus Scotorum Malleus

hic est. Pactum serva 117.
VIII. Pactum serva... Nicicnd vreun
juramnt nu fu mai putin
respectat dect juramntul acestui fiu
fata de tatal sau. Eduard al IIlea
renunta imediat la cucerirea Scotiei si,
cnd fu constrns de evenimente
sa reia lupta mpotriva ei, fu batut la
Bannockburn (1314). Era un
barbat ciudat, viguros si efeminat
totodata. Se nconjura de favoriti dea
dreptul uluitori: grajdari, tineri
meseriasi, si iubea mai ales pe un
gascon, Pierre Gaveston, ale carui
glume exasperau curtea tot att ct l
amuzau pe rege. Eduard al IIlea
nu se interesa de loc de treburile
regatului, neavnd nclinatii dect spre
munca manuala si muzica. Dupa
ce se casatori, si parasi ndata sotia
pentru prietenul sau Pierre". Se
509

stia el nsusi att de fricos nct ceru sa

fie ntrebat papa daca ar fi unpacat sa
se frece pe corp cu un ulei care da
curaj. n cele din urma
mnia baronilor deveni att de
puternica nct l ucisera pe Gaveston.
Episcopul de Hereford tinu o predica pe
textul: La cap am durerea";
episcopul de Oxford lua drept tema
textul Genezei: Voi pune vrajmasia
ntre tine si Femeie si ea ti va zdrobi
capul". Evenimentele confirmara
profetia. Regina, caresi
luase un amant, pe Mortimer, se puse
n fruntea
unei rascoale mpotriva sotului ei, l
facu prizonier si parlamentul obtinu
de la Eduard al IIlea
sa renunte la coroana n favoarea fiului
sau, care
fu proclamat rege sub numele de
Eduard al IIIlea.
Ct despre regele
510

detronat, acesta muri n chinuri

groaznice. Paznicii l strapunsera cu un
fier nrosit (1327). Vreme de ctiva ani
puterea reala fu exercitata de
reginamama
si de Mortimer. Dar tnarul Eduard al
IIIlea
era altfel de
om dect tatal sau; curnd se revolta
mpotriva tiraniei lui Mortimer,
porunci sa fie arestat si ucis (1330).
Dupa care se stradui sa fie un rege
puternic, asa cum fusese bunicul sau,
Eduard I.
117 Aici zace Eduard ntiul,
sfarmatorul scotienilor. Pastreazati
legamntul.

511

IV
RAZBOIUL DE O SUTA DE ANI (PRIMA
PARTE)
I. ntre Franta si Anglia un razboi
decisiv devenise aproape
inevitabil. Caracterul ntmplator al
mostenirilor feudale ducea la o
ncrucisare de destine si teritorii. Regele
Angliei (de altfel, pe jumatate
francez) detinea n mod legal Guyenne
si Gasconia, care erau necesare
regelui Frantei pentru mplinirea
teritoriala a regatului sau. Regele
francez sprijinea, mpotriva regelui
Angliei, Scotia, pe care acesta trebuia
so
cucereasca pentru a se simti n
siguranta pe insula sa. Nici una
dintre cele doua situatii nu mai putea
dura. Se afirma ndeobste ca

512

pricina imediata a conflictului a fost

candidatura la tronul Frantei a lui
Eduard al IIIlea,
fiul lui Eduard al IIlea
si al Isabelei de Franta, si prin
urmare nepotul lui Filip cel Frumos. Nu
este exact. E adevarat ca, daca
juristii francezi ar fi admis, asa cum
facusera de nenumarate ori englezii,
succesiunea la tron n linie feminina,
titlurile lui Eduard la coroana
Frantei ar fi avut aceeasi valoare ca
titlurile lui Carol de Evreux, alt
nepot al lui Filip al IVlea,
prin Ioana de Navarra. Dar cnd, sub
pretextul de a aplica o veche lege a
francilor, numita legea salica, juristii
iau
ndepartat pe cei doi pretendenti si lau
ales pe cel mai apropiat
mostenitor n linie masculina, pe Filip
de Valois, fiul unui frate al lui
Filip al IVlea,
Eduard al IIIlea
513

sa
gndit att de putin sa declare razboi
pentru asi
apara drepturile, nct a acceptat sa
vina la Amiens, sai
presteze rivalului sau omagiu pentru
Gasconia. Si a facuto,
contrar
uzantelor feudale, cu coroana pe cap si
purtnd o mantie de catifea
stacojie, brodata cu leoparzi de aur; dar
Filip se multumi sa protesteze
de forma, iar Eduard sa
ntors n Anglia multumit de onorurile
care i sau
adus. n 1331 a confirmat, printro
scrisoare patenta 118, omagiul sau
direct119.
II. Daca n 1340 sia
asumat titlul de rege al Frantei si a pus
pe
blazonul sau crinii Frantei alaturi de
leoparzii Angliei, a facuto
la
514

cererea orasenilor din Flandra. Iata de

ce: principalul produs al Angliei
era lna; principala ocupatie a
flamanzilor era tesutul si apretatul
stofelor. Anglia agricola si Flandra
manufacturiera traiau n simbioza.
ndata ce regele Frantei paru sa
rvneasca la Flandra si i impuse un
118 Scrisoarea patenta se trimitea
destinatarului n forma deschisa,
deoarece cuprindea o comunicare de
interes public, sau, n orice caz,
fara caracter confidential. Comunicarile
cu caracter personal si secret se
trimiteau, dimpotriva, sub forma de
scrisori nchise (litterae clausae).
119 Omagiu direct, sau principal (n
limba franceza hommage lige) actul
de omagiu care
comporta totalitatea obligatiilor vasalice
si, pe deasupra, prioritare fata de alte
obligatii
similare, catre un eventual alt suzeran.
515

516

comite francez, negustorii englezi se

agitara. Era vorba (scria Michelet),
pentru rege, de succesiunea Frantei;
pentru popor, de libertatea
comertului. Adunata n jurul Sacului
cu lna, Camera Comunelor vota
cu draga inima armate. Amestecul de
industrialism si cavalerism da
ntregii acestei istorii un aspect bizar.
Mndrul Eduard al IIIlea,
care la
Masa Rotunda sa
legat prin juramnt sa cucereasca
Franta, ca si
aceasta tagma de cavaleri dea
dreptul nebuna, care, n urma unui
legamnt, poarta un ochi acoperit cu
postav rosu, nu este totusi att de
nebuna ca sa lupte pe cheltuiala sa.
Candoarea cruciadelor tine de alta
epoca; cavalerii de acum sunt de fapt
comisvoiajorii
negustorilor din
517

Londra si Gand".
Dar negustorii din Gand ezitau sa
declare razboi regelui Frantei,
suzeranul lor, framntati de scrupule
cu att mai mari cu ct se
angajasera sa plateasca doua milioane
de florini papei daca ar fi comis
aceasta ncalcare a ndatoririlor lor.
Iacob Artevelde, seful lor, gasi
mijlocul sa mbine respectarea
tratatelor cu violarea lor. l sfatui pe
regele Angliei sa puna alaturi de
emblema de pe blazonul sau emblema
Frantei. Si astfel aliatul flamanzilor, si
nu adversarul lor, ar deveni
adevaratul rege al Frantei si cel caruia
i prestau juramnt.
III. Razboiul de o suta de ani a fost deci
un razboi dinastic, un
razboi feudal, un razboi national si mai
ales un razboi imperialist"120.
518

Obiectivul negustorilor englezi cnd i

daruira regelui douazeci de mii de
saci de lna pentru a acoperi
cheltuielile de razboi era sasi
pastreze cele
doua zone de influenta indispensabile
comertului lor: Flandra, cumparatoare
de lna, si Bordeaux, producatoare de
vin, banii ncasati la Brugessi la Gand
fiind varsati n schimbul butoaielor
sosite din Bordeaux. n
sfrsit, trebuie sa adaugam ca razboiul
a fost popular n Anglia pentru ca
ducea armatele ntro
tara bogata, unde puteau prada din
plin. Eduard
al IIIlea
si baronii sai erau floarea cavaleriei",
dar scuturile lor cu
blazoane servira drept firma unei
ntreprinderi de jaf", ale carui
lamentabile
ravagii se pot urmari n Froissart. Si
fura englezii stapni pe orasul
519

Caen vreme de trei zile; si trimisera cu

salandele toata prada lor: stofe,
bijuterii, vesela de aur si argint si alte
bogatii pna la vasele lor cele
mari... E de necrezut ce abundenta de
stofe au gasit englezii n orasul
SaintL...
Louviers era un oras din Normandia
unde se produceau multe
stofe; era ntins, bogat si facea comert
mare, dar, nefiind oras nchis, fu
calcat si jefuit..."
ntreaga Anglie era plina de lucruri
capturate din Franta, astfel ca
nu se gasea o femeie care sa nu poarte
vreo bijuterie sau sa nui
fi trecut
120 nsusi autorul, punnd termenul
imperialist" ntre ghilimele, previne
asupra
sensului foarte general si nu tocmai
propriu n care l ntrebuinteaza. De
imperialism"
520

n sensul riguros socialistoric

al
cuvntului se poate vorbi numai de la
sfrsitul
secolului al XIXlea.

521

prin mna vreo lenjerie frumoasa sau

vreun pahar, o particica din prada
trimisa din Caen sau din Calais".
IV. E interesant de observat ca nca de
pe atunci ncep sa apara
principalele trasaturi ale politicii
engleze, impuse acestei tari de pozitia
sa, ca si de firea poporului sau: a)
Anglia are nevoie sa fie stapna marii,
caci altfel ea nu poate nici sasi
continue comertul, nici sa trimita trupe
pe
continent si nici sa tina legatura cu
trupele trimise anterior. nca din
primele zile ale acestui razboi, marinarii
englezi din cele Cinci porturi
detin superioritatea si ies nvingatori n
batalia de la Ecluse. Atta timp
ct si mentine superioritatea navala,
Anglia triumfa usor. Mai trziu,
Eduard al IIIlea

522

si va neglija flota, francezii si spaniolii

se vor alia si
inferioritatea navala a Angliei va marca
nceputul nfrngerilor sale. b)
Anglia, neputnd sa trimita pe
continent dect armate relativ putin
numeroase, ncearca sa lupte mpotriva
adversarilor sai punnd bazele
unor ligi continentale carora le
furnizeaza subsidii. Astfel la nceputul
razboiului de o suta de ani, Eduard al
IIIlea
cauta sasi
alieze mpotriva
Frantei nu numai comunele flamande,
ci si pe mparat. Nu precupeteste
n scopul acesta nici aur, nici argint si
ofera bijuterii scumpe seniorilor,
doamnelor si domnisoarelor".
V. Nereusind sa nchege aceasta
coalitie, era sa ia hotarrea de a
ataca Guyenne, cnd Sir Geoffrey de
Harcourt i atrase atentia ca
523

Normandia nu era aparata. Astfel se

explica debarcarea la La Hougue, cu
o mie de nave, patru mii de cavaleri si
zece mii de arcasi englezi si galezi
(1346). A fost un spectacol sfsietor
trecerea armatei prin aceasta bogata
provincie care de mai multe generatii
nu cunoscuse razboiul" si ai
careilocuitori nu mai stiau cum sa se
apere. n clipa aceea regele Angliei nu
avea alt plan de razboi dect sa
devasteze ct mai mult Franta de nord
si
sa se retraga prin Flandra, nainte ca
regele Frantei sasi
fi strns vreo
armata. Dar, ncepnd din Rouen,
Eduard gasi toate podurile de pe Sena
distruse si nu putu trece dect pe la
Poissy. Filip avusese timp sasi
cheme vasalii sii
astepta ntre Somme si mare pe englezii
care n
524

momentul acela se crezura pierduti.

Victoriile pe care le repurtara la
Crcy (1346) si mai trziu la Poitiers
(1356) i uimira sii
umplura de unimens orgoliu. n 1347
pusera stapnire pe Calais, care le
asigura
dominatia asupra Canalului Mnecii si
pe care l vor pastra doua sute de
ani, dupa ce vor fi expulzat aproape pe
toti bastinasii sii
vor fi nlocuit
cu englezi. Aci se petrece emotionanta
povestire despre orasenii din
Calais121, care trebuie citita n
Froissart, tinnd seama nsa si de
121 Eduard al IIIlea
a somat orasul Calais sai
trimita cheile prin ctiva cetateni,
mbracati n haina de penitent si cu
streangul la gt, spre a fi spnzurati, ca
pedeapsapentru rezistenta opusa. n
caz contrar, ameninta sa rada orasul de
pe fata pamntului.
525

526

rezervele lui Michelet.

VI. De ce au fost englezii mereu
nvingatori n aceste campanii?
Istoria razboaielor este istoria unei
ndelungate lupte ntre forta de soc si
proiectil. Forta de soc poate lua forma
unei sarje de cavalerie, a unui
asalt al infanteriei, al unui atac cu care
blindate. Proiectilul a fost cnd o
piatra aruncata cu prastia, cnd o
sageata, o ghiulea, un glont, un obuz,
o torpila. Succesul regimului feudal
fusese inaugurat prin triumful unei
trupe de soc: cavaleria n zale.
Feudalitatea va fi ruinata de artileria
regala (ultima ratio regum) si de doua
pedestrimi populare: arcasii englezi,
sulitasii si halebardierii elvetieni. Abia
la sfrsitul secolului al XIIIlea
arcasii capatara un loc important n
armatele engleze. Arcul prea scurt al

527

taranilor saxoni tragea la mica distanta

si navea
destula forta de
patrundere pentru a opri o sarja de
cavalerie. Arbaleta, introdusa n
Anglia, ca si n Franta de mercenarii
straini, paruse o arma att de
periculoasa n secolul al XIIlea
nct biserica ceruse, fara succes,
interzicerea ei. Dar arbaleta cerea prea
mult timp pentru rencarcare.
ntre doua descarcari, cavalerul putea
strapunge linia. Dimpotriva, arcul
lung pe care Eduard I l descoperise n
cursul campaniilor din Tara
Galilor tragea repede, proiectilul
ajungea pna la o distanta de o suta
saizeci de metri si putea tiutui de sa
coapsa unui cavaler mbracat n
zale. Eduard I, excelent comandant de
osti, stiuse sa grupeze cu
ndemnare, n bataliile pe care lea
purtat, cavaleria usoara si arcasii de
528

tip galic. Prin statutele privind slujba

militara impusese tuturor micilor
proprietari englezi folosirea arcului
lung. Tenisul, bilele, popicele si alte
jocuri fusesera declarate ilegale, pentru
ca tragerea cu arcul sa devina
singura distractie a supusilor, n afara
de cei schiopi si cei
neputinciosi". Orice proprietar cu un
venit funciar de patruzeci de silingi
trebuia sa posede un arc si sageti,
parintii fiind datori sasi
nvete copiiisa traga cu el. i fu deci
usor regelui, n clipa n care avu nevoie
de arcasi
pentru bataliile sale n Franta, sai
recruteze fie dintre voluntari, fie
cernd comitatelor un anumit numar
de oameni. Victoriile lui Eduard al
IIIlea
se datoreaza superioritatii armelor.
VII. n mod gresit regele Frantei este
nfatisat la nceputul acestui
529

razboi ca fiind mai feudal" dect

adversarul sau. Nici un suveran nu
putea fi mai feudal dect Eduard al
IIIlea,
caruia i placea ceremonialul
cavaleresc, se falea cu curtoazia lui,
suspina dupa femei, jura sa
renfiinteze Masa Rotunda, n care scop
construi turnul circular din
Windsor si nfiinta Ordinul Jaretierei,
compus din doua grupe a cte
doisprezece cavaleri, comandate unul
de nsusi regele, celalalt de fiul
Spre uimirea regelui, cinci oraseni i sau
nfatisat, gata sasi
sacrifice viata pentru
salvarea cetatenilor. Miscat, Eduard al
IIIlea
a crutat att orasul ct si pe cei cinci.

530

sau, Printul Negru. Dar continundusi

jocul cavaleresc, ca si buniculsau,
Eduard al IIIlea
era un suveran realist. si luase drept
deviza: It is
as it is... Este asa cum este". Se
dovedea un bun administrator, ceea ce
nu era de altfel un mare merit, ntruct
mostenise o monarhie bine
organizata. Impozitele erau ncasate cu
usurinta, mai ales cnd era vorba
de un razboi popular. Chiar si taranii
englezi, de trei secole ncoace, i
urau pe francezi din cauza amintirilor
ancestrale care datau de pe
vremea cuceririi, a unei ndelungate
dominatii de catre o nobilime si o
limba ambele straine. Dimpotriva, n
Franta ura fata de Anglia sa
nascut abia n toiul bataliilor din
razboiul acesta. La nceput regele
Frantei nu se putu bizui pe sprijinul
poporului sau mpotriva
531

invadatorului. Vilanul era nepasator.

Regele nare
nici macar posibilitatea
sa recurga la mprumuturi de la
negustorii bogati, nici sa
sechestreze lna. Multe state
provinciale refuza sa voteze taxele si,
cnd
le voteaza, contribuabilii si manifesta
mpotrivirea. Rezistenta la
impozite va duce la capitularea Frantei
n fata Angliei". Din lipsa de bani,
regele Frantei nusi
poate strnge soldati. Vrndnevrnd,
trebuie sa se
multumeasca cu cavaleria feudala, nca
de pe atunci nvechita si care
dispretuia pedestrimea. Nici dupa Crcy
nobilimea franceza nu vrea sa
admita ideea unei victorii a vilanilor.
Deoarece sarja cavaleriei nu mai
razbeste, ea ncearca la Poitiers sa
sarjeze ea nsasi pedestru: dar atacul
532

acesta, orict ar fi fost de curajos, esua

n fata arcasilor.
VIII. ncepnd cu batalia de la Poitiers
(1356), n care regele Frantei,
Ioan cel Bun, a fost facut prizonier de
Printul Negru, fiul cel mai mare al
lui Eduard al IIIlea,
lectia este n sfrsit nteleasa. Armata
franceza
refuza lupta, se nchide n castelele
fortificate sil
joaca pe adversar, care
nui
narmat pentru razboiul de asediu. La
sate taranii ncep sa se sature
de invazie. Jacques Bonhomme122 i
hartuie pe englezi, el nui
prinde pe
seniori ca sa ceara bani pentru
rascumpararea lor, cum fac soldatii de
meserie, ci i ucide cnd are ocazia.
Armata engleza rataceste fara a
533

putea angaja o lupta. Trupele se plng

de aceasta ndelungata campanie.
n sfrsit, n 1361, regele Angliei face
pace la Brtigny si, dupa ce
pretinde ntreg regatul Frantei, se
multumeste cu Aquitania, comitatul de
Ponthieu si cu Calais. Era o pace
ineficace, caci nu rezolva singura
chestiune deosebit de serioasa
suveranitatea
englezilor asupraprovinciilor care nu
mai voiau sa fie engleze. n Prigord, n
Armagnac,
multi murmurau, si pe buna dreptate,
ca regele navea
dreptul sasi
cedeze vasalii. Notabilitatile din La
Rochelle spuneau: Ne supunem
englezilor cu vorba: dar cu inima
niciodata". Rezistenta aceasta continea
germenele viitoarelor razboaie si
prevestea eliberarea finala a Frantei.
122 Unchiesul (cumatrul) Iacob porecla
534

generica a taranului francez n evul

mediu.

535

V
CIUMA NEAGRA SI URMARILE EI

I. nceputul razboiului de o suta de ani

constituie pentru Anglia o
perioada de aparenta prosperitate.
Furnizorii de alimente, armurierii,
constructorii de nave fac avere. Jefuirea
Normandiei duce la mbogatirea
soldatilor si a familiilor lor. Nevoia de
bani a regelui permite oraselor si
indivizilor sa cumpere libertati la
preturi convenabile. Situatia vilanului,
cu un secol nainte nca, ncepuse a se
schimba cu repeziciune. Sistemul
obligatiilor n munca fusese stnjenitor
pentru taran, pe carel
mpiedica
sasi
lucreze pamntul propriu. Dar nu era
nici foarte comod pentru

536

administratorul seniorului, care trebuia

sa organizeze munca folosind omna de
lucru intermitenta si lipsita de
raspundere. n secolul al XIIIlea
apar doua metode noi: sau vilanul
plateste un nlocuitor care face,
pentru el, munca obisnuita pe
pamntul domeniului; sau plateste
seniorului o suma de bani cu care
administratorul angajeaza muncitori
agricoli. E aproape arenda moderna, cu
singura deosebire ca banii platiti
de taran reprezinta nu chiria pentru
pamnt, ci rascumpararea unei
servituti.
II. Adevaratul arendas nu ntrzie sa
apara. Unii seniori, n loc sa
exploateze o rezerva", ncredintnd
regia unui administrator mai mult
sau mai putin cinstit, care sa se
mbogateasca pe socoteala lor, gasesc
cai
mai simplu sasi
537

parceleze domeniul si sa arendeze

pamnturile.
Taranul, pe de alta parte, socoteste cai
mai avantajos sa cultive
pamnturi mprejmuite, constituite
ntrun
lot compact, dect sa
munceasca pe niste parcele dispersate
carei
fusesera atribuite pna
atunci pe ogoarele comunale. Arenda
platita se numeste n latina firma, o
suma ferma, de unde cuvintele ferma si
fermier. Doua clase se dezvolta
atunci cu repeziciune n mediul rural
englez: aceea a fermierilor,
semiproprietari, liberi pe pamnturile
nchiriate de ei, intermediari ntre
cavaler si fostul vilan, si aceea a
muncitorilor agricoli care au scapat de
serbie, fie rascumparnduse
ei nsisi fie, n sfrsit, refugiinduse
timp de
un an si o zi ntrun
538

oras proteguit printro

carta. Multa vreme de aci
ncolo seniorii si parlamentele vor mai
ncerca sa lege de pamnt mna
de lucru, dar vor esua. Caci, a doua zi
dupa batalia de la Crcy, un flagel
va despopula Anglia si va face mai
putin posibila ca oricnd restabilirea
serbiei.
III. Nu se stie precis n ce au constat
epidemiile de ciuma, care att
de multa vreme au pustiit lumea. Poate
ca numele acesta ascundea boli
foarte diferite, mergnd de la holera si
ciuma bubonica pna la gripa

539

infectioasa. Higiena lasa de dorit,

contagiunea se facea repede, spaima
era universala. Ciuma din secolul al
XIVlea
a fost denumita ciuma
neagra (Black Death) pentru ca trupul
bolnavului se acoperea de abcese
de culoare nchisa. Venea din Asia si a
atacat mai nti insula Cipru prin1347.
n ianuarie 1348 domnea la Avignon, n
august ncepuse a se
ntinde de pe plaja din Dorset spre
cmpiile din Devon si Somerset.
Mortalitatea, desi exagerata de
cronicari sub imperiul emotiei, a fost
imensa. Sa
scris despre sate n care nu mai
ramasesera destui oameni
vii pentru ai
nmormnta pe cei morti, n care
muribunzii si sapau
singuri gropile, n care muncile
cmpului erau parasite, si oile, fara
540

pastori, rataceau pe sesuri. E probabil

ca a pierit o treime din populatia
Europei, adica aproximativ douazeci si
cinci de milioane de fiinte omenesti.
n Anglia epidemia a tinut deosebit de
mult. Stationara n 1349, a
renceput n anul urmator si a redus
populatia regatului de la patru
milioane la circa doua milioane si
jumatate.
IV. Urmarile economice ale unei
despopulari att de rapide trebuie
sa fi fost adnci. La sate taranii
supravietuitori sau
trezit deodata mai
bogati, deoarece ogoarele comunale
erau mpartite la un numar mai mic
de participanti. Mna de lucru fiind
redusa, zilierii devenira pretentiosi si
refractari. Seniorii, nemaigasind
muncitori care sa lucreze pe domeniile
lor, cautara sa arendeze pamntul.
Numarul arendasilor independenti se
541

mari si, proprietarii fiind n panica, ei

obtineau contracte de arenda
avantajoase. Unii baroni acordau scutiri
de arenda de teama de ai
vedea
pe arendasi parasindui.
Ctiva si vndura la preturi modice
pamnturile, ai caror proprietari
devenira taranii. Multi renuntara la
agricultura pentru a se ocupa de
cresterea oilor. Schimbarea aceasta, n
aparenta marunta, constituie totusi
cauza primordiala si ndepartata a
nasterii Imperiului britanic. Caci
dezvoltarea comertului cu lna, nevoia
de debuseuri pentru acest comert,
necesitatea de asi
pastra stapnirea
asupra marilor aveau sa aduca dupa
sine lenta transformare a unei
politici insulare ntro
politica navala si imperiala.
V. n zadar seniorii si parlamentele
ncercara, n secolul al XIVlea,
542

sa lupte prin regulamente si legi

mpotriva jocului firesc al mecanismului
economic. Se vota un statut al
lucratorilor. Orice persoana avnd mai
putin de saizeci de ani era obligata sa
mearga la munca cmpului n
schimbul unui salariu dinainte de 1347
(salariu dinaintea ciumei). Erau
scutiti numai acei care si cstigau
existenta practicnd n mod notoriu o
meserie calificata, precum si negustorii.
Lordul avea drept de ntietate
la munca fostilor sai serbi; el putea
trimite la nchisoare pe cei care
refuzau sai
cultive domeniul.
Orice senior care accepta sa plateasca
un salariu mai mare dect celdinaintea
ciumei era pasibil de amenda. n
schimb, produsele alimentare

543

trebuiau sa fie vndute lucratorilor la

preturi rezonabile. Sa
ntmplat si
cu legea asta ce se ntmpla cu toate
legile care pretind sa stabilizeze
salariile si preturile: aplicarea ei a
ntmpinat mari dificultati. Statutul
lucratorilor ramase n vigoare pna la
urcarea pe tron a Elisabetei; timp
de doua secole toate parlamentele se
plnsera ca statutul este ncalcat;
cu toate aceste plngeri, patronii si
lucratorii se ncapatnara saocoleasca
legea. n registrele castelelor de pe
vremea aceea se vede ca
administratorii, dupa ce indicau pretul
platit pentru seceris si treierat,
stergeau cifra nscrisa si o nlocuiau cu
o alta, mai mica. Cel dinti pret e
fara ndoiala cel veritabil; al doilea era
destinat sa se puna n concordanta
cu legea. Un senior spunea unui taran:
Salariul dumitale va fi
544

cel din 1347, pentru ca orice alta

ntelegere ar putea sa ne aduca
neplaceri, dar vei avea dreptul sa trimiti
oile la pascut pe pasunile
domeniului n mod gratuit". Un al
doilea acorda altfel de avantaje, si
concurenta ducea la ridicarea salariilor.
La ctiva ani dupa ciuma se
constata ca salariile agricole din toata
tara au crescut cu 50% pentru
barbati si 100% pentru femei. n 1332
pamntul aduce proprietarului
sau 20% din valoarea sa n bani; n
1350 profitul scade la 4 sau 5%.
VI. Ciuma, care a ruinat pe senior, la
mbogatit pe micul arendas.
Nu numai ca acesta a putut sa cumpere
pamnturi sau sa ia n arenda
la preturi convenabile, dar, pe cnd
seniorul plateste mna de lucru mai
scump, arendasul, care munceste cu
familia, nu sufera din cauza
545

majorarii salariilor. Pe piata, la trguri,

si poate vinde legumele sau
grul la preturi mai mici dect cele ale
domeniului si sa realizeze totusi
un beneficiu serios. Si zilierul e mai
fericit dect nainte; daca un senior
riguros pretinde sai
impuna statutul lucratorilor, el fuge n
padure si
apoi cauta sa ajunga ntrun
alt comitat, unde nevoia de muncitori e
att
de stringenta nct nu i se prea cer
explicatii amanuntite unui om caresi
ofera bratele de munca. Astfel, n timp
ce pe cmpul de bataie arcasul
devine auxiliarul indispensabil al
cavalerului, apoi nvingatorul lui, pe
ogoare taranul devine un asociat de
care trebuie sa se tina seama. Multi
se plngeau de asta: Lumea merge din
rau n mai rau scria
Gower123
n 1375 cnd
546

ciobanii si vacarii cer mai mult pentru

munca lor dect
cerea nainte un administrator. Pe
vremea mea muncitorii nu mncau
pine de gru. Se hraneau cu fasole
sau cu graunte mai ordinare si nu
beau dect apa; laptele si brnza erau
adevarate trufandale pentru ei.
Atunci lumea era asa cum trebuie sa fie
pentru oamenii de teapa asta.
Trei lucruri sunt fara mila cnd le lasi
so
ia razna: inundatia, incendiul
si multimea oamenilor de jos. A!
vremuri, vremuri! ncotro? caci poporul,
care nar
trebui sa se ocupe dect de munca lui,
pretinde sa fie mai binehranit dect
stapnii..." n toate timpurile au existat
asemenea plngeri,
si tot att de zadarnice. Fie spre
bucurie, fie spre ntristare, adevarul e
ca
123 John Gower (circa 13301408)
547

poet
englez

548

sistemul feudal se clatina, subminat din

toate partile. Microbul ciumei
negre determinase n numai ctiva ani
o emancipare pe care n secolul al
XIIlea
spiritele cele mai ndraznete nici nar
fi putut so
conceapa 124.
VII. Dar nainte de a se transforma ntro
inofensiva gentry" 125,
nobilimea feudala se va ncarna nca
timp de un secol n niste figuricumplite.
n vreme ce seniorul mijlociu saraceste,
prin urmare slabeste,
ctiva mari baroni devin niste adevarati
mici regi. Se casatoresc ntre ei
si formeaza o casta nchisa, legata de
familia regala. Regii Angliei si iau
atunci obiceiul de a asigura fiilor lor
niste domenii foarte ntinse,
alcatuite prin apanaje si casatorii.
Printul Negru se nsoara cu fiica
549

contelui de Kent; un alt fiu al regelui,

Lionel, devine conte de Ulster; un
altul, Ioan de Gand, se casatoreste cu
mostenitoarea familiei Lancaster
(prima casa ducala) si poseda zece
castele fortificate, printre care
celebrul Kenilworth, smuls familiei de
Montfort. Contele de March are si
el vreo zece fortarete; contele de
Warwick si contele de Stafford, fiecare
cte doua sau trei castele. Lord Percy,
conte de Northumberland, poseda
cteva marci din partea de nord n
numele regelui, dar si n numele lui
propriu. Toti acesti mari seniori ntretin
companii de soldati, care nu mai
sunt vasali, ci mercenari si pe care i
nchiriaza regelui pentru razboaielesale
cu Franta. n intervalul dintre
campanii, soldatoii acestia, care se
plictisesc, jefuiesc fermele, fura caii,
violeaza femeile, se fac stapni
pedomenii. n zadar parlamentul da
ordin magistratilor sai
550

dezarmeze. Ar
trebui un sheriff foarte ndraznet care
sa ia armele din mna acestor
tlhari. De altfel slujba de sheriff e n
decadere. Sherifful
din secolul al
XIVlea
nu mai este un mare senior, ci de cele
mai multe ori un cavaler,
numit mpotriva vointei sale si care e
foarte nerabdator sa treaca anul ca
sa lase altuia aceasta corvoada. Putin
cte putin va fi nlocuit cu judecatorul
de pace, functionar aristocratic si
benevol, magistrat amator care
va juca mai trziu, n istoria tarii, un
imens si minunat rol. Dar n secolul
al XIVlea
judecatorul de pace abia apare;
sherifful
e neputincios;
banditii nobili, mndri copii ai lui
Lucifer", fac din casele lor vizuini de
hoti si si hartuiesc bietii lor vecini.
551

VI

124 E mai corect sa consideram ca

flagelul ciumei a avut o pondere n
accelerarea
procesului de disolutie a vechilor forme
ale relatiilor dintre nobili si tarani,
proces care
n Anglia sar
fi produs oricum si n orice caz mai
repede dect pe continent, datorita
mai multor factori specifici
economicosociali
si geografici. Acestia au fost
determinanti,
pe cnd ciuma a fost un factor
secundar si incidental. Dovada faptul
ca ciuma a
facut ravagii si n alte parti ale Europei,
dar relatiile feudale bazate pe renta n
munca
sau produse au persistat acolo mai
mult dect n Anglia.
552

125 Mica nobilime rurala.

553

PRIMII CAPITALISTI ENGLEZI

I. Dupa ce razboiul si ciuma au dus la
spargerea cadrului feudal,
cadrul ghildei si al corporatiei a devenit
si el prea strmt. Pna n secolul
al XIVlea,
lna, principalul produs al Angliei, era
exportata n Flandra,
care o transforma n postav. Anglia
fabrica si ea tesaturi pentru uzul
poporului, dar subtilele secrete ale
meseriei ramneau n minile
tesatorilor din Bruges si din Gand. Apoi
se ivise o sansa de a muta n
Anglia aceasta ndeletnicire. Orasenii
flamanzi se certasera cu seniorul
lor; regele Frantei sprijinindul,
mestesugarii din Flandra fusesera
nvinsi
si multi dintre ei nevoiti sa se
expatrieze. Se ndreptasera spre Anglia,

554

aducnd cu ei traditiile si procedeele

lor. Eduard al IIIlea
dorea sa protejeze
aceasta industrie nascnda; n 1337
interzise att importul de
postav strain ct si exportul de lna.
Aceasta a nsemnat ruinarea
Flandrei, caci pe atunci nu exista alta
posibilitate de a procura lna nmari
cantitati dect din Anglia. ncepnd
razboiul cu Franta, Eduard al
IIIlea
nu mai putu mentine embargoul n
toata rigoarea sa, pentru ca,
din motive politice, era silit sasi
multumeasca aliatii flamanzi; dar
impuse totusi un tarif protectionist.
Taxele percepute asupra tesaturilor
exportate din Anglia erau numai
de 2%, pe cnd asupra lnii se ridicau
pna la 33%. Era o prima
acordata fraudei. Unii negustori ocolira
legea scotnd din tara oi netunse,
555

dar parlamentul interzise traficul

acesta. Planul lui Eduard al IIIlea
reusi, si productia de postav deveni
prima industrie engleza.
II. Sosirea unor postavari flamanzi
antrena crearea n Anglia, cu
toata existenta ghildelor, a unor
adevarate ntreprinderi capitaliste.
Productia de postav e una din cele mai
complexe, si numarul operatiilor
necesare pentru transformarea lnei
brute ntrun
produs finit, destul de
ridicat. Lna trebuia sortata, vopsita,
amestecata, daracita, toarsa,
tesuta, materialul tesut trebuia
degresat, calcat, scamosat, tuns,
curatat
de noduri si, n sfrsit, presat pentru a
capata stralucire. Dupa
conceptiile evului mediu, fiecare din
aceste operatii trebuia sa fie facuta
556

de o corporatie deosebita. E usor de

nteles ce complicatii se iveau n
cursul vnzarilor si cumpararilor care
trebuiau sa aiba loc dea
lungul
acestor procese de transformare. Pentru
executarea unei singure
comenzi, era nevoie sa se obtina
acordul a cincisprezece corporatii.
Nimic
mai ispititor pentru cel care lucreaza la
piua sau pentru un negustor de
postav dect sa cumpere lna, so
dea la tors si la tesut dupa comanda si
sa supravegheze toate celelalte operatii
pna la vnzare. Dar o astfel de
concentrare a muncii era contrara
principiilor ghildelor. Nu trecu nsa
mult si ntreprinzatorii, ca sa scape de
aceste obstacole, se instalara la
tara. Acest nou tip de producator, care
cumpara lna cu ridicata si
vindeprodusul finit, va construi curnd
uzine. n secolul al XIVlea
557

existau la
Barnstaple doi manufacturieri, care
plateau fiecare un impozit calculat la

558

o productie de o mie de baloturi pe an.

Sub domnia lui Henric al VIIIlea,
un oarecare Jack de Newbury va instala
doua sute de razboaie de tesut
ntro
singura cladire si va folosi sase sute de
muncitori.
III. Se apropie timpul cnd tinerii
englezi cu spirit aventuros vor fi
mai ispititi de comertul n stil mare
dect de razboaiele cavaleresti. ntro
corporatie din secolul al XIIIlea,
un maistru avea viitorul asigurat, dar
posibilitati limitate. Preturile de vnzare
si de cumparare fiind controlate,
nu putea sa faca repede avere. Marii
negustori de la finele evului mediu
nu se mai supun unor reguli prea
prudente. Viata lor uimitoare
impresioneaza imaginatia populara. Ei
iau locul cavalerilor ratacitori din
balade. Sir Richard Whittington, de trei
ori lordprimar
559

al Londrei, devine
eroul unei legende. Rapsozii povestesc
cum, biet orfan fiind, slujea la
bucataria
unui mare negustor... Pe atunci era un
obicei ca orice armator
care trimitea o nava la mari departari
sa dea voie fiecaruia dintre
servitorii sai sa depuna un obiect
oarecare pe vas, dnd astfel si celor
mai umili sansa de a fi binecuvntati de
Dumnezeu... Dick Whittington
nare
nimic altceva pe lume dect o pisica, sii
da drumul pe corabia ce
urma sa plece. Or, nava trage la tarmul
ndepartat al unui regat barbar
n care palatul regelui era napadit de
soareci. La recomandarea
capitanului de vas, regele ia pisica si,
ncntat de serviciile ei, ca sa
pastreze animalul, ofera pentru el de
zece ori valoarea ncarcaturii. Dick
560

Whittington se trezeste deodata mare

bogatas... Realitatea a fost mai
putin romantica; adevaratul
Whittington, mare comerciant, a
mprumutat regelui niste bani si, numit
staroste al companiei negustorilor
Etapei 126, sia
recuperat cu prisosinta suma din
drepturile
vamale.
IV. William Canynges, comerciant de
postav din Bristol, este un alt
exemplar de acest tip nou de capitalist
care face afaceri n lumeantreaga.
nsusi regele Angliei scria marelui
maestru al cavalerilor teutoni
si regelui Danemarcei ca sa recomande
protectiei lor pe supusul sau
devotat William Canynges. La Bristol
acesta era vizitat de Eduard al IVlea
n propria sa casa. Avea sub ordinele
sale opt sute de marinari si a
tocmit pe cheltuiala sa o suta de
dulgheri si zidari ca sa cladeasca o
561

biserica pe care a oferito

orasului sau natal, Bristol. La batrnete
sa
calugarit si a murit ca decan al
colegiului din Westbury. Putin cte
putin
acesti mari negustori englezi au luat
locul Ligii hanseatice n ce priveste
afacerile continentale. Bancherii
lombarzi si florentini, carei
nlocuisera
pe evrei n Anglia, fura ei nsisi nlocuiti
de englezi. Bancherii Bardi din
Florenta se ruinasera, de altfel, n
serviciul regelui Eduard al IIIlea.
126 Compania Etapei era o companie
privilegiata de negustori, avnd
monopolul
negotului prin portul dotat cu dreptul
de depozit al marfurilor care intrau n
Anglia.

562

mprumutndui
sume mari pentru campania sa n
Franta si sosind
scadenta, el a refuzat pur si simplu sa
restituie banii, astfel ca din
cauzarazboiului de o suta de ani au
saracit numeroase familii florentine.
nca
de pe atunci neutrii au descoperit ct e
de periculos si de lipsit de sens
sa mprumuti bani beligerantilor.
V. Sub influenta marilor negustori,
ghildele se transforma. Nu
maidomneste egalitatea. mbracamintea
si petrecerile ajung la un asemenea
lux ca numai cei mai bogati puteau sa
le faca fata. Corporatia
comerciantilor de vin a primit ntro
singura seara cinci regi la un
banchet. Calfele de mestesugari, care
odinioara ar fi putut pretinde sa

563

devina maistri, se vad ndepartate de la

aceasta. Ele ncearca sa se apere
crend ghilde de lucratori", care
boicoteaza pe maistrii rai. Apare astfel
tendinta de a se forma doua clase
distincte. Tot atunci ncep si
scandalurile financiare. Negustorii din
secolul al XIIlea
nau
fost nici ei
fara prihana si destui au fost pusi la
stlpul infamiei, dar fraudele lor
fusesera mici pentru ca afacerile erau
simple si usor de controlat. O data
cu marele capitalism ncepe inevitabila
crdasie dintre cei bogati siputerea
politica. n timpul batrnetii lui Eduard
al IIIlea,
cel mai tnar
dintre fiii sai, Ioan de Gand, duce de
Lancaster, se nconjoara de
financiari fara scrupule. Un negustor
bogat din Londra, Richard Lyon,
564

intra prin mijlocirea lui n Consiliul

privat si devine seful unei adevarate
bande". Pe cnd toata lna regatului
trebuia sa treaca prin portul
Estaple (atunci Calais), unde se achitau
taxele, Richard Lyon obtinu sasi
trimita lna prin alte porturi, unde nu
platea nici o dare. El aduna astfel
o imensa bogatie. mpreuna cu lordul
Latimer, prieten si confident al
ducelui de Lancaster, acapareaza
marfurile care sosesc n Anglia si
fixeaza pretul la bunul sau plac, astfel
ca unele marfuri devenira att de
rare n tara ca populatia saraca abia
avea cu ce trai. Manopere cu totul
contrare spiritului evului mediu, care
crezuse n preturi fixate, n
beneficii limitate si considerase drept
crima orice combinatie destinata sa
duca la urcarea pretului marfurilor de
consum. Dar acest spirit al evului
mediu dispare; regele este acum sub
dominatia negustorilor; ei intra n
565

parlamentele sale; numai ei alimenteaza

vistieria. Politica externa dusa
de aci nainte de Anglia va fi n favoarea
lor127.
VII
NEORNDUIELI N BISERICA

127 E discutabil daca o afirmatie asa

de categorica se poate raporta la
politica externa
engleza de la sfrsitul secolului al
XIVlea.
Faptul e admis, de obicei, cam din
epoca
dinastiei Tudor (secolul al XVIlea).

566

I. Dupa invazii, biserica romana

civilizase Anglia. Ea insuflase celor
puternici un strop de moderatie si celor
bogati un pic de mila. Apoi
puterea si bogatia au corupto
si pe ea. Sfintii trebuisera so
reformeze
de cteva ori si so
readuca la virtutile ctitorilor ei. Fiecare
reforma
fusese urmata de o noua prabusire.
Calugarii din Cteaux, ca si acei din
Cluny, fratii cersetori, ca si calugarii, au
cazut prada tentatiilor secolului.
n acel sfrsit al secolului al XIVlea,
cnd o lume ntreaga, care avusese
maretia ei, termina prin a se
descompune, biserica parea unul dintre
cele
mai bolnave organe ale corpului social.
Ea mai dadu nastere n Anglia
ctorva oameni mari, dar care erau mai
curnd administratori dect
567

preoti. Un episcop, proprietar a treizeci

sau patruzeci de domenii, stia sa
controleze de minune socotelile
administratorilor sai, sa slujeasca pe
rege, fie n fruntea cancelariei, fie a
vistieriei; nu se mai ocupa de loc de
sufletele oamenilor. Marele poet englez
al acelei epoci, Langland, critic cu
att mai nversunat al bisericii cu ct
era un catolic fervent, se plnge de
toti episcopii in partibus 128 care
furnicau atunci prin Anglia, prelati care
poarta numele de Ninive sau Babylon,
nau
fost niciodata prin diocezele
lor si se mbogatesc trnosind altarele
sau ascultnd spovedaniile care ar
fi trebuit sa fie facute preotului
parohiei.
Printre cei mai buni clerici, cteva
constiinte nelinistite gndeau ca
biserica se ndeparta de doctrina
crestinismului, ca datoria unui preot
568

era sa ia drept pilda saracia evanghelica

si ca, daca trebuia sa se dea
Cezarului cei
al Cezarului, nu era un motiv sa se uite
ca Dumnezeu este
deasupra Cezarului. n fond se
ciocneau doua conceptii despre
biserica:
aceea a lui Grigore al VIIlea
si aceea a sfntului Francisc din Assisi,
a
bisericii evanghelice si a clerului
cezarian".
II. n Anglia, cu ct episcopii si calugarii
se mbogateau, cu att
preotii parohiilor erau si mai nevoiasi.
n principiu preotii trebuiau sa
traiasca din zeciuiala si sa scoata din
ea pomenile si cheltuielile de
ntretinere ale bisericii. Dar seniorii
care dispuneau de o parohie si
facusera obiceiul de a redistribui"
veniturile, adica de a le atribui unui
569

episcop sau unei abatii. Vicarul nu mai

primea n acest caz dect niste
sume infime. Dupa marea ciuma deveni
imposibil sa se gaseasca preoti
pentru parohiile cele mai sarace. Un
statut analog cu cel al lucratorilor
interzicea, pentru a evita concurenta,
sa li se plateasca mai mult de sase
livre pe an; statutul na
fost respectat si ncasau pna la
douasprezece
livre, dar saracia lor tot mare era. Astfel
ca multi dintre ei erau ignoranti,
mai preocupati sa vneze un iepure pe
cmpul vecin dect sai
educe pe
enoriasi. Unii nchiriau prezbiteriul
unui fermier si nici nu locuiau n
128 Episcop care nusi
avea resedinta acolo unde era numit.
Purta numai titlul, avea
drept la venituri episcopale, dar se
ntmpla sa nu mearga niciodata sasi
vada
570

enoriasii.

571

parohie. Slabele lor beneficii ocazionale

erau acaparate de ordinele
calugarilor cersetori, ai caror frati"
alergau prin tara si se nsarcinau sa
spuna liturghia n manastiri. Trebuie
citit nemilosul portret facut de
Chaucer calugarului care umbla din sat
n sat, intra n fiecare casa,
cunoaste fiecare gospodina din drumul
sau, cere faina, brnza, carne de
vaca sau orice altceva; navem
dreptul sa alegem", apoi noteaza cu
grija
pe o tablita de ivoriu numele
binefacatoarelor, ca sa se roage pentru
ele,
si, ndata ce iese din sat, sterge rznd
toate numele. Si nu numai
fratele" facea astfel concurenta
preotului, dar se mai vedeau circulnd
prin satele Angliei iertatorii" care
veneau din Roma, purtatori ai unor

572

scrisori pecetluite cu sigiliul pontifical,

scrisori care le dadeau dreptul sa
ierte pacatele si sa acorde indulgente
acelora care le cumparau relicve.
Chaucer, caruia falsa religie i strneste
mereu verva, nil
arata pe
iertator" predicnd pe tema: Radix
malorum cupiditas... Radacina
tuturor relelor este lacomia", si vnznd
apoi satenilor dreptul de a
saruta o cutiuta oarecare de cristal, n
care se afla un os si niste zdrente.
III. Acelasi amestec de cupiditate si
religie i indigneaza pe Chaucer
si Langland cnd descriu curtile de
judecata ecleziastice. Un arhidiacon
avea atunci dreptul sa citeze naintea
curtii sale orice persoana din
dioceza vinovata de un delict moral, n
special de adulter. Se pot imagina
abuzurile unei atari puteri. Uneori
tribunalul ecleziastic era att de venal
573

nct cei mai mari pacatosi din dioceza

nu aveau dect sa plateasca un
abonament anual ca sa fie lasati n
pace; se ntmpla uneori ca
arhidiaconul sa fie om cinstit, dar ca
aprodul sau, summoner, prea bine
informat asupra viciilor compatriotilor
sai, sa exercite asupra
credinciosilor un adevarat santaj,
amenintndui
cu citarea n fata curtii
daca nu i se cumpara tacerea. La
nceput curtile condamnau pe vinovati
la penitenta sau la pelerinaje. Pocainta
era sfnta pentru penitenti si
pelerinajul a fost o mare forta sociala".
Pe drumul spre Canterbury se
ntlneau cavalerul, negustorul,
tesatorul, calugarita, medicul, se
ntretineau frateste si, stnd de vorba
unii cu altii, cizelau n acelasi timp
limba si sufletul englez. De asemenea,
pelerinajele facura cunoscutemultor
574

englezi tarile straine. n opera lui

Chaucer trgoveata din Bath a
fost la Ierusalim, la Roma, la Santiago
de Compostella si la Colonia si are
mii de istorisiri de facut cu privire la
calatoriile ei. Dar putin cte putin a
intrat n obicei rascumpararea
penitentelor si a pelerinajelor cu amenzi
banesti. Scepticul Chaucer, piosul
Langland si teologul Wyclif condamna
de comun acord aceasta scandaloasa
vnzare de iertari a pacatelor.
Monarhia nsasi se arata ostila
tribunalelor ecleziastice, suspectate
totdeauna de crdasie cu Roma.
Eduard al IIIlea
editeaza n 1353
celebrul statut Praemunire, care
asimileaza cu tradarea fapta unui
supus
englez care solicita sau accepta o
jurisdictie straina. (Denumirea legii
vine de la formula somatiei:
Praemunire facias... Punei
575

n vedere

576

cutaruia...").
IV. Wyclif (aproximativ 13201384),
spirit ndraznet, reformat multa
vreme nainte de Reforma, magistru al
husitilor din Boemia si puritan
nainte de a fi existat cuvntul,
apartinuse la nceputul carierei sale
bisericii cezariene". Fusese n serviciul
coroanei, trimis ca ambasador la
Bruges, apoi devenise la Oxford unul
din teologii cei mai celebri ai
universitatii. Izbit de imoralitatea de pe
vremea sa, ajunse la concluzia
ca, pentru ai
reda bisericii virtutile, trebuia
despuiata de bunuri si
readusa la saracia primitiva. Apoi
deveni si mai ndraznet n
gndurilesale. n cartea sa: De domino
divino, el arata ca Dumnezeu este
suveranul universului si da puterea sa
ca feud unor sefi lumesti. El
577

deleaga astfel puterea sa unor fiinte

imperfecte, papi sau regi; tuturor
acestora crestinul trebuie sa le dea
ascultare. Pe pamnt Dumnezeu
trebuie sa asculte de diavol". Dar fiecare
crestin detine de la Dumnezeu
putin din dominiumul
sau. El trebuie sa se adreseze direct
tribunalului
lui Dumnezeu daca reprezentantii lui
Dumnezeu pe pamnt nui
fac
dreptate. Omul poate fi salvat nu prin
ceremonii, indulgente si cainta, ci
prin meritele sale, adica prin faptele
sale. Wyclif cita adeseori un text al
sfntului Augustin: Ori de cte ori un
cntec ma farmeca mai mult prin
viersul lui dect prin ceea ce se cnta,
recunosc ca faptuiesc o grava
greseala". Predica i se parea a fi partea
esentiala a oricarui serviciu divin.
Printro
578

predica serioasa (si nu distractiva, cum

erau predicile fratilor"),
credinciosii pot fi adusi la cainta si la o
viata crestineasca.
V. Wyclif nu fusese nainte dect un
profesor ceva mai ndraznet,
tolerat de biserica, ntruct era sustinut
de ducele de Lancaster si de
Universitatea din Oxford. El deveni, fara
doar si poate, un eretic cnd
nega transsubstantierea, adica dogma
prezentei reale n cuminecatura.
Acestei doctrine, el i opunea aceea a
consubstantierei, adica a
prezenteisimultane a pinii materiale si
a trupului lui Hristos. nsemna o
profanare a miracolului slujbei
religioase si papa nu putea tolera
aceasta
doctrina fara a periclita tot edificiul
bisericii. Wyclif, condamnat fiind,
repudie autoritatea pontificala si, n
ultimii sai ani, propovaduia ca Biblia
579

este singurul izvor al adevarurilor

crestine. Pentru a o raspndi puse sa
fie tradusa n engleza (caci nu existau
dect traduceri latine si franceze,
nentelese de oamenii de jos). Apoi si
forma discipoli, care trebuiau sa
traiasca n aceeasi saracie n care au
trait primii frati ai sfntului
Francisc. Preotii saraci ai lui Wyclif au
fost la nceput oameni cu
universitate, hotarti sasi
dea viata pentru salvarea bisericii; dar
apoi
traiul aspru li se paru prea chinuitor
unor tineri bogati si cultivati. Wyclif
nu le dadea voie sa aiba vreun ban
asupra lor; nici nu puteau lua cu ei
un sac cum
faceau fratii n
care sasi
puna darurile; nu aveau voie sa
primeasca dect hrana, si numai atunci
cnd i simteau nevoia.
580

mbracati n rase lungi de lna bruta,

n picioarele goale, umblau din sat
n sat, predicnd neobositi doctrina lui
Wyclif. Curnd discipolii fura
recrutati dintre saraci. E usor de
imaginat ce rasunet aveau la tara
tinerii acestia nfocati care predicau
saracia si egalitatea. Venise o
vremecnd taranii ncepusera sa
discute prin crciumi despre cartile
sfinte. n
aceasta Biblie care lea
fost deodata revelata, ei gaseau
imaginea unei
gradini ancestrale si paradisiace n care
nu existasera nici nobili, nici
vilani. Cnd Adam sapa, cnd Eva
torcea, unde se afla atunci nobilul?"
Dupa ciuma neagra, samnta aceasta
cadea pe pamnt roditor.
VI. Nimic nu ngaduie sa masori mai
bine deosebirea dintre
581

asprimea bisericii fata de eretici,

ncepnd din secolul al XVlea,
si
relativa sa indulgenta, pe vremea cnd
mai era sigura de puterea sa,
dect acest fapt: Wyclif, desi condamnat
pentru erezie n 1382, ramase
pna la moartea sa, care avu loc doi ani
mai trziu, rector la Lutterworth
si nu fu tulburat deloc. Arhiepiscopului
Courtenay ia
fost destul de greu
sa mpiedice pe adeptii lui Wyclif sa
continue a preda la Oxford. Mndra
de traditiile sale de libertate, puternica
datorita sprijinului studentilor,
universitatea a rezistat. Conducatorii ei
se considerau mai curnd
profesori dect ecleziastici. Ea na
fost, ca n secolul urmator, un
instrument folosit de biserica pentru a
impune spiritului national doctrina
sa, nici, ca sub Stuarti, un corp de
functionari n slujba coroanei.
582

Secularii si calugarii se sfsiau ntre ei,

si secularii, adeptii lui Wyclif,
erau mai puternici. Ca ca cedeze, a fost
nevoie ca nsusi regele sai
dea
aceasta sarcina cancelarului si sa
ameninte universitatea cai
retrage
privilegiile. Atunci adeptii lui Wyclif
facura act de supunere si Oxford
nceta pentru multa vreme sa mai fie
un centru al gndirii libere.
VII. n tara, preotii saraci", pe care
catolicii dreptcredinciosi
iau
supranumit lollarzi, sau guralivi, fura
pentru Wyclif discipoli mai
credinciosi dect profesorii din Oxford.
Nu numai poporul, dar si multi
cavaleri, indignati de bogatia bisericii, i
primeau cu bunavointa sii
proteguiau mpotriva episcopilor.
Acestia obtinura cu multa greutate
ajutorul sheriffilor
583

si al justitiei civile mpotriva ereziei.

Cnd regele
fagadui sprijinul sau, Camera
Comunelor protesta la nceput. Ea ceda
cnd n clasele diriguitoare se infiltra
parerea ca lollarzii deveneau un
pericol social si amenintau att bogatia
ct si credinta. n 1401 fu votat
statutul: De Heretico comburendo, care
confirma dreptul bisericii de a da
pe eretici pe mna calailor sai
arda pe rug. Atunci ncepura
persecutiile;
victimele erau mai ales oameni saraci,
croitori, tabacari, a caror crima
consta cnd din negarea mpartasaniei,
cnd din convocarea unor
prieteni n timpul noptii pentru a le citi
o versiune engleza a evangheliei,
cnd din refuzul de a da ascultare
poruncilor bisericii care nu se aflau n
acea carte. Se ntrevad, printre aceste
marturii, o viata spirituala
584

pasionata, discutii secrete cu privire la

misterele credintei purtate ntre
negustori, sotiile si servitorii lor,
adeseori lollardismul ngmfat al
unuigentilom. n fata amenintarii cu
tortura, multi retractau. Altii ramneau
de neclintit; n 1410 sa
putut participa la o scena
extraordinara. Un nenorocit
de mestesugar, condamnat la ardere pe
rug, gasi n piata
Smithfield (locul obisnuit al acestor
executii) nu numai vreascurile, ci si
pe mostenitorul tronului. Tnarul print
Henric (viitorul Henric al Vlea)
discuta vreme ndelungata si foarte
serios cu croitorul Badby,
fagaduindui
viata si bani daca abjura. Dar n zadar.
De doua ori fura
aprinse vreascurile, dupa care printul
lasa victima n voia soartei. Se

585

manifesta de pe atunci spiritul

judecatorilor Ioanei d'Arc: dorinta
sincera
de a salva ereticul de el nsusi, o
fermitate nemiloasa fata de erezie.
VIII
REVOLTA TARANILOR (1381)
Domnia lui Eduard al IIIlea
ncepuse printrun
lung sir de victorii
maritime si militare. Curajul personal
al regelui si al fiului sau mai mare,
Printul Negru, facuse din ei eroi
nationali. Cincisprezece ani dupa
tratatul de la Brtigny, Anglia nu mai
era dect o tara umilita si
nemultumita. Batrnul rege se ramolea
n bratele unei frumoase
cameriste, Alice Perrers, careia i daruia
bijuteriile coroanei. Printul
586

Negru, bolnav, dupa multe lupte a

trebuit sa paraseasca pe o litiera
guvernamntul Aquitaniei si se stingea
ncet, ncet. Al treilea fiu al
regelui, Ioan de Gand, redutabilul duce
de Lancaster, se aliase cu Alice
Perrers si guverna tara, sprijininduse
pe o banda de prevaricatori.
Aproape tot ce se cucerise fusese
pierdut. Pe tronul Frantei se gasea un
rege mare, Carol al Vlea,
care refacuse marina tarii si ai carui
generali Du
Guesclin, Clisson ntelesera
ca secretul victoriei era, n razboiul
acesta, sa nu dea nici o batalie daca nu
mergeau la sigur. i lasau, prin
urmare, pe englezi sa se epuizeze
cutreiernd tara, incendiind orasele,
masacrnd tarani dezarmati. Furtuna
va trece", spunea Carol al Vlea,
si ntradevar
ncepu sa se ntrevada ca succesele
englezilor de la Crcy
587

si Poitiers nu dadusera adevarata

masura a fortelor celor doua regate.
Cucerirea si ocuparea unui imperiu
continental depaseau fortele Angliei,
care nu era destul de puternica nici
n oameni, nici n bani ca
saocupe n permanenta primul loc n
Europa". n fine, si acestai
faptul cel
mai important, Anglia nu mai era
stapna marii, fara de care nceta sa
mai fie invulnerabila. Stngacia
Printului Negru, mai slab ca diplomat
dect ca soldat, dusese la alianta
regelui Castiliei si a regelui Frantei.
Flota lui domina Golful Gasconiei si
Canalul Mnecii. Nu numai ca o
flota engleza a fost nimicita la La
Rochelle, dar navele franceze intrau
nestingherite pe Tamisa, flotilele
franceze devastau orasele de pe coasta
si incendiau satele de pescari. Singurul
mijloc de aparare a Angliei
588

589

consta n a chema la arme populatia de

pe coaste prin focuri aprinse pe
naltimi. Metoda care lasa timp suficient
navalitorilor sa debarce, sa
actioneze si sa fuga.
II. n zapaceala si disperarea tuturor,
numai Camera Comunelor
arata oarecare curaj. Despartirea
parlamentului n doua Camere era
acum un obicei bine statornicit.
Cavalcadele gentilomilor de la tara,
sosind la Londra pentru sesiunea
parlamentara, devenisera pentru
orasenii capitalei un spectacol familiar.
La sesiunile Camerei Comunelor
participau regulat doua sute de oraseni,
reprezentnd o suta de
burguri", si saptezeci si patru de
cavaleri, reprezentnd treizeci si sapte
de comitate. Acestia din urma, desi mai
putin numerosi, dominau si

590

decideau, caci ei reprezentau forta

reala. Ei au fost aceia care, n
parlamentul din 1376, denumit
parlamentul cel bun", au avut
cutezanta
sa ceara socoteala ducelui si clicii sale,
sa pretinda ndepartarea Alicei
Perrers si sa invite pe batrnul rege sa
asigure apararea maritima a tarii.
Poate ca ar fi fost mai putin temerari
daca nu sar
fi simtit sustinuti de
populatia Londrei, violent ostila
ducelui, si daca, pentru mai multa
siguranta, nar
fi chemat sa delibereze mpreuna cu ei
ctiva lorzi pe
carei
socoteau favorabili cauzei lor. Li se
facura promisiuni, caci
trebuiau mbunati pentru a se putea
umple vistieria. Dar ndata ce se
termina sesiunea, membrul
parlamentului devenea iar un simplu
591

cavaler. Ducele l arunca pe speaker n

nchisoare; Alice Perrers, care
fagaduise ca nare
sal
mai vada niciodata pe rege, si relua
locul lnga
el; episcopii, care jurasera so
excomunice, nu miscara un deget.
Cnd,
n 1377, regele muri, toata opera
parlamentului cel bun" era distrusa.
Eduard al IIIlea
na
fost regretat, batrnetea sa jalnica a
facut sa se uite
ispravile din tinerete. Totusi regele
Frantei, vrnd sa onoreze pe naltul
adversar, a poruncit sa se celebreze la
SainteChapelle
un serviciu divin
pentru odihna sufletului regelui Angliei.
III. Printul Negru murind naintea
tatalui sau, mostenitor legitim
deveni nepotul lui Eduard al IIIlea,
592

Richard al IIlea,
supranumit
Richard de Bordeaux. Era un copil
frumos si inteligent, dar care nu
putea domni personal dect peste ctiva
ani. Redutabilii sai unchi, ducii
de Clarence si Lancaster, urmau,
asadar, sa devina consilierii sai, poate
rivalii sai. Cu multa demnitate, stnd
lnga cadavrul bunicului sau, el
obtinu ca trimisii cetatii Londra si
unchiul sau Lancaster sa schimbe
sarutul pacii. Din primul an al domniei
sale, Richard va avea prilejul sa
arate un curaj si o prezenta de spirit
surprinzatoare, caci n acel an129
izbucni o rascoala, o razmerita
taraneasca, care ar fi putut sa se
129 De fapt, marea rascoala taraneasca
na
izbucnit n primul an al domniei lui
Richard
al IIlea,
ci numai n al patrulea.
593

594

transforme n revolutie. De multa vreme

o nemultumire ascunsa mocnea
la tara. Nu pentru ca taranii ar fi fost
mai nenorociti; dimpotriva, n
timpul ultimilor zece ani, salariile se
urcasera, pe cnd preturile scazusera.
Dar oamenii ncetasera sa mai aiba
ncredere n sistemul carei
tinea n serbie. Cunoscusera rusinea
patita de batrnul rege, nfrngerile
suferite de seniorii lor n Franta,
raidurile flotilelor franceze. Preotii
saraci" ai lui Wyclif le vorbisera de
bogatiile scandaloase ale abatilor. Un
poem scris n limba poporului, Petru
plugarul de Langland, fusese
raspndit n toata tara.
Langland nu era un revolutionar, era
un om pios si admira viata
monastica, dar zugravea soarta
poporului cu un realism att de
sumbru
595

si luxul celor mari cu atta dispret si

ostilitate, nct mii de tarani caPetru
plugarul, ascultnd aceste versuri, se
simteau miscati. n anul
1381 se tineau la sate nenumarate
consfatuiri secrete, circulau din
comitat n comitat mesaje misterioase
care duceau ordinele Marii Societati",
agitatorii clerici si mireni predicau n
acelasi timp reforma
bisericii si rascularea taranilor. Statutul
lucratorilor le ntretinea
exasperarea. n fiecare zi, pe alt
domeniu, taranii intrau n conflict cu
un
senior sau cu administratorul lui, care
voia sai
oblige sa secere pentru
doi sau trei penny pe zi. Pedepsele
prevazute de aceasta lege absurda
mpotriva acelora care refuzau munca
alungau de pe cmp tarani care
pna atunci fusesera niste plugari
linistiti, transformndui
596

n vagabonzi
care rataceau prin paduri, demoralizati
fiindca se trezeau dezradacinati.
Vilanul care fuge e un personaj tot att
de obisnuit n Anglia secolului al
XIVlea
ca si sclavul care si ia cmpii n
America secolului al XIXlea;
n
ambele cazuri razvratirile acestea din ce
n ce mai numeroase sunt
semnul vointei de libertate ale unei
clase ntregi".
IV. Froissart nea
pastrat discursurile celui mai cunoscut
agitator
din 1381, capelanul John Ball: Acest
John Ball avea obiceiul ca, n zilele
de duminica, atunci cnd lumea iesea
din biserica, dupa liturghie, sa
vina la cimitir. Acolo aduna poporul n
jurul lui sii
predica spunnd:
597

Oameni buni, lucrurile nu pot merge

bine si nu vor merge bine n Anglia
atta timp ct bunurile nu vor fi puse
n comun, atta timp ct vor exista
vilani si gentilomi si nu vom fi cu totii
egali. De ce acei carora le spunem
seniori sunt stapni mai mari dect
noi? Ne tragem doar cu totii din
acelasi tata si aceeasi mama, din Adam
si Eva. Cum de pot spune si cu
ce pot dovedi ca ei sunt mai curnd
stapni dect noi, n afara de faptul
ca ne pun pe noi sa aram, sa cultivam
pamntul, ca ei sa aiba ce
cheltui? Ei se mbraca n catifea si noi
n postav prost; pentru ei vinul,
mirodeniile si pinea cea mai buna,
pentru noi secara, tartele si paiele
si, ca bautura, numai apa; ei se
odihnesc n castele frumoase, iar pe noi
ne bat ploile si vnturile de pe cmp; si
de la noi, din munca noastra le
vine tot cei
598

de trebuinta pentru traiul lor. Sa ne

ducem la rege. E om
tnar. Sai
aratam din nou n ce robie traim. Sai
spunem ca vrem sa fie

599

altmintrelea, iar daca nu, vom ndrepta

noi nsine lucrurile".
V. Asa obisnuia sa vorbeasca John Ball
n fiece duminica, cnd
lumea iesea de la liturghia din sat;
plecnd de acolo, multi murmurau:
Adevar graita".
Totusi, cererile taranilor fura mai putin
comuniste dect
predicile lui John Ball. Ei cereau numai
libertatea persoanei lor si
nlocuirea tuturor corvezilor printro
redeventa de patru penny de acru.
Cauza imediata a revoltei a fost o taxa
pe care sfetnicii coroanei,
procednd n mod foarte stngaci, voiau
so
mai ncaseze o data,
deoarece colectorii nu strnsesera
prima oara destui bani. Cnd taranii i
vazura iar pe trimisii regelui si cnd
acestia voira sai
600

aresteze pe cei
recalcitranti, un sat ntreg se supara sii
puse pe fuga. Apoi,
nspaimntati de fapta lor, taranii luara
calea codrului. Acolo traiau
nenumarati insi certati cu legea din
cauza necugetatei aplicari a
Statutului lucratorilor. O armata gata
pregatita pentru o rascoala. Din
sat n sat zbura cuvntul de ordine att
de asteptat: John Ball saluta petoti si
va da de stire ca a sosit clipa". n cteva
zile Essex si Kent luara
foc. Rebelii jefuiau casele, ucideau pe
partizanii ducelui si pe oameniilegii.
Ideea lor fixa era sa distruga urmele
scrise ale serbiei lor. n
castelele pe care le ocupau, ardeau
registrele si cartelele. n fata
puhoiului, nobilii, ciudat de incapabili
sa organizeze o rezistenta, fugeau;
curnd taranii si cei certati cu justitia
intrara n orase. Seniorii, la rndul
601

lor, se ascunsera n paduri. Orasenii i

primira destul de bine pe
insurgenti. La Canterbury, citadinii si
satenii uniti platira cteva datorii
vechi, decapitnd pe cei pe carei
urau. Apoi armata aceasta informa
ncepu marsul asupra Londrei. Acolo se
afla tnarul rege, pe care sefii
revoltei l considerau favorabil lor si
despre care multi nu stiau altceva
dect ca este un copil si ca trebuia
aparat de unchiul sau, Ioan de Gand,
cel mai urt dintre toti marii seniori.
Trebuie sa tii
nchipui mergnd pe
poteci, grupati pe orase si sate, purtnd
bte, sabii ruginite, topoare,
arcuri demodate si sageti fara aripi.
VI. Regele si credinciosii lui se refugiara
n Turnul Londrei. Orasul
propriuzis
era usor de aparat; puntea carel
separa de tarm avea o parte
mobila la mijloc si ar fi fost suficient so
602

ridice. Dar un alderman care

tinea cu revoltatii le dadu drumul, cu
toate ca primarul, care era de
partea ordinii, se opunea. Urmara
ndata niste scene ngrozitoare de
strada. Taranii deschisesera portile
nchisorilor si, asa cum se ntmpla
n toate razmeritele, ceata banditilor
iesi din umbra ca sa jefuiasca si sa
omoare. Se instala un butuc n
Cheapside si ncepura sa zboare capete.
Un ntreg cartier de flamanzi fu
masacrat fara alta pricina dect aceea
ca
erau straini. Casa lui Ioan de Gand fu
incendiata. Numai tnarul rege
era n gratiile norodului. nca din prima
zi, urcat pe o corabie, pornise sa
dojeneasca multimea fara
sa debarce si
fusese aclamat. Fara sa se

603

stie de ce, era idolul acestor nenorociti,

iar el avea sa traga din aceasta
popularitate mari foloase. El le dadu
rebelilor o prima ntlnire la Mile's
End, ntro
cmpie vecina cu Londra, si acolo se
facu ca le acorda tot ce
cereau. Treizeci de slujbasi ncepura sa
redacteze zapisele de dezrobire si
sa le pecetluiasca cu sigiliul regelui.
Taranii aveau ncredere n
pergamente. Pe masura ce fiecare grupa
si primea hrisoavele, parasea
triumfatoare cmpia si se ntorcea la
Londra, fluturnd flamurile regale
care le fusesera distribuite. E cert ca
sfetnicii lui Richard nu avusesera o
clipa intentia sa socoteasca valabile
concesiunile smulse n urma
jafurilor si a asasinatelor. Ei cautau sa
cstige timp. Noi crime aveau sai
sileasca sa treaca repede la ofensiva.

604

VII. n timp ce regele nu se afla n turn,

rebelii au patruns nauntru;
capul arhiepiscopului de Canterbury si
acela al vistiernicului fura nfipte
la intrarea pe podul Londrei. Trebuia cu
orice pret ndepartata multimea
setoasa de snge si caresi
iesise din fire. Numeroase grupe de
tarani,
multumite de zapisele lor, parasisera
orasul. Mai ramasesera cteva mii,
fara ndoiala cei mai aprigi, care voiau
sa continue jaful. Dar soseau din
toate partile cavaleri si oraseni pentru a
se aduna n jurul regelui. Un
nou loc de ntlnire fu fixat rebelilor
pentru a doua zi: trgul de cai de la
Smithfield. Copilulrege
aparu calare n piata, urmat de
primarul Londrei
si de o ntreaga escorta. La celalalt
capat al pietei erau oamenii blajini",
narmati cu arcuri. Seful lor, Wat Tyler,
veni calare n fata cortegiului
605

regal. Ce so
fi ntmplat atunci? Cronicarii difera n
relatarile lor.
Desigur ca a fost insolent si, deodata,
primarul Londrei, care purta oarma
sub mantie, se mnie sil
dobor dintro
lovitura n cap. ndata ce
cazu, oamenii regelui l nconjurara
pentru ca bandele de la celalalt capat
al pietei sa nu vada ce sa
ntmplat. Dar ele apucasera sa vada si
ncepura
ndata sa se nsiruie n ordine de bataie
si sa ntinda arcurile, cnd
tnarul rege facu un gest eroic,
neasteptat, cu bune consecinte. El si
parasi oamenii si pleca de unul singur,
spunndule:
Ramneti aici si
nimeni sa nu ma urmeze". Apoi,
naintnd spre rebeli, le spuse: Nu
aveti
606

alt comandant dect pe mine. Eu sunt

regele vostru. Fiti pe pace".
Vederea acestui copil frumos, care
venea spre ei linistit si ncrezator, i
dezarma pe insurgenti, care naveau
nici sef si nici un plan. Richard se
puse n fruntea lor sii
duse afara din oras. Asa ,cel putin,
istoriseste
Froissart.
VIII. Asasinii si jefuitorii nu prea merita
mila. Dar printre taranii din
1381 erau multi oameni de treaba care
socoteau ca apara o cauza justa.
Pe acestia nui
putem vedea fara emotie urmnd,
ntrun
patetic si
ncrezator cortegiu, frumosul regecopil
carei
duce la suplicii. Cacirepresiunea avea
sa fie tot att de cruda ca si insurectia.
ndata ce cetele
607

razvratite fura mprastiate si taranii

ntorsi n satele lor, regele si

608

judecatorii sai mersera din comitat n

comitat n vederea unor
sngeroase judecati. Rebelii fura
spnzurati cu sutele. La Londra, pe
butucul instalat de ei nsisi n
Cheapside, vinovatii din zilele de macel
si
multi nevinovati fura decapitati. Rudele
victimelor, pna si femeile,
cerura ngaduinta, pentru a gusta si
mai mult razbunarea, sa execute ei
nsisi pe calaii din ajun. Teroarea
claselor diriguitoare fu ndelungata;
merse pna acolo nct interzicea fiilor
de vilani sa intre n universitati.
Cavalerii si orasenii liberali (au existat
totdeauna) si pierdura orice
autoritate n parlament. Dar spiritul de
independenta al poporului englez
nu pieri si sfrsi prin a triumfa.
Statutul lucratorilor cazu n
desuetudine

609

la sfrsitul secolului si judecatorii de

pace fura nsarcinati sa rezolve
prinbuna ntelegere chestiunile
referitoare la salarii. n sfrsit, sub
domnia
Tudorilor serbia fu abolita si, sub
domnia lui Iacob I, deveni o maxima
legala ca orice englez este un om liber".
IX
A DOUA PARTE A RAZBOIULUI DE O
SUTA DE ANI
Richard al IIlea
(13771399),

Henric al IVlea
(13991413),

Henric al Vlea
(14131422),
610

Henric al VIlea
(14221461).

Englezii izgoniti din Franta

I. Regelecopil,
al carui curaj dovedit n piata trgului
din Smithfield
lau
admirat nobilii si orasenii si pe care
armata taranilor revoltati l
urmase cu un respect religios, deveni
un adolescent veleitar si sfrsi prin
a muri n nchisoare, dispretuit de cei
mari si uitat de popor. Totusi,
Richard al IIlea
avusese calitati: era viteaz, foarte
inteligent; el a putut
sa spuna groaznicilor sai unchi: Va
multumesc pentru serviciile voastre
611

din trecut, my Lords, dar nu vi le mai

solicit pentru multa vreme". El a
ncercat n mod leal sa faca pace cu
Franta. A nteles ce pericol
prezentau pentru monarhie
preaputernicii duci cu apanaje si a
ncercat
sa fie un rege energic n maniera de mai
trziu a Tudorilor, dar poporul
nu suferise nca destul pentru al
sprijini mpotriva celor mari si, de
altfel, dupa represiunea din 1381,
taranii nu mai aveau ncredere n el.
Biserica, nelinistita din cauza ereziilor,
ar fi mers cu oricine iar
fi dat
mijloacele de a le domoli, dar si n
aceasta privinta ntelepciunea lui
Richard si toleranta sa l deserveau.
Bunele sale intentii erau
intermitente, accesele sale de vointa
violente si scurte, favoritii sai rau
alesi.
612

II. Richard a fost casatorit cu doua

printese: prima a fost Ana de

613

Boemia, prin al carei anturaj sau

raspndit la Praga ereziile lui Wyclif,
dnd nastere miscarii protestante a
husitilor; a doua a a fost o franceza,
Isabela, fiica lui Carol al VIlea
cel Nebun, ceea ce a displacut
englezilor,
care nu erau de acord cu politica
francofila a lui Richard al IIlea
si
regretau vremurile cnd arcasii de la
Crcy si Poitiers se ntorceau n
satele lor ncarcati de prazi. Richard,
dupa ce a domnit n mod ntelept
sase ani, sa
lasat ispitit de despotism. A izbutit sa
umple parlamentul
cu protejati deai
lui si a impus, sub amenintarea
mercenarilor sai, sa i
se aprobe un impozit asupra lnei pe
toata durata vietii. Si de atunci na

614

mai convocat Camerele. Reusita acestei

politici ia
sucit capul. La
exilat
pe fiul lui Ioan de Gand si, la moartea
batrnului duce de Lancaster, ia
confiscat mostenirea. Ceea ce a
nsemnat cal
provoca pe varul sau la
revolta. Lancaster a trait ctva timp la
Paris, pregatind o lovitura de stat.
ndata ce el a debarcat n Anglia,
Richard sa
vazut parasit de toti si, n
cele din urma, aruncat n nchisoare.
Parlamentul, succesor al Marelui
Consiliu, l alese rege pe Henric de
Lancaster, pe care cei doi arhiepiscopi
lau
ncoronat ndata sub numele de Henric
al IVlea.

III. Henric al IVlea

615

nu era un rege legitim; si datora

coroana
parlamentului, nobililor si bisericii.
Astfel nct a trebuit sa menajeze
aceste trei puteri mai mult dect au
facuto
regii normanzi sau angevini.
Bisericii ia
acordat n 1401, prin statutul De
Heretico Comburendo,
dreptul de ai
arde pe eretici. n timpul celor saizeci
de ani de domnie a
Lancasterilor, puterea parlamentului,
att de amenintata de Richard al
IIlea,
nu va nceta sa creasca. Primul rege din
dinastia Lancaster, Henric
al IVlea,
stie cai
un uzurpator si nu ndrazneste
niciodata sa opuna
rezistenta Camerei Comunelor.
Al doilea, Henric al Vlea,
616

si petrece o mare parte din domnie n

afara Angliei si lasa prematur tronul
unui copil de vrsta frageda. Henric
al VIlea,
cnd va deveni adolescent, va fi un
suveran slab, pe jumatate
nebun. Astfel o vreme ndelungata, din
cauza slabiciunii regelui, aabsentei sau
a temerilor sale, parlamentul este
arbitrul situatiei. n fata
unor puteri rebele si instabile, Camera
Comunelor, singura putere
permanenta si larg nationala, primeste
prin forta mprejurarilor un rol de
arbitru. Acesti purtatori ai unor titluri
litigioase nu pot cere dect din
partea ei un credit precar. Timida nca,
nesigura, uimita de rolul carei
revine si pe care nu la
urmarit, ea exercita vreme de mai bine
de un
secol o autoritate preponderenta.
Arhivele sale se umplu de precedente;
617

analele se ilustreaza prin revendicari,

regulamentul ei se mbogateste cu
practici liberale: pure forme, fara
ndoiala, si care nu contin ele
singure
substanta
libertatii politice (ceea ce sa
vazut foarte bine n secolul
urmator, sub domnia Tudorilor), dar
care perpetueaza, ca sa spunem
astfel, aparatul, astfel nct, n ziua
cnd circumstantele devin din nou
favorabile, el e gata montat si la
ndemna".

618

IV. Dupa un larg armistitiu, n 1415

Henric al Vlea
rencepe
razboiul cu Franta. Adevaratul sau tel
era ca spiritele turbulente din
propria sa tara sa fie preocupate de un
razboi n afara granitelor. Agitatia
religioasa a lollarzilor se transforma
ntrun
razboi civil. Era necesara o
diversiune, si cronicarii spun ca
episcopii au ceruto.
Regele nsusi avea
ambitii mari: visa sa puna capat
schismei de la Avignon130 si sa
ntreprinda o cruciada ca sef al unei ligi
occidentale. Oricare ar fi fost
scopul sau, mijloacele pe care lea
folosit sunt de nejustificat. Gasind
Franta sfsiata de conflictele dintre
factiunile de Orlans si Burgundia si
guvernata, n numele unui rege nebun,
de un print mostenitor lipsit de
619

prieteni, renvie cu cinism pretentiile lui

Eduard al IIIlea
la tronul
Frantei. Or, indiferent care ar fi fost
drepturile lui Eduard al IIIlea,
destul de contestabile si ele, acelea ale
lui Henric al Vlea,
care nu era
nici macar mostenitorul cel mai direct
al strabunicului sau, erau aproape
nule. O stia att de bine el nsusi nct,
dupa o prima interventie diplomatica,
ceru sa i se dea doar, o data cu mna
Caterinei, fiica lui Carol al
VIlea,
Normandia, Touraine, Anjou, Maine si
Ponthieu. Pretentiile erau
prea absurde pentru a fi aprobate chiar
de o tara ntro
stare att de
nenorocita ca aceea n care se afla
atunci Franta. Razboiul deveni
inevitabil.
620

V. A doua parte a razboiului de o suta

de ani seamana miraculos cu
prima parte. Sar
zice ca un fel de obsesie l mpinge pe
Henric al Vlea
sa imite campania pornita de
strabunicul sau. Ca si acesta, el
debarca n
Normandia. Nu are dect doua mii cinci
sute de calareti narmati,
nsotitorii lor si opt mii de arcasi. n
total, mpreuna cu slugile si carausii,
nu mai mult de treizeci de mii de
oameni. Pune mna pe Harfleur,
marele arsenal al Vestului, n pofida
unei curajoase aparari, apoi,
trimitndui
delfinului o provocare, se hotaraste sa
se ndrepte spre
Calais si sa treaca Somme, la
BlancheTache,
vadul de la Crcy. Era o
ncercare ndrazneata, dar nobilimea
franceza era mpartita; fara ndoiala
621

ca ea va lasa englezilor cele opt zile de

care aveau nevoie ca sa ajunga
pna la Calais. Esentialul era sa nu
rascoale populatia pe drumul sau
de trecere. Asa ca regele executa ad
litteram frumoasele ordonante ale lui
Richard al IIlea
cu privire la disciplina: interdictia de a
viola, de a jefui
bisericile, sub pedeapsa spnzuratorii;
interdictia de a striga: Havoc!
(jefuieste), sub pedeapsa taierii capului;
aceeasi pedeapsa e prevazuta
pentru acel care fura pe un negustor
sau un vivandier; ascultare fata de
capitan; ncartiruirea la locul indicat,
sub pedeapsa nchisorii si a
pierderii calului etc..." Gasind vadul
aparat, Henric urca mai sus si dadu
130 Sciziune n snul bisericii catolice
ntre 1378 si 1415, n care timp sau
ales

622

simultan doi papi, unul la Roma, altul

la Avignon, fiecare recunoscut de cte o
parte
din tarile catolice.

623

peste armata nobilimii franceze la

Azincourt. Batalie nfioratoare, n care
o trupa de cavaleri feudali, foarte
viteaza, dar care nu nvatase nimic si
nu tinea seama de lectiile lui Du
Guesclin, se lasa strapunsa de arcasi si
taiata n bucati de armata regelui
englez. Zece mii de francezi pieira n
aceasta lupta, una dintre cele mai
sngeroase din evul mediu (1415).
VI. Dupa aceasta batalie, ct si datorita
tradarii celor din casa de
Burgundia, carei
deschisesera portile Parisului, Henric
deveni stapnul
Frantei de nord. Se casatori cu
Caterina n biserica Sf. Ioan din Troyes
si
semna acolo un tratat prin care era
recunoscut ca mostenitor al tronului
Frantei la moartea lui Carol al VIlea
si ca regent n timpul vietii regelui.
624

Trebuia sa guverneze mpreuna cu un

consiliu francez si sa pazeasca
toate cutumele vechi. Titlul sau, att
timp ct va trai Carol al VIlea,
trebuia sa fie: Henric, regele Angliei si
mostenitorul Frantei. Dar dupa
ctiva ani muri, n padurea de la
Vincennes, probabil de dizenterie,
lasnd un fiu n vrsta de un an.
Henric al Vlea
a ramas n ochii
englezilor un rege mare, el ia
condus la noi victorii si avea reale
virtuti
personale. Era generos, curtenitor,
sincer religios, cast si loial. Vorbea
putin si raspundea numai: Imposibil"
sau: Se face". Cumpatarea lui,
remarcabila n vremuri att de aspre,
nul
mpiedica sa fie de o cruzime
nemiloasa cnd o cereau interesele tarii
si ale coroanei. Placuse
625

poporului att prin partile sale bune

ct si prin cele rele. Ar fi fost, fara
ndoiala, un mare om de stat daca ar fi
rezistat ispitei de a se lansa n
campania mpotriva Frantei, care, dupa
att de mari succese, sa
terminat cu un dezastru.
VII. Exista o simetrie completa ntre
cele doua parti ale razboiului de
o suta de ani. Dupa Crcy, nfrngere a
rutinei feudale, Franta daduse
nastere unui soldat realist: Du
Guesclin. Dupa Azincourt, ea e salvata
de
bunulsimt
si credinta Ioanei d'Arc. Cnd micul
Henric al VIlea
deveni,
nca n leagan, n 1422, regele Angliei,
delfinul Frantei paru sa fi pierdut
partida. Carol al VIlea
murise doua luni dupa dusmanul lui;
unchii
micului Henric al VIlea,
626

ducele de Bedford, regent al Frantei, si

ducele
de Gloucester, socoteau sal
ncoroneze rege al Frantei la Reims
ndata
ce va mplini vrsta cnd va putea
pronunta formulele sacramentale; nu
se vedea cine iar
fi putut mpiedica. Din 1422 pna n
1429, delfinul
Carol, fara regat, fara capitala, fara
bani, fara soldati, rataci prin cele
cteva provincii carei
ramasesera. I se spunea n derdere:
regele din
Bourges. Era el oare delfinul? Multi se
ndoiau de originea sa, chiar si el
nsusi. Bedford, stapn peste nordul
Frantei, porni sa cucereasca centrul
si asedie Orlans. Carol se gndea sa se
retraga pna n Dauphin. Se
parea ca venise sfrsitul.

627

VIII. Si totusi, dominatia englezilor n

Franta era subreda si
artificiala. Rezultanta nu a unei forte
reale, ci a nentelegerii dintre
francezi, avea sa se spulbere la prima
lovitura. Istoria Ioanei d'Arc este n
acelasi timp miracolul cel mai
surprinzator al tuturor timpurilor si
suita
cea mai rationala de acte politice.
Planurile pe care le dicteaza Ioanei
vocile sale sunt simple si geniale: Sa i
se dea delfinului ncrederea n el
nsusi, sa se elibereze Orleans; Carol sa
fie ncoronat la Reims; Ioana, n
scurta ei viata (14121431),
nu va avea timp dect sa aduca la
ndeplinire aceste trei actiuni, dar ele
ajung". Dupa ncoronarea lui
Carol, niciodata Henric al VIlea
nu va mai putea fi regele legitim al
Frantei. De altfel, impulsul fiind dat,
poporul l urmeaza. Emotia pe care
628

o strnesc victoriile Ioanei si ale lui

Dunois, mila, oroarea pe care o
provoaca
procesul si martirajul ei trezesc n
Franta ura fata de invadator. n
zadar Bedford l ncoroneaza pe Henric
la NotreDame
din Paris, n zadar
partida burgunda si Sorbona (care, prin
consultatiile sale, ngaduise
arderea Ioanei) primesc pe micul rege
englez cu mari demonstratii.
Delfinul cstiga teren. Casa de
Burgundia se cearta cu Anglia. Parisul
nsusi sfrseste prin a alunga
garnizoana engleza. Normandia este
eliberata. La moartea lui Carol al VIIlea
(1461), englezii nu mai poseda
n Franta dect Calais, pe carel
vor pastra nca o suta de ani, ca un
Gibraltar al Canalului Mnecii.
IX. Este demn de observat ca, tot astfel
cum considera victoria
629

franceza de la Bouvines ca o batalie

norocoasa pentru Anglia, istoricii
englezi sunt astazi de acord so
admire pe Ioana d'Arc si sa considere ca
ea a salvat tara lor de despotism. Daca
nar
fi fost ea, regele Angliei ar fi
stat la Paris si, sprijinit de armata
franceza, mbogatit n urma impozitelor
percepute n Franta, ar fi refuzat sa
suporte controlul supusilor
sai. Multumita ei, sa
spulberat periculosul vis al unui
imperiu continental
n care sau
complacut atta vreme suveranii
englezi. ndelungatii ani
de lupta au produs si alte rezultate
durabile. n ambele tari, sentimentul
national, emotie noua si puternica, se
nascuse n contact cu un popor
strain131. Oamenii din Rouen, Orlans,
Bourges si Bordeaux, att de
630

deosebiti unii de altii si atta vreme

dusmani, simtisera totusi ca aveau
ceva comun carei
separa de godoni"132 (nume pe care
Ioana l daduse
englezilor). Acestia, pe de alta parte,
aveau de aci nainte si n ciuda
nfrngerii
finale amintirea maretelor fapte faurite
n comun. Totusi, ntre
Franta si Anglia se nascuse o ura care
avea sa dureze, cu oarecare
intermitenta, pna la finele secolului al
XIXlea
si sa lase n snul
131 Nici n Franta, nici n Anglia
sentimentul national nu sa
nascut exclusiv n contact
cu un popor strain" si nu numai n
timpul razboiului de o suta de ani,
chiar daca
evenimentele acestuia au avut un rol n
dezvoltarea sa. Sentimentul national sa
nascut
631

si dezvoltat treptat, n procesul formarii

pietei interne unitare si a statului
central.
132 De la expresia engleza god damn (la
naiba!), des folosita de soldatii englezi.

632

maselor populare ale celor doua tari o

ereditara si invincibila
nencredere.
X
RAZBOIUL CELOR DOUA ROZE
I. Sfrsitul campaniilor din Franta face
sa se reverse n Anglia
companii de soldati obisnuiti cu prazi
bogate si gata oricnd sa se puna
n serviciul unei cauze, bune sau rele.
Scrisorile din acea vreme sunt
pline de asasinate, insurectii, executii
ilegale, povestite pe tonul cel mai
firesc, ca niste incidente inevitabile.
Ducele de Suffolk, ducnduse
la
Calais, si vede nava controlata de un
vas necunoscut; e condus la bord
si primit cu cuvintele: Bine ai venit,
tradatorule!". Dupa care e cobort
633

ntro
barca si, fara judecata, cu vreo cinci
sau sase lovituri de sabieruginita, un
membru al echipajului i taie capul. n
1450 comunele din
Kent se rascoala la instigatia unui
aventurier, Jack Cade, care pretinde
sa i se spuna Mortimer si afirma ca este
descendentul lui Eduard al IIIlea133.
Acest cap al insurectiei se duce pna la
Londra, nefiind oprit dect
de certurile sale cu orasenii, si, nainte
de a fi ucis, decapiteaza pe
vistiernicul regelui si pe un sheriff din
Kent. Nobilimea era pe atunci gata
sa urmeze astfel de uzurpatori, pentru
ca regele nsusi nui
altceva dect
fiul sau nepotul unui uzurpator. Regii
Lancaster o stiu prea bine. Cnd
Henric al Vlea,
creznd ca tatal sau a si murit, pune
mna pe coroana,
Henric al IVlea,
634

trezit din letargie, murmura: Nui

nca a ta si nici a
mea na
fost niciodata..." mpotriva debilului
Henric al VIlea
se ridica
Eduard, duce de York, mostenitor mai
apropiat al lui Eduard al IIIlea,
pentru ca este descendent dupa mama
al ducelui de Clarence, pe
cndLancasterii nu provin dect din
mezinul Ioan de Gand. n jurul
trandafiriului rosu al Lancasterilor si al
trandafirului alb al familiei de
York se vor grupa seniorii razboinici,
fara alt tel politic dect acela de a
se mbogati n urma victoriei partidei
lor.
II. Luptele dintre nobilii ambitiosi si
avizi nu strnesc prea mult
interes n tara. Viata si continua
mersul. Se ara cmpiile, se strng
recoltele; se dezvolta negotul londonez.
Vreo duzina de mari baroni,
635

mpreuna cu prietenii si vasalii lor si,

mai ales, bandele lor de mercenari
sunt singurii care iau parte la lupte.
Trebuie sa dea dovada de prudenta
si sa respecte, n toiul bataliilor,
neutralitatea oraselor si a satelor, caci
n cuprinsul acestora oamenii sunt
numerosi si gata sa se ridice, daca ar
fi strniti, mpotriva uneia sau alteia
din cele doua roze. Bataliile care
133 Autorul pune ntro
lumina nejusta aceasta puternica
rascoala a taranilor, la care sau
alaturat si elemente din mica nobilime.

636

hotarasc soarta tronului se dau ntre

cteva mii de oameni. Ele confirma
declinul cavaleriei. De ambele parti
luptele sunt dominate de arcasi, dar
putin cte putin, omul, animal curajos,
se obisnuieste sa nfrunte
sagetile. Baronii i sarjeaza pe arcasi si
cauta lupta corp la corp, n care
toporul si sabia vor decide victoria.
Astfel, bataliile acestea, cu tot
numarul lor mic de combatanti,
provoaca imense varsari de snge
singurei clase participante la lupta.
Dupa razboiul celor doua roze,
nobilimea engleza se va vedea redusa la
cteva familii.
III. Nefericitul Henric al VIlea
nu era facut pentru vremuri att de
aspre. Nu era de loc prost, dar nici rege
nu era de loc; era un sfnt si, n
treburile pamntesti, un copil. E greu
de imaginat o fiinta mai blnda,
637

mai respectabila si mai slaba. n marile

razboaie de pe vremea domniei
sale, el na
fost dect un spectator, lasndule
pe seama lui Somerset si
a lui Warwick, el aparnd pe scena
numai pentru asi
lua locul ntrun
cortegiu sau la o hirotonisire. Traind
printre oameni care se urau, nu se
gndea dect sai
mpace. Casatorit cu o scorpie,
Marguerite de Anjou, se
arata fata de ea totdeauna rabdator si
afectuos. Singurele sale placeri
erau sa asculte liturghia, sa studieze
istoria si teologia. Avea oroare deorice
pompa si purta haine de orasan. n
locul pantofilor cu vrfuri
ascutite pe atunci la moda printre
nobili, purta pantofi cu vrf rotund, ca
taranii. Cnd trebuia sasi

638

mbrace mantia regala, o tragea peste

otrsna. nainte de fiecare masa si
spunea rugaciunea, ca un calugar, si
avea totdeauna n fata lui o icoana cu
cele cinci rani ale lui Hristos.
Chesterton a remarcat ca regii debili si
piosi au lasat monumentele cele
mai durabile si cele mai frumoase.
Eduard Confesorul cladise abatia de
la Westminster; Henric al VIlea
fonda Colegiul din Eton (1440) si
construi la Cambridge admirabila
capela de la King's College.
Constructiile acestea sfrsira prin al
ruina. ntro
vreme cnd toata lumea,
nobili si negustori, se mbogatea, numai
regele era ndatorat pnapeste cap. n
1451 trebui sa mprumute bani pentru
a celebra craciunul
si, n ziua de boboteaza, nemaiavnd
credit, regele si regina nu putura
lua cina. Acest suveran naiv si parca
ireal avea sa fie o prada usoara
639

pentru cavalerii brutali si fara scrupule.

IV. n 1453, Henric al VIlea
(care era nepotul bietului Carol al VIlea
al Frantei) dadu semne sigure de
nebunie. Nu numai ca pierduse
memoria si judecata, dar nici nu mai
putea merge, nici sa se tina n
picioare. Nici macar nu ntelese ca i sa
nascut un fiu. Varul sau York,
sprijinit de Warwick, senior puternic
supranumit n acelasi timp ultimul
dintre baroni si fauritorul de regi, se
ncorona la Westminster sub
numele de Eduard al IVlea.
Blndul Henric fu nchis n Turn si
tratat cu
omenie, dupa cum spun cronicarii
yorkisti, lasat n parasire si ntro
stare de murdarie incredibila, afirma,
dimpotriva, cronicarii

640

lancasterieni. Sunteti nedrepti spunea

el cu blndete paznicilor sai cnd
loviti astfel un rege ncoronat". Apoi o
cearta ntre Eduard al IVlea
si fauritorul de regi repuse deodata pe
tron pe Henric al VIlea
si roza
rosie. n sfrsit, Eduard, batndul
pe Warwick, care pieri n lupta, l
ucise pe printul de Wales si puse sal
asasineze chiar pe rege. Dupa
acest constiincios masacru (1471),
Eduard al IVlea
domni fara mari
mpotriviri pna n 1483. Cu totul opus
sfiosului sau var, a fost un print
al Renasterii, stralucitor si cinic. Nu se
da n laturi sa mngie nevestele
negustorilor din City si marea lui
frumusete le facea sa nu fie
nenduplecate. Pe legea mea i
spunea o vaduva bogata ,
pentru
641

mutrisoara ta fermecatoare, ai sa capeti

oricnd douazeci de livre". Regele,
care nu se astepta sa primeasca de la
ea dect jumatate din suma,
i multumi si o saruta. Dupa care ia
mai dat douazeci de livre, pentru
ca ea considera ca sarutul unui rege e
cea mai pretioasa bijuterie".
Multumita marilor negustori si
nevestelor lor, Eduard al IVlea
traia de
pe o zi pe alta, din darnicia supusilor
sai. E de crezut ca donatorii nu
pierdeau nimic; avantajele si
monopolurile care le erau acordate le
ngaduiau sa recupereze banii de la
multimea de cumparatori, ceea ce
era o forma ingenioasa de impozit
indirect134.
V. Venirea la domnie a casei de York a
fost o lovitura destul de grea
data prestigiului parlamentului. Pe
cnd regii lancasterieni, uzurpatori,
642

cerusera acestuia nvestitura, regii din

casa de York pretindeau sa
domneasca numai n virtutea dreptului
de mostenire. De altfel, Camera
Comunelor a ncetat n vremea aceea sa
reprezinte realmente
comunitatile Angliei. La nceput orice
orasan care platea impozite avea
drept de vot. Dar asa cum mbogatirea
marilor negustori transformase
ghildele n cercuri nchise, multe
trguri cumparau de la coroana o carta
n virtutea carora noii veniti erau
exclusi. Dreptul de a alege pe
reprezentantii orasului l aveau cnd
numai primarul si consilierii sai,
cnd un consiliu compus din orasenii
cei mai bogati. Astfel ncepu
procesul care avea sa transforme
pentru multe secole attea
circumscriptii engleze n burguri
putrede" n care alegatorii vor fi att de
restrnsi nct vor deveni usor de
corupt. Tot astfel, ncepnd din 1430,
643

cavalerii comitatelor fura alesi numai de

catre freeholderii al caror
pamnt aducea un venit de cel putin
patruzeci de silingi (circa douazeci
de lire de astazi)135. Multi barbati care
pna atunci votasera se vazura
astfel lipsiti de dreptul lor.
Regimul acesta avea sa tina pna la
reforma electorala din 1832. El
134 Nici politica lui Eduard al IVlea
de York nu este exact apreciata. n
realitate,
cochetariile acestuia cu familiile
negustorilor din Londra semnifica
ncurajarea de catre
acest suveran a intereselor burgheziei
comerciale si a manufacturilor, politica
pe care o
vor dezvolta consecvent regii din
dinastia Tudor.
135 E vorba de cursul lirei sterline din
anul 1937.
644

645

asigura puterea legala a unei clase

putin numeroase, caci n timpul
alegerilor seniorii cei mai puternici
exercitau o energica presiune
asupradetinatorilor de pamnturi si a
prietenilor. n 1455 ducesa de Norfolk
scria lui John Paston136: Deoarece,
din diverse motive, este necesar ca
lordul vostru sa aiba acum n
parlament oameni deai
lui, care sal
slujeasca, dorim si va rugam ca, dupa
citirea acestei scrisori, sa dati
votul dumneavoastra prea iubitilor
nostri veri si slujitori John Howard si
sir Roger Chamberlain, ca sa fie alesi
cavaleri ai shireului.
Si ndemnatii
sa voteze n acelasi fel pe toti ceilalti pe
care ntelepciunea voastra iar
putea hotar sa procedeze astfel".
Asemenea recomandari sunt cunoscute
din toate vremurile.
646

VI. Eduard al IVlea

lasa doi baieti, dintre care cel mai mare
ar fi
trebuit sai
urmeze la tron, dar fratele sau Richard,
duce de Gloucester,
puse la cale asasinarea nepotilor sai,
dupa ce fusesera nchisi n Turnul
Londrei, si deveni rege sub numele de
Richard al IIIlea
(1483).
Shakespeare ia
facut un portret monstruos acestui
cocosat crud,
curajos si stralucit. Desi unii istorici au
ncercat sal
reabiliteze pe
Richard al IIIlea,
se pare ca trebuie sai
dam crezare lui Shakespeare.
Cnd poporul afla de dublul asasinat
din Turn, sentimentul de revolta
647

care de multa vreme fierbea n sufletul

englezilor, obositi de razboaie
civile si uzurpari, lua o forma mai
precisa. Se parea ca se ivise o sansa de
mpacare a celor doua roze. Ramasese
un Lancaster, Henric Tudor, duce
de Richmond, un adolescent slabut,
care din prudenta fugise n Bretania
si care, prin mama sa, Margareta,
descindea direct din Ioan de Gand.
Daca Henric ar fi putut sa se
casatoreasca cu Elisabeta de York, fiica
lui
Eduard al IVlea,
cele doua case sar
fi unit. Richard, care ntelese
pericolul, se stradui sasi
apropie orasenii, convocnd
parlamentul, si
planui sa se casatoreasca el nsusi cu
nepoata sa. Dar curnd, Henric
Tudor, plecnd din Harfleur, debarca la
Milford Haven cu doua mii de
648

soldati, englezi refugiati si aventurieri

bretoni. Tara Galilor se pronunta
n favoarea lui pentru ca familia Tudor
era galeza. Se ntlni cu Richard
la Bosworth (1485). Soarta bataliei fu
decisa de marii seniori Stanley din
Lancashire, care se pronuntara pentru
Henric, pentru ca lordul Stanley,
n a doua lui casatorie, avea de sotie pe
mama acestuia. Richard se
arunca vitejeste n nvalmaseala, dobor
mai multi luptatori, dar fu si el
ucis. Coroana pe care o purta n timpul
bataliei si care cazuse ntrun
tufis fu gasita dupa ncetarea bataliei si
pusa de Stanley pe capul fiului
sau vitreg, care deveni regele Henric al
VIIlea.
Astfel vom uni roza alba
si roza rosie. Dea Domnul, care a privit
atta timp cu mnie ura lor, sa
136 Paston a fost o familie de tarani
mbogatiti, din comitatul Norfolk,
deveniti cu timpul
649

juristi si mici mosieri. De pe urma lor a

ramas o corespondenta privata extrem
de
bogata si interesanta cuprinznd
perioada 14221509.
John Paston a fost a treia
generatie a familiei. Sotia sa a fost
Margareta Paston (Cf. cap. XI, IV).

650

se nsenineze cerul dupa aceasta

fericita unire. Anglia a fost multa vreme
necugetata si sa
mutilat ea nsasi... O! fie ca astazi,
Richmond si
Elisabeta, mostenitori legitimi ai celor
doua case regale, sa se uneasca
prin sfnta vointa a Domnului".
Casatoria avu loc n anul urmator.
Razboiul celor doua roze se terminase.
XI
ANGLIA SI SFRSITUL EVULUI MEDIU

I. Care sunt, n secolul al XVlea,

trasaturile formate pna atunci ale
caracterului national? Cu toate ca
razboiul de o suta de ani sa
terminat
cu nfrngerea englezilor, amintirea lui
li se pare glorioasa. Toate bataliile
sau
651

dat pe pamnt strain. Numai cteva

orase de pe coasta lau
vazut
pe inamic, n raiduri fugitive. Poporul
englez se socoteste de aici nainte
invulnerabil n insula sa si dispretuieste
celelalte natiuni. Englezii sunt
orgoliosi spune
Froissart si
nu se pot lega n mod sincer sa faca
prietenie nici alianta cu natiuni straine,
dar, mai ales, oameni mai
periculosi ca mestesugarii din Anglia
nu se afla nicaieri sub soare". Orgoliul
lor este si mai mare din pricina bogatiei
tarii. Ea izbeste pe orice
vizitator. E mai mare dect a oricarei
tari europene", spune trimisul
venetian. Cnd citesti n Chaucer
descrierea pelerinilor din Canterbury,
poti sati
nchipui cea
trebuit sa fie n Anglia secolului al
XIVlea
652

bunastarea
tuturor claselor. Barbatii si femeile sunt
mbracati n stofe
trainice, adesea garnisite cu blana.
Franklinul137
lui Chaucer, mic
proprietar rural, este un taranoi
epicurian, bucuros de viata, a carui
pivnita e dintre cele mai bune, de la a
carui masa nu lipseste niciodata
potrnichea grasa, nici stiuca, si vai de
capul bucatarului daca sosurile
nu sunt destul de picante!" Blazoanele
tesatorilor si ale boiangiilor sunt
montate n argint masiv. Mestesugarii
acestia sunt meniti sa ia loc ntro
zi pe scaune de consilieri sub bolta
Guildhallului138,
oraseni la ale caror
sotii li se spune Madame si care si pun,
cnd se duc la biserica,
mantouri demne de o regina. Cnd sir
John Fortescue139 este exilat n
653

Franta, n timpul razboiului celor doua

roze, se arata surprins de mizeria
taranilor francezi: Beau apa, mannca
cartofi cu pine de secara,
137 Franklin de
la cuvntul francus (liber) din latina
medievala.
138 Guildhall (Palatul guildelor)
cladirea
primariei Londrei. Se numeste astfel
deoarece
de pe timpul lui Eduard al IIIlea
reprezentantii celor 79 de corporatii
mestesugaresti si
negustoresti din Londra faceau parte
din consiliul municipal si aveau dreptul
de a alege
pe primar (lordmayor).
139 Celebru om politic si scriitor
(13941476),
cunoscut mai ales prin lucrarile De
laudibus legum Angliae si De dominio
regali et politico, ambele compuse n
jurul anului
654

1470, n care pledeaza pentru

superioritatea legilor engleze,
decurgnd din rolul
parlamentului, fata de cele franceze.

655

niciodata carne, doar foarte rar putina

slanina si maruntaie sau capete
ramase de la animalele taiate pentru
nobili si negustori... Acestea sunt
conchide
Fortescue, admirator pasionat al
parlamentului roadele
puterii absolute".
II. Mai mult nca dect bogatia, pricina
cea mare a orgoliului
englezului era pe atunci relativa sa
libertate. Orgoliosul Fortescue face,
n 1470, elogiul legilor din Anglia: Cum
oare sar
putea sa nu fie bune
cnd sunt nu opera unui singur om,
nici chiar a o suta de sfetnici, ci
opera a mai mult de trei sute de barbati
alesi? De altfel, daca din
ntmplare ar fi proaste, ele pot fi
reformate cu consimtamntul
tuturorstarilor din regat... n Anglia
656

vointa poporului este principiul vietii,

care
trimite sngele n capul si n toate
madularele corpului politic". El opune
triumfator libertatea englezilor, care nu
platesc dect impozite consimtite
si care nu pot fi judecati dect cu
respectarea tuturor formelor,
constrngerilor pe care le sufera
supusul francez, obligat sa cumpere
sare grevata de taxe, sa plateasca biruri
arbitrare si care e aruncat n
Sena ntrun
sac cusut", fara judecata, daca
stapnul lui socoteste cai
vinovat. La drept vorbind, Fortescue
exagereaza. Victimele lui Richard al
IIIlea,
dupa cum se stie, nau
fost proteguite de formele legale. Dar
este
adevarat ca nici macar Richard al IIIlea
nar
fi ndraznit sa fixeze un
657

impozit fara consimtamntul

parlamentului, pe cnd, n Franta,
Carol al
VIIlea,
care, n urma ordonantei din 1439,
obtinuse de la stari un
impozit direct: tallia, pentru plata
armatei, a reusit sa dea acestui
impozit un caracter perpetuu. De
atunci ncolo urmasii lui fixau
cuantumul impozitului fara sa mai
convoace starile.
III. De unde aceste deosebiri ntre cele
doua popoare? a) Pentru ca
sarcina regilor francezi a fost mult mai
grea dect aceea a regilor englezi,
stapni ai ntregii tari de pe vremea
cuceririi si care, din secolul al XIIlea,
au putut impune seniorilor locali pe
judecatorii lor itineranti si legea
comuna. Poporul francez, care a suferit
n mod crunt de pe urma
independentei marilor feudali si a
invaziei straine, este gata sai
658

acorde
regelui o deplina putere numai sa
mentina ordinea si sa apere frontierele.
n Franta, tara continentala, inamicul
este aproape si e nevoie de o
armata permanenta. n Anglia
libertatea poporului slabeste puterea
regelui,
dar marea acopera greselile si
slabiciunile, b) Pentru ca fiecare om n
Anglia este propriul sau soldat si
propriul sau politai. Yeomanul,
acest
arcas sau slujitor narmat n timpul
razboiului, nui
altul dect micul
proprietar englez din timp de pace.
Regele nu are trupe ca sasi
impuna
vointa unor asemenea oameni. Trebuie
neaparat spune
Froissart foarte
scandalizat ca
659

regele, care este stapnul lor, sa le intre

n voie si sa se
ncline n fata dorintelor lor, caci, daca
face altminteri si iese rau, va fi

660

rau de el". ncepnd cu Carol al VIIlea,

regele Frantei are o mica armata
(cincisprezece companii de oameni
narmati si cavalerie usoara) si ceamai
puternica artilerie a timpului. n Franta
nu exista militie la tara. De
la arcasii liberi140 pna la garda
nationala, soldatulcetatean
a fost
totdeauna un esec la noi. Astfel, birul
permanent asigura n Franta solda
armatei, si armata permanenta asigura
ncasarea birului. Regele nu are
nevoie de multe ori de starile generale si
le convoaca ct mai rar posibil.
Si, de altfel, daca lear
convoca mai des, cele trei stari:
nobilimea, clerul
si starea a treia, sar
lupta ntre ele si sar
devora. Amestecul de
negustori bogati si de mica nobilime
care constituie forta Camerei
661

Comunelor din Anglia ar fi de

neconceput n Franta secolului al
XVlea.
De altfel, chiar si n Anglia va deveni
necesara o monarhie mai viguroasa
pentru a pune capat violentei si
ilegalitatii. Poporul englez, care a suferit
n timpul razboiului celor doua roze din
cauza anarhiei, cere si el spre
sfrsitul secolului un despotism relativ,
dar regele sau va trebui sa
respecte totdeauna formele. Ideea
monarhiei ngradite este bine nfipta n
capetele englezilor.
IV. Violenta nu este n Anglia apanajul
feudalilor. Englezii si saxonii
au fost totdeauna brutali. Uzantele si
bunele maniere vor tine mai trziu
n fru aceasta violenta, dar, sub masca
ei ceremonioasa, va supravietui
pna n zilele noastre. Sir John
Fortescue o considera meritorie
662

chiaratunci cnd duce la crima. n

Anglia spune
el cu mndrie se
spnzura ntrun
an pentru furt cu mna armata si omor
mai multi insi
dect se spnzura n Franta pentru
aceeasi crima n timp de sapte ani.
Daca un englez e sarac si vede la un
altul bogatii pe care i le poate lua cu
forta, nu se da n laturi, dect numai
daca este un om foarte cinstit".
Chaucer face un portret nfiorator al
unui yeoman cu parul rosu,
robust, necioplit, cu umerii lati care
poarta sabie la sold, un vlajgan cucare
nui
prea bine sa ai dea
face". n evul mediu violenta era
temperata
de doua forte: curtoazia cavalereasca si
mila crestina. Dar n secolul al
XVlea,
663

chiar si acei care citesc romane

cavaleresti sau care sunt ctitorii
unor fundatii pioase nusi
fac scrupule cnd e vorba sai
jefuiasca pe cei
slabi ori sasi
bata nevestele. Moravurile de familie
sunt aspre si casatoria
e tratata ca orice alta afacere: un tata
si vinde fiica nainte de a fi
ajuns la vrsta cnd ar putea protesta.
Dupa casatorie femeile si iaurevansa.
n Trgoveata din Bath ,Chaucer ne
relateaza cum se comportau
femeile fata de barbatii lor, fiind n
acelasi timp cochete, imorale si crude,
asa cum se ntmpla de o vesnicie. n
anumite privinte situatia femeilor,
si mai ales a vaduvelor, era mai buna
atunci dect este astazi n unele
tari. Puteau exercita orice fel de comert,
puteau face parte din ghilde,
puteau deveni, ca si barbatii, sheriffi
sau High Constables. Calatoreau
664

140 Corp de militie, care n evul mediu

asigura ordinea si urmarea pe
raufacatori.
Membrii sai beneficiau de scutiri de
impozite si, de aceea, erau numiti
liberi".

665

singure, se amestecau cu alti pelerini si

duceau aceeasi viata ca ei.
Margaret Paston se ocupa cu
administrarea afacerilor celor mai
importante ale sotului si sotul o lauda
pentru ntelepciunea ei.
V. Corespondenta familiei Paston ne
arata ca stiinta de carte eradestul de
raspndita n rndurile ambelor sexe.
ndata ce un sot si o
sotie erau departe unul de altul, si
scriau. Multa vreme baietii si fetele
nvatau mpreuna. Apoi regii au
nfiintat scoli speciale pentru baieti. E
timpul primelor Public Schools:
Winchester si Eton. Conversatiile
pelerinilor lui Chaucer ne dau o idee
favorabila despre cultura medie a
barbatilor si a femeilor din secolul al
XIVlea.
Chiar si acei care nu

666

cunosc latina citeaza cum trebuie

numele lui Cicero si al lui Seneca, al
lui Virgiliu si al lui Dante. Sau
eliberat de numeroase superstitii si si
bat joc, de pilda, de acei care se sperie
de vise: "Toata lumea stie ca visele
sunt provocate de secretiile daunatoare
ale corpului si de excesiva abundenta
de fiere". Cu Chaucer (13401400)
literatura de limba saxona
atinge, de la nceput, o perfectiune care
va mai fi egalata, dar niciodata
depasita. Unul din efectele razboiului de
o suta de ani a fost acela de a
da nastere unei prejudecati mpotriva
literaturii franceze, devenita
literatura unei tari inamice. Elitele
nsesi si doresc un mare scriitor
saxon; si l gasesc n Chaucer. Acesta,
ca si mai trziu Shakespeare, a
cunoscut toate straturile societatii
omenesti; a trait la curtea lui Eduard
al IIIlea;
667

a fost ambasador la Florenta si la Roma

si deputat la
Westminster. Este deci minunat de bine
pregatit ca sa zugraveasca un
tablou complet si viu al Angliei din
vremea sa. n ochii istoricului, cea
mai importanta dintre operele sale este
faimoasa culegere Povestiri din
Canterbury. Pelerinii care se duceau la
racla sfntului Thomas Becket, la
Canterbury, se adunau la celebrul
Tabard Inn, la Southwark, pentru a
nu face singuri o calatorie n acele
timpuri, cnd drumurile nu erau prea
sigure. Descrierea unui grup de
pelerini, povestirile pe care si le spun
unii altora ca sa le treaca de urt
alcatuiesc poemul lui Chaucer. Ca si n
opera lui Shakespeare, descoperim o
umanitate foarte aproape de a
noastra. Marii artisti ne ajuta sa
ntelegem ca, daca decorurile si
moravurile se schimba, pasiunile
omenesti ramn aproape aceleasi.
668

VI. Chiar si decorul vietii din acea

vreme ncepe sa se apropie de
acela cu care suntem obisnuiti. n tot
timpul evului mediu locuinta celor
bogati consta dintro
casa fortificata, construita n asa fel ca
sa rezisteunui asediu si sa aiba unde
adaposti soldati. ncepnd din secolul
al XVlea,
cavalerii si marii negustori doresc sa
aiba case la tara, facute mai
mult pentru placere dect pentru
aparare. Numarul camerelor se
mareste. Stapnii si servitorii nceteaza
sa mai mannce n aceeasi sala.
O ncapere noua, un fel de vorbitor,
ngaduie ca vizitatorii sa nu mai fie
primiti n dormitor. Are un camin, n
care se poate face foc cu carbuni,

669

are ferestre adnci prevazute cu ochiuri

de geam si sub care se afla banci
cioplite din piatra si acoperite cu perne.
Pe pereti atrna tapiserii,
tablouri; pe jos cte un covor de
Spania. Tocmai se importase din Franta
salteaua de puf, un bun pretios care se
lasa mostenire copilului preferat
sau sotului supravietuitor. Fiecare casa
poseda o gradina de forma regulata,
mprejmuita de ziduri sau de garduri
vii, semanata cu flori,
ierburi medicinale sau aromate, salate
verzi. Pe aleile scurte asternute cu
nisip, nconjurate de mici pajisti cu
iarba deasa si moale cum e catifeaua
se plimba doamnele cu imensele lor
coafuri. Luxul care se facea cu
mbracamintea devenise att de mare
nct a fost nevoie de interventia
unor legi pentru nfrnarea lui. Alt
semn de bogatie: tara se acopera de

670

biserici si fiecare sat se mndreste ca a

putut sa mbogateasca pe a sa cu
tapiserii si statui. Totusi, casele
saracilor si chiar ale claselor mijlocii
ramn primitive. Morarul lui Chaucer
se multumeste cu o singura
camera pentru el, nevastasa,
fiicasa,
un copilas si doi studenti din
Cambridge veniti sai
faca o vizita.
VII. Pe la sfrsitul secolului al XVlea
ncep sa apara prin aceste
case primele carti imprimate. Tipografia
mai curnd a satisfacut o nevoie
dect a creato.
Epoca aceasta reaminteste putin pe a
noastra prin
accesul la cultura a unei ntregi paturi
noi de cititori. n asemenea
perioade se produce o permanenta
cerere de carti de vulgarizare. Vremea
671

noastra cere carti de stiinta,

enciclopedii, biografii. Cititorul
secolului al
XVlea
voia carti religioase, gramatici, cronici
rimate, traduceri din marii
scriitori latini. Fiecare squire141 avea
atunci biblioteca sa de manuscrise;
suntem n posesia inventarului
bibliotecii lui John Paston (pe vremea
lui
Eduard al IVlea).
Ea nu contine dect o singura carte
tiparita. Tipografia
a fost introdusa n Anglia de Caxton
(1422?1491),
care nvatase
principiile ei la Colonia. El sia
instalat lnga Westminster o adevarata
editura, a scos carti frumoase si lea
vndut foarte lesne. Eduard al IVlea,
om cultivat, la
patronat. Inventarea tiparului,
populariznd teologia,
672

a pregatit razboaiele religioase, asa cum

inventia radioului favorizeaza n
zilele noastre raspndirea patimilor
politice.
VIII. Ar fi ceva artificial sa delimitam
ntrun
mod foarte precis
frontierele care separa evul mediu de
Renastere. Civilizatia medievala, ca
si imperiul roman de odinioara, se
stinge ncet. Totusi, acest sfrsit al
secolului al XVlea,
cnd tipografia lui Caxton nlocuieste
pe copistii din
manastiri, cnd limba engleza
rivalizeaza cu limba latina, cnd
oraseanul
se mbogateste n timp ce cavalerul
dispare, cnd tunul face o spartura
n donjon, cnd negustorul scapa de
ghilda, credinciosul de preot si serbul
de senior, este ntradevar
o epoca de tranzitie. O societate care a
141 Mic nobil rural
673

674

cunoscut mai multe secole de marire

apune; se ridica o alta, despre care
nca nimeni nu stie ce o sa devina.
Anglia anului 1485 se pregateste de o
viata fericita; bogatia fermierilor si a
mestesugarilor sai, maturitatea
spiritelor i surprinde pe toti acei caresi
ndreapta privirile spre ea. Nuilipseste
dect o guvernare puternica. mpotriva
oricarei asteptari, tnarul
Henric Tudor si descendentii sai aveau
sa io
dea.
CARTEA A PATRA
DINASTIA TUDORILOR SAU TRIUMFUL
MONARHIEI

675

I
HENRIC AL VIILEA

I. Importanta evenimentelor scapa

aproape totdeauna celor care
sunt martorii lor. Soldatilor care lau
vazut n seara unei batalii pe lordul
Stanley punnd coroana pe capul fiului
sau vitreg, Henric Tudor, gestul
trebuie sa le fi parut unul din
episoadele pitoresti ale unui
interminabil
razboi. Ei asistau nsa la apusul unei
societati. Timp de nca vreo
cincisprezece ani aveau sa se mai
iveasca pretendenti; dar n nici un
moment ei nu vor pune n primejdie
tronul lui Henric al VIIlea.
Stabilitate cu att mai surprinzatoare
cu ct noul rege nu era un
razboinic. Sau

676

nascut doua legende cu privire la acest

barbat trist, grav
si gnditor. Prima, raspndita nca din
timpul vietii sale si datorata lui
nsusi, facea din rege un personaj
distant si misterios, care nu mai era,
ca suveranii din evul mediu, un cavaler
printre egalii sai, ci o fiinta
aparte: un monarh; a doua, aceea a
istoricilor, va descrie un rege avar si
suspicios, un Ludovic al XIlea
englez, care, storcndui
pe nobili, ar fi
adunat imense comori. A fost oare
Henric al VIIlea
ntradevar
un om
avid de bani? Fapt este ca a lasat o
mare avere, aproape doua milioanede
livre. si tinea registrele contabile ntrun
mod minutios, ca un burghez:
Regele pierdut la carti: noua livre...
Pierderea mingilor de tenis:
677

trei silingi... Nebunului meu pentru

compunerea unui cntec...". Daca
socotelile sunt precise, ele nu sunt nsa
socotelile unui avar. Luxul curtii
sale, frumusetea bijuteriilor, hainele
sale de catifea violeta captusite cu
stofa aurie strneau uimirea
ambasadorilor milanezi si spanioli.
Adevarul
pare a fi ca primul rege din dinastia
Tudorilor a iubit banii pentru ca,
dupa esuarea societatii feudale, banul
devenise noul semn al fortei. n
secolul al XVIlea
un rege sarac ar fi fost un rege slab,
supus nobilimii
sale si parlamentului. Henric al VIIlea
si copiii sai nu vor depinde nici de
nobilime, nici de parlament. Fara alta
armata permanenta dect cei o
suta cincizeci de oameni din trupa de
garda, ei vor fi suverani mai mult
dect respectati, vor fi venerati. Trebuie
sa explicam mecanismul
678

prodigioasei lor sigurante.

II. Prin razboiul celor doua roze, marii
seniori fusesera, daca nu
nimiciti, dar foarte mputinati. n
parlamentul lui Henric al VIIlea
sunt
convocati numai douazeci si noua de
lorzi temporali si influenta lor n
tara pare slaba. Institutiile se nasc
pentru ca sunt necesare si mor cnd
devin inutile sau periculoase. Dupa
caderea imperiului si dezordinile
provocate de invazii, seniorii feudali, n
lipsa unei puteri centrale solide,
asigurasera de bine de rau apararea
teritoriului si administrarea justitiei.
Apoi, dupa succesul regilor normanzi si
angevini, aristocratia razboinica

679

fu despuiata de functiile sale esentiale.

Vreme ndelungata ea se
ndeletnicise cu expeditii de cuceriri,
cnd n Tara Galilor sau n Scotia,
cnd n Normandia, Aquitania sau n
Flandra. La sfrsitul secolului al
XVlea,
constituirea n Spania, apoi n Franta a
unor mari state, mai
puternice dect mica Anglie din acea
vreme, nu mai lasase nobililor
razboinici nici o sansa la vreo aventura
pe continent. Nu le mai ramnea
altceva de facut dect sa se bata ntre
ei. Razboiul celor doua roze
avusese dublul efect de a dezgusta pe
oraseni si pe tarani de orice
anarhie feudala si de a slabi ceea ce
ramasese din nobilimea
anglonormanda.
Cine putea sai
mosteneasca puterea? Parlamentul?
Dupa un
680

nceput stralucitor, si pierduse si el

prestigiul n timpul perioadei de
tulburari. Camera Comunelor nu putea
fi aleasa liber dect daca o
putere centrala solida i apara pe
alegatori de interventia seniorilor locali.
ntre regimul feudal si cel parlamentar
numai regele putea face
jonctiunea. Carenta nobilimii si a
Camerei Comunelor lasa loc liber
monarhiei.
III. Pentru a dezarma factiunile
nobiliare ce mai ramasesera si
bandele lor, regii Tudori se sprijina pe
trei clase noi: gentry, yeomeni
si
comercianti. Gentry constituie
totalitatea gentlemenilor
care traiesc la
tara. Cuvntul gentleman, care ncepe a
fi folosit sub domnia reginei
Elisabeta, e departe de a avea acelasi
sens pe carel
681

are cuvntul francez

gentilhomme. Cineva putea fi
gentleman fara sa fie nnobilat si chiar
fara
sa aiba pamnt feudal. Gentry cuprinde
si pe descendentul cavalerului si
pe comerciantul bogat, fost primar al
orasului sau, care cumpara o
bucata de pamnt unde sa se retraga,
si pe avocatul celebru devenit
proprietar funciar; aceasta clasa are ca
limita inferioara un cens funciar,
acele douazeci de livre venit care
odinioara dadeau dreptul la titlul de
cavaler si care n secolul al XVIlea
ngaduie unui proprietar sa devina
judecator de pace. Micii nobilimi din
nastere i urmeaza o mica nobilime
a banului, al carei rol n stat se
aseamana cu acela jucat n Franta de
clasele mijlocii pe vremea lui
LudovicFilip142,
dar care ramne o
682

aristocratie rurala. ntre squires care o

formeaza si pairii regatului, nici
un zid de nepatruns. Mostenitorii
pairilor
intra n Camera Comunelor si
sunt pe picior de egalitate cu
gentlemenii
de la tara.
IV. Si yeomenii
constituie o clasa rurala, inferioara
gentryului,
superioara fostilor vilani. Ea cuprinde
(aproximativ) indivizii care au cel
putin patruzeci de silingi venit, necesari
pentru a face parte dintrun
juriu sau pentru a participa la alegerile
de comitat, dar care nu ating
venitul de douazeci de livre, ceea ce ar
face din ei gentlemeni.
Nui
nevoie
142 Rege al Frantei ntre 1830 si 1848.

683

sa fii proprietar ca sa devii yeomen. Si

copy holders si chiar arendasii145
pot deveni yeomeni.
Bacon 146 defineste yeomany ca o clasa
intermediara
ntre gentlemeni
si tarani; Blackstone 147 ca o clasa a
electorilor de la tara
(gentryul
fiind clasa eligibililor). Aceasta yeomany,
care se va compune
n secolul al XVIIlea
din circa o suta saizeci de mii de
englezi, formeaza
armatura tarii si a armatelor sale. Se
vede ct de diferita a fost atunci
structura Angliei de aceea a statelor de
pe continent, n care putine
persoane, n afara de nobili, aveau
pamnt. Arcasii din razboiul de o suta
de ani au fost yeomeni.
Nu lie
frica nici sa munceasca cu bratele, nici
684

sa se lupte. Ei alcatuiesc un element

economic, politic si social de o
foarte mare pondere n cadrul natiunii"
si sunt de partea regelui pentru
ca au totul de pierdut n caz de
dezordini.
V. La nceputul secolului al XVIlea,
negustorii englezi nu ocupa
nca n lume locul pe carel
vor detine mai trziu. Ctiva dintre ei
(Merchant Adventurers), jumatate
pirati, jumatate armatori, se duc sasi
vnda tesaturile pna n Rusia si fac
concurenta, n Mediterana, Venetiei
si Genovei, dar n cucerirea lumilor noi,
care ncepe atunci, Anglia nu
joaca nici un rol. Cnd victoriile
militare ale Islamului, barnd drumul
mediteranean spre India, au silit pe
europeni, n secolul al XVlea,
sa
ncerce marile aventuri maritime
pentru a gasi un drum nou spre
685

bogatiile Orientului, numai portughezii

si spaniolii siau
mpartit ntre ei
pamnturile descoperite. Cine sar
fi gndit sai
atribuie un imperiu
colonial Angliei, o tarisoara agricola si
pastorala? Totusi, un barbat din
acele vremuri a ntrevazut ca viitorul
poporului sau era pe apa"; acesta a
a fost regele Henric al VIIlea.
A ncurajat navigatia ct ia
fost cu
putinta. El nsusi a construit nave
mari: MaryFortune,
Sweepstake, si lea
nchiriat negustorilor. n Mediterana, pe
la 1500, galera continua sa fie
vasul de razboi, iar corabia cu pnze
era nava negustorilor; n Anglia,
dimpotriva, vasul comercial si vasul de
linie sau
confundat multa vreme.
686

n parte pentru ca oceanul nu a fost

niciodata sigur pentru galere si n
parte pentru ca englezii, popor practic,
voiau ca n timp de pace sadispuna
pentru comertul lor de ntreaga flota. n
caz de razboi, n urma
rechizitiei regale, dulgherii ridicau, n
fata si n spatele bastimentului,
castele" pentru trupe. n secolul al
XVlea,
castelele" devenira
permanente. Henric al VIIlea
a fost unul dintre primii care a
amplasat
tunuri pe bordul vaselor sale; a nfiintat
un arsenal la Portsmouth; a
145 n acest caz contextul sugereaza
inferioritatea pozitiei sociale a
"arendasilor" fata de
copy holders, ceea ce arata ca autorul a
avut n vedere nu pe taranii relativ
nstariti care
arendau pamnt n plus fata de nevoile
lor stricte, ci pe asanumitii
687

lease holders,
tarani saraci caresi
pierdusera lotul ereditar, primind n
schimb un altul, de obicei mai
mic si de mai slaba calitate, cu obligatii
mai grele si pe termen scurt.
147 William Blackstone (17231780)
unul
dintre cei mai celebri juristi englezi din
toate
timpurile, primul titular al unei catedre
de drept englez la Universitatea din
Oxford.

688

comanditat expeditii ca aceea a lui

Cabot, care, umblnd dupa
mirodeniile Orientului, a descoperit
morua din Terra Nova; a interzis,
printrun
Act de Navigatie, sa se importe vinurile
de Bordeaux pe
bastimente straine (si daca astazi
capacitatea bastimentelor engleze este
calculata n tone"148, nui
dect n amintirea butoaielor din
Bordeaux).
Pe scurt, Henric al VIIlea
pare sa fi nteles ca lupta pentru pietele
externe avea sa devina una dintre
formele marii politici; sprijinul pe care
la
acordat marinei si comertului ia
atras simpatia orasenilor si n
special a celor din Londra.
VI. Sprijininduse

689

pe cele trei clase puternice: gentry,

yeomeni si
negustori, regele ia
putut domoli pe marii baroni, atti cti
mai
ramasesera. Stiind ca juriile provinciale
erau intimidate de prestigiul
fostilor stapni, aduse procesele
primejdioase n fata unei Curti a
prerogativelor, detasata din Consiliul
sau, denumita Camera nstelata"
din cauza decoratiei salii n care se
tineau sedintele. Sub domnia lui
Henric al VIIlea
condamnarile la moarte au fost destul
de rare. Storcea
mai mult aur dect snge", dar
impunea respectarea dispozitiilor sale.
ntro
zi, facnd o vizita contelui de Oxford, fu
primit de o ntreaga
companie de valeti n uniforma. O lege
noua interzicea nobililor sa
690

ntretina asemenea liota de servitori,

care puteau fi usor transformati n
soldati. La plecare, Henric al VIIlea
spuse gazdei: My lord, ti
multumesc mult pentru masa, care a
fost foarte buna, dar nu pot tolera
ca legile sa fie calcate chiar n prezenta
mea. Attorneyul149
meu va sta de
vorba cu dumneata".
Contele Oxford fu fericit sa scape numai
cu o amenda de zece mii de
livre. Metodele acestea necavaleresti
erau aspre, dar sanatoase, si
Camera nstelata a facut adesea treaba
buna. Totusi, chiar principiul
unei Camere a prerogativelor, lundui
acuzatului dreptul la juriu, era
condamnabil si contrar libertatilor din
regat; lucrul a iesit n evidenta
sub domnia Stuartilor, cnd aceste
camere au devenit un instrument al
tiraniei.
691

VII. n politica, ca si n justitie,

legalitatea a fost trimisa de Henric al
VIIlea
la plimbare. n timpul domniei sale
parlamentul na
fost convocat
dect de sapte ori. Cine sar
fi gndit atunci sa se plnga?
Dezordinile
provocate de razboaiele civile
rezolvasera orice conflict constitutional
n
favoarea coroanei. E adevarat ca regele
nu guverna dect asistat de
Consiliul sau, dar Consiliul nu era (ca
pe vremea regilor normanzi) o
adunare reprezentativa a marilor baroni
si a prelatilor. Noii consilieri
148 De la tonneau butoi
(n limba franceza).
149 Un attorney al regelui era, n
Anglia, un functionar superior
nsarcinat sa intenteze
692

si sa pledeze procese n numele si n

interesul coroanei.

693

erau fii de oraseni, educati n

universitati. Multe familii destinate sa
participe timp de secole la guvernarea
Angliei: Cavendish, Cecil,
Seymour, Russell, debuteaza n
cancelariile dinastiei Tudorilor. Acum
nu
razboinicul pune bazele unei
descendente nobile, ci naltul
functionar.
Slujbasul personal al regelui va fi urmat
de secretarul de stat.
Suntem n posesia proceselorverbale
de sedinta ale Consiliului
privat. Se vede ct de minutioasa a fost
administrarea treburilor de stat,
care seamana cu modul de
administrare a unor treburi de familie.
De
pilda, la 6 iunie 1592, Consiliul sa
ocupat de un anume Thomas Prince,

694

nvatator, care a vorbit mpotriva religiei

de stat. Sa
luat hotarrea sa se
scrie judecatorului curtii din comitatul
sau pentru al
ntreba dacai
cazul sa fie urmarit... Consiliul da ordin
unui gentleman, proprietarul
unei pasuni pe care trecea un drum de
edec, sal
repare... Autoriza un
macelar sa taie niste animale, n timpul
postului mare, pentru bucataria
ambasadei Frantei... Totul este
prevazut. Daca sosesc niste trupe la
Portsmouth, Consiliul scrie primarului
ca sal
roage sa se ngrijeasca de
hrana lor. Caci nu exista birocratie
centrala. Curtea si regele nu pot
guverna dect utiliznd, n comitate si
trguri, reteaua strnsa a
institutiilor locale.
695

II
INSTITUTIILE LOCALE N TIMPUL
DINASTIEI TUDORILOR
I. Una din cele mai importante deosebiri
dintre istoria Frantei si
aceea a Angliei este dezvoltarea n
Franta a unei ierarhii de functionari
depinznd de guvernul central si platiti
de el, iar n Anglia a unor
institutii locale administrate de
voluntari. Pornirea fireasca a regelui
Tudor este sa se foloseasca de ceea ce
exista si sa rezolve problemele noi
facnd apel la vechile organe. Ce
ramasese la tara, dupa cteva secole de
viata feudala, din vechiul folkmoot al
saxonilor? Cel mai mult semana cu
aceasta adunare sateasca adunarea
parohiei. n secolul al XIIIlea
preotii
reusisera sai
696

faca pe credinciosi sa plateasca

reparatiile bisericii,
cumparaturile de carti, de stihare albe,
pentru care nainte se cheltuia
din banii de zeciuiala. Pentru
administrarea acestui mic buget,
enoriasii
numeau ctiva reprezentanti.
Churchwarden, sau epitropul, pastrator
legal al bunurilor parohiei, cumpara
vasele de cult, vinul pentru
liturghie, odajdiile sacerdotale si
uniforma pentru paracliser, care, cu un
bici sau un baston n mna, alunga
cinii si betivii din biserica; sextonul,
sau trcovnicul, sapa mormintele, facea
curatenie n biserica,
aprindea focul; preotul parohiei tinea
scriptele si tragea clopotele.
Veniturile parohiei proveneau din
veniturile pamntului sau cirezilor
apartinnd acesteia si din taxa de
biserica (churchrate),
fixata de
697

consiliul de administratie al bunurilor

parohiei proportional cu bunurile

698

funciare ale fiecaruia.

II. Cnd, n secolul al XVIlea,
pentru motive pe care le vom arata,
problema saracilor capata o noua
importanta, dinastia Tudorilor adopta
ca baza a organizarii unei ajutorari
parohia. n fiecare an, de pasti, ea
numea patru supraveghetori ai
saracilor", care, mpreuna cu epitropii,
adunau pomenile. Toti enoriasii erau
ntrebati cam ct ar fi dispusi sa
dea pe saptamna pentru saraci. La
nceput ctimea pomenii era lasata
la discretia fiecaruia; acei care refuzau
sa dea erau chemati n fata episcopului
si uneori bagati la nchisoare. Apoi, pe
masura ce numarulsaracilor crestea, a
fost nevoie sa se stabileasca o taxa
obligatorie. n
principiu, fiecare parohie era singura
responsabila pentru saracii sai.

699

Astfel ca se interzicea n mod riguros

oamenilor fara mijloace de existenta
sa umble din sat n sat. Faptul de a da
pomana unui vagabond era
considerat delict. Daca vagabondul era
prins, trebuia biciuit si, n caz de
recidiva, nsemnat cu fierul rosu, cu un
V pe umar, pentru a putea fi
recunoscut. O a doua recidiva putea
atrage pedeapsa ou moartea.
Vagabondul periculos, rogue150, era
nsemnat cu R, n afara de cazul
cnd, dovedind ca stie sa citeasca,
putea pretinde privilegiul clerului", si
atunci era nsemnat numai pe degetul
gros. Dupa care nenorocitii
acestia, biciuiti cum trebuie si
nsemnati, erau trimisi napoi n
parohia
lor natala, fixndulise
un termen maxim pna cnd trebuiau
sa ajunga
la destinatie. Acestea fiind uzantele, o
parohie nu putea ngadui sa se
700

instaleze pe teritoriul ei familii sarace,

ai caror copii puteau cadea ntro
zi n sarcina ei. Un copil dat la o doica
dintrun
alt sat dect acela al
parintilor, pentru a se evita orice
neplacere ulterioara, era deseori
trimisnapoi din parohia doicii n
parohia unde sa
nascut. n felul acesta
satul fiecaruia devenea nchisoarea sa".
III. Totusi, oamenii secolului al XVIlea
recunosteau ca societatea
are datoria de a ntretine, de bine, de
rau, viata infirmilor sai, a
batrnilor, a orbilor, a nebunilor sai. O
lege din 1597 ordona sa se
construiasca aziluri pentru infirmi pe
terenurile n paragina,
supraveghetorii saracilor" sasi
procure n fiecare parohie un stoc de
materiale (fier, lemn, lna, cnepa),
pentru a da de lucru somerilor, si sa
701

fie plasati ca ucenici copiii saraci. Multi

bogati construira atunci case
gratuite pentru saraci, care ni se par
astazi ncntatoare, deoarece stilul
epocii avea mult farmec (Alms houses).
Legea cerea ca orice casuta de la
tara sa fie nconjurata de un teren de
cel putin patru acri si jumatate151,
care sa permita celui ceo
locuia sasi
procure singur hrana, cultivndusi
gradina. Batrnilor fara nici un venit,
parohia trebuia sa le plateasca o
150 Pungas (n limba engleza).
151 Aproximativ 1,8 ha.

702

pensie care mergea de la patru penny la

un siling pe saptamna. Daca
ntro
parohie numarul saracilor facea
insuportabila povara lor, se
ntmpla ca o parohie mai bogata sa
primeasca ordinul de a ajuta pe cea
vecina. Dar principiul asistentei locale
era mentinut, si guvernarea
centrala nu participa niciodata la
actiunea de ajutorare.
IV. Omul care era nsarcinat n fiecare
parohie cu arestarea
vagabonzilor si biciuirea lor, cu
potolirea certurilor, cu interzicerea
jocurilor ilegale si, n general, cu
sarcina de a face respectata Pacea
regelui" era un agent de politie amator,
ales pe un an de zile si care era
denumit petty constable (literalmente:
micconetabil").
Functia de
703

constable fusese creata de Eduard I, n

secolul al XIIIlea,
pentru
controlul armelor, asigurarea pazei
satelor si urmarirea raufacatorilor.
Acest nefericit cetatean petrecea un an
de chinuri, deoarece era raspunzator
de linistea parohiei sale. Daca un
vagabond era arestat de un
altul dect el, se trezea cu o amenda
pentru neglijarea ndatoririlor sale.
Daca el nsusi aresta un raufacator,
trebuia de cele mai multe ori sal
tina la el acasa (deoarece n multe sate
nu exista nchisoare), apoi sal
duca la curtea comitatului. Tot el
trebuia sa puna n stocks (un fel de
lant ce se punea de gtul osnditilor)
satenii vinovati de delicte marunte.
Cnd un vagabond era trimis napoi n
parohia sa, constablesii
din toate
parohiile aflate n drumul lui trebuiau
sa supravegheze calatoria
704

acestuia. Pentru un cetatean al

vremurilor noastre, obisnuit sa vada
asemenea misiuni ncredintnduse
politiei profesionale, este greu sasi
imagineze ca niste sateni alesi din an n
an puteau sa le ndeplineasca ei,
dar trebuie sa avem n vedere ca era o
veche traditie engleza ca n fiecare
sat fostii constables, destul de
numerosi, erau gata sal
calauzeasca pe
novice, la nevoie sai
dea o mna de ajutor si, n sfrsit, ca la
curtile de
judecata trimestriale ale comitatului, el
se instruia din exemplul si din
convorbirile colegilor sai. Existau si
abuzuri, se exercitau tiranii locale;
Shakespeare a descris cteva aspecte.
Dar ne putem imagina ce
stabilitate dadea unei tari obiceiul
secular al locuitorilor ei de a mentine
ordinea prin propriile lor mijloace.
V. Asa cum yeomanul
705

(micul proprietar) era chemat sa

ndeplineasca rolul de constable sau sa
faca parte din jurii, squireul
(sau
gentlemanul)
avea datoria sa accepte functia de
judecator de pace.
Judecatorul de pace nu era ales, ci
numit si revocat de rege dupa bunulsau
plac. El servea de legatura ntre parohie
si comitat. n parohie, n
care era si proprietarul domeniului sau
al castelului, era considerat ca
cel mai important personaj din sat. De
patru ori pe an participa la
sesiuni n orasul capitala al comitatului
mpreuna cu colegii sai (quarter
sessions) si acolo judeca cele mai
felurite procese, unele judiciare, altele

706

administrative. Sa
spus despre judecatorul de pace ca era
fata la toate
a Tudorilor" si, ntradevar,
rolul sau era att de mare nct se
ntelege
de ce, chiar n timp de revolutie, satele
engleze, ncepnd din secolul al
XVIlea,
au scapat de anarhie. Putin importau
slabiciunile creierului
central; ganglionii locali asigurau
reflexele. Admirabil si complex
personaj, judecatorul de pace era n
acelasi timp un reprezentant al
puterii centrale si o putere locala
independenta fata de guvernare; juca
multiple roluri cum ar fi astazi acelea
de resortul functionarilor, dar avea
cunostinte practice despre
administrarea unui domeniu pe care nu
learfi

707

putut poseda un functionar. ntre

feudalitatea care se stingea si
birocratia care se nastea, el reprezenta
fortele permanente ale Angliei. La
nceput existau numai sase judecatori
de fiecare comitat; mai trziu
numarul lor sa
marit (treizeci si noua n 1635 pentru
North Riding)152.
n timpul sederii lor n capitala
comitatului, judecatorii de pace
primeau
patru silingi pe zi; cnd un proces
necesita o ancheta locala, curtea
nsarcina cu efectuarea ei doi judecatori
de pace, fiecare controlndul
pe
celalalt. Peste ei se afla high sherrifful
comitatului, numit pe timp de un
an.
Delictele nensemnate erau judecate n
petty sessions (sesiunile
708

mici), care ntruneau numai judecatorii

de pace din vecinatate. Astfel
orice parohie traia sub ochii
judecatorului de pace, caruia
constableul
i
aducea pe delicventi. Cu toata munca
nsemnata pe care o implicau,
posturile de judecatori de pace erau
foarte cautate. Era o onoare sa le
ocupi si dovada cea mai evidenta de
importanta de care se bucura un
barbat n provincia sa. Ca orice functie
umana, eficacitatea ei depindea
de calitatea titularului, dar se pare ca
marea majoritate a judecatorilor
de pace au fost administratori destul de
rezonabili.
VI. Putem sa ne imaginam cum arata
viata dintrun
sat de pe
vremea Tudorilor. n mijlocul satului e
un gratios castel de piatra
709

cenusie, nconjurat de gradini,

mprejmuit de ziduri de caramida. Este
locuinta squireului,
care este si judecatorul de pace. De
multe ori
biserica e construita n parcul sau. Mai
exista cmpurile comunale si ele
dau mult de furca constableului
pentru ca maresc numarul furturilor si
al conflictelor. n timpul saptamnii
toata lumea munceste, caci a nu
munci constituie un delict. Duminica
barbatii trebuie sa faca
antrenamente la tragerea cu arcul si sai
nvete si pe copiii lor, dar
aceasta nu mai e dect o ramasita a
trecutului carei
plictiseste. Satenii
prefera alte jocuri, pe care constableul
trebuie sa le interzica. Asa nct
ei se refugiaza n berarii (ale houses),
unde beau si joaca n orele cnd nu
sunt la biserica. E obligatoriu sa te duci
duminica la biserica si acelora
710

care lipsesc de la slujba religioasa li se

aplica o amenda n beneficiul
saracilor. Toate sanctiunile sunt
supravegheate. A nvinui o femeie ca
152 Regiune (nu comitat) n nordestul
Angliei.

711

este vrajitoare constituie un delict grav,

caci consecintele pot fi uneori
ngrozitoare pentru ea. Cteva femei
batrne sunt banuite ca fac farmece
animalelor. Din fericire, judecatorii de
pace ridica din umeri si se feresc
sa condamne la rug toate vrajitoarele
care li se trimit.
VII. Orizontul satului este foarte strmt.
Nici un om nu ndrazneste
sasi
paraseasca parohia fara motive valabile
si legale. Actorii ambulanti
nu pot circula dect n baza unui
permis semnat de doi judecatori
depace. n lipsa permisului sunt
considerati vagabonzi, adica biciuiti si
nsemnati cu fierul rosu. Studentii
universitatilor, pentru a putea
calatori, trebuie sa aiba asupra lor
permise semnate de colegiul din care

712

fac parte. Fiecare barbat este att de

ocupat cu munca cmpului si
nenumaratele functiuni publice din sat,
nct nu are timp sa se
gndeasca la altceva. Totusi se
ntrevede de pe acum rolul unei
guvernari
centrale. Edictele noi, care se comunica
la amvon sau lnga crucea din
piata, se proclama n numele regelui.
Yeomenii
se duc la oras ca sa
asiste la sesiunile trimestriale;
judecatorii de pace primesc
nsarcinarile
direct de la rege, lordul locotenent al
comitatului se duce deseori la
Londra sii
cunoaste pe ministri. Fiecare sat devine
ncetul cu ncetul o
celula vie a unui corp mare care va fi
statul.
III
713

REFORMATORII ENGLEZI
I. O data cu regimul politic al evului
mediu, se transforma, sub
dinastia Tudorilor, aparatul sau
intelectual si spiritual. Nimic mai
ciudat
dect efectele pe care leau
avut n Anglia Renasterea italiana si
Reforma
germana. Caracterele nationale sunt de
pe acum definite. Senzualitatea
marilor italieni, dragostea lor pasionata
pentru statui si tablouri,
revenirea la antichitatea pagna,
predicile n care virtutile crestine nu
mai sunt aparate dect cu citate din
Seneca si Horatiu, papii umanisti si
prea nclinati spre cele umane, toate
acestea i scandalizeaza pe tinerii
englezi care vin sa asculte cu admiratie
pe Savonarola sau pe Marsilio
Ficino153. n Anglia, ca si n restul
Europei, pe vremea lui Henric al VIIlea,
714

Platon l biruia pe Aristotel; subtilitatile

scolastice ale evului mediu
sunt, n secolul al XVIlea,
att de dispretuite, nct numele
doctorului
subtil", Duns Scot154, odinioara
sinonim cu ntelepciunea, da nastere
153 Girolamo Savonarola (14521498)
calugar
dominican care a avut un important rol
politic la Florenta ntre 1494 si 1498,
initiind o brutala reactie mpotriva
spiritului laic
si liber al artei Renasterii; Marsilio
Ficino (14331499)
celebru
umanist, admirator al
filozofiei lui Platon, conducator al
asanumitei
Academii platonice" de la Florenta.
154 John Duns Scot (circa 12661308)
filozof
englez scolastic, reprezentant de seama
al
715

716

cuvntului dunce: ignorant. Dar n

universitatile engleze eruditii se folosesc
de limba greaca nu att ca sai
imite pe poeti, ct ca sa comenteze
evangheliile. Italia este pentru ei un
subiect de uimire si de repulsie".
Dea
lungul ntregii lor istorii, englezii, desi
atrasi de civilizatiile mediteraneene,
vor considera aceasta atractie ca o
ispita diavoleasca. Italia i va
primi pe rebeli si pe artisti; ea l va
inspira pe Chaucer; ea l va scandaliza
pe englezul mijlociu. Englezul
italienizat, diavolul ncarnat", spune
un proverb din secolul al XVIlea.
De altminteri, englezul mijlociu se
simte tot att de departe de
senzualitatea italiana ct si de violenta
germana.
Geniul brutal al lui Luther i
nspaimnta pe eruditii din Oxford si

717

nu va seduce la nceput dect pe tinerii

din Cambridge sau pe preotii
saraci" lollarzi.
Primii reformatori din Oxford ar dori sa
ndrepte erorile bisericii
romane, dar ei nici nu concep ca un
crestin ar putea parasi aceasta
biserica. Ctiva dintre cei care vor fi
raspndit noua ntelepciune,
precum Thomas More sau John Fisher,
vor muri mai trziu pentru
biserica catolica.
II. John Colet, mare latinist si orasean
bogat n acelasi timp, reprezinta
mai bine dect oricine aceasta
generatie. Era fiul unui lordprimar
al Londrei, sir Henry Colet, care, din
ziua hirotonisirii fiului sau, i acordase
importante venituri. John Colet sia
continuat studiile la Oxford, la
citit pe Platon si pe Plotin si pe la 1493
a calatorit prin Franta si Italia.
718

Acolo ia
cunoscut mai bine pe parintii bisericii,
a caror filozofie o prefera
scolasticii care se mai preda la Oxford.
Cnd se ntoarse la universitatea
sa, tnarul acesta de treizeci de ani
ncepu sa predea un curs asupra
epistolelor sfntului Pavel care atrase o
multime de studenti entuziasti.
John Colet explica textul original al
epistolelor catre corintieni si catre
romani asa cum ar fi explicat scrisorile
unui om n viata catre prietenii
lui". Vorbea despre caracterul sfntului
Pavel, compara societatea romana
descrisa de apostol cu aceea care apare
n textele lui Suetoniu, recurgea
la texte grecesti contemporane cu
sfntul Pavel. Se poate imagina
uimirea unui public care nu stia nimic
despre aceste aspecte istorice ale
religiei si din care o mare parte credea
ca scripturile au fost redactate n
719

latina Vulgatei155. Tnarul profesor si

cstiga repede un renume imens.
Preotii veneau sai
ceara consultatii; el i linistea; si
comenta pentru ei
cursurile; fara ndoiala ca na
fost socotit periculos de catre superiorii
sai
ecleziastici de vreme ce a fost numit, de
tnar, decan la Sfntul Paul"156.
nominalismului, curent care, n cadrul
scolasticii, sa
remarcat prin unele elemente de
gndire materialista.
155 Vulgata numele
sub care e cunoscuta o traducere latina
a Bibliei, efectuata, se
pare, n jurul anului 400 e.n. Ea a
devenit textul oficial al Bibliei pentru
biserica romana.
156 Catedrala londoneza, a carei
cladire, nimicita de marele incendiu din
1666, a fost
720

reconstruita la nceputul secolului al

XVIIIlea
de arhitectul Christopher Wren, la

721

Cnd muri tatal sau, lasndui

o mare avere, el o consacra nfiintarii la
Londra a scolii Sfntul Paul", unde
literatura greaca si latina avea sa fie
predata unui numar de o suta cincizeci
si trei de tineri. (De ce o suta
cincizeci si trei? E numarul pestilor din
pescuitul miraculos"; si astazi
nca elevii de la Sfntul Paul" poarta ca
breloc un peste de argint.) Fapt
curios si care zugraveste bine omul si
epoca: Colet a ncredintat administrarea
mostenirii sale nu decanului Sfntului
Paul" si consiliului de canonici,
nu Universitatii din Oxford, ci
onorabilei societati a negustorilor
de maruntisuri din Londra. Ca si
administratiei regale, eruditilor
ecleziastici
le placea sa se sprijine pe comerciantii
englezi. Programul scolii
fusese ntocmit cu ngrijire de catre
fondator. Nu trebuia sa se nvete
722

numai triviumul
evului mediu: dialectica, gramatica si
retorica, ci si
greaca, latina si engleza. Nui
de mirare i
scria lui Colet prietenul sau
Thomas More ca
scoala dumitale strneste attea
furtuni, caci ea este
asemenea calului de lemn n care erau
ascunsi grecii narmati pentru a
distruge Troia barbara". Ciudat nsa:
constructorii calului de lemn nu
doreau caderea Troiei.
III. Dintre prietenii si discipolii lui Colet,
cel mai remarcabil, Thomas
More, a fost n acelasi timp un nalt
functionar si un mare scriitor, a carui
opera Utopia este cea mai buna carte a
vremii. More inventase acest
cuvnt: Utopia (tara care nu se gaseste
nicaieri), asa cum mai trziu
723

Renouvier157 avea sa inventeze

cuvntul Uchronia. Nimic mai
interesant
dect sa cunosti visurile de viitor ale
unui Wells158 al secolului al XVlea.
Ostil gloriei militare, More dorea
moartea spiritului cavaleresc; el vestea
comunismul, dispretul fata de aur,
munca obligatorie pentru toti, dar
limitata la noua ore pe zi; el blama
ascetismul monahal si credea n
perfectiunea naturii umane; n sfrsit,
n Utopia sa erau autorizate toate
religiile, si crestinismul nu se bucura de
nici un privilegiu. Sau
comparat adesea ideile teoretice ale lui
More cu viata sa practica; a fost
de mirare ca acest profet al tolerantei a
fost un cancelar intolerant, apoi
un martir. Dar sa creezi o tara
imaginara si sa administrezi o tara
reala
sunt doua operatii fara legatura ntre
ele, si necesitatile actiunii nu sunt
724

si necesitatile gndirii libere.

IV. Reformarea bisericii, nu prin
violenta sau prigoana, ci cu ajutorul
ratiunii si al stiintei, pentru a o
transforma ntro
biserica universala,
iata tinta lui John Colet, a lui Thomas
More si a prietenului lor
Erasm. Figura acestuia din urma este
cel mai graitor simbol al miscarii.
dimensiunile grandioase care au facuto
celebra.
157 CharlesBernard
Renouvier (18151903)
filozof
idealist francez.
158 Herbert George Wells (18661946)
scriitor
englez, cunoscut mai ales ca autor de
romane de anticipatie cu accente de
critica sociala.

725

Desi nascut n Olanda, Erasm este mai

mult dect un olandez: este un
european. Abia cunoaste limba
olandeza; vorbeste si scrie n latina;
cartile i sunt traduse n toate limbile.
Prestigiul sau intelectual este
recunoscut n acelasi timp de Carol
Quintul, Francisc I si Henric al VIIIlea,
care sil
disputa. Autoritatea sa n Europa este
mult mai mare dect
avea sa fie mai trziu aceea a lui
Voltaire, dect aceea a oricarui barbat
al vremii noastre. Se vnd din Colocviile
lui Erasm douazeci si patru de
mii de exemplare, tiraj uimitor pentru o
carte latina, ntro
Europa att
de putin populata, att de putin
cultivata. Prietenia dintre umanistii
tuturor
tarilor era atunci usurata de aceasta
limba comuna: latina.
726

n casa lui Thomas More, Erasm a scris

Elogiul nebuniei, la Cambridge
a pregatit marea sa editie a Noului
Testament dupa texte latine si
grecesti. Nicaieri ca n Anglia Erasm nu
gasea un mediu n care sa se
simta mai la largul sau: Cnd l ascult
pe prietenul meu Colet, parcal
ascult pe Platon nsusi... Exista o fire
mai umana si mai seducatoare dect
aceea a lui Thomas More?" Cel mult i
socotea pe acesti englezi putin
cam prea sfinti pentru el. Thomas
More, care, n Utopia, condamna
austeritatea,
purta n lumea aceasta o trsna, si,
cnd Erasm statu un
timp la episcopul John Fisher, i admira
biblioteca, dar se plnse de faptul
ca tragea curentul n ncapere.
V. Cea mai mare greseala care sar
putea comite cu privire la primii
727

reformatori englezi este de ai

considera precursorii unei miscari
ostile
catolicismului. Ei si propuneau doar sa
reformeze moravurile si spiritul
clerului. Dar aveau sa ntlneasca mari
curente de opinii care vor antrena
pe discipolii lor infinit mai departe
dect ar fi dorito
ei. Anglia secolului
al XVIlea
nu era antireligioasa; era anticlericala.
Un episcop spunea
pe atunci ca daca Abel ar fi fost preot,
orice juriu al Londrei lar
fi achitat
pe Cain. Vechile nvinuiri care li se
aduceau: tribunalele ecleziastice,
bogatia
calugarilor, luxul episcopilor, persistau.
Papalitatea, prea ndepartata,
sacrifica interesele englezilor n favoarea
acelora ale principilor continentali,
728

care, mai apropiati, aveau asupra ei o

influenta mai directa.
Suveranii si oamenii de stat englezi
sufereau vaznd ca o parte a
suveranitatii
lor se afla n minile unei puteri straine
care nu stia mai nimicdespre ei. n
sfrsit, de la Wyclif ncoace ncepuse sa
se raspndeasca
lollardismul. n hambarele negustorilor,
n crciumile oraselor universitare
era citita versiunea engleza a Bibliei si
comentata cu glas patimas.
Sub influenta lui Wyclif, n rndurile
claselor mijlocii din Anglia se creasera
focare de morala ascetica si
individualista, care aveau sa se
reaprinda
mai trziu si sa arda cu flacari
puternice. Se gasea aici un public gata
sasi
nsuseasca doctrina lui Luther, ba nca
mai mult: ascetismul lui
Calvin.
729

VI. Domnia lui Henric al VIIlea

(14851509)
a fost favorabila dezvol

730

tarii studiilor si meditatiilor

reformistilor deoarece a fost o domnie
pasnica.
n timpul acestor douazeci si patru de
ani nu sau
petrecut dect
putine evenimente importante. Dar
marii suverani, ca si oamenii mari de
stat, sunt adesea acei care, ntocmai ca
primul rege din dinastia Tudorilor,
stiu sasi
nconjoare numele de o zona de tacere.
Nui
numai o ntmplare
ca sub guvernarea unor asemenea
barbati nu survine nici unincident grav.
ntelepciunea ordona ca la nceputul
unei dinastii sau al
unui regim sa domneasca linistea. Daca
dinastia Tudorilor sa
putut nradacina
att de profund, daca institutiile locale
au devenit destul de
731

viguroase pentru a putea nlocui

institutiile feudale, totul se datoreaza
acelui sfert de veac de pace interna si
externa pe care la
dat tarii, naintea
domniilor dramatice ale fiilor si
nepotilor sai, prudentul si misteriosul
lor stramos.
IV
HENRIC AL VIIILEA
(15091547)

I. Moda i formeaza pe suverani, asa

dupa cum impune mbracamintea
si determina moravurile. n evul mediu
un mare rege trebuia sa fie
curtenitor, cavaleresc, sever si pios; pe
vremea renasterii un mare print
este libertin, cultivat, magnific si
deseori crud. Henric al VIIIlea
a avut
732

toate aceste nsusiri, dar n maniera

englezeasca, adica libertinajul sau a
ramas conjugal, cultura lui a fost
teologica si sportiva, magnificenta sa
de bun gust, cruzimea sa legalmente
ireprosabila. Astfel nct, cu toate
crimele sale, a ramas un suveran
popular n ochii supusilor sai. Si astazi
nca este aparat de istoricii englezi.
Gravul episcop Stubbs159 spune ca
portretele sotiilor sale nu justifica
poate, dar explica graba sa de a scapa
de ele. Profesorul Pollard160 ntreaba
de ce ar fi o vina deosebit de grava
faptul de a fi avut sase neveste: Sase
este oare un numar prohibit?
Ultima sotie a lui Henric al VIIIlea,
Caterina Parr, a avut patru barbati si
cumnatul sau, ducele de Suffolk, patru
sotii, fara ca nimeni sa le fi facut
vreo imputare. Si, de altfel, i se
reproseaza lui Henric al VIIIlea
ca a luat
733

n casatorie femeile pe care le iubea?

Dar ar fi putut, fara a scandaliza pe
nimeni, sa aiba mai mult de sase
amante. Henric de Navarra a avut
patruzeci fara ca reputatia lui sa fi fost
stirbita, ba dimpotriva". Aceasta e
adevarat, dar Henric al IVlea
na
poruncit niciodata sa fie decapitata
frumoasa Corisanda si nici Gabriela
d'Estres.
II. Cnd Henric al VIIIlea
urma la tron tatalui sau, n 1509, avea
optsprezece ani. Era un atlet frumos,
foarte multumit de sine, foarte
159 William Stubbs (18251901)
episcop
de Oxford si erudit istoric
160 Albert Frederick Pollard
(18691948)
istoric
englez

734

mndru cnd ambasadorul venetian ia

spus ca are pulpa piciorului mai
bine facuta dect a lui Francisc I,
excelent arcas, campion de tenis, mare
calaret, care obosea zece cai ntro
zi de vnatoare. Avea gust literar, fiind
hranit n acelasi timp si cu teologie si
cu literatura romanesca; compunea
poeme, punea pe muzica propriile sale
imnuri si cnta dumnezeieste"
din lauta. Erasm, carel
cunoscuse cnd era copil, a fost izbit de
inteligenta sa precoce. Noii umanisti
gaseau un prieten ntrnsul.
El la
chemat pe Colet la Londra si la
numit predicator la curte, a facut din
Thomas More un curtean, mpotriva
vointei lui, apoi cancelar, si la
rugat
pe Erasm sa accepte o catedra la
Cambridge. Trebuie sa adaugam ca era

735

foarte evlavios si ca prietenii sai din

Oxford, orict de reformatori erau, iau
ntarit respectul pentru religia catolica.
Desi ar putea sa para uimitor,
el a ncercat n tot timpul vietii sale sa
mpace scrupulele si temerile
unei constiinte foarte medievale".
III. Putin timp dupa urcarea sa pe tron,
regele a luat n casatorie pe
Caterina de Aragon, vaduva fratelui sau
Arthur si fiica regelui Spaniei
Ferdinand al Vlea.
Nu sia
aleso
el si no
iubea; a fost o casatorie politica.
Pentru Anglia din vremea aceea, putere
de rangul al doilea, o alianta
cu Spania era o onoare si o garantie.
Asa nct, atunci cnd, din cauza
mortii premature a lui Arthur, aceasta
alianta sa
rupt, Consiliul, doritor
736

so
pastreze pe Caterina ca regina, la
rugat pe Henric so
accepte ca sotie.
Dar un text din Levitic161 interzicea
casatoria dintre un cumnat si o
cumnata; a trebuit sa se obtina o bula
papala (1503) si sa se faca dovada
ca prima casatorie a Caterinei na
fost consumata. Sau
gasit martori
care sa jure si, n ziua casatoriei sale cu
Henric, Caterina a purtat cositele
despletite, ca fecioarele. Aceste lucruri
si avura mai trziu importanta
lor, atunci cnd regele voi so
repudieze. La nceputul domniei,
Henric na
guvernat el nsusi, ci toata autoritatea a
revenit ministrului
pe care si la
ales: Wolsey, fiul unui macelar bogat
din Ipswich, pe care
papa, la cererea lui Henric, la
737

facut cardinal.
Trasaturile dominante ale acestui
vlajgan din Ipswich" erau ambitia
si vanitatea. Ego et rex meus, scria el
suveranilor straini. Tare la gramatica,
slab la protocol". Avea o casa regeasca,
numarul servitorilor se urca
la mai mult de patru sute, numarul
capelanilor la saisprezece, avea propriii
sai ministranti. Ca sa nfiinteze la
Oxford Colegiul Cardinal (mai
trziu Christ Church) si sa atraga
admiratia asupra generozitatii sale,
arhiepiscopul acesta na
sovait sa despoaie manastirile. Cnd
Leon al Xlea
la
facut nu numai cardinal, ci si legat
papal n Anglia, Wolsey a
ntrunit n minile sale ntreaga
autoritate civila si ntreaga autoritate
ecleziastica. Calugarii si fratii nsisi,
desi nu erau supusi clerului secular,
738

trebuiau sa asculte de acest emisar al

Romei. El obisnui astfel pe
englezi cu ideea, noua si
surprinzatoare, a contopirii n minile
aceluiasi
161 Una din cartile Vechiului testament

739

om a puterii spirituale si a puterii

vremelnice. mbatat de putere, Wolsey
trata Roma cu dispret; nazuia sa
cumpere Colegiul Sacru si, n urma
acestei coruptii, sa fie numit papa,
amenintnd sa provoace o schisma a
bisericii daca nu va fi ales. Astfel de
amenintari pregateau pe catolicii
englezi pentru o ruptura cu Roma, dar
nici Wolsey, nici stapnul sau nu
siar
fi nchipuit atunci ca aceasta ruptura
este posibila. Cnd aparu
doctrina lui Luther, regele nsusi o
respinse ntro
scriere carei
atrase
din partea papei titlul de aparator al
credintei (1521).
IV. Politica externa a fost jocul favorit al
lui Wolsey. Pe continent, ca

740

si n Anglia, n urma luptelor feudale, se

iveau puternice monarhii. Daca
una din ele, Franta sau Spania, ar
cstiga prioritate fata de toate celelalte
si ar domina Europa, care ar fi atunci
situatia Angliei? Rolul firesc al
acesteia trebuia sa fie mentinerea
echilibrului de forte pe continent,
balanta
puterii". Politica mobila, chiar
inconstanta prin esenta ei si care
putea sa para perfida, dar care reusi la
nceput: Francisc I si Carol Quintul
si disputara alianta lui Henric al
VIIIlea.
Pe cmpia Cortului de
Aur162, regele Frantei si regele Angliei
se ntrecura ntro
etalare de lux
care na
mai fost niciodata egalata. A doua zi
dupa aceasta ntrevedere,
Wolsey pregatea o alta, ntre stapnul
sau si mparat. Cardinalul
741

mpingea duplicitatea pna acolo nct

si intercepta propriile misive,
pentru asi
da lui nsusi contraordine n numele
regelui. Trimitea un
ambasador la o conferinta
internationala narmat cu instructiuni
contradictorii,
pe care, n mod secret, trebuia sa le
arate unele spaniolilor,
altele francezilor. Dupa ce o vreme
ndelungata paru a favoriza alianta cu
Franta, Wolsey l alese apoi pe mparat,
pentru ca asa voiau negustorii
englezi. Suspendarea comertului cu
Spania si Tarile de Jos ar fi ruinat
pe comerciantii de lna si postav. Dar
comertul este un prost sfatuitor
diplomatic. Sacrificndul
pe Francisc I, Anglia distruse balanta
puterii
n favoarea lui Carol Quintul. Dupa
batalia de la Pavia (1525), mparatul,
742

suveran al Spaniei, al Italiei, al

Germaniei si al Tarilor de Jos, deveni
stapnul Europei. n special papa fu la
discretia sa, ceea ce, pe cai
indirecte, avea sa pricinuiasca
pierderea lui Wolsey.
V. Se face o nedreptate lui Henric al
VIIIlea
explicnd divortul sau
si ruptura cu Roma prin dragostea lui
pentru ochii albastrinchisi
ai
Annei Boleyn. Regele ar fi putut usor
cstiga gratiile Annei Boleyn fara ai
promite sa se casatoreasca cu ea, dar
problema de rezolvat era mult
mai complexa. Pentru a evita tarii un
nou razboi ca al celor doua roze (si
amintirile ngrozitoare ale anarhiei erau
nca foarte proaspete), se considera
necesar ca perechea regala sa aiba un
fiu. Or, Caterina, dupa mai
162 Asa a fost supranumit locul
ntlnirii celor doi regi (715
743

iunie 1520), situat n

nordul Frantei, la sudest
de portul Calais.

744

multe avorturi, abia nascu o fata, Maria

(1516), si starea sanatatii sale
nu mai ngaduia speranta ca va mai
putea avea alti copii.
Era posibil ca Maria Tudor sa fie
considerata mostenitoarea tronului?
Tronul fusese transmis n Anglia prin
femei; Henric al VIIIlea
nsusi
ajunsese la tron prin mama sa. Dar
singura femeie care a domnit de la
cucerire ncoace fusese Matilda, si
nouasprezece ani de tulburari
constituiau
un exemplu putin ncurajator. Interesul
dinastiei si al tarii cerea
un fiu. Regele, caresi
dorea cu nfocare un fiu, ncepu sa se
ntrebe daca
aceasta casatorie a lui nu fusese
blestemata. Dispensa papei fusese
valabila?
745

Dupa attea deceptii, Henric al VIIIlea,

foarte superstitios, era nclinat
sa se ndoiasca. Totusi nca mai sovaia
sa divorteze. Caterina era
matusa mparatului, si Henric al VIIIlea
spera ntro
alianta glorioasa:
casatoria lui Carol Quintul cu Maria.
Cnd regele Spaniei, contrar
promisiunilor
sale, alese de sotie o infanta de
Portugalia, regele Angliei socoti
ca nu mai era cazul sal
menajeze.
VI. Asadar, Henric al VIIIlea,
ndragostit de Anna Boleyn, fata foarte
tnara, cocheta, fermecatoare, dorea so
ia n casatorie ca sa capete de la
ea un mostenitor legitim si cauta
mijlocul de a se descotorosi de Caterina
de Aragon, prima lui sotie. Divortul civil
nu exista si, de altminteri, ar fi
746

fost inutil pentru un rege evlavios;

trebuia sa ceara Romei anularea
casatoriei
sale. Parea usor de obtinut, deoarece
papa aratase pna atunci, n
astfel de cazuri, cnd era vorba de
suverani, o ngaduinta fara margini.
De altfel exista la rigoare un motiv
plauzibil de anulare, chiar acela care
a fost nlaturat pentru a se putea
celebra casatoria: Caterina fusese sotia
fratelui sotului ei. E adevarat ca o bula
pontificala declarase a doua casatorie
valabila; dar o bula nu putea reda
libertatea acelora pe care o alta
bula i unise; si nu se putea oare
sustine, dupa o noua ancheta, ca nu a
fost imaculata casatoria dintre Caterina
si Arthur? Se raspndi zvonul ca
regele avea ndoieli cu privire la
legalitatea casatoriei sale si ca avea
grave
scrupule de constiinta sa ramna
casatorit nelegitim. Wolsey fu nsarcinat
747

sa trateze cu Curtea pontificala si

ntlni ndata o rezistenta care navea
nimic religios: vointa lui Carol Quintul.
Acesta, stapn la Roma, nu
ngaduia sa fie sacrificate matusa sa
Caterina si vara sa Maria. Papa ar fi
vrut totusi sai
dea satisfactie lui Henric sil
trimise ca legat n Anglia pe
cardinalul Campeggio, care trebuia,
mpreuna cu Wolsey, sa judece cazul.
Regele socoti chestiunea rezolvata, dar
Caterina, facnd apel la Roma,
obtinu ca papa sa trimita procesul n
fata propriei sale curti. De asta
data regele se supara foarte tare si
situatia lui Wolsey era n pericol. Ca
orice ambitios, cardinalul avea
dusmani. Fu pus sub acuzarea de
praemunire (adica de tradare) pentru
ca, desi englez, acceptase sa fie
legat pontifical si sa negocieze n fata
tribunalelor straine chestiuni care
748

tineau de curtea regelui. Acuzatia era

absurda, deoarece regele
autorizase si favorizase aceasta numire.
Dar cardinalul nu gasi nici un
aparator; trebui sasi
abandoneze bunurile si, numai datorita
bolii sale,

749

scapa de supliciu. Oamenii rezerva

totdeauna surprize: dupa moartea
acestui ambitios sa
descoperit ca sub vesmintele sale
purtase o trsna.
VII. Sir Thomas More l nlocui, nu fara
neliniste, pe Wolsey la
Cancelariat, dar cei doi oameni care
aveau atunci cea mai mare influenta
asupra regelui fura alesi pentru ca i
aduceau oarecare speranta n
chestiunea divortului. Primul, Thomas
Cranmer, era un ecleziastic care
ntro
zi i spusese lui Gardiner, secretarul
regelui: ce nevoie avea regele
sa urmareasca aceasta chestiune la
Roma, ar fi de ajuns sa obtina de la
ctiva eminenti teologi certitudinea
nulitatii primei sale casatorii si ar
putea atunci, fara scrupule si nici un
fel de primejdie, sasi
750

ia
raspunderea morala de a se recasatori".
Regele, ncntat, invita pe acest
ingenios barbat la tatal Annei Boleyn si
ncepu, dupa sfatul lui Cranmer,
sa consulte universitatile. Teologii, ca si
judecatorii, stiu sa adapteze
textele mprejurarilor. La Oxford si la
Cambridge, cu putina intimidare
si lingusire", fu obtinuta consultatia
dorita; Universitatea din Paris fu
favorabila pentru ca l detesta pe Carol
Quintul; acelea din nordul Italiei
se luara dupa Sorbona. Curnd regele
putu sa supuna parlamentului
opiniile a opt institutii de savanti, care
afirmau toate ca o casatorie cu
vaduva unui frate decedat este nula si
ca nici papa nu avea competenta
sa acorde vreo dispensa. Membrii
parlamentului erau rugati sa raporteze
aceste fapte n circumscriptiile lor si sa
vorbeasca tuturor de scrupulele
regelui. Henric al VIIIlea
751

simtea efectiv ca tara era ostila

divortului.
Cnd trecea pe strada, poporul i striga
sa nu se desparta de Caterina,
iar femeile i spuneau cuvinte
nerusinate despre Anna Boleyn. Dar
vremea trecea. Anna astepta un copil;
trebuia sa fie mostenitorul dorit si,
prin urmare, sa se nasca dupa
casatoria lor. Cranmer, un barbat blnd
si maleabil, fu numit arhiepiscop de
Canterbury si celebra n mod secret
casatoria regelui n ianuarie 1533.
Casatoria fu anuntata la pasti, cnd
Anna fu ncoronata, iar Henric
excomunicat; era ruptura cu Roma.
V
SCHISMA SI PRIGOANA
I. Aceasta ruptura ar fi fost mai putin
brutala daca Henric al VIIIlea
nar
752

fi avut si alti consilieri dect pe Thomas

More si Cranmer. More,
barbat cu o nalta constiinta, nar
fi acceptat dect o reforma nteleapta
si moderata; Cranmer, prea slab pentru
a fi rau, ar fi negociat si ar tot fi
amnat. Thomas Cromwell fu cel care
juca rolul lui Narcis al acestui
Neron, rolul lui Iago al acestui Othello.
Era un barbat scund, lat n spate,
urt, aspru, cu obrazul porcin, ochii pe
jumatate nchisi, gura rautacioasa.
ncepuse ca negustor de lna si calcator
de postav la Putney;
apoi calatorise prin Flandra si Italia,
unde se familiariza cu marele

753

comert si cu noua politica si deveni un

cititor pasionat al oamenilor
politici italieni. La ntoarcerea sa
intrase n slujba cardinalului Wolsey,
ajungnd unul din favoritii lui.
Cromwell navea
nici scrupule, nici
religie. Teologiile rivale i erau toate la
fel de indiferente, dar doctrina
ratiunii de stat l cucerise. ndata cel
ntlni pe rege, l sfatui sa urmeze
exemplul printilor germani, care o
rupsesera cu Roma. Anglia nu mai
trebuia sa aiba doi stapni, doua
justitii, doua sisteme de impozite.
Deoarece papa refuza sa confirme
repudierea Caterinei, trebuia sa nu se
supuna bisericii, ci so
supuna. Henric al VIIIlea
l dispretuia pe
Cromwell; nui
spunea niciodata altfel dect
daracitorul de lna" sil
754

brusca; totusi se folosea de abilitatea,

servilitatea si forta acestuia.
Daracitorul de lna deveni n ctiva ani
Master of the Rolls, Lord Privy
Seal 163, vicar general al bisericii, lord
mare sambelan, cavaler, baron si
conte de Essex.
II. Spolierea bisericii sa
facut n forma legala si Henric al VIIIlea
a
respectat formele parlamentare.
Parlamentul Reformei, care tinu sapte
ani (15291536),
vota toate masurile extraordinare
propuse de coroana.
Mai nti clerul fu informat ca a violat
statutul de Praemunire acceptnd,
ca si Wolsey, sa recunoasca autoritatea
cardinalului ca legat papal.
Drept penitenta pentru aceasta crima,
clerul trebui sa plateasca o
amenda de doua milioane de livre, sa
acorde regelui titlul de protector si
755

de sef suprem al bisericii si sa

desfiinteze anatele, sau primul venit",
al
beneficiilor ecleziastice, care pna
atunci fusesera platite papei. Apoi
parlamentul vota succesiv Statutul
apelurilor, care interzicea sa se faca
apel la Roma, Actul de Suprematie,
carel
consacra pe rege unicul si
supremul sef al bisericii Angliei" sii
atribuia att jurisdictia spirituala
ct si jurisdictia civila, i dadea dreptul
sa reformeze si sa reprime erorile
si ereziile, si, n sfrsit, Actul de
Succesiune, care anula prima
casatorie,
pe copiii nascuti din aceasta casatorie i
priva de drepturile lor la coroana
n favoarea descendentilor Annei Boleyn
si obliga pe toti supusii regelui
sasi
afirme prin juramnt credinta lor n
validitatea religioasa a divortului.
756

Ne putem ntreba cum a votat un

parlament catolic aceste texte
care desavrseau schisma si n care
papa nu era numit altfel dect
episcopul de Roma". Trebuie sa ne
gndim ca persoana si vointa regelui
erau peste masura de respectate; ca de
multa vreme nationalismul
nascnd al englezilor suporta greu o
jurisdictie straina; ca papalitatea
aparea ca o aliata cnd a Spaniei, cnd
a Frantei; ca n afara chiar a
sentimentului national, o puternica
pornire anticlericala cerea nu
nimicirea bisericii, dar abolirea
tribunalelor ecleziastice si confiscarea
averilor manastiresti; n sfrsit, ca noi
clase, care deveneau fortele vii ale
natiunii si care nu cunosteau latina,
nvatasera, dupa inventarea
163 Master of the Rolls seful
arhivei oficiale de stat, iar Lord Privy
Seal lordul
pastrator
757

al sigiliului privat al regelui

758

tiparului, sa citeasca; ca clericii laici

devenisera tot att de numerosi ct
si clericii ecleziastici si ca multi dintre
ei doreau o carte de rugaciuni n
limba engleza, o Biblie engleza, asa cum
nlocuisera Romanul Rozei 164 cu
Povestirile din Canterbury. Reforma
engleza na
fost rezultatul capriciului
unui suveran, ci forma religioasa a unui
nationalism insular si lingvistic.
III. O biserica veche de zece,
douasprezece secole are radacini
adnci si cel mai puternic rege nu le
poate smulge fara a ntmpina
oarecare rezistenta. Totusi episcopii si
preotii, n afara de cteva exceptii,
sau
aratat ciudat de maleabili. De multa
vreme fusesera atinsi ei nsisi
de nationalismul ambiant. Prelatii
englezi erau mai mult oameni de stat
759

dect oameni ai bisericii. Camera

Lorzilor, din care faceau parte, vota
fara a se revolta toate reformele. Un fel
de preanglicanism
cuprinsese
tot naltul cler". Ct despre clerul de
jos, foarte sarac, el gasea oarecare
siguranta n transformarea lui ntrun
corp de functionari; el nsusi
fusese attat de lollarzi si nu acceptase
niciodata fara regret celibatul
preotilor. Cnd fiecare trebui sa
presteze juramntul, cnd faptul de a
nu
recunoaste casta si sfnta casatorie a
Annei si a lui Henric" si de a nu
renega pe episcopul de Roma, care
uzurpa numele de papa", devenise
tradare, aproape toti preotii au jurat.
Dar cancelarul, sir Thomas More, si
marele episcop Fisher refuzara
sa renege credinta lor catolica. Amndoi
fura decapitati, episcopul citind
760

nainte de moarte din evanghelia

sfntului Ioan: Aceasta este viata
vesnica", More declarnd la piciorul
esafodului ca murea ca un devotat
servitor al regelui, dar mai nti al lui
Dumnezeu". Capetele acestor doi
oameni mari putrezira agatate de
crlige la intrarea pe podul Londrei.
Comedia divortului devenise o
monstruoasa tragedie. Un mare numar
de
calugari fura spnzurati, goliti de mate,
taiati n bucati. Catolicii din
cteva comitate, cuprinsi de o
ndreptatita aversiune cnd auzira de
aceste masacre omenesti, se revoltara;
fura nvinsi. Roma l
excomunicase pe regele Henric al
VIIIlea,
dar cel
interesa aceasta
sentinta pe un rege care se plasase el
nsusi n afara bisericii? Ar fi fost
761

necesare sanctiuni; papa ncerca sa

obtina ca suveranii catolici, Francisc
I sau Carol Quintul, sa ia asupra lor
aplicarea sanctiunilor; amndoi
refuzara, temnduse
sa se certe cu Anglia, tara de care
aveau nevoie
pentru combinatiile lor diplomatice.
Astfel, nemaiavnd sa se teama de
papa din cauza disensiunilor regilor
catolici, venerat de parlamentul sau,
adulat de biserica sa nationala, Henric
al VIIIlea
a putut continua
nepedepsit sa aduca ofense umanitatii.
164 Poem alegoric n doua parti, una
dintre cele mai raspndite si mai
gustate opere
literare n evul mediu. Prima parte a
fost scrisa de Guillaume de Lorris, pe la
1230, iar
a doua de Jean de Meung (circa
12501296),
762

cam cincizeci de ani mai trziu.

763

IV. Refuzul calugarilor de a presta

juramntul i strni lui Cromwell
o imensa bucurie, ntruct, de multa
vreme, pusese la cale pieirea lor.
Existau n Anglia o mie doua sute de
manastiri, posesoare ale unor
imense domenii. Confiscndule
bunurile, lichidatorii si suveranul se
puteau mbogati. Curentul popular
mpotriva calugarilor, legendele care
circulau cu privire la viciile lor erau de
asemenea proportii nct nimeni
nu lear
fi luat apararea. Legendele erau
exagerate si, n cea mai mare
parte, cu totul false, ceea ce sa
vazut destul de bine cnd, dupa
desfiintarea manastirilor, fostii lor
arendasi, carei
blestemasera de
attea ori, i regretara. Dar Cromwell,
avansat vicar general si nvestit cu

764

dreptul de ancheta, aduna un vast

dosar cu privire la nelegiuirile
calugarilor. Dezvaluind aceste
atrocitati" n fata parlamentului,
obtinu
mai nti desfiintarea micilor manastiri,
apoi a tuturor asezamintelor
religioase. Functionari superiori
religiosi si fiscali luara n cercetare
manastirile. Legea, respectata
ntotdeauna n aceasta tara, cerea sa se
obtina o renuntare voluntara" din
partea calugarilor. Doctorul
Londondeveni celebru prin abilitatea sa
de a nfrnge repede vointele". ndata
ce
actul era semnat, regele lua n
stapnire abatia, vindea tot ce se afla
nauntru si dadea domeniul unui mare
senior, asigurnd astfel credinta
acestuia fata de noua biserica.
Vnzarile, carei
ruinau pe calugari, nul
765

prea mbogateau pe rege. Manuscrisele

erau cumparate de bacani ca sa
faca din ele cornete. Carti vechi din
strana: sase penny". Asa arata
inventarul unei biblioteci. Ct despre
clericii jefuiti, unii dintre ei
capatau un act de capacitate", adica
autorizatia de a exercita o functie
seculara, ceilalti o pensie de patru
silingi; aproape toti parasira tara si se
dusera n Irlanda, Scotia sau Flandra.
Astfel, biserica deveni prada
vulturilor, aceste pasari hraparete
mpodobinduse
cu frumoasele lor
pene". Lichidarea bunurilor
manastiresti se termina n cinci ani; ea
nu
aduse mare lucru tezaurului regal, dar
mbogati persoanele carora regele
le daruise abatiile si pe cei care le
obtinusera pe preturi de nimic. Efectul
politic al acestor masuri fu analog cu al
vnzarii bunurilor nationale n
766

Franta, dupa revolutia din 1789.

Beneficiarii au devenit complici. Teama
de ai
vedea revenind pe vechii proprietari
asigura noului regim religios
sprijinul unei clase bogate si puternice.
De aci nainte, mpotriva unei noi
ofensive a catolicismului roman se vor
coaliza interesul si doctrina.
V. Credoul
bisericii anglicane a fost vreme
ndelungata destul de
confuz. Daca Cromwell, Cranmer si
Latimer165 ar fi avut mna libera, lar
fi legat de lutheranism. Dupa lupta sa
mpotriva manastirilor, Cromwell
ncepu un razboi mpotriva icoanelor.
Latimer arse statuile Fecioarei, n
timp ce Cranmer puse sa se examineze
relicvele, ndeosebi sngele
sfntului Thomas Becket, pe carel
banuia a fi vopsea rosie. Sfntul
Thomas, denuntat ca tradator al
regelui, fu sters din rndurile sfintilor
767

165 Hugh Latimer (14851555)

episcop
promotor al reformei anglicane

768

dupa un proces n toata regula si

anchetatorii lui Cromwell distrusera
racla sa de la Canterbury. Dar Henric al
VIIIlea
stia ca daca englezii
fusesera totdeauna ostili calugarilor si
tribunalelor ecleziastice, erau, n
totalitatea lor, putin favorabili
inovatiilor aduse de protestanti. Henric,
el
nsusi, tinea sa ramna aparatorul
credintei si seful unei biserici
catolice", dar voia sa fie catolica si
nationala (ceea ce parea contradictoriu).
Astfel nct, dupa ce ia
prigonit pe credinciosii vechii
credinte, i persecuta cu nu mai putina
ndrjire pe protestanti.
Tyndale 166, care a tiparit prima Biblie
engleza, a fost ars pe rug; altii
suferira aceeasi soarta pentru ca
negasera transsubstantierea. Dupa mai

769

multe ncercari de definire a religiei

anglicane, Henric al VIIIlea
obtinu
votarea de catre Camera Lorzilor a unui
statut n sase articole care fu
supranumit actul sngeros", sau
biciul cu sase cozi", act care afirma
transsubstantierea, inutilitatea
comuniunii sub cele doua forme,
validitatea legamntului de castitate,
superioritatea celibatului clerical si
care admitea spovedania si liturghia
particulara. Orice violare flagranta a
acestui statut trebuia pedepsita prin
arderea pe rug, nici abjurarea
neputndul
salva pe vinovat. Episcopii protestanti,
ca Latimer, trebuira
sasi
dea demisia.
Cranmer, care nainte de Reforma se
casatorise n secret sisi
lua
770

totdeauna sotia cu el ascunsa ntrun

cufar perforat, trebui so
trimita n
Germania. Poate sa para surprinzator
ca poporul englez a acceptat att
de usor ideea de a acorda unui
parlament ales infailibilitatea religioasa.
Dar nevoia de stabilitate, indiferenta si
teroarea explica asemenea
ciudate concesii.
VI. A fost necesara o schisma pentru a
desface prima casatorie a lui
Henric al VIIIlea;
toporul fu de ajuns pentru a pune
capat celei dea
doua. Sarmana Anna Boleyn a comis
doua greseli: n locul
mostenitorului asteptat, avu o fata,
Elisabeta, apoi un baiat, nascut
mort, si pe deasupra la
nselat pe rege, poate pentru ca, parnd
incapabil sa aiba un copil sanatos, nu
voia sal
771

dezamageasca. Pentru
aceste crime, frumosul ei gt fu taiat de
securea calaului. Dupa cteva
zile, Henric, mbracat n straie albe, lua
n casatorie pe Jane Seymour.
Servilul Cranmer a anulat a doua
casatorie pe baza unor marturisiri ale
defunctei, astfel nct Elisabeta, ca
odinioara Maria, deveni bastarda.
Jane Seymour nascu un fecior, care
avea sa domneasca sub numele de
Eduard al VIlea,
dar ea muri la nastere. Cromwell,
doritor ca
ntotdeauna sal
apropie pe rege de luterani, sugera o
noua casatorie cu
o printesa germana: Anna de Cleve.
Omul de afaceri voise sa joace rolul
de sfetnic matrimonial; femeia nefiind
gasita pe plac, el plati cu viata
aceasta ncercare. A cincea sotie a
regelui, Caterina Howard, acuzata de
166 William Tyndale (circa 14771536)
772

unul
din primii reformatori englezi; n 1526 a
tiparit Noul testament n traducere
engleza

773

adulter, avu aceeasi soarta ca si Anna

Boleyn. A sasea, Caterina Parr, i
supravietui lui Henric al VIIIlea,
nu fara a fi trecut prin mari spaime
cnd regele, gasind cai
putin eretica, i administrase cele sase
articole".
Domnia se termina sngeros. Puterea
absoluta dezlantuie n om
instinctele cele mai rele. Henric al
VIIIlea
porunci judecatorilor sai sa
asasineze protestanti, catolici, pe
batrna contesa Salisbury; chiar si
Cranmer se putu crede n pericol. Dar
Henric al VIIIlea
pare sa fi
ncercat o afectiune reala pentru omul
acesta care avea o ncredere
aproape naiva n groaznicul sau rege.
Cranmer a fost acela care a
ngenuncheat la patul de moarte al lui
Henric si care, n ultimul moment,
774

ia
spus sa aiba ncredere n Dumnezeu si
n Iisus Hristos. Dupa care
regele i strnse mna arhiepiscopului
si si dadu sufletul.
VII. E greu, cnd studiezi domnia lui
Henric al XVIIIlea,
sa te feresti
de un sentiment de oroare. n zadar ni
se spune ca a reorganizat flota, a
construit arsenale, a fondat o scoala de
crmaci, a anexat Tara Galilor, a
potolit Irlanda. Nici un succes lumesc
nu poate justifica esafoadele din
Turn si rugurile de la Smithsfield. Sa
spus, n chip de scuza, ca aceste
ngrozitoare suplicii nu atingeau dect o
infima minoritate. Ce importa?
Atta cruzime nu putea fi necesara.
Ceea ce pare adevarat este ca
separarea dintre un stat insular si o
biserica universala devenise aproape
775

inevitabila. Daca timp de zece secole

papalitatea a putut exercita n
Europa o astfel de putere politica si
judiciara, aceasta se datoreaza faptului
ca dupa caderea Imperiului roman nu
ramasese, n diferite tari ale
Europei, dect o putere civila slaba sau
o suveranitate mpartita. Din
ziua n care au luat nastere state
puternice, ciocnirea devenea
inevitabila. Cnd Franta, la rndul ei,
cunoscu mult mai trziu aceste
lupte, moravurile se mblnzisera si
separatia bisericii de stat se putu
face fara varsare de snge si fara o
ruptura religioasa cu Roma. Pierderii
premature a prerogativelor pe
care bisericile continentale leau
mai
conservat nca trei sau patru secole
biserica
Angliei i datoreaza un
avantaj, si anume absenta aproape
completa n aceasta tara, ncepnd
776

din secolul al XVIlea,

a oricarei miscari anticlericale.
Bisericile engleze
se vor lupta ntre ele, dar nici un partid
politic nu va ndrazni sa se
declare ostil crestinismului.
VI
EDUARD AL VILEA
SAU REACTIA PROTESTANTA
I. Ce grup ciudat formau cei trei copii ai
lui Henric al VIIIlea.
Mostenitorul tronului, Eduard al VIlea,
fiul Janei Seymour, era un
baietel grav si precoce care citea n
fiecare zi zece versete din Biblie si pe
care reformatii l socoteau un nou
Iosua". Maria, fiica Caterinei de

777

Aragon, mplinise treizeci si unu de ani.

ncepea sa se ofileasca, obrazul
ei rotund era de o paloare accentuata
de parul ei rosu; parea bolnava si
trista. Educata de un carturar spaniol
si mult mai mndra de a fi
descendenta a regilor Spaniei dect
fiica regelui Angliei, ea ramnea o
catolica ferventa, se nconjura de preoti
si si petrecea viata n capela.
Ct despre fiica Annei Boleyn,
Elisabeta, aceasta era o fata de
paisprezece ani, destul de draguta, bine
facuta, foarte vioaie si care
dadea dovada de gustul traditional al
Tudorilor pentru literatura clasica.
Scria n latina tot asa de bine ca n
englezeste, vorbea italiana si franceza
si, dupa afirmatia unuia dintre
profesorii ei, citea mai multa greaca
ntr

778

o zi dect un canonic ntro

saptamna". Fiind protestanta, ca si
fratele
sau Eduard (desi fara atta convingere),
se ntelegea de minune cu
copilulrege
si amndoi se aliasera mpotriva Mariei,
careia curnd
Eduard i interzise de a mai pune sa se
celebreze liturghia. Maria
raspunse ca mai curnd siar
pune capul pe butuc dect sa dea
ascultare la asemenea porunca.
Consiliul si aminti ca era vara lui Carol
Quintul si considera cai
mai ntelept sa nu staruie.
II. Chestiunea religioasa nu fusese
rezolvata prin schisma. Pe cnd
unele comitate regretau catolicismul,
Londra, nflacarata de predicatori
protestanti ca Latimer, dorea o reforma
mai completa. Cea mai mare
parte a englezilor era gata sa accepte
un compromis, care, mentinnd
779

riturile esentiale intrate n obisnuinta,

iar
fi eliberat de sub dominatia
Romei. Arhiepiscopul de Canterbury,
Cranmer, timid si indecis, continua
sa ezite ntre luteranism si romanism.
Totusi, el, dnd bisericii Angliei o
carte de rugaciuni, scrisa ntro
proza admirabila si pentru care el
nsusi
ntocmi litaniile si rugaciunile n
comun, ngadui acestei biserici sa
dobndeasca, dupa biserica romana,
acel prestigiu estetic fara care o
religie nu poate cuceri inimile. Prigoana
mpotriva catolicismului
continua. Peretii bisericilor erau dati cu
var, vitraliile erau sparte,
crucifixele nlocuite cu stema regala.
Toate ceremoniile simbolice
fusesera suprimate: nici anafura, nici
agheasma, nici slavirea vinerei
mari. Totusi, postul Pastelui trebuia sa
fie respectat, pentru a se
780

ncuraja vnzarea pestelui". n 1547 fu

autorizata casatoria preotilor, si
Cranmer si putu rechema sotia. Un act
de uniformizare, votat de
parlament, obliga toate bisericile sa
foloseasca Common Prayer Book si sa
respecte un ritual comun. Dar
uniformitatea nsasi ramnea
multiforma.
Mai protestant dect arhiepiscopul,
Consiliul laic hotar sa se faca
unelendreptari cartii de rugaciuni.
ngenuncherea, prescrisa de Cranmer
n
prima editie, fusese atacata de zelosi ca
o datina superstitioasa si
suprimata n editia a doua. Cum sa te
adaptezi unei credinte carei
n
acelasi timp riguroasa si schimbatoare?
III. Schimbari att de profunde
indignara multe inimi simple care

781

tineau la riturile intrate de zece secole

n viata lor si a strabunilor lor.
Taranii din Cornwall, care vorbeau n
dialect, se revoltara pentru ca
Londra pretindea sa le impuna o carte
de rugaciuni scrisa ntro
engleza
pe care no
ntelegeau. Cranmer le raspunse ca
ntelegeau si mai putin
latina, dar Cranmer, profesor de
teologie, nui
cunostea pe tarani. Cei
din Cornwall ntelegeau, daca nu ad
litteram cel putin n spiritul lor,
sensul rugaciunilor traditionale. De
altfel, revolta avea si un caracter
agrar, nu numai religios. Era o vreme
de mari nemultumiri populare.
Somajul, aproape necunoscut n
economia medievala, devenea un rau
periculos. Cauzele erau multiple.
Obligatia pentru seniori de asi
782

desfiinta cetele narmate aruncase pe

drumuri la nceputul secolului miide
soldati care nu cunosteau nici o
meserie. nca n timpul ciumei negre,
ctiva mari proprietari ncepusera sa
nlocuiasca cultivarea grului
cucresterea oilor, la care erau
ntrebuintati oameni mai putini. n
secolul al
XVIlea
multi squires au mprejmuit o parte din
pasunile si baraganele
comunale167 pentru asi
creste oile. Taranii se vazura lipsiti, n
urma
acestei politici de mprejmuiri", de
pamnturile lor, iar muncitorii de
munca lor.
Oile neau
mncat pasunile si dunele,
Grul si padurile, casele, comunele.
783

Oaia scria
Thomas More era
altadata un animal att de blnd;
iata ca acuma distruge totul, i nghite
pna si pe oameni". E noua moda,
the new gyse. E firesc ca ea sai
ncnte pe marii proprietari. Dupa
descoperirea de catre Spania a minelor
de argint din America de Sud, n
Europa se urca preturile. Squireul,
care plateste mai scump tot ce
cumpara, continua sa primeasca de la
arendasii sai aceleasi redevente
fixe; si se trezeste mai sarac,
strmtorat. Or, cererea de lna este
nelimitata si preturile ridicate. Ispita e
puternica. Pe la mijlocul
secolului, sub domnia lui Henric al
VIIIlea,
dupa secularizarea averilor
manastiresti si vnzarea bunurilor lor,
sa
nascut la tara o proaspata
promotie de gentlemeni.
784

Starea de spirit a noilor proprietari de

pamnt
este cu totul diferita de aceea a
seniorului din secolul al XIIIlea.
Acesta
din urma cerea numai ca pamntul sa
hraneasca un anumit numar de
cavaleri, dar noul capitalist pretinde un
profit. El face din agricultura o
afacere si pasii oilor schimba nisipul n
aur". Cel
intereseaza pe el
taranii, pe care abia i cunoaste? Fiul
sau si mai ales nepotul sau vor
deveni ntro
zi squires constienti de datoriile lor, dar
orice prima
generatie de stapni e aspra.
La moartea lui Henric al VIIIlea
taranii ncep sa murmure.

785

167 n original landes communales,

prin care autorul pare a fi tradus literal
termenul
englez common lands. Numite si waste
lands (pamnturi sterpe), acestea
nsemnau partile
necultivate din hotarul satului:
tufarisuri, crnguri, lunci, mlastini (cu
vegetatia de
pe lnga ele papurisuri
etc.) si turbarii

786

IV. n zadar Consiliul regelui, care vede

pericolul, ncearca sa
intervina. Legile ordona reconstructia
fermelor distruse, cultivarea din
nou a pamnturilor; altele interzic unei
singure persoane sa aiba mai
mult de doua mii de oi. (Unii proprietari
aveau turme de douazeci si
patru de mii de capete.) Dar frauda se
furiseaza pe urma legii. Stapnul
trece oile sale pe numele sotiei, al
copiilor, al servitorilor sai; n loc de a
recladi o ferma, se retencuieste n mod
simbolic o singura camera din
ferma ruinata; se trage o brazda
simbolica si se sustine n fata
comisarului
ca sa
lucrat cmpul. De altfel, comisari sunt
judecatorii depace, ei nsisi proprietari
si deseori delincventi; asa ca nchid
ochii. n

787

unele comitate satenii se revolta si

devasteaza gardurile ridicate de
gentry. n comitatul Norfolk, un mic
proprietar care e n acelasi timp si
tabacar, un anume Robert Kett, om cu
idei naintate, se pune n fruntea
taranilor pentru a distruge ngraditurile
unui vecin pe carel
uraste. n
acel mediu satesc plin de nemultumiti,
rebeliunea creste vaznd cu ochii.
Kett, n capul a saisprezece mii de
oameni, ocupa orasul Norwich.
Revolta zadarnica, deoarece nici taranii,
nici seful lor nu stiu limpede ce
vor. Ea se termina, ca toate revoltele de
pe acea vreme, printrun
masacru
sngeros si prin executarea lui Kett.
Dar avea sa fie un simptom,
ntre multe altele, al nemultumirii
populare.
V. Eduard Seymour, duce de Somerset,
fratele Janei Seymour,
788

mama regelui, ndeplinea functia de

regent n timpul minoritatii
nepotului sau. Avea reale calitati, dintre
care cea mai remarcabila era
toleranta. Dar el fu facut raspunzator
pentru dezordinile agrare. Orgoliul
sau ofensase pe curteni; demagogia sa
nelinistise pe proprietari,
mbogatirea sa i indignase pe oraseni;
relativa sa ngaduinta displacuse
fanaticilor. Aristocratia rurala, condusa
de Warwick, obtinu capul lui.
Ciudatul si micul rege, pe ct de pios pe
att de insensibil, nota n jurnalul
sau, n ziua cnd unchiul lui fusese
decapitat n Turn: I sa
taiat
capul ducelui de Somerset, astazi, ntre
ora opt si noua dimineata...
Ambitie, vanitate, aviditate, a vrut sa
faca pe stapnul".
Warwick (ulterior duce de
Northumberland) deveni presedintele
789

Consiliului de regenta si urmari cu mai

multa vigoare dect Somerset
prigonirea catolicilor. Micul Eduard al
VIlea
cazu la pat si, cnd sa
vazut ca i se apropie moartea,
Northumberland, care nu se putea
gndi
fara groaza la urcarea pe tron a Mariei,
spaniola si romana, lansa
candidatura Janei Grey, o stranepoata
a lui Henric al VIIlea,
pe care o
marita cu propriul sau fiu. Pe
muribundul Eduard al VIlea
l sili sa
semneze un testament, a carui
beneficiara era lady Jane.
VI. Jane Grey, uzurpatoare fara voia ei,
fu proclamata regina de

790

catre Northumberland, care porni un

mars asupra Londrei; dar Maria nu
era femeia care sa se lase nlaturata
fara lupta. E att de nfocata si de
hotarta scrisese
ambasadorul Spaniei lui Carol
Quintul ,
nct daca ias
spune sa treaca Canalul Mnecii ntro
albie de rufe, ar ncerca si
aventura asta". Adevarata spaniola,
avea un curaj de soldat si o evlavie
care mergea pna la fanatism. Nu
trebuia dect sa se arate pentru a
nvinge.
O proteguia prestigiul extraordinar al
parintelui sau. Catolicii, nca
puternici, o primira ca pe o
eliberatoare; protestantilor le fagadui
impartialitatea
ei; numerosii indiferenti erau obositi de
un regim care, sub

791

pretextul de a reforma riturile bisericii,

confiscase averile n favoareaoamenilor
de afaceri. ndata ce Maria si facu
aparitia la Londra, se
aprinsera focuri de bucurie; comitatele
i oferira trupe; Consiliul,
nspaimntat de ce facuse, trimise un
crainic si patru trompetisti n
cetate sa anunte proclamarea reginei.
Maria si facu o intrare triumfala,
mpreuna cu sorasa
Elisabeta, calarind alaturi de ea.
Northumberland
nsusi, aflnd noile evenimente, si
flutura palaria n aer, strignd:
Traiasca regina Maria!", dar o aclama
cu cteva zile prea trziu. Fu
ncarcerat n Turn, apoi decapitat.
Aceea care fusese jucaria lui,
nefericita Jane Grey, si astepta sase
luni moartea.
VII
792

MARIA TUDOR SAU REACTIA

CATOLICA
I. Maria Tudor constituie un exemplu
jalnic al ravagiilor pe care le
pot produce n inima unei femei
dragostea, fanatismul si atotputernicia.
As pierde mai curnd zece coroane
dect sami
pun sufletul n
primejdie", spunea ea. Regina era
catolica, ntro
tara n care generatia
ajunsa la maturitate se nascuse dupa
ruptura cu Roma si n care,
ndeosebi capitala, atotputernica,
nclina foarte mult spre protestantism.
Sa
spus ca, daca Parisul merita o
liturghie168, Londra merita o predica.
Dar Henric al IVlea
era un om de stat si Maria Tudor o
credincioasa. Or,
793

daca era adevarat ca majoritatea

natiunii pastra nostalgia vechilor
ceremonii si dorea sa se ntoarca la
nationalcatolicismul
regelui Henric,
aceeasi majoritate si pastra si ura fata
de Roma. Mai cu seama celor
care au dobndit bunurile bisericesti,
categorie bogata si puternica, le
era teama de un act de supunere fata
de papa, care sar
fi facut n
detrimentul lor, iar preotilor casatoriti
le era teama de ntoarcerea la
vechea credinta, care iar
fi constrns sa aleaga ntre parohie si
nevasta.
Toate aceste dorinte contradictorii iar
fi ngaduit unei suverane iscusite
calea negocierilor. Englezii primisera
pna atunci attea dogme din
partea regilor dinastiei Tudor, nct ar fi
acceptat cu usurinta cteva
168 Cuvinte pe care lea
794

rostit regele Frantei Henric al IVlea,

protestant, caruia Parisul,
pentru ai
deschide portile, ia
pus conditia sa treaca la catolicism (n
1594).

795

articole suplimentare, ca sa fie pe

placul unei fiice a lui Henric al VIIIlea.
Dar Maria, n zelul ei intransigent, voia
sa impuna, si nu sa negocieze. n
timpul ndelungatei si dureroasei sale
tinereti, religia fusese pentru ea
singura consolare. Era gata sa sufere
martiriul ca sa readuca Romei
poporul englez. nca din prima sedinta
a parlamentului, ea restabili
liturghia n limba latina si expulza din
biserica pe preotii casatoriti. Chiar
sora sa, principesa Elisabeta, suprema
speranta a protestantilor, se simti
amenintata si veni cu lacrimi n ochi so
roage pe regina ca sa fie initiata
n adevarata religie. Convertirea aceasta
o emotiona si ncnta pe Maria,
dar l lasa foarte sceptic pe
ambasadorul Spaniei, care o judeca pe
abila
si ascunsa printesa cu mai multa
perspicacitate.
796

II. Brusca rentoarcere la papism a fost

o prima imprudenta;
casatoria reginei ndeparta definitiv
poporul de ea. Parlamentul,
temnduse
pe buna dreptate de influenta unui rege
strain, i ceruse n
mod respectuos reginei sa se marite cu
un englez. Consiliul si natiunea
alesesera pentru ea pe tnarul Eduard
Courtenay, un stranepot al lui
Eduard al IVlea.
Ea raspunse cu violenta ca nu vrea sa
se marite. Si era
sincera, sau credea ca este. Fusese
putin ndragostita n tinerete de un
carturar catolic englez, Reginald Pole,
de snge regal, ca si ea. Dar Pole,
certat cu Henric al VIIIlea
din cauza divortului, se exilase la Roma
si
devenise acolo cardinal. Singurul englez
cu care Maria sar
797

fi maritat
bucuros nu putea deci intra n
consideratie. Curnd ambasadorul
Spaniei, Renard169, care avea o mare
influenta asupra ei, veni sai
aduca
la cunostinta un proiect al lui Carol
Quintul. Acesta i oferea Mariei
mna fiului sau Filip. Cnd iam
facut propunerea scrie
Renard ,
a
nceput sa rda, si na
rs o data, ci de mai multe ori,
privinduma
cu
niste ochi care aratau ca propunerea i
este foarte pe plac". Si ntro
convorbire ulterioara: Regina a jurat ca
niciodata, nu a simtit imboldul
care se numeste dragoste, nici ca sar
fi gndit vreodata la voluptate, ca
nu ia
798

trecut prin minte sa se marite dect

dupa ce Dumnezeu a naltato
pe tron, iar casatoria pe care o va
ncheia va fi mpotriva propriilor sale
sentimente si numai pentru respectul
ratiunii de stat". Dar l ruga pe
Renard sa asigure pe mparatul Carol
cai
gata sai
dea ascultare n
toate, asa cum lar
asculta pe tatal ei. Desi aceste negocieri
au fost tinutesecret, ministrii reginei
leau
ghicit si sau
nelinistit. ntro
alianta dintre
Anglia, natiune schismatica si slaba, si
atotputernica, dreptcredincioasa
Spanie, care va fi soarta Angliei? Ea va
deveni supusa unui print
redutabil. Ereticii englezi se si
nspaimntau de tribunalele inchizitiei
si
799

de autodafeuri, tot att de numeroase

la Madrid ca si cursele de tauri.
Vai! de cnd aceasta fecioara de treizeci
si sase de ani vazuse portretul
169 Simon Renard originar
din Tarile de Jos, era de fapt ambasador
al Imperiului
romanogerman,
care, sub Carol Quintul (15191556),
a fost ntro
uniune personala cu
Spania.

800

frumosului print spaniol, se

ndragostise deodata patimas de
dnsul.
Totul tindea so
nnebuneasca dupa el, deoarece prin
casatoria ei cu Filip
si satisfacea orgoliul de printesa
spaniola, credinta de catolica romana si
dorintele de fata batrna si patimasa.
Odata, dupa miezul noptii,
aflnduse
n capela ei, repeta de mai multe ori
Veni Creator si jura sa se
marite cu Filip.
III. Ambasadorul Spaniei puse de se
topira patru mii de scuzi, din
care se cizelara lanturi de aur pe care le
mparti membrilor Consiliului.
Era un simbol? Convertiti la ideea
casatoriei prin cadouri, argumente si
promisiuni, ei si dadura totusi avizul
sa se procedeze cu prudenta. Filip
801

va trebui sa respecte legile Angliei; n

caz de deces al Mariei, el nu va
avea nici un drept asupra coroanei;
daca se va naste un fiu din casatoria
lor, acesta va mosteni concomitent
tronul Angliei, al Burgundiei si al
Tarilor
de Jos; n sfrsit, Filip se angaja sa nu
atraga niciodata Anglia n
razboaiele sale mpotriva Frantei.
Tratatul era bine alcatuit, dar ce
garantii reale dadea el mpotriva unei
femei ndragostite? Poporul englez,
foarte ostil strainilor, si mai ales
spaniolilor, si arata de ndata
nemultumirea. Ambasadorii trimisi de
Carol Quintul pentru a negocia
casatoria fura bombardati cu bulgari de
zapada de strengarii din Londra.
Pe strazile din City, acestia se jucau dea
maritisul reginei" si copilul
carel
reprezenta pe printul Spaniei era
spnzurat. Mai multe comitate se
802

rasculara. Sir Thomas Wyatt porni un

mars asupra Londrei. Sustinuta
de credinta si de dragostea sa, Maria
parea de neclintit. Ministrii voiau
ca regina sa se refugieze n Turn; ea
ramase nsa surzatoare la
Whitehall si obtinu, gratie prestigiului
Tudorilor, o victorie att de
completa nct nimeni nu mai ndrazni
sa scoata un cuvnt mpotriva
casatoriei ei cu spaniolul. Rebelii fura
executati cu zecile. Tocmai atunci
sosi printul Spaniei. Parintele sau i
vorbise de orgoliul englez sii
poruncise sa se lepede de orice morga
castiliana. Filip se stradui sa placa
si reusi destul de bine. Defilarea prin
City a unui imens convoi de aur,
extras din minele americane, avu un
mare efect asupra negustorilor din
capitala. Vaznd toate acele butoiase
depunnduse
la Turn, spusera:
803

Astia, cel putin, nu au venit sa ne

fure". Asupra unui singur punct Filip
era intratabil: reconcilierea cu Roma.
Mai bine sa nu domnesc dect sa
domnesc peste niste eretici". Papa,
preavizat, anunta cal
va trimite pe
cardinalul Pole ca legat al sau, pentru a
primi supunerea englezilor.
Lingourile de aur depuse la Turn de
catre spanioli fura de ajutor n a
pregati sufletele familiilor nobile n
vederea acestui mare eveniment.
IV. Legatul papal debarca. Filip si Maria
declarara ca providenta la
creat pentru aceasta misiune; el sio
ndeplini ntradevar
cu un tact
admirabil. Cardinalul Pole ntrunea
finetea unui prelat cu timiditatea
trufasa a unui mare senior englez.
Modestia, cu tot imensul sau

804

prestigiu, l facuse sa se tina la Roma

ntro
rezerva din care iesea acum
pentru ntia oara. La Calais, cnd
garda sa ceru sai
fixeze cuvntul de
ordine, spuse: Domnul pierdut a fost
regasit". Fu primit cu entuziasm la
Dover. Se stia ca papa fagaduise,
printro
bula, ca cei ceau
dobndit
bunuri bisericesti le vor pastra. Ceea
ce nu poate fi vndut poate fi dat
pentru a salva attea suflete".
Parlamentul se ntruni la Whitehall ca
sal
primeasca pe legatul papal. Acolo,
cardinalul reaminti, ntrun
mare
discurs, istoria schismei si fagadui
iertarea deplina a pacatelor comise n

805

trecut. Ambele Camere primira n

genunchi iertarea pacatelor. Anglia era
purificata.
V. Regina se credea nsarcinata. Cnd
sosi momentul nasterii si
clopotele ncepusera sa sune, medicii
constatara ca fusese o sarcina de
natura nervoasa. A fost o dureroasa
deceptie pentru Maria. Starea ei
mintala deveni nelinistitoare. Filip se
ntorsese n Spania; spusese ca
absenta lui va fi de scurta durata, dar
ea simtise cai
foarte iritat de farsa
nasterii si de atitudinea parlamentului
englez, carei
refuza participarea
la exercitarea puterii. Regina, care pe
vremea cnd era fecioara i uimise
pe barbati prin curajul ei, se dovedi
acum, cnd era ndragostita, slaba si
descurajata. Cruzimea persecutiilor
sale mpotriva protestantilor, carei
806

atrasese porecla de Maria Sngeroasa,

poate fi fara ndoiala explicata n
parte prin tulburarea ei vecina cu
nebunia. Nu Filip o sfatuise sa
procedeze cu atta asprime. Arderea
ereticilor, se gndea el, era excelenta
n Spania si n Tarile de Jos; n Anglia
prudenta cerea oarecare
rabdare. Dar Maria nu era de loc
rabdatoare. La 20 ianuarie 1555 se
restabilise legea contra ereziei; la 22
ncepura sedintele comisiilor; la 3
februarie fu ars pe rug, la Smithfield,
primul preot casatorit. Vreo trei
sute de martiri protestanti pierira n
flacari. Supliciul era att de
nfiorator nct participantii, ca sa le
scurteze chinurile, aduceau
saculete cu praf de pusca pe care le
atrnau de gtul victimelor. Calaii, ei
nsisi scrbiti, nui
mpiedicau.
VI. Ctiva murira n mod sublim.
Batrnul Latimer, care fusese un
807

mare predicator protestant, a fost ars pe

rug la Oxford n acelasi timp cu
doctorul Ridley. Ar fi putut cu usurinta
sasi
salveze viata abjurnd, dar,
cnd ncepu discutia cu doctorii, care
preceda ntotdeauna supliciul, el
raspunse ca citise evangheliile, dar nu
gasise vorbinduse
acolo de liturghie.
Sa fiti foarte linistit, master Ridley
spuse
el tovarasului de
suferinte n momentul cnd lanturile
calaului i legau pe amndoi de
stlp ,
sa fiti linistit caci noi, cu voia
Domnului, aprindem astazi o
asemenea torta n Anglia, nct nu se
va stinge niciodata". Cranmer, care
dovedise n timpul vietii attea ezitari si
slabiciuni si care n nchisoare
si renegase credinta, n momentul
supliciului si regasi ntregul curaj si
808

abjura abjuratia lui.

809

VII. Relatarile despre aceste suplicii

fura strnse de un scriitor
protestant, Foxe, n Cartea Martirilor,
care avea sa se gaseasca, alaturi de
Biblie, n toate casele englezilor.
Prigoana dezlantuita de regina Maria
mpotriva protestantilor le dadu
acestora tocmai ceea ce le lipsise pna
atunci: o traditie eroica si sentimentala.
Victimele catolice ale lui Henric
al VIIIlea
nu prea emotionasera masa poporului
englez, pentru ca multi
fusesera calugari sau frati, considerati
fiinte dintro
categorie
exceptionala; victimele reginei Maria au
fost, n afara de ctivaecleziastici,
barbati si femei din popor. ntro
tara n care devenise att
de mare diversitatea credintelor
religioase, fiecare se simtea amenintat.

810

Ura mpotriva reginei Maria si a

spaniolilor crescu. Cu toate
fagaduintele
facute, Filip o antrena pe sotia lui
ntrun
razboi contra Frantei si, n
aceasta campanie, Anglia a pierdut
Calaisul.
Dumnezeu so
salveze pe
doamna Elisabeta", murmurau supusii
Mariei Tudor. De altfel, regina se
stingea, parasita de toti. nsusi papa
Paul al IVlea
lua atitudine
mpotriva Mariei si mpotriva Spaniei.
Se mai crezu o data nsarcinata,
dar nu era dect o hidropizie. La 17
noiembrie 1558, la o distanta de
cteva ore, parasira lumea aceasta
regina Maria si varul ei, cardinalul
Pole. Cu o luna nainte ramasese
aproape singura, deoarece ntreaga
curte se grupase n jurul Elisabetei.
811

VIII
ELISABETA SI COMPROMISUL
ANGLICAN

I. Urcarea pe tron a Elisabetei a fost

primita de poporul englez cu o
bucurie aproape unanima. Dupa ce se
temuse att de mult de tirania
spaniola, era o usurare sa aclame o
regina libera de orice legatura
straina. De la cucerirea normanda, nici
un suveran nu fusese de snge
englez att de pur. Prin tatal ei,
Elisabeta descindea din regii
traditionali,
prin mama sa din gentilomii tarii. n tot
timpul domniei sale, ea a cautat
sa cstige simpatia poporului. Sa
scris ca monarhia Tudorilor a fost tot
att de absoluta ca si aceea a lui
Ludovic al XIVlea
sau ca imperiul
cezarilor; sa
812

reamintit ca Elisabeta si mna

parlamentul cu cravasa, ca
warrantele
ei erau dispozitii samavolnice de
arestare 170, ca acuzatii au
fost torturati de judecatorii ei n
dispretul legilor engleze. Dar Ludovic al
XIVlea
sau Tiberiu, ca sasi
impuna vointa, aveau armata la ordinul
lor.
Elisabeta, ca si tatal si bunicul ei,
navea
dect o garda att de putin
numeroasa nct cea mai redusa militie
din Londra o putea pune pe
fuga. Ea nu a fost puternica dect
pentru ca a fost iubita, sau cel putin
170 n original lettres de cachet act
prin care, n Franta absolutista, o
persoana putea fi
ntemnitata fara judecata, pe baza unei
simple dispozitii semnate de rege.
813

814

preferata. Cnd se vazu amenintata de

o invazie spaniola, chema nu un
conetabil, nu pe seful armatei (nici nu
avea), ci pe lordulprimar
alLondrei". i ceru cincisprezece nave si
cinci mii de oameni. El raspunse
ca Londra ar fi fericita sai
ofere maiestatii sale zece mii de oameni
si
treizeci de vase. Aproape ntregul regat
dadu dovada de aceeasi loialitate.
Rarele revolte fura zdrobite usor, fiind
considerate de popor ca nistecrime.
ntro
vreme cnd aproape toate regatele
Europei erau sfsiate de
certuri religioase sau tinute n fru prin
teroare, Elisabetei i placea sa
arate ambasadorilor ca ea putea fi
sigura de supusii sai. Trecea cu trasura
pe unde era multimea mai deasa, statea
n picioare si vorbea cu cei

815

din jurul ei. Dumnezeu sa va aiba n

paza lui", i se striga. Ea
raspundea: Dumnezeu sa aiba n paza
lui poporul meu!" Fie ca se afla la
Londra sau n vreo calatorie anuala
prin orasele din regat, si juca fara
ncetare rolul sprintena,
spirituala, erudita ,
complimentnd pe primarpentru latina
lui sau pe gospodine pentru bucataria
lor. njura, scuipa,
izbea cu pumnul cnd era furioasa,
rdea n hohote cnd era amuzata, si
ce usor era so
amuzi... Reactiona la orice stimulent
imediat si din plin;
sub imboldul placerii, si n fata
cumplitului tumult al marilor
evenimente, inima ei fremata cu
vioiciune, deschis, cu o prezenta de
spirit
care facea din ea un spectacol
fascinant".
816

II. Dintre numeroasele secrete ale fortei

sale, cel mai eficace era acea
rapida intuire a ceea ce putea sa placa
poporului sau si un simt al
economiei demn de Henric al VIIIlea
171. Avaritia, care este un viciu la un
supus, devine o virtute la un print.
Poporal cerea Elisabetei putine
libertati pentru ca ea i cerea putini
bani. Bugetul ei anual nu atingea o
jumatate de milion de livre. Deoarece
era saraca, si pentru ca era si
femeie dintre cele lipsite de cruzime,
nui
placea razboiul. Ea sa
razboit
uneori, cu succes, dar niciodata nu sa
azvrlit n ntmpinarea
primejdiei. Ca sa evite razboiul, era gata
sa minta, sa jure unui
ambasador ca nu stie nimic despre o
afacere careia i consacrase toata
atentia sau, suprem expedient, sa
devieze discutia pe un plan
817

sentimental si, prin farmecul ei, sa iasa

triumfatoare. Tara aceasta scria
ambasadorul Spaniei a
ncaput pe minile unei femei care este
fiica diavolului". Nu erau pe placul ei
proiectele vaste; se gndea si
n
privinta aceasta semana cu supusii sai
ca
trebuie sa traiesti de pe o zi
pe alta. Englezilor, chiar si acelora din
evul mediu, nu leau
placut
niciodata cruciadele; cel mult au dat
altora subventii ca sa le
ntreprinda. Mai multi dintre sfetnicii
Elisabetei ar fi vrut so
determine
sa intre ntro
liga a natiunilor protestante. Ea
manevra si sfrsi prin a
se eschiva, mprumutnd bani si cteva
regimente. Forta ei consta n a
818

renunta la forta. Ea se comporta ca o

femeie de bunsimt
ntro
lume de
171 Probabil greseala n original, n loc
de Henric al VIIlea.
Cf. cartii a IVa,
cap. I, I,
Henric al VIIIlea
nu sa
prea remarcat prin spirit de economie

819

maniaci violenti, ntre forte adverse de o

teribila intensitate nationalismul
Frantei, rival cu nationalismul Spaniei,
religia Romei,
rivala cu religia lui Calvin; ani de zile
zdrobirea ei de catre una sau de
alta dintre aceste forte amenintatoare
paru inevitabila; nusi
datora
salvarea dect priceperii de a opune
extremelor care o nconjurau ceea ce
la ea erau de asemenea extreme:
siretenia si subterfugiile". Fie ca era
vorba de o expeditie sau de o cucerire,
daca trebuia sa se verse snge,
prefera sa lase altora raspunderea si, n
caz de ndoiala, sa se abtina.
Domnia sa e departe de a fi fost ferita
de nedreptati, dar poate ca ea a
facut ct mai putin rau posibil n acele
vremuri grele.
III. ntro
820

singura privinta a rezistat ntotdeauna

dorintelor
poporului sau. Camera Comunelor o
presa sa se marite. Nimic nu parea
mai urgent dect sasi
asigure un urmas. Atta timp ct
regina navea
mostenitor, viata ei si religia tarii erau
n pericol. Nu era oare de ajuns sa
fie asasinata Elisabeta ca sa fie adusa
pe tron regina Scotiei, Maria
Stuart, stranepoata a lui Henric al
VIIlea,
catolica si sotie a delfinului
Frantei? Mare ispita pentru fanatici.
Dar Elisabeta nu voia sa se marite.
n zadar o curtau regi si printi. Juca cu
toti acelasi joc al cochetariei, al
scrisorilor amabile, al flirtului poetic si
adesea ndraznet, pentru ca, de
fiecare data, sa puna capat
interminabilului divertisment
eschivnduse.
821

Facu astfel sa tnjeasca dupa ea pe

Filip al IIlea,
pe printul Suediei, pe
arhiducele Austriei, pe ducele
d'Alenon, fara a mai numara si pe
frumosii englezi carei
placeau att: Leicester, Essex, Raleigh,
curtezani,
osteni si poeti, carora le ngaduia foarte
multe libertati si mngieri
nemplinite, pna n ziua n care, femeia
redevenind regina, i trimitea la
Turn. Ce dorea? Voia sa moara
fecioara? Dar era oare? Din zilele
tineretii
sale, cnd unchiul ei, amiralul
Seymour, intra n camera ei, se aseza
pe
pat si ncepea cu ea un joc nfocat,
Elisabeta se compromisese cu multi
barbati. i placeau lingusirile lor; era
fermecata cnd i se spunea regina
znelor, sau Gloriana. Dar cei mai bine
informati nclina sa creada ca ea
822

na
fost cu adevarat amanta nimanui, ca
avea o oroare fizica de casatorie
si ca siguranta ca nu va putea deveni
mama sfrsi prin a determina
hotarrea sa. O casatorie fara
mostenitor ar fi supuso
n mod inutil
puterii barbatului sau si ar fi lipsito
de extraordinarul ei prestigiu de
Fecioara publica".
IV. Daca vreo ctiva dintre frumosii
adolescenti care i faceau curte
reusira so
tulbure, ea stiu totdeauna sasi
pastreze mintea departe de
ratacirile simturilor. Consilierii pe care
sii
alese fura toti de o alta
factura. Ca si bunicul sau, i lua dintre
oamenii noi, fii de yeomen sau de
negustori, remarcabili nu prin nastere,
ci prin inteligenta lor. n evul
823

mediu virtutile cavaleresti sau

demnitatile ecleziastice duceau la
scaunul
de ministru; Elisabeta pretindea
ministrilor sai calitati de guvernare si

824

doua sentimente noi: patriotism si

simtul ratiunii de stat. Principalul ei
consilier, William Cecil (ulterior lordul
Burghley), fiu de yeoman,
mbogatit cu ocazia distribuirii
bunurilor monahale, puse bazele unei
familii care, ca si familiile Russell sau
Cavendish, aveau sa participe
pna n zilele noastre la guvernarea
tarii. Desi n ce priveste inteligenta
lui Cecil, toti martorii sunt de acord so
recunoasca, Macaulay172 i
reproseaza ca na
fost din fire asemenea stejarului, ci mai
curnd ca o
salcie. Dadea o mare atentie intereselor
de stat, dar si mare atentie intereselor
propriei sale familii. Nusi
parasea niciodata prietenii pna cnd
nu devenea periculos sai
sustii; era un excelent protestant atunci
cnd
nu era foarte avantajos sa fii papist, na
825

supus niciodata torturilor pe

acei carora parea putin probabil ca
tortura le va putea smulge vreo
informatie utila si a fost att de
moderat n dorinta sa de mbogatire
nct nu lasa la moarte dect trei sute
de domenii".
V. O judecata aspra si, dupa ct se
pare, nejusta. Este exact ca
Cecil a preferat sa nu fie ars pe rug sub
domnia reginei Maria, ca a
apreciat ca viata lui William Cecil
merita o liturghie" si ca a trimis mai
trziu la suplicii oameni care nu
comisesera alta crima dect aceea de a
fi respectat din convingere riturile pe
care el nsusi le respectase
odinioara din prudenta. Dar cnd era
vorba de treburi de stat, dadea
dovada de curaj. El se opunea adesea
Elisabetei si, ntro
anumita
826

masura, i impunea vederile sale. Iesit

din rndurile clasei mijlocii, o
cunostea la perfectie si ideile lui erau pe
placul clasei sale. Daca Marea
Britanie este astazi o natiune, daca
Anglia este o tara protestanta, o tara
comerciala, daca se poate lauda cu o
anumita continuitate, nu att a
institutiilor ct a denumirilor lor, ea
datoreaza aceste trasaturi lui
William Cecil mai mult dect oricarui
alt barbat de stat". La urcarea pe
tron a Elisabetei, el i arata mai nti o
mare nencredere, avnd prea
putin respect fata de autoritatea unei
femei. ndrazni sai
dezaprobe pe
ambasadorii care i se adresau ei. ncet,
ncet ncepu sa cunoasca ciudata
si profunda ntelepciune a reginei.
Sfrsira prin a forma o echipa care se
ntelegea de minune si la care se
alaturara barbati ca gravul secretar de
827

stat Walsingham, mai aprig protestant

dect Cecil si care dorea mai
nti slava Domnului, apoi mntuirea
reginei". Lui Burghley ia
spus
odata Elisabeta: Parerea mea despre
dumneavoastra e ca veti fi
credincios statului." Se arata astfel o
buna cunoscatoare a oamenilor,
ceea ce intra n rolul sau de femeie.
Att de strns uniti devenira
suverana si ministrul, nct sa
putut spune despre Elisabeta ca era si
barbat si femeie n acelasi timp: Cecil si
ea nsasi.
VI. n inima ei, a fost ea oare catolica
sau protestanta? Multi cred ca
172 Thomas Babington Macaulay
(18001859)
istoric
englez liberal

828

era pagna sau, cel putin, sceptica.

Crescuta n protestantism, ea nu
sovaise mai mult dect Cecil, pe vremea
surorii sale Maria, sasi
salveze
viata jucnd comedia unei convertiri.
Era fara ndoiala religioasa ntrun
mod filozofic, n maniera lui Erasm. n
momentul urcarii pe tron sa
rugat lui Dumnezeu so
nvredniceasca sa guverneze fara
varsare de
snge. Na
reusit, dar a facut tot ce ia
stat n putinta. A fost totdeauna
mndra de loialismul supusilor sai
catolici. Zarind ntro
zi, n multime,
un batrn care striga: Vivat regina!
Honni soit qui mal y pense" 173, ea l
arata ncntata ambasadorului Spaniei:
Omul acesta de treaba e un

829

preot al vechii religii". Prudenta, i

respingea pe calugarii care veneau n
ntmpinarea ei cu lumnari: Luati
tortele de aici, se vede destul de
bine", dar a pastrat totdeauna un
crucifix n propria sa capela sii
nchise gura, cu asprime, unui
predicator protestant care ndrazni
sodezaprobe.
n religie, ca si n politica, ea tergiversa,
cauta o credinta
mijlocie, cultiva compromisul. La
nceputul domniei sale, Cecil i
impusentoarcerea la
nationalcatolicismul
lui Henric al VIIIlea.
n 1559 parlamentul
vota, pentru a doua oara, Actul de
suprematie, care abolea
puterea papala, si Actul de
uniformizare, care impunea tuturor
parohiilor
engleze cartea de rugaciuni si slujba n
limba vorbita de popor.
830

n virtutea acestor acte, oricine favoriza

autoritatea spirituala a
papei devenea pasibil de confiscarea
averii. Refractarul se facea vinovat
de nalta tradare. Aceasta legislatie
introduse n limba engleza doua
cuvinte noi: recuzantii, adica acei care
refuzau sa presteze juramntul;
urmaritorii, cei care formau banda de
spioni si informatori, condusi de
Richard Topcliffe, seful serviciului
nsarcinat sai
aresteze pe papistasi si
pe puritani. Cel mai celebru urmaritor
din Warwickshire a fost Sir
Thomas Lucy, geniul rau al familiei
Shakespeare 174.
VII. n 1563 fura adoptate cele Treizeci
si noua de articole, care
trebuiau sa ramna credoul
anglicanilor. Protestantismul lor
moderat
831

coincidea aproape cu dorintele natiunii.

Cardinalul Bentivoglio, descriind
situatia religiilor n Anglia sub domnia
de atunci, aprecia ca aproximativ
a treizecea parte a natiunii era formata
din catolici zelosi, dar ca patru
cincimi din ea ar redeveni catolici fara
scrupule daca sar
restabili
legalmente catolicismul, desi erau
incapabili sa se revolte daca nu
serestabilea. n fapt, cnd coroana si
parlamentul restabilira
173 Sa fie de rusine cel ce se gndeste
la rele deviza
a Ordinului jaretierei, cea mai
nalta decoratie britanica, instituita de
regele Eduard al IIIlea
n 1350.
174 Traditiile, nu tocmai sigure, despre
viata lui Shakespeare pretind ca acesta
ar fi

832

braconat, n tinerete, pe terenurile de

vnatoare ale lui Sir Thomas Lucy si ca,
persecutat
de acesta, ar fi fost obligat sa fuga din
orasul natal, StratfordonAvon,
mbratisnd cariera de actor ambulant.
Un malitios joc de cuvinte n actul I,
scena I,
din Nevestele vesele din Windsor",
brodat pe confuzia interlocutorilor ntre
luce (stiuca)
si louse (paduche), pare sa indice ca
ntradevar,
dintrun
motiv sau altul, Shakespeare
a fost n conflict cu acest nobil.

833

anglicanismul, din opt mii de preoti,

sapte mii au acceptat schimbarea,
cu toate ca doua mii dintre cei mai
ferventi protestanti fusesera alungati
sub domnia reginei Maria. Supunerea
aceasta dovedea nu ca englezii ar
fi fost nereligiosi, ci ca multi dintre ei
doreau sa se pastreze ceremoniile
catolice suprimnduse
n acelasi timp folosirea limbii latine si
dominatia
papei. Cu exceptia situatiei din cteva
familii, putin numeroase, de
catolici ferventi, devotamentul catre
suveran era mai presus dect
sentimentul religios. La nceputul
domniei criptocatolicii
nu fura de loc
tulburati. Li se cerea numai sa
participe la slujba anglicana;
dacalipseau, trebuiau sa plateasca o
amenda de doisprezece penny. n

834

numeroase domenii se tinea ascuns

cte un preot care traia ntro
ncapere scobita n grosimea vreunui
zid si care citea liturghia n secret
pentru toti catolicii din vecinatate.
Taranii si servitorii erau complici. Si
ei regretau vremea fratilor cnd
patruzeci de oua se vindeau cu un
penny si cnd un oboroc de gru din cel
mai bun costa paisprezece
penny". Daca Elisabeta ar fi fost
atotputernica, sar
fi statornicit o
relativa toleranta. Avea la curtea ei
criptocatolici
si nu le cerea dect o
supunere aparenta. Ea nu voia nici
inchizitia protestanta, nici tortura
pentru sondarea constiintelor. Dar
ministrii ei, mai sectari dect regina,
poruncira condamnarea la nchisoare a
refractarilor. Totusi, n timpul
primului deceniu al domniei, nu a
existat nici o condamnare la moarte.
835

n unele biserici preotii continuau sa

poarte stihar alb, sa cnte la orga,
sa celebreze casatorii cu verighete.
Aproape pretutindeni se pastrau
vitraliile romane ca sa se evite
cheltuielile; erau nlocuite cu geamuri
simple abia cnd se spargeau. Spiritul
de economie si nepasarea si
dadeau mna pentru a impune
asemenea compromisuri.
VIII. Trei fapte iau
ngaduit lui Cecil si mai ales lui
Walsingham sa
se arate mai severi si sa forteze mna
Elisabetei. Primul a fost noaptea
sfntului Bartolomeu din Franta175; al
doilea, o bula de excomunicare a
reginei, lansata de papa Pius al Vlea,
ntrun
moment foarte inoportun;
al treilea, nfiintarea n strainatate a
unor seminarii, ca acela de la
836

Douai, destinate sa pregateasca

recucerirea Angliei de catre catolicism.
A excomunica pe suverana nsemna a
dezlega pe supusii catolici de
fidelitatea fata de ea, mergnduse
pna acolo nct se spunea ca papaar fi
iertat bucuros pe cel care ar fi
asasinato
pe Elisabeta. n decembrie
1580 secretarul de stat pontifical dadu
un raspuns ambiguu si suspect
la o ntrebare pusa n numele unor
iezuiti englezi: Deoarece aceasta
femeie pacatoasa este pricina pierderii
pentru credinta a attor milioane
de suflete, nu ncape nici o ndoiala ca
acel care o va trimite pe lumea
cealalta, cu pioasa intentie de al
sluji pe Domnul, nu numai ca nu
vapacatui, dar va dobndi si merite".
ncepnd din 1570 au fost executati

837

175 Masacrarea hughenotilor

(calvinistilor) francezi la Paris, la 24
august 1572 (Sf.
Bartolomeu, n calendarul catolic).

838

n Anglia preoti catolici, precum si laici,

dar nu pentru erezie, ci pentru
nalta tradare. Multi dintre cei care au
fost astfel spnzurati sau
sfrtecati, n cursul unor ngrozitoare
ceremonii n care trupurile
nsngerate ale oamenilor spnzurati
erau scoase din streang, taiate n
bucati si apoi aruncate ntrun
cazan cu catran clocotind, fusesera
nevinovati sau chiar niste sfinti. Astfel a
fost cazul nobilului iezuit
Campion, despre care nsusi Burghley a
trebuit sa marturiseasca ca era
un giuvaer al Angliei" si a carui
singura crima a fost ca a umblat
deghizat din casa n casa predicnd si
celebrnd liturghia. El a murit
spunnd ca se roaga pentru regina.
Pentru care regina?", tipau
spectatorii. Pentru Elisabeta, regina
voastra si regina mea, careia i

839

doresc domnie lunga si linistita si toata

prosperitatea". Astfel, desi
Elisabeta era nclinata spre clementa,
numarul victimelor fanatismului a
fost sub domnia sa tot att de mare ca
si sub domnia reginei Maria.
Consiliul ei a poruncit executarea a o
suta patruzeci si sapte de preoti, a
patruzeci si sapte de gentilomi, a unui
mare numar de oameni din popor
si chiar a unor femei. Acei care nau
pierit nu nseamna ca nau
fost
prigoniti. Tatal lui Shakespeare, John
Shakespeare, este unul din
exemple, deoarece era catolic176, si
textul testamentului sau nui
dect
traducerea unui formular adus din
Roma de Campion si recomandat
preotilor iezuiti de catre cardinalul
arhiepiscop al Milanului.

840

IX. Geneva nu era mai bine tratata

dect Roma si calvinismul care
sa
raspndit atunci n Anglia, unde a dat
nastere puritanismului, na
fost mai putin suspect dect
catolicismul. Puritanii ar fi vrut sa
stearga
ultimele vestigii ale ceremonialului
roman si sa suprime toate ierarhiile
care aminteau de Babilon". Ei nui
recunosteau pe episcopii anglicani,
faceau parada de marea lor aversiune
fata de vicii si de admirabilul zel
pentru religie. Ei doreau sa
reorganizeze statul inspirnduse
numai din
Biblie si sa impuna guvernarea Angliei
de catre Patriarhii bisericii".
Daca ar fi putut, ar fi restabilit toate
legile lui Moise, inclusiv aceea a
talionului, ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte", precum si pedeapsa cu
841

moartea pentru hula, sperjur,

nerespectarea sabatului, adulter si
depravare. Puritanismul acesta fanatic
nelinistea pe regina, pe episcopi
si pe cei mai rezonabili dintre
credinciosi, dar puritanismul
moderatcstiga aderenti. n zadar
episcopii propusera, n parlamentul din
1593,
sa se ia masuri riguroase mpotriva
puritanilor; legea nu fu votata.
176 Lucrul nu e sigur si nici
argumentul invocat nu e peremptoriu,
fiindca asemenea
formulare de testament puteau fi
folosite de oricine. Sigur este ca n 1592
John
Shakespeare figureaza pe o lista de
persoane care nu merg lunar la
biserica, potrivit
legilor maiestatii sale", si ca de la acest
amanunt a plecat supozitia ca ar fi fost
catolic
842

sau puritan. Dar trebuie avut n vedere

si faptul ca n aceeasi lista e indicat si
motivul
"de teama sa nu fie arestat pentru
datorii". Sa
obiectat nsa ca acest motiv ar fi fost
trecut din bunavointa cuiva, pentru a
nul
expune pe batrnul John consecintelor
mult
mai grave pe care lear
fi avut constatarea lipsei sale
nemotivate de la slujba religioasa.

843

Acestia sunt ntradevar

oamenii Domnului spuneau
oratorii. Sunt
sincerii si adevaratii sai profeti". Dar
Elisabeta avea un asemenea
prestigiu ca nici macar profetii acestia
nu puteau sa il
umbreasca;
pioasa lor demagogie avea sa devina
mai periculoasa pentru urmasii ei.
IX
ELISABETA SI MAREA
I. Cnd navigatorii europeni, n
stradania lor de a ajunge, n pofida
barierei musulmane, la mirodeniile,
parfumurile si giuvaerele Orientului,
descoperira teritoriile situate dincolo de
Atlantic, putine natiuni pareau
n stare sa participe la cucerirea lor.
Italia trebuia sa apere Mediterana
844

mpotriva turcilor; Franta era sfsiata

de razboaiele religioase; Anglia
avea mare nevoie de navele sale pentru
propriile coaste. Numai Spania si
Portugalia si disputara noile
continente. Cele doua puteri catolice
acceptara
arbitrajul papei Alexandru al VIlea.
Care putea fi frontiera justa
ntre acele ntinderi necunoscute? Papa
trase pur si simplu pe harta
lumii o linie de la un pol la altul. Linie
dreapta, daca pamntul era plat,
un cerc mare, daca pamntul era o
sfera. Oricum ar fi, toate ntinderile
descoperite la vest de aceasta linie vor fi
spaniole, cele de la estportugheze.
nsemna ca Portugalia sa primeasca
Africa si India, iar
Spania toata America de Sud, n afara
de Brazilia. Portugalia si construi,
asadar, un imperiu de la Golful Persic
pna n Malaezia, si caracele177
845

ncarcate cu tamie nmiresmara portul

Lisabonei.
Iar n cei
priveste pe spanioli, ei descoperisera ca
ntre Europa si
India exista un continent fara moschee,
fara bazare, fara arabi si fara indieni,
dar unde se dezvoltasera odinioara
uluitoare civilizatii, n care
minele de aur, de argint si de rubine
faceau sa curga valuri de bogatie si
unde imperii ca acela al lui Montezuma
n Mexic, ca acela al incasilor n
Peru adunasera comori prost pazite de
popoare prost narmate. Curnd
galioane178 ncarcate cu aur
strabatura oceanul si bogatia regilor
Spaniei
crescu n mod fabulos.
II. Sub guvernarea Mariei Tudor,
posesiunile lui Filip al IIlea
nu
846

puteau fi dect respectate. Dar acestea

cuprindeau toata lumea. Prin
provinciile sale italiene, regele Spaniei
era stapnul Mediteranei, prin
provinciile burgunde stapnea comertul
flamand si gura Rinului, prin
coloniile sale americane cele
mai bogate mine de aur si argint de pe
177 Nave mari, nguste si nalte,
utilizate pna pe la sfrsitul secolului al
XVIlea
(n
limba araba Karrka).
178 Nava mare, narmata, adaptata
special pentru transportul de
ncarcaturi pretioase
din America n Spania

847

glob. Puterea sa financiara si

comerciala parea invincibila.
Comerciantilor
englezi, siliti sa adulmece de la distanta
uimitorul festin al regilor
catolici, nu le ramnea dect o
speranta. Deoarece Spania descoperise
o
trecere prin sudvest
si Portugalia o trecere prin sudest
spre India, poate
ca mai exista si o trecere prin nordest
sau nordvest.
Multa vreme au
cautato
navigatorii englezi. Chancellor o porni
spre nordest
si nu
descoperi dect drumul spre Moscova;
Frobisher o porni spre nordvest
si se lovi de obstacolul banchizei polare.

848

III. Daca suveranii englezi nu

ndrazneau sa rupa cu redutabila
Spanie,
daca Elisabeta nsasi cerea ca n mod
oficial nici un act de ostilitate
sa nu se comita mpotriva coloniilor
spaniole, negustorii englezi nu aveau
nici un motiv sa respecte acordurile
care i excludeau din cele mai bogate
regiuni ale lumii.
Pirateria engleza era celebra nca de
prin secolul al XVlea;
n secolul
al XVIlea
ea atinse proportii patriotice". Limita
dintre comert si piraterie
era vag stabilita. Unele forme de
piraterie erau legale. Un capitan
care fusese pradat de un vas strain
primea scrisori de recunoastere",
carel
autorizau sa se despagubeasca de la
oricare alt vas de aceeasi
849

nationalitate. Chiar si curtile straine

admiteau aceste scrisori de
recunoastere"
si tratau ca negustori pe posesorii lor,
n loc sai
spnzure ca
pirati. Marinarii englezi, proprietari ai
unor nave narmate cu tunuri, si
faceau o meserie vadita din jefuirea
corabiilor portugheze care se napoiau
din India. Altii organizau raiduri
profitabile n coloniile spaniole, unde
intrau n concurenta cu corsarii
francezi, care aveau o mare experienta
n astfel de ndeletniciri.
IV. John Hawkins, fiul unui armator din
Plymouth, ncerca primul
sa substituie pirateriei un comert
regulat cu coloniile spaniole. Negustor
si, deopotriva, marinar, luase parte din
adolescenta la expeditii pe
coastele Guineei si nvatase arta de ai
rapi pe negri, pe carei
850

vindeaapoi la un pret bun n Insulele

Canare. n 1562, lucrnd pe cont
propriu,
furase un lot ntreg de sclavi pe care ia
schimbat n coloniile spaniole pe
ghimbir si zahar. Prima sa calatorie
facuse din el omul cel mai bogat din
Plymouth, a doua omul
cel mai bogat din Anglia". La a treia
calatorieintra n portul spaniol
SanJuan
de Ulloa, ca sa se aprovizioneze. n timp
ce se afla acolo, sosi si flota spaniola.
Hawkins nu era n stare sa lupte;
ncerca sa ajunga la o tranzactie, dar fu
tratat ca inamic de viceregele
spaniol. La ntoarcere sa
dus sa se plnga reginei. Elisabeta
declara solemn
n Consiliul sau ca Hawkins fusese n
culpa, ca posesiunile spaniole
trebuiau respectate si ca marinarii care
vor calca tratatele o vor face pe
851

riscul lor. Dupa care l angaja pe

vinovat n serviciul sau, aducndui
mari elogii sil
facu vistiernicul flotei, careia el i aduse
experienta sa. Dar
cu siguranta ca Spania siar
fi pastrat mult timp stapnirea asupra
marii

852

daca Francis Drake nu ar fi nfruntato.

V. Francis Drake era pe atunci

marinarul legendar, ndraznet pna
la temeritate, n stare sa condamne la
moarte pe unul din locotenentii sai
daca o cerea disciplina de bord si sa
petreaca prieteneste cu condamnatul
ultimele ore nainte de al
spnzura, adorat de echipajul lui n
pofida
severitatii sale si, curnd, idolul Angliei.
Hawkins ncercase fara succes
sa faca comert legal cu coloniile
spaniole; Drake, fara sa stea mult pe
gnduri, trecu la mijloace ilegale. Cu
doua corabii si cincizeci de oameni
ataca cele mai puternice orase
fortificate ale spaniolilor si se ntoarse
la
Plymouth cu mica sa nava ncarcata de
aur, ntro
853

duminica, tocmai n
timpul predicii. Marinarii din Plymouth
nu mai putura sta locului si
iesira din biserica sa afle noutati. Drake
debarcase pe istmul Darien,
atacase convoiul de catri care aduceau
aur din Peru si, punndui
pe
fuga pe nsotitori, capturase pretioasa
ncarcatura. Aventura o ncnta,
n taina, pe Elisabeta. n 1577 Drake se
mbarca pe Golden Hind pentru
o lunga calatorie, n cursul careia si
propunea sa faca nconjurul lumii
prin strmtoarea Magellan si prin India.
Expeditia era ntreprinsa pe
cheltuiala comuna a mai multor
asociati, printre care Elisabeta nsasi,
care n mod oficial continua sa
dezaprobe atacurile acestea n timp de
pace si mpotriva unei puteri amice, dar
care nu era mai putin apriga n
a cere, la ntoarcere, partea ei din
prada.
854

VI. De asta data mica flota a lui Drake

era narmata cu cteva
tunuri si numara cteva sute de
oameni. El considera ca era destul
pentru a ataca insule si porturi n care
Spania nu avea mai mult dect o
singura fortareata. Sosirea flotilei lui
Drake i lua prin surprindere pe
guvernatorii spanioli. Englezii cereau
un pret de rascumparare a
orasului, daca nu, i dadeau foc. Dar
acestea nu erau dect profituri
accesorii; adevaratul scop al lui Drake
era sa dea peste flota care aducean
fiecare an din Eldorado ncarcaturi de
aur si argint. ntre Lima si
Panama, un indian care vslea ntrun
golf si care era incapabil sa
distinga un spaniol de un englez, l lua
pe Drake drept un stapn de al
sau sil
pilota spre un golfulet unde ancorase
galera principala, ncarcata
855

toata cu aur. Drake nu avu altceva de

facut dect sa transbordeze lazile.
Apoi, traversnd Oceanul Indian si
ocolind Capul Bunei Sperante, se
ntoarse n Anglia n 1580, cu o
ncarcatura n valoare de trei sute
douazeci si sase de mii cinci sute
optzeci de livre (aproximativ patru sute
de milioane de franci n moneda
noastra*). Elisabeta lua o buna parte
din
prada, ceilalti asociati primind, dupa
cum se spune, un procent de 47%
la capitalurile ncredintate lui Drake.
Acesta, suprancarcat de captura
*
Unii autori dau o cifra diferita, dar
pe noi ne intereseaza numai de ce ordin
e suma
respectiva. n.
a

856

spaniola, trecnd prin fata Cartagenei,

naltase steagul Sfntului
Gheorghe180.
VII. Cnd se afla n Spania de aceasta
isprava, se dezlantui o furie
nemarginita mpotriva marinarilor
acestei Jezabel a Nordului"181.
Ambasadorul Spaniei la Londra fu
nsarcinat sa protesteze. Elisabeta
raspunse ca nu stia nimic de cele
ntmplate si ca ar fi, desigur, ultima
sa tolereze asemenea atacuri
nerusinate mpotriva posesiunilor
fratelui
sau preaiubit.
n timpul acesta Hawkins pregatea flota
de lupta si regina nsarcina
pe cel mai priceput financiar al ei, sir
Thomas Gresham, sa cumpere
arme la Anvers si tunuri la Malines.
Fara ndoiala ca se simtea bine

857

pregatita cnd l duse pe ambasadorul

Spaniei pe bordul navei lui Drake
sii
spuse cu asprime acestuia ca spaniolii
l considera un pirat, dupa
care, poruncindui
sa ngenuncheze pe punte, i dadu
acolada cu o calma
maiestate si ncheie: Ridicativa,
sir Francis". Razboiul dintre Spania
siAnglia deveni inevitabil. n Spania
inchizitia a fost nsarcinata sa judece
ca eretici pe marinarii englezi facuti
prizonieri. Sir Francis Drake, n
fruntea unei flote regale, pustii coloniile
spaniole si afirma dreptul
marinarilor englezi la libertatea marilor
si a cultului. Filip dadu ordin sa
se pregateasca o mare armada la Cadix
pentru a ataca Anglia. Drake, cu
o cutezanta nemaipomenita, facu
nconjurul Spaniei, patrunse n portul
858

fortificat si distruse cu lovituri de tun

cele mai frumoase galere de razboi.
n cteva minute, galera (sau crucisator
cu vsle), care de mii de ani
domina Mediterana, se vazu
condamnata n favoarea corabiei cu
pnze.
VIII. Filip al IIlea
nu era lipsit de tenacitate si, cu toate
pagubele
pricinuite de Drake la Cadix, reconstitui
armada, care fu gata de lupta n
1588. Planul spaniolilor era maret si
ingenios. Ducele de Parma,
comandantul trupelor spaniole din
Tarile de Jos, trebuia sa pregateasca
un corp de debarcare de treizeci de mii
de oameni si salupe pentru
transportarea acestor soldati n Anglia.
Dar o pedestrime ambarcata pe
salupe fiind fara aparare, trebuia ca
vasele de razboi sosite din Spania sa
se nsiruie la punctul de trecere, gata
sa opreasca orice bastimentinamic. n
859

fruntea armadei care aducea din

Spania alti treizeci de mii de
soldati se afla ducele de MedinaSidonia,
mare senior, mare ostas, dar
care habar nu avea cum sa se descurce
pe mare. Flota engleza era
comandata de lordul Howard, care avea
sub ordinele sale pe Hawkins,
Drake si Frobisher; ea se compunea din
treizeci si patru de nave de
razboi construite pentru Elisabeta de
catre Hawkins, tot att de puternic
180 Faptul sa
petrecut n 1586, n fata portului
Cartagena din America de Sud (azi n
Columbia). Sfntul Gheorghe este
patronul Angliei.
181 Figura biblica, regina idolatra si
tirana (Cartea regilor, I, 16, 1819,
21 si II, 9).

860

narmate ca acelea ale lui Henric al

VIIIlea,
dar mai lungi si mai joase, si
o suta cincizeci de vase comerciale
furnizate de porturi. Marea flota
spaniola sosi n fata Plymouthului
ntro
formatie asemanatoare cu a
unei armate de uscat. Ducele de
MedinaSidonia
avea intentia sa
transforme, dupa uzul de atunci, lupta
navala ntro
lupta de
pedestrime. Ancorele cu gheare se si
pregatisera pentru abordaj si
invincibila pedestrime spaniola era
masata pe castele" cnd vazura flota
engleza plasnduse
ntro
formatiune neasteptata. Corabiile lui
Drake si
861

ale lui Hawkins defilau n sir indian, la

o asemenea distanta ca nici o
arma nu putea sa le atinga. Si atunci
ncepu tragedia. Englezii
deschisera focul, si MedinaSidonia,
disperat, dar neputincios, constata
ca bataia tunurilor engleze le permitea
sai
bombardeze fara ca el sa
poata riposta. Nu avea alta solutie dect
sa ntrerupa lupta, ceea ce facu
ct putu mai bine, apropiinduse
de Tarile de Jos si de ducele de Parma.
Reusi sa se ndeparteze fara pierderi
prea mari. Batalia nu fusese
decisiva pentru ca flota engleza nu avea
suficiente munitii. O invazie a
Angliei de catre spaniolii din Tarile de
Jos era nca posibila.
IX. Parma nu era pregatit sii
ceru lui MedinaSidonia
un ragaz de
cincisprezece zile. ndata ce amiralii
englezi vazura flota spaniola
862

ancorata la Calais, o atacara cu

ambarcatii incendiare ncarcate cu
pulbere si catran. Spaniolii, pentru a
scapa de acest nou pericol, taiara
ancablurile si se ndreptara spre Marea
Nordului. Acolo tunurile
englezesti avariara multe corabii. Mai
interveni si o furtuna. Spre ce tari
trebuiau sa navigheze acum? Spre
Suedia? Scotia? Irlanda? Ducele alese
Irlanda, tara catolica, unde spera sa
poata debarca, si ncerca sa
ocoleasca nordul Scotiei. Daca ar fi fost
marinar, siar
fi dat seama ca
vasele sale nu erau n stare sa
ntreprinda acest dificil periplu. La
bordul
multora dintre vase nu mai era apa
potabila. Curnd dezordinea lua
proportiile
unui dezastru. mprastiata de vnt,
jefuita de riverani, flota care
863

cu opt zile nainte fusese splendida

armada se vazu la discretia valurilor
si a stncilor. Din o suta cincizeci de
vase, numai vreo cincizeci se
ntoarsera n Spania. Din cei treizeci de
mii de soldati, zece mii pierisera
n naufragii, fara a mai pune la
socoteala pe cei care murisera loviti de
ghiulele sau de boli. Spania pierduse
suprematia pe mare.
X. Aceasta victorie navala, care ne
apare astazi ca primul semn al
puterii engleze, fu departe de a conta n
ochii contemporanilor ca o
victorie decisiva. Cu toata nfrngerea
armadei, Spania ramnea cea mai
puternica din Europa, iar Anglia o
insulita fara armata. Franta, sfsiata
de razboaiele religioase, deveni cmpul
de batalie dintre acesti luptatori
inegali, Elisabeta aparndui
pe hughenotii francezi, Filip aliinduse
cu
864

liga catolica. Pedestrimea spaniola

ocupa Calais. Armatele protestante
fura nvinse. Englezii ncercara o noua
expeditie pe mare spre Cadix si

865

continuara sa hartuiasca pe
comerciantii spanioli din Azore si pna
n
Antile. Dar Filip, n cel
privea, puse pe picioare o noua armada
si invada
cu succes Irlanda. Anglia anului 1588
cunoscuse exaltarea provocata de
acel sentiment al triumfului patriotic,
usor perceptibil n teatrul istoric al
lui Shakespeare; n ultimii ani ai
domniei, cnd o armata engleza fusese
nvinsa de rebelii irlandezi si cnd
Spania ocupa porturile de la Canalul
Mnecii, se raspndi pesimismul. Astfel
dramele lui Shakespeare
reflectau pasiunile spectatorilor, si
melancolia lui Hamlet era, pe la
sfrsitul secolului al XVIlea,
un sentiment mult mai frecvent printre
englezi dect sar
putea crede.

866

XI. Ar fi un neadevar sa se spuna ca pe

vremea Elisabetei sau
pus
primele baze ale unui imperiu britanic.
Terra Nova, unde se duceau de
multa vreme pescarii englezi, a fost
ocupata n 1583, dar n mod
provizoriu. Unul dintre favoritii
Elisabetei, care a fost si unul dintre cei
mai nvatati barbati ai regatului, sir
Walter Raleigh, sia
cheltuit o mare
parte a averii ncercnd sa ntemeieze
pe coastele Americii de Nord o
colonie, careia regina nsasi ia
pus numele de Virginia. Dar grupul de
colonisti pe care ia
lasat acolo n cursul expeditiei din 1587
(optzeci si
noua de barbati, saptesprezece femei)
na
mai fost gasit doi ani mai
trziu, cnd sa
867

trimis acolo o expeditie de

reaprovizionare. Se crede ca
un slujitor al lui Raleigh a introdus n
Anglia tutunul si cartoful. Raleigh
a fost unul dintre primii europeni care a
fumat. El a lansat aceasta moda
noua, oferind prietenilor sai pipe mici
argintate. n timpul domniilor
urmatoare, impozitul pe tutun a produs
cinci mii de livre n 1619, opt
mii trei sute patruzeci de livre n 1623,
socotinduse
sase silingi si optpenny de fiecare livra
de tutun importat. n secolul al XVIlea
sau
dezvoltat marile companii, societati pe
actiuni care obtineau monopolul
comertului n anumite tari. Am vorbit
mai nainte de Merchant
Adventurers care controlau mai ales
comertul pe fluviile germane, Rinul
si Elba. O alta companie comerciala se
ocupa de comertul pe Baltica.
868

Compania moscovita avea monopolul

comertului cu Rusia, Armenia,
Persia si Caspica. O companie a
Levantului exploata Turcia. Tocmai pe
la
sfrsitul domniei Elisabetei, n 1600, fu
fondata East India Company,
singura care avea dreptul sa faca negot
cu insulele si porturile din Asia,
Africa si America, de la Capul Bunei
Sperante pna la strmtoarea Magellan.
Aceasta societate avea sa intre n
rivalitate militara cu portughezii
si olandezii. Mult mai mult snge sa
varsat n legatura cu cuisoarele
dect n luptele dinastice", scrie Thorold
Rogers. Sistemul marilor
companii, care strneau n acelasi timp
dorinta de cucerire si aviditatea
comerciala, era, dintre toate formele de
colonizare, cea mai periculoasa
pentru indigeni si cea mai putin
controlabila pentru guvernamntul
national.
869

870

X
ELISABETA SI MARIA STUART

I. Dupa esecul lui Eduard I, Scotia

reusise sa ramna independenta
fata de regii englezi. Brutala,
nedisciplinata, nobilimea scotiana
ramnea
cu totul feudala. La putere era dinastia
regilor Stuarti, care descindeau,
prin Robert the Stewart, din familia
Bruce. Aceasta dinastie se sprijinea
pe biserica catolica si pe alianta cu
Franta, ceea ce nu putea sa nu
nelinisteasca Anglia. Stuartii, tot att
de cultivati ca si dinastia
Tudorilor, interesati de teologie, de
poezie, de arhitectura si chiar de
farmacie, nu ascundeau sub aceasta
stralucitoare aparenta un bunsimt
realist, ca verii lor din Anglia. Henric al
VIIlea
871

al Angliei i daduse n
casatorie lui Iacob al IVlea
Stuart pe fiica sa Margareta. Nu va
temeti lau
ntrebat sfetnicii sai ca
prin aceasta casatorie coroana Angliei
vancapea n minile unui scotian? n
cazul acesta raspunse
el Scotia
va fi anexata Angliei". Margareta Tudor
a dat nastere lui Iacob al Vlea
Stuart, si din casatoria lui Iacob al Vlea
cu franceza Maria de Guise sa
nascut Maria Stuart, care a venit pe
lume putin timp naintea mortii
tatalui sau, trezinduse,
nca din leagan, regina unui popor
crncen.
Mamasa,
Guise, regenta Scotiei, o crescuse n
Franta, unde devenise o
tnara cu obrazul prelung si palid, ai
carei ochi frumosi i placura
872

delfinului Francisc. Abia se casatorisera

cnd socrul ei, Henric al IIlea,
muri, astfel ca Maria Stuart, regina
Scotiei, se vazu si regina Frantei. Or,
ea era, ca ruda de snge a dinastiei
Tudor, cea mai apropiata
mostenitoare a tronului Angliei si
poate chiar regina Angliei,
dacaElisabeta era considerata bastarda.
si poate imagina oricine importanta
pe care o dadea ntreaga Europa
faptelor si sentimentelor acestei tinere
femei, suverana peste trei regate. n
1560, sotul ei, tuberculos, muri de o
boala de urechi; factiunea Guise pierdu
n Franta toata puterea si Maria
Stuart trebui sa se ntoarca n Scotia.
II. Ea trebuia sa domneasca peste o
tara foarte putin facuta ca so
primeasca. Noua religie reformata
exercitase o atractie imediata si
asupra poporului scotian, caruia, sarac
si sobru, nui
placuse niciodata
873

modul de viata feudal al episcopilor

catolici, si asupra nobililor scotieni,
care, ademeniti de pilda englezilor,
rvneau sa prade manastirile. O serie
de revolutii si contrarevolutii religioase
se terminase, gratie sprijinului
Elisabetei, prin victoria partidei
protestante, a Congregatiei Domnului,
asociatie semipolitica, semireligioasa, n
care erau reprezentati poporul,
biserica si nobilii, acestia din urma
facndusi
jocul sub titlul de lorzi ai
congregatiei. Cardinalul182 fusese
mutilat si aruncat pe fereastra din
182 David Beaton (sau Beatoun, sau
Bethune) cardinal
si arhiepiscop primat de SaintAndrews,
a fost ucis n 1546

874

palatul sau din SaintAndrews.

Un juramnt solemn, sau covenant,

prestat si respectat cu
seriozitatea caracteristica acestei
semintii, legase ntre ei si cu Dumnezeu
pe toti protestantii Scotiei. Adevaratul
stapn al Scotiei era, pe vremea
rentoarcerii Mariei Stuart (1561), un
pastor, John Knox, om redutabil
prin forta si ngustimea credintei sale si
a carui bolovanoasa elocventa
biblica placea compatriotilor sai. Knox
fusese preot catolic, apoi anglican.
El este acela care la
constrns pe Cranmer sa suprime
ngenuncherea n
Prayer Book, editia a doua. Dupa
moartea cardinalului a fost facut
prizonier
la castelul din SaintAndrews
de catre trupele franceze trimise n
875

ajutorul acestuia si a stat nouasprezece

luni pe galerele regelui Frantei.
Pe vremea Mariei Tudor traise la Geneva
si fusese cucerit pe deantregul
de doctrina calvinista. Ca si Calvin,
Knox credea n predestinatie; el
gndea ca adevarul religios trebuie
cautat numai n scripturi, fara
amestecul nici unei dogme introduse de
oameni; cultul trebuia sa fie
auster, fara pompa si fara icoane;
institutia calvinista Patriarhii
bisericii" trebuia sa nlocuiasca pe
episcopi si arhiepiscopi; n fine, ca el,
John Knox, era unul din alesi si
inspirat direct de Dumnezeu.
Convingndui
de toate acestea pe scotieni, facuse din
Kirka
scotiana o
biserica presbiteriana, fara ierarhie, cu
totul democratica. n fiecare
parohie credinciosii si numeau pastorii
lor si, n adunarile generale ale
876

bisericii, pastorii si lairdii183

laici sedeau alaturi. Alianta dintre
squires si
oraseni n vederea controlului asupra
coroanei, alianta care n Anglia se
ncarnase n parlament, lua n Scotia
forma unei adunari ecleziastice.
Aici biserica era statul.
III. John Knox avea mai multe motive
puternice so
urasca pe Maria
Stuart. Era catolica, si Knox strivea sub
pioasa sa furie pe femeia
cardinal", era femeie, si el scrisese n
timpul Mariei Tudor si Mariei de
Guise un pamflet mpotriva reginelor si
a regentelor: The First Blast of the
Trumpet against the monstruous
Regiment of Women 184; n sfrsit, ea
fusese regina Frantei, si Knox nu
cunoscuse din Franta dect ocnele
sale. Aflnd de moartea lui Francisc al
IIlea,
877

a spus: Dumnezeu nea

prilejuit o vesela mntuire, caci sotul
suveranei noastre a murit de o
boala de urechi, a acelor urechi surde
care nau
vrut sa auda niciodata
adevarul". n clipa cnd Maria Stuart,
ntorcnduse
n Scotia, debarca, o
ceata deasa acoperea portul. nsasi
fata cerului ne arata destul de
limpede a
spus Knox ce
ne aduce n tara femeia aceasta". Ea
aducea
tinerete, gratie, poezie; a gasit violenta,
fanatism si ura. Supusii sai o
primira mai nti cu mari demonstratii,
dar aceste demonstratii nsesi
erau facute so
sperie pe tnara femeie. Sub ferestrele
sale sau
cntat
878

toata noaptea psalmi. Pe drumul pe

care nainta cortegiul se naltasera
183 Mosieri (n Scotia).
184 ntiul sunet de trmbita mpotriva
monstruoasei guvernari a femeilor.

879

podiumuri pe care se reprezentau, n

tablouri vesele, idolatri arsi de viipentru
pacatele lor. n prima duminica, cnd
regina puse un preot sa
citeasca liturghia la palat, cucernicii
din jurul ei erau sal
ucida. Maria,
cu o rabdare surprinzatoare la o tnara
de optsprezece ani, cstiga
ncetul cu ncetul teren. Vorbea putin,
participa la lucrarile Consiliului
ocupnduse
cu un lucru de mna si, prin farmecul
ei, cucerea pe uniinobili protestanti.
Chiar si pe John Knox la
primit cu bunavointa. n
schimb, el ia
vorbit de datoria oricarui supus de a se
rascula mpotriva
unui principe nelegiuit, asa cum ne
arata Biblia ca sa
ntmplat cu Isaia

880

si Iezechia, Daniil si Nabucodonosor,

dndui
si multe alte exemple
pretioase. Ea nu ntlnise niciodata un
profet; si a ramas uluita si,
desigur, consternata.
Vad ca supusii mei ia
spus ea cu tristete va
asculta pe
dumneavoastra, si nu pe mine". El i
raspunse ca se marginea sa ceara
printului si poporului sa asculte
amndoi de Dumnezeu. Apoi i tinu o
predica cu privire la liturghie,
ceremonie care, afirma el, nu este
prevazuta n scripturi. Ea nu era
teologa, dar ia
dat un raspuns
fermecator: Daca acei pe care iam
ascultat alta data ar fi aci, var
raspunde ei". Knox pleca, urndui
sa reuseasca tot att de bine n
881

Scotia precum Debora n comunitatea

fiilor lui Israil" 185.
IV. Raporturile dintre Maria si Elisabeta
erau complexe. La
conflictele politice se adauga si gelozia
feminina. Cnd veni la Londra
Melville, ambasadorul Mariei, Elisabeta
facu tot ce ia
stat n putinta ca
sal
seduca. i vorbi n toate limbile pe care
le cunostea, cnta din lauta,
ntrebndul
daca si Maria cnta att de frumos;
dansa n fata
scotianului si spuse cai
sigura ca Maria nu dansa att de
gratios; voi sa
stie daca parul ei blond roscat nu era
mai frumos dect parul castaniu al
Mariei. Melville iesi din ncurcatura
spunnd ca Elisabeta era cea mai
882

frumoasa dintre reginele Angliei si

Maria cea mai frumoasa dintre
reginele Scotiei. Elisabeta l mai ntreba
cine era mai nalta dintre ele
doua. Maria Stuart, desigur. Atunci
spuse
Elisabeta e
prea nalta".
John Knox ar fi gasit n aceste vorbe ale
unui sef de stat argumentele
mpotriva monstruoasei guvernari a
femeilor". Dar la Elisabeta
frivolitatea nu era dect o masca
agreabila. n problema succesiunii
ramase neclintita. Ea nu putea admite
ca regina Scotiei sasi
spuna
regina Angliei, nici sa puna alaturi pe
stema ei cele doua regate, chiar
daca Maria nu lua nici o masura
pentru asi
valorifica drepturile.
O astfel de pretentie ar fi putut
submina n mod periculos loialismul
883

catolicilor englezi, si asta cu att mai

mult cu ct cea mai mare parte a
catolicilor se aflau la nord, aproape de
frontiera cu Scotia. Daca Maria sar
casatori cu un print catolic, francez sau
spaniol, Anglia se putea teme
185 Debora, profeta biblica, datorita
inspiratiei careia evreii ar fi repurtat o
victorie
asupra canaanitilor (Cartea
judecatorilor. 45).

884

de o noua Maria Tudor. n schimb, daca

Maria Stuart voia sa se lase
maritata cu un protestant englez, ales
de Elisabeta, aceasta era gata sa
declare ca, dupa moartea ei,
succesiunea i va reveni Mariei si ca o
va
sprijini cu sfaturile sale.
V. ntre cele doua regine ncepu o
corespondenta amicala, n care
Elisabeta, jucnd pe sora mai mare, o
coplesea pe varasa
cu proverbe
pline de tlc: Ocoleste tufisurile, sar
putea ca un spin sa te ntepe n
calci... Piatra cade adesea pe capul
celuia care a aruncato".
Sfaturi
banale, dar poate utile, caci Maria,
dupa ce dovedise la nceput atta
rabdare, se lasa acum n prada nervilor.
Cnd John Knox, care continua
885

so
judece cu o autoritate att de severa ca
si cum ar fi facut parte din
Consiliul Privat al lui Dumnezeu",
predica mpotriva eventualei casatorii
a reginei cu un papistas, l chema la
dnsa sii
vorbi mult si cu violenta.
Am suportat spuse
ea felul
dumneavoastra aspru de a vorbi
mpotriva mea si a unchilor mei. Am
ncercat sa va fiu pe plac prin toate
mijloacele posibile. Vam
primit ori de cte ori ati avut pofta sa
ma admonestati.
Si totusi, nu pot sa traiesc n pace cu
dumneavoastra. Jur nfata lui
Dumnezeu ca voi fi ntro
zi razbunata". n clipa aceea cuvintele i
sau
pierdut n hohote de plns si pajul abia
gasi attea batiste ctei
fura de trebuinta ca sasi
886

stearga ochii.
VI. Putine femei au dreptul la mai
multa indulgenta dect Maria
Stuart, aruncata att de tnara si fara
sfetnici credinciosi, ntro
vreme
romantioasa si brutala, printre nobili
fara scrupule si predicatoriinumani.
Curajul ei a ajutato
sa cstige n prima etapa. ndata ce
lasa
femeia din ea sa aiba prioritate fata de
suverana, ncepu sa adune greseli
peste greseli. Ca a refuzat sal
ia de barbat pe frumosul Leicester, pe
care
il
recomandase Elisabeta, era firesc;
navea
nici o pofta sa culeaga pe
fostii curtezani ai verisoarei sale si, de
altminterea, Leicester ar fi fost un
rege nepriceput. Darnley, pe carel
alese ea, era si mai nepriceput; e
887

drept ca si el descindea din familia

Tudor si trupul sau tnar nu era
lipsit de gratie, dar avea un suflet
josnic, o inima lasa, l apucau furii
subite, si Maria se plictisi de el tot att
de repede cum se ndragostise.
Maria comise atunci nebunia de asi
lua drept sfetnic un mic muzicant
italian, venit n Scotia o data cu suita
ducelui de Savoia, un anume
David Rizzio. Seniorii de la curte,
exasperati ca un parvenit e preferat
nlocul lor, jurara sa se razbune.
mpreuna cu Darnley, pusera la cale o
conspiratie pentru a se descotorosi de
Rizzio sil
ucisera chiar n fata
Mariei, pe cnd lua cina cu ea. Peste
trei luni ea dadu nastere unui baiat
care avea sa fie Iacob al VIlea
al Scotiei si Iacob I al Angliei si despre
care se spunea atunci ca e copilul lui
Rizzio. Situatia Mariei
deveneainsuportabila. l ura pe
888

barbatul sau Darnley; iubea la nebunie

pe cel
mai groaznic dintre seniorii scotieni, pe
contele de Bothwell, care o

889

violase, apoi o cucerise, si pe care toata

Scotia l dispretuia. Bothwell
pregati uciderea regelui. Oare cu
complicitatea Mariei Stuart? Lucru cert
este ca regina la
instalat pe Darnley, care era bolnav,
ntro
casa izolata
la tara, n apropierea Edinburgului, la
Kirko'Field;
ea l parasi seara; n
cursul noptii casa sari n aer, si Darnley
fu gasit mort n gradina. Nimeni
nu se ndoia de vinovatia lui Bothwell.
Or, regina, trei luni dupa uciderea
barbatului sau, se casatori cu asasinul.
Era mai mult dect putea
suporta opinia publica, chiar n secolul
al XVIlea.
Papa, Spania, Franta,
toti prietenii o parasira pe Maria. Unii
scotieni se rasculara. Dupa un

890

scurt conflict, Bothwell, destul de las,

fugi, iar Maria fu readusa la
Edinburg, ca prizoniera, de soldatii care
strigau: La rug cu trfa!". Maria
fu detronata n favoarea fiului sau Iacob
al VIlea,
istoria ei dovedind,
spunea ambasadorul venetian, ca
"treburile statului nu constituie o
meserie pentru o femeie".
VII. Ar fi fost, desigur, executata daca
Elisabeta nar
fi protejato,
spre marea desperare a lui Cecil si a lui
Walsingham, care nusi
puteau
explica politica stapnei lor dect prin
oroarea pe care o avea fata de
rebelii scotieni si prin dorinta de a nu
oferi supusilor un spectacol si
unexemplu de regina decapitata. n
sfrsit, dupa zece luni si jumatate de
891

captivitate la Loch Leven, Maria fugi

calare, n 1568, si ajunse n Anglia.
Ce avea sa faca Elisabeta? Trebuia sa
tolereze n regatul sau prezenta
unei pretendente att de periculoase?
Niciodata aceasta mare artista a
ezitarii na
sovait vreme att de ndelungata.
Consilierii sai ar fi tratato
pe Maria fara nici o mila. O cerea
ratiunea de stat. John Knox scria:
Daca nu veti lovi la radacina, ramurile
care par moarte vor nmuguri din
nou". Maria ceru ca Elisabeta sa
deschida o ancheta asupra actelor
comise de rebelii scotieni; Elisabeta
accepta, dar ordona membrilor
comisiei sa extinda ancheta si cu privire
la moartea lui Darnley, pentru
ca, spunea ea, sa nu mai apese nici o
banuiala asupra sorei sale". Niste
scrisori care dovedeau vinovatia Mariei,
faimoasele scrisori din caseta",
892

fura invocate mpotriva reginei Scotiei.

Aceasta spuse ca scrisorile erau
false. Membrii comisiei, prudenti,
declarara ca ancheta nu dovedise
nimic nici mpotriva rebelilor, nici
mpotriva Mariei. Elisabeta o retinu ca
prizoniera si nu poate fi de loc blamata,
caci nefericita regina a Scotiei
fusese si continua sa fie implicata n
toate conspiratiile. Fata de numarul
comploturilor ale caror fire lea
tinut Maria, blndetea Elisabetei
strneste admiratie. Pentru Maria
Stuart sau
rasculat catolicii din nord,
pentru ea a murit ducele de Norfolk. Ea
ncuraja att Spania ct si
Franta, pe ducele d'Alenon, ca si pe
Don Juan de Austria. Ea conspira
cu papa mpotriva Elisabetei prin
intermediul bancherilor florentini.
Camera Comunelor ceru capul ei;
Walsingham nui
spunea altfel dect
893

the bosom serpent 186. E n afara de

orice ndoiala ca Elisabeta ar fi avut
186 Sarpele adapostit la sn

894

zeci de motive serioase ca sa ordone

executarea frumoasei sale verisoare.
Dar a refuzat.
VIII. 15681587.
Frumoasa amazoana cu tenul palid
deveni o femeie
matura si bolnava; parul castaniu
ncaruntea. Maria, prizoniera, broda
lucrusoare pentru Elisabeta si,
incorijibila, complota. Elisabeta
mbatrnea; era sigur acum ca nu va
mai avea copii; problema
succesiunii devenea din ce n ce mai
grava. Dupa o att de lunga
captivitate, papa si biserica uitasera ca
Maria se facuse vinovata de
adulter, poate si de omucidere, si din
nou si puneau n ea mari
sperante. Bunii protestanti se
nelinisteau de scadenta att de
apropiata.

895

Walsingham, care o pndea pe Maria, i

intercepta regulat
corespondenta. Dupa douazeci de ani
de captivitate, ea se tinea nca de
planul ei", care nu era altceva dect
pieirea Elisabetei. Or, n 1587 parea
ca se apropie un razboi cu Spania.
Trebuia mai nti, se gndea
Walsingham, nainte de a se angaja, sa
se suprime cauzele primejdiei
dinauntru. Un agent provocator se
nsarcina so
atraga pe Maria ntro
capcana. Sa
lasat prinsa fara ezitare. Un grup de
tineri pusesera la cale
uciderea Elisabetei, seful lor trimise
Mariei o scrisoare, fireste
interceptata, n care o ncunostinta de
asasinat sii
cerea parerea.
Dusmanii Mariei asteptau plini de
neliniste raspunsul ei. Nau
fost
896

dezamagiti. Ea aproba omorul si le

dadea chiar sfaturi ucigasilor.
Walsingham triumfa. Maria fu judecata
la Fotheringay si fu gasita
vinovata n unanimitate. Camera
Comunelor ceru imediata ei executie.
Chiar si fiul ei Iacob nu uita ca moartea
Mariei i asigura tronul Angliei.
Religia mea ma
facut sa urasc ntotdeauna comportarea
ei, desi
onoarea ma obliga sai
apar viata..." Elisabeta ezita si acum.
De ce sentiment
asculta ea? Clementa reala? Groaza de
aceasta actiune? Teama
pentru propria mntuire? n cele din
urma semna ordinul de executie.
Calaul se vazu silit sa repete de trei ori
lovitura de sabie, pentru ai
taia
capul (8 februarie 1587). Tragediile din
tinerete ale Mariei Stuart
897

fusesera uitate, si n ochii catolicilor a

devenit o sfnta.
IX. Elisabeta a trait pna la saptezeci de
ani, vrsta foarte naintata
pentru acele vremuri, si pna n ultima
zi a fost sclipitoare, a dansat, a
flirtat. Burleigh187 murise naintea ei
si regina la
nlocuit cu al doilea fiu
al acestuia, cu Robert Cecil. Lui
Leicester i urmase, n gratiile batrnei
femei, ginerele acestuia, contele de
Essex. Era mladios si seducator, dar
arogant si avea un caracter ascuns.
mbatat de sentimentul tulbure pe
carel
avea regina pentru el si care cuprindea
n acelasi timp grija
materna, tandreta si senzualitate,
ncurajat si de o glorioasa expeditie la
Cadix, care facuse din el idolul
poporului englez, devenise de
nesuportat.
187 Alta grafie a numelui Burghley
898

899

Cu toate ca o trata pe regina cu o

impertinenta si o violenta
nemaipomenita,
ea l ierta ntotdeauna. si juca ultima
carte cnd ceru
comanda armatei trimisa de Elisabeta
ca sa nabuse revolta irlandeza
provocata de spanioli (1594).
n general, el se comporta ca un copil
alintat si ca un tradator,
visnd sa se ntoarca cu trupele sale la
Londra ca so
detroneze pe
suverana, trimitndui
n acelasi timp scrisori surescitate si
patimase.
Elisabeta l judeca acum cu bunsimt:
Ai avut ceai
cerut: alegerea
momentului... mai multa putere si
autoritate dect a avut cineva
vreodata"'. Cnd, parasindusi
900

postul, se ntoarse si ncerca sa

organizeze un complot pentru a o
nchide si, la nevoie, pentru a o
asasina, ea l lasa n voia soartei. Acei
care se ating de sceptrul printilor
nu merita nici o mila", spuse ea.
Frumosul Essex fu decapitat n Turn si
avu un sfrsit umil si pios.
X. Moartea lui nvalui cu o umbra de
melancolie ultimii ani ai
reginei. Ea si vopsea nca parul ntro
culoare pe care natura na
facuto
niciodata"; se acoperea de perle si
diamante, de stofe din fire de argint
si aur; mai primea omagiile
parlamentului si i promitea sa abroge
monopolurile care mbogatisera prea
multi curtezani; dadea mna sa io
sarute tuturor gentilomilor din Camera
Comunelor, pentru ca se gndea
casi
901

ia ramas bun de la ultimul sau

parlament; uneori mai dansa chiar
si o courante"188. Dar imediat se
ntindea pe perne; se apropia sfrsitul
si ea l simtea. Totusi se ncapatnase
sa refuze numirea unui succesor.
Stia ca va fi Iacob al VIlea
al Scotiei, fiul Mariei Stuart, si ca
ministrii sai
au si nceput o corespondenta cu
Edinburgul. Nu vorbea niciodata de
asta. Video et taceo fusese ntotdeauna
deviza ei. ntro
zi de ianuarie a
anului 1603 se simti mai rau, se culca,
refuza so
vada un medic, l
desemna n sfrsit pe Iacob ca urmasul
ei si, ntorcnduse
cu fata la
perete, cazu ntro
letargie din care nu se mai trezi.
XI
902

ANGLIA N EPOCA ELISABETANA

I. Trupurile elisabetanilor erau facute la
fel ca si ale noastre. Aveau
aceleasi creiere, aceleasi inimi, aceiasi
rinichi si, fara ndoiala, ncercau
cam aceleasi pasiuni ca si descendentii
lor. Dar ei deformau att de bine
linia acestor trupuri prin
curbele si unghiurile vesmintelor lor si
firescul pasiunilor prin
stralucirea metaforelor ca
multi istorici iauconsiderat
niste monstri. n special a strnit
uimire contrastul dintre
188 Dans vechi, destul de viu, la moda
n secolele XVIXVII

903

gingasia poemelor lor si cruzimea

spectacolelor, dintre luxul costumelor
si murdaria vietii lor. Dar orice epoca
ofera asemenea surprize si istoricii
viitorului nu vor ntmpina mai putine
greutati sa mpace inteligenta
savantilor si patrunderea romancierilor
nostri cu stupiditatea economiei
si salbaticia razboaielor noastre.
Ucenicii si capitanii care traversau
Tamisa ca sa vada, la Teatrul Globului,
o comedie de Shakespeare erau
aceiasi care priveau cu placere un
nenorocit de urs hartuit de o ceata de
cini sau care contemplau sngerosul
supliciu al unui tradator.
Obisnuinta ia
facut insensibili, ntocmai ca pe Essex
sau Carlisle,
barbati att de rafinati, care se
mpacau cu mirosul urt al strazilor din
Londra, asa dupa cum cutare estet al
timpurilor noastre accepta filozofia
904

politica cea mai dura si sngeroasele ei

consecinte.
II. Deoarece reginei i placea luxul, si
tara, de altfel, se mbogatea,
moda a fost pentru elisabetani un tiran
pretentios si capricios. Inventate
n Franta, turnurile la rochii se
largisera ntratt,
nct devenisera ca o
masa pe care se odihneau bratele.
Deasupra acestui vast clopot, un
corset din balene sau din otel le facea
femeilor o talie de viespe. Gulere
imense, importate din Spania, erau
ntepenite cu un fir de otel sau cu
scrobeala, inventie draceasca pe care o
introdusese n Anglia nevasta
vizitiului olandez al reginei. Cele mai
scumpe stofe, catifele, damascuri,
postavuri din fire de aur si argint erau
folosite pentru rochiile doamnelor

905

si pentru tunicile barbatilor. Marii

seniori, n divertismentele lor
mitologice,
se luau la ntrecere n ce priveste
imaginatia cu poetii, care,
adeseori, erau ei nsisi mari seniori.
Luxul si confortul patrundeau n
casele gentryei
si ale orasenilor. O doamna de rang
mare, nainte de a se
scula din pat, cerea ca pajul sai
aprinda focul n camera; nainte de a se
culca i cerea cameristei sai
ncalzeasca patul cu o sticla cu apa
calda.
La tara pretutindeni se ridicau noi
castele, n care arhitectura italiana
sembina cu goticul traditional. n
gradini, ca si n interiorul caselor se
urmarea simetria planurilor si
varietatea ornamentelor. Tisa si
merisorul
erau tunse n forma de sfere si spirale.
Limbajul cavalerilor si al doamnelor
906

era tot asa de ciudat ntortocheat ca si

arborii din gradina lor.
Euphues a lui Lyly189 fusese publicat
n 1580 si orice femeie cultivata se
falea ca este eufuistica. Placerea de a
nascoci cuvinte si anumite ntorsaturi,
betia pe care o procura rennoirea limbii
dadeau nastere unei
pretiozitati ntlnite n poeme, ca si n
vorbire si care mergea de la
fermecator la ridicol fara a fi
ntotdeauna usor sa se poata distinge
frontiera dintre ele.
III. Daca cei de la curte si cteva spirite
cultivate citeau pe sir Philip
189 John Lyly (15541606)
poet
si scriitor de factura aristocratica

907

Sydney si pe sir Thomas Wyatt, pe

Spenser, pe Marlowe 190 si sonetele lui
Shakespeare, sub aceasta suprafata
irizata continua sa circule marele
curent puritan. Biblioteca adunata de
lady Hoby, al carei catalog l avem,
se compunea mai ales din carti
religioase: Biblia si Cartea martirilor lui
Foxe constituiau baza lor solida.
Autorul cel mai citit pe vremea lui
Shakespeare era reverendul Henry
Smith"191. n afara de predici, erau
editate mai ales balade rimate asupra
evenimentelor zilei sau pamflete
religioase ca manifestele puritane
publicate sub pseudonimul Martin
Marprelate. Poemele nu gaseau prea
multi lectori, dar scriitorii elisabetani
traiau mai mult din darurile
protectorilor carora le dedicau
operele lor dect din vnzarea cartilor.
O piesa de teatru era platita cu

908

sase pna la zece livre, si un dramaturg

putin mai activ scria vreo zecepna la
douasprezece pe an. n sfrsit, se
vindeau la Londra multe opere
traduse din italiana si franceza, ca de
pilda Povestirile lui Boccaccio si
Eseurile lui Montaigne. n scrierile
autorilor straini, Spenser si
Shakespeare gaseau teme la care
adaugau, pentru a le da un farmec
specific englez, gravitatea melancolica
proprie natiunii lor, poezia sa
rustica, filozofia sa familiara si
serioasa.
IV. Sub domnia Elisabetei, teatrul a
ajuns sa ocupe n Anglia un loc
de seama n viata Londrei. nca de pe
vremea lui Henric al VIIlea
existau
trupe de comedie, dar putine teatre
permanente. Trupele acelea jucau n
curtile hanurilor sau n vestibulele
conacurilor. Cnd autoritatile din
909

City, devenite puritane, i expulzara pe

comedieni, acestia se refugiara la
sud de Tamisa, n afara jurisdictiei
lorduluiprimar.
Atunci se construira
mai multe teatre, dintre care cel mai
celebru este Globul", din care
Shakespeare poseda o zecime. Oamenii
iau cu usurinta drept trasatura
permanenta un detaliu nascut la
ntmplare. Constructorii primelor
teatre ncercara aproape toti sa
reproduca curtea hanului, cu galeria sa
exterioara mergnd dea
lungul camerelor. Aceasta galerie putea
usor
reprezenta cnd balconul camerei unei
doamne, cnd vrful unui turn.
Spectatorii plateau un penny ca sa
intre, sase penny pna la un siling ca
sa aiba un loc pe care sa sada, fie pe
scena, fie n galerie, care, n amintirea
hanului initial, ramnea mpartita n
camere, de unde, probabil,
910

provin lojile noastre. Reprezentatia se

anunta cu sunete de trompete, asa
cum se obisnuieste si astazi n fata
baracilor din blciuri. Publicul,
compus din ucenici, studenti n drept,
soldati si gentilomi, era inteligent
190 Philip Sydney (15541586),
Thomas Wyatt (15031542),
Edmund Spenser (15521599)
si Christopher Marlowe (15641593)
poeti
renascentisti englezi. Ultimul la
inspirat pe Shakespeare n unele lucrari
(Negutatorul din Venetia"), facnduse
chiar
speculatii asupra unei posibile
identitati ntre el si Shakespeare. Fiul
lui Thomas Wyatt
pe carel
chema la fel, a condus n 1554 rascoala
esuata mpotriva casatoriei Mariei
Tudor cu Filip, viitorul rege al Spaniei.
Cf. cartea a IVa,
cap. VII, III.
911

191 Henry Smith, supranumit

Silvertongued"
(Limba de argint") autor
si predicator
puritan (15501591).

912

si serios. i placea o melodrama foarte

sngeroasa, dar se dovedea capabil
sa nteleaga si piesele cele mai poetice
ale lui Marlowe, Ben Jonson
sau Shakespeare.
V. Despre William Shakespeare, care a
dat viata unei lumi ntregi,
cum sar
putea vorbi n cteva rnduri? A fost
superior tuturor celorlalti
autori dramatici de pe vremea lui?
Lucrul e sigur, desi si acestia au fost
foarte remarcabili. Nici unul nsa na
parcurs o gama de tonuri, de
genuri si de subiecte att de larga;
nimeni na
stiut sa mbine ntrun
mod att de fericit poezia cea mai
fantastica si constructia cea mai
solida; nimeni na
exprimat asupra naturii si pasiunii
oamenilor gnduri
913

att de profunde ntro

limba att de viguroasa. Superioritatea
lui ia
fost
recunoscuta de contemporani? Nu att
de unanim cum io
recunoastem
noi astazi. Cnd acest autoractor
a nceput, prin 1590, sa ofere
manuscrise companiilor de comedianti,
n concurenta cu eruditii poeti ai
universitatilor, a strnit gelozia
acestora. Dar publicului i
placeaupiesele lui. ntrun
mic manual de literatura publicat n
1598, Palladis
Tamia 192, autorul, cnd ajunge la
tragedie si comedie, vorbeste de
Shakespeare ca de cel mai minunat n
ambele genuri" si unul din cei
mai pasionati dintre noi n a zugravi
tristetea pricinuita de ncurcaturile
dragostei". Daca muzele ar putea vorbi
englezeste spune
914

autorul ,
ar
vorbi n frumoasa limba a lui
Shakespeare". Prieten cu oamenii de la
curte, participnd la viata lor n timpul
ultimei perioade de domnie a
Elisabetei, Shakespeare stia sa descrie,
tot att de bine ca pasiunile
dragostei, si acelea ale ambitiei, precum
si zbuciumul celor aflati laputere.
ntelepciunea unui popor e alcatuita
din adevaruri comune
carora marii scriitori au stiut sa le dea
o forma deosebita. ntelepciunea
poporului englez, instinctiva, poetica si
uneori inconstanta, i datoreaza
lui Shakespeare ceea ce poporul francez
le datoreaza moralistilor sai.
VI. Anglia lui Shakespeare ti apare
toata frematnd de poeme si de
cntece, siti
imaginezi cu placere pe cel mai
nensemnat ucenic sau pe
915

cel mai simplu satean din vremea aceea

cntnd la viola sau compunnd
madrigale. Fara ndoiala ca nu trebuie
sa exageram poezia si veselia
Angliei elisabetane. Viata era aspra
pentru mase, la fel si chiar mai mult
dect astazi. Se vad n piesele lui
Shakespeare tarance active, cu nasul
rosu, care n toiul iernii cara galeti cu
lapte nghetat si au minile
crapate de la spalatul rufariei
grosolane193. Cu toate ca pretul
grului
192 Tezaurul zeitei Pallas (adica al
ntelepciunii), de Francis Meres
193 Aluzie, probabil, la cupletul Iarna",
de la sfrsitul comediei Love's Labour's
Lost
(Chinurile zadarnice ale dragostei) n
care se vorbeste de laptele care
ngheata n
galeata" si de nasul rosu si jupuit al
Marianei". Daca la acest pasaj din
piesele lui
916

Shakespeare sa
gndit autorul, el nu e dintre cele mai
semnificative pentru viata

917

crescuse n urma scaderii valorii

aurului, satele sufereau din cauza
somajului, fiind nevoie sa se edicteze
spre sfrsitul domniei, n 1597 si
1601, doua importante legi cu privire la
saraci. Squirii, a caror putere
crestea, se aratau adesea duri, si
prigoana religioasa era de temut pentru
cine voia sa gndeasca n mod liber.
Dar existau si proprietari crestini
care se dovedeau ospitalieri si
binevoitori. Domeniile, ca si satele, si
satisfaceau nca necesitatile prin
propriile lor mijloace. O buna
gospodina, lady sau arendasa, si facea
totul singura, de la dulceata
pna la lumnari. Serbarile cmpenesti
erau pline de farmec;
supravietuiau vechi traditii pagne, ca
de pilda dansul de arminden
(Maypole), n jurul unui stlp mpodobit
cu flori si ramuri verzi, care

918

evocau sosirea primaverii si a pastelui

primitiv. Satenii montau comedii
cu multa iscusinta, cum nea
aratat att de bine Shakespeare n
Visul
unei nopti de vara, si strainii remarcau
ca englezii erau pe atunci poporul
cel mai muzical din lume. Nu numai ca
poporul acesta a dat compozitori
ca admirabilul Byrd, dar aproape n
toate casele se vedeau laute, viole,
clavecine si carti de muzica. Toti
vizitatorii si multi servitori erau n stare
sa descifreze un cntec si sasi
ocupe locul ntrun
cor de trei sau patru
voci.
VII. Acest gust pentru poezie si muzica
presupune o educatie destul
de avansata. Ea nu lipsea
elisabetanilor. Dupa Winchester si Eton,
filantropi bogati fondara noi Public
Schools: Rugby n 1567, Harrow
919

n1590. n principiu scolile erau

gratuite si destinate copiilor din
vecinatate, fondatorul platind salariul
nvatatorilor si hrana copiilor.
Singurii care si plateau ntretinerea
erau cei straini de tinut, aproape
ntotdeauna fii de mari seniori sau de
oraseni bogati. Putin cte putin
strainii devenira mai numerosi, si
scoala functiona numai pentru ei,
Harrow, de pilda, ramnnd numai cu
patruzeci de elevi gratuiti (free
scholars). Educatia elementara se facea
n scoli mici (petty schools), mai
ales de femei, care nvatau pe copii
alfabetul si notiuni elementare de
scriere, ele nsile nestiind mai mult.
Duna aceea copilul se ducea la
Grammar School, scoli conduse, uneori
chiar si la tara, de adevarati
eruditi. Existau pe atunci pna si n
cele mai mici orase din provincie
oameni de nalta cultura. Dintre
prietenii familiei Shakespeare, la
920

StratfordonAvon,
unul era licentiat n litere (Master of
Arts) al
Universitatii din Oxford; un altul citea
latineste de placere. Istoricii
literari se mirau odinioara de
cunostintele lui Shakespeare, actor de
conditie modesta. Dar erau cunostinte
pe care le poseda pe vremea aceea
marele public, n special cel din Londra.
Daca se rasfoiesc cartile care au
apartinut unor barbati sau femei de pe
acele timpuri, se vad marginile
acoperite de note scrise n limba latina,
tot att de remarcabile prin
seriozitatea formei ct si prin vigoarea
gndirii, si trebuie sa recunosti ca,
aspra a maselor".

Andr Maurois
Istoria Angliei
921

Histoire d'Angleterre, 1967

vol.2
CARTEA A CINCEA
TRIUMFUL PARLAMENTULUI

922

I
IACOB I STUART SI PROBLEMA
RELIGIOASA
I. Regii dinastiei Tudor fusesera niste
zei nationali. Ca sa le fie pe plac,
supusii lor, clerul, chiar si episcopii
siau
schimbat de mai multe ori religia. La
un cuvnt deal
lor, seniorii si ministrii si puneau fara
mpotrivire capetele pe
butuc. Parlamentul ntmpina dorintele
lor uneori cu umile critici, alteori
mormaind, dar nu le respingea
niciodata. Am aratat care au fost
resorturile
acestei uimitoare puteri: dupa o lunga
perioada de anarhie, supusii simteau o
apriga nevoie de autoritate: Henric al
VHlea
si Elisabeta aveau geniul regalitatii
923

si un tact care lea

permis sa prevada, n cea mai mare
parte a cazurilor, reactiile
opiniei publice. Numai consimtamntul
acesteia a facut posibila paradoxala
vigoare a unei monarhii nenarmate.
"Daca beefeaterii
196 palatului puteau
asigura paza unei corabii n care vreun
nobil razvratit sau vreun ministru
ndepartat de la putere era condus la
Turn, aceasta se datora faptului ca
ucenicii
din Londra nu ncercau sa le smulga
prizonierul". Nici suveranul, nici
Consiliul privat nar
fi putut constrnge la supunere o
populatie de cinci
milioane de suflete, obisnuita de secole
sa pastreze arme n casa si antrenata n
mnuirea arcului si a sabiei. De la
urcarea pe tron a lui Henric al VIIlea,
forta
924

dinastiei Tudor nu a fost o forta

militara, ci una psihologica si
sentimentala.
Acest succes de durata, ct si
supunerea voluntara a poporului englez
aveau sa
dea nastere n mintea succesorilor
Elisabetei unor periculoase iluzii.
II. n ziua mortii reginei (24 martie
1603), o mare neliniste cuprinsese tara.
Strazile Londrei erau strabatute de
patrule. Marinari protestanti parasisera
porturile pentru a opri n cazul cnd
sar
fi produs o invazie papista venita din
Flandra. ndata ce se afla ca Iacob al
Vllea,
calvinistul, urma sa descinda din
regatul sau scotian pentru a deveni
Iacob I al Angliei si a uni cele doua
coroane
,
925

se restabili calmul. Calatoria noului

rege ncepnd de la frontiera si pna la
Londra a fost un nentrerupt triumf. n
toate satele sunau clopotele; n orase o
multime entuziasta l astepta pe
suveran n piata centrala; n castele,
Iacob I,
obisnuit cu saracia scotiana, se minuna
de splendoarea serbarilor. Un gest al
sau
nu fu pe placul poporului si produse
neliniste: Iacob, ignornd libertatile
engleze,
porunci sa fie spnzurat fara judecata
un hot prins de escorta pe drum. Dar
nainte de a ntlni vreo rezistenta, el
putea sa epuizeze vastul fond de
ncredere
pe care il
lasasera mostenire predecesorii sai.
III. Era un barbat de treizeci si sapte de
ani. Destul de ridicol ca nfatisare si

926

196 Mncatori de carne de vita (n

limba engleza) porecla a gardienilor de
la Turnul Londrei.

Denumirea de Marea Britanie,

desemnnd unirea Angliei, a Scotiei si a
Tarii Galilor, a fost
folosita pentru ntia oara n mod
oficial n 1707. dar unii scriitori o
folosisera cu mult naintea
acestei date n.a.
2

927

maniere, lipsit de orice distinctie;

vorbea mult, dar greoi, si limba i se
mpleticea
n gura. Modul sau ridicol de a vorbi
masca substanta celor spuse, care nu
era
niciodata lipsita de savoare. Sa
spus ca englezii, proclamndul
pe Iacob Stuart
urmasul Elisabetei Tudor, au urcat pe
tron un caracter feminin n locul unui
caracter
masculin. ntradevar,
petrecndusi
copilaria n mijlocul asasinatelor si al
comploturilor, Iacob Stuart ramasese
cu groaza de oameni narmati. Beati
pacifici
era deviza sa. Purta haine vatuite
pentru a se feri de lovituri de pumnal si
cnd
vedea o sabie se mbolnavea. Destul de
cultivat, era nsa mai curnd un
928

intelectual dect un om inteligent.

Adolescent precoce, scrisese versuri,
tratate de
teologie si doua carti de doctrina
politica: Basilikon Doron si True Law of
Free
Monarchies197 , n care demonstra ca
regii sunt destinati de Dumnezeu sa
guverneze, iar supusii sa asculte de ei.
Regele era, asadar, deasupra legii, dar
trebuia sa i se supuna si el ca sa fie un
exemplu pentru ceilalti, n afara doar de
cazuri exceptionale pe care era singur
n masura sa le aprecieze.
IV. Doctrina orgolioasa, care se dovedise
utila n Scotia pentru a tine la
respect un cler arogant si redutabil.
Iacob I venea n Anglia primejdios de
convinsde superioritatea lui. si
nchipuia n mod sincer ca este un
teolog genial menit
sai
929

duca pe englezii rataciti pe drumul

adevarului. Nu stia aproape
nimic despre
caracterul noilor sai supusi si nici nu
cauta sai
nteleaga. Cum veni, ncepu sa
peroreze n adunarile lor, sa spumege,
sa se blbie, amuzndusi
auditorii, fara
sasi
dea seama, cu accentul sau scotian. El
se astepta sa fie "naltat pna la
ceruri cu laude" pentru elocventa si
eruditia sa. Dar avea dea
face cu un popor
care nu era dispus sa asculte cu
respect un moralist strain.
V. Desi a fost crescut n religia calvina,
noul rege a facut casa buna cu
biserica anglicana. El suferise n Scotia
din cauza libertatii democratice a
presbiterienilor; nul
supara faptul ca a gasit n Anglia o
biserica ce recunostea o
930

ierarhie n vrful careia se afla regele.

Elisabeta impusese supusilor sai un
conformism la fel de riguros ca
odinioara biserica romana. Toti
trebuiau sa faca o
marturie de credinta cu privire la cele
"treizeci si noua de articole"; clerul nu
putea folosi dect Cartea de rugaciuni
oficiala, comisiile ecleziastice se
dovedeau
tot att de severe ca odinioara
tribunalele romane, n ochii
adevaratului anglican,
Reforma na
nsemnat o ruptura cu trecutul si
biserica lui ramnea pentru
dnsul "catolica", adica universala.
"Protestantul mijlociu scrie lady
Hutchinson 198 renuntase la papism
pentru ca nu mai era la moda, dar n
adncul inimii sale nclina de partea
aceasta". Doctrina anglicana, care era
aceea
931

a statului, se vedea atacata pe ambele

flancuri, si de catolicii romani, si de
puritani.
VI. n partea a doua a domniei
Elisabetei, catolicii romani suferisera
din
pricina prigoanei, pe care razboiul cu
Spania si conspiratiile iezuitilor au
nasprito.
Nu aveau acces la nici o functie locala
sau nationala; nu aveau voie sa se
ndeparteze de pamntul
lor fara un permis semnat de
judecatorul de pace. Erau
supusi la amenzi foarte grele (care n
realitate nu erau percepute) daca nu
asistau
197 Darul suveranului (n limba greaca)
si Adevarata lege a monarhiilor libere
(n limba engleza).
198 Lucy Apsley sotia omului politie
antiregalist John Hutchinson (1615
1664), femeie
932

inteligenta si culta, care a lasat

valoroase memorii, unele sub forma
biografiei sotului ei.
3

933

la slujba religioasa anglicana. Un preot

care celebra liturghia si cei carel
adaposteau puteau fi condamnati la
moartea groaznica a tradatorilor, dar
amenintarea
era rareori pusa n practica si, n multe
castele, se mai gasea, prin
poduri, cte un capelan catolic. La
nceputul domniei lui Iacob I, adeptii
bisericii
romane nu mai alcatuiau dect a
douazecea parte a populatiei. Urcarea
pe tron a
fiului Mariei Stuart le inspira mari
sperante. Se stia ca ntretinuse
corespondenta
cu papa si ca era partizanul tolerantei.
ntradevar,
el se oferi sa suprime amenzile
pentru delicte religioase, dar puse doua
conditii: catolicii sa declare loialitate

934

fata de rege, si nu fata de papa; sa

renunte a face prozeliti. Conditiile nu
erau
compatibile cu o credinta sincera si
curnd deceptia catolicilor deveni att
de
mare nct multi dintre ei ncepura sa
comploteze mpotriva regelui
VII. Dintre aceste comploturi, cel mai
periculos a fost celebrul "complot al
prafului de pusca" (1605). Scopul era sa
ucida n acelasi timp pe rege, pe lorzi si
pe membrii Camerei Comunelor care
sar
fi aflat acolo, aruncnd n aer Camera
Lorzilor n clipa cnd se vor fi adunat
toti. Protestantii, fiind lipsiti astfel de
sefii
lor, o rascoala catolica ar fi avut sansa
de reusita, tinnd seama de inertia
maselor. Prin calitatea vinovatilor si
prin metodele folosite, complotul ne
935

aminteste de teroristii rusi de la

sfrsitul secolului al XlXlea.
Conjuratii erau
gentilomi. Cel mai celebru dintre ei,
Guy Fawkes, militant catolic, nvatase
n
timpul campaniei din Flandra
mestesugul de a sapa transee si
tuneluri. Guy
Fawkes si prietenii sai ncepura prin a
nchiria o pivnita n fata parlamentului,
dar curnd descoperira, din ntmplare,
o ncapere situata exact sub Camera
Lorzilor, ceea cei
scutea pe ei sa mai sape o galerie. Dupa
ce nchiriara ncaperea
aceea, adusera o multime de butoiase
cu praf de pusca pe care le acoperira cu
vreascuri, si atentatul ar fi reusit cu
siguranta daca conspiratorii nar
fi socotit
necesar sa avertizeze pe ctiva dintre
partizanii lor, pentru a organiza
rascoala
936

care urma sa aiba loc dupa explozie.

Unul din cei carora li sa
ncredintat
secretul se gndi ca era de a sa datorie
sa informeze stapnirea. Guy Fawkes
ramase singur, plin de curaj, ca sa
aprinda fitilul la momentul stabilit; el
fu
arestat (la 5 noiembrie 1605) si
executat. O data cu el pierira si
complicii sai,
precum si staretul iezuitilor englezi,
Garnet, care fu acuzat ca a dat ideea
crimei.
Se pare ca acuzatia nu era ntemeiata;
Henry Garnet nu pacatuise dect prin
tacere, dar indignarea strnita de
descoperirea unui atentat att de grav
si care
era ct pe aci sa reuseasca i facu pe
toti catolicii mai suspecti ca oricnd. Nu
numai ca au fost decazuti din drepturile
lor civice, dar au si fost declarati
937

nedemni sa exercite profesiunile de

avocat si medic si chiar sa gireze
bunurile
copiilor lor minori. "Complotul prafului
de pusca" a atras dupa sine, pentru
ovreme ndelungata, prabusirea
catolicismului n Anglia. n mintea
oamenilor
papismul se asocia cu sumbrele imagini
ale complotului contra sigurantei
statului; timp de un secol, orice om
politic, orice suveran suspectat ca are
vreo
legatura cu Roma era condamnat de
opinia publica.
VIII. Daca biserica anglicana trebuise,
pe unul din flancurile sale, sa se
apere de catolici, pe celalalt avea de
ndurat asaltul puritanilor.
Puritanismul era
mai putin o doctrina si mai curnd o
stare de spirit a acelora care voiau sa
"purifice" biserica nu numai de orice
contact cu Roma, ci si de
938

obiceiurileromane. ndata dupa venirea

lui Iacob I, pastorii puritani iau
prezentat o petitie.
Ei cereau dreptul pentru fiecare om al
bisericii de a hotar el nsusi daca sa
4

939

poarte un stihar alb; suprimarea

semnului crucii la botezuri, a nclinarii
capului
cnd se pronunta numele lui Iisus, a
genuflexiunii n fata altarului, a
verighetei
la celebrarea casatoriei; si, n sfrsit,
stricta respectare a duminicii. Altii, mai
radicali, doreau desfiintarea episcopilor
si crearea unei biserici presbiteriene
dupa modelul bisericii scotiene. Un al
treilea grup era compus din
independenti,
care cereau dreptul pentru fiecare om
sasi
aleaga singur dogmele. Toti aveau ca
trasatura comuna o profunda
"aversiune pentru veselie", o "dragoste
pasionata
pentru libertatile civice", gustul vietii
simple si al unui cult fara stralucire.
Puritanii

940

aveau oroare de poezia italienizata si

senzuala a Renasterii elisabetane.
Era de vina sngele saxon? Climatul?
Veselia mediteraneana era pentru ei un
motiv de mirare si de scandal. Nu ca
nar
fi fost sensibili la o anumita poezie, dar
preferau poezia Ecleziastului si a
psalmilor celei a lui Spenser si a lui
Shakespeare. Dadeau copiilor lor nume
de patriarhi sau de razboinici ebrei, si
ziceau unul altuia "frate cutare" sau
"sora cutare" si credeau a fi noul popor
al lui
Dumnezeu, nsarcinat sai
extermine pe amalecitii 199 de la curte.
Citirea
permanenta a Bibliei i facea sa traiasca
ntrun
vis colectiv si sumbru, adesea
nobil. Ei condamnau teatrul, aveau
oroare de pacat, mai ales de cel
trupesc, se
941

mbracau cu o modestie voit demodata

si se radeau pe cap ca sasi
arate
dispretul fata de curtezanii cu perucile
buclate. Pe scurt, erau tristi, onesti,
insuportabili si drji.
IX. La nceputul domniei lui Iacob,
puritanii faceau parte din biserica
nationala si sperau sasi
impuna doctrina lor. Sa
organizat o conferinta la
Hampton Court, sub presedintia
regelui, pentru a examina petitia lor.
Iacob I lua
parte cu placere la aceasta discutie
teologica pna n clipa cnd au fost
pronuntate cuvintele presbiterian si
sinod. Ele trezeau penibile amintiri n
mintea
lui. "Daca doriti o biserica presbiteriana
spuse el , ea se potriveste tot att de

942

bine cu monarhia ca Dumnezeu cu

diavolul... Orice Jack, Will sau Tom va
putea
sa critice actele mele. Jack va spune:
Asa trebuie sa fie, si Will va raspunde:
Nu, ar trebui sa fie n felul asta". Si,
lundusi
palaria ca sa ridice sedinta, tipa:
"Se stie cum au tratato
pe biata doamna, mama mea, si pe
mine nsumi n
timpul minoritatii... nchei deci: fara
episcopi, nici rege... Daca astai
tot ce are de
spus partida voastra, am so
silesc sa se conformeze sau am so
alung din tara".
Prin discursul acesta, el a transformat
cearta religioasa ntro
cearta politica.
Puritanii nvatasera din Biblie ca cei
credinciosi trebuie sa militeze pentru
credinta lor si ca datoria fiecarui om
care cunoaste adevarul este de al
943

face sa
nvinga. Si pentru ca i constrngea so
faca, o vor ncerca pna si mpotriva
vointei regelui. n 1604 el a trebuit sa
porunceasca expulzarea din biserica a
trei
sute de pastori puritani care refuzau sa
respecte ritualul anglican.
X. ncepnd din acest moment trebuie
sa se distinga n clerul englez trei
grupari: o grupare a naltei biserici, cea
mai putin ndepartata de biserica
romana
si care accepta ritualul impus de
dinastia Tudorilor; o grupare
presbiteriana,
neconformista, care ramne n snul
bisericii, dar doreste so
reformeze; si o
grupare independenta, sau
"congregationalista", care condamna n
acelasi timp

944

episcopatul anglican si sinodul

presbiterian. Independentii refuzau sa
recunoasca
o biserica de stat, fie de tip englez, fie
de tip scotian. Biserica era pentru ei un
grup de crestini uniti numai din propria
lor vointa. Unii dintre ei, din respect
fata
199 Popor amintit n Vechiul testament,
dusman al evreilor.
5

945

de libertatea individuala, mergeau pna

la suprimarea botezului copiilor, pentru
a nu mai boteza dect adulti n stare sa
creada: acestia erau baptistii.
XI. E important sa se nteleaga ca
pentru protestantii independenti nu
mai
exista atunci nici o speranta sa mai
practice n liniste credinta lor daca
ramneau
n Anglia. Multi alesera exilul si, n
1608, emigrara n Olanda, dar si acolo
ereziadin jurul lor i nelinisti pe cei mai
exigenti. n 1620 ctiva se ntoarsera
din
Olanda si venira la Southampton,
pentru a se mbarca de ndata pe
Mayflower,
care trebuia sai
transporte n America. Primii pelerini
au fost n numar de o suta

946

doi. Se gndeau sa se stabileasca pe la

frontiera de nord a teritoriului
Companiei
Virginia; vnturile si curentele marine i
silira sa debarce mai la nord, n
regiunea
care se numeste astazi NouaAnglie.
n anii care au urmat si care au fost
putin
favorabili pentru puritani n Anglia, mii
de emigranti au venit dupa ei si, n
noua
lor tara, oamenii acestia care au
preferat exilul n locul ereziei au
ntemeiat, dupa
cum era de asteptat, o teocratie.
II
PRIMELE CONFLICTE DINTRE REGE
SI PARLAMENT
I. ntre curtea lui Iacob I si parlamentul
sau nu exista nici o trasatura
947

comuna. Curtea, frivola, desfrnata,

colcaia de scandaluri, printre care
adulterele
erau cele mai marunte. Regele, om slab
si tandru, nu se putea lipsi de favoriti,
alesi mai curnd dupa farmecul
obrazului dect dupa calitatile lor de
oameni de
stat. Trata cu ei treburile cele mai
serioase nu la masa Consiliului, ci la
sfrsitul
unui supeu sau al unei partide de
vnatoare. La nceputul domniei sale
avu
ntelepciunea sal
pastreze pe lnga el pe Robert Cecil (pe
carel
facu conte de
Salisbury) si ctiva dintre cei mai buni
sfetnici ai Elisabetei; dar ncet, ncet,
puterea trecu n minile favoritului
Robert Carr (care deveni conte de
Somerset),
948

apoi ia George Villiers, baiat de

douazeci si doi de ani, ncntator,
sarac, de
familie buna, ales ntrun
mod foarte cinic de catre arhiepiscopul
de Canterbury
si aliatii sai ca sa ia locul lui Somerset.
Villiers atrase imediat privirile lui Iacob.
Paharnic, gentilom al Camerei, cavaler
al Ordinului Jaretierei, baron, viconte,
marchiz, lordmare
amiral, aparatorul celor Cinci Porturi,
duce de Buckingham,
ministru favorit al lui Iacob I, apoi al
fiului sau Carol I, "niciodata nu sa
vazut
spune Clarendon un barbat care sa
faca att de repede cariera, nici sa se
ridice
astfel, prin simpla sa frumusete, la cele
mai nalte functiuni n stat".
Corespondenta
dintre Buckingham si Iacob I arata
uimitoarea familiaritate cu care
949

supusul l trateaza pe suveran. E usor

de imaginat groaza pe care trebuie so
fi
inspirat aceasta curte vesela si putreda
gravilor cavaleri care, ca si pe vremea
Elisabetei, reprezentau atunci n
parlament pe yeomeni
si pe orasenii din Anglia.
Acesti deputati de provincie nu fusesera
corupti de viata Londrei. Ei erau (spune
Trevelyan 200 ) urmasii nenumaratelor
generatii "care au dus o viata sanatoasa
la
tara, care au cunoscut cultura
elisabetana si au fost inspirati de religia
puritana".
Asupra lor curtea nu avea nici o
influenta. Ei nu rvneau posturi; stiau
ca regele
nare
alta forta armata dect "cetele
antrenate" sau militiile comitatelor, care
200 George M. Trevelyan (18761962)
istoric englez de orientare liberala.
950

951

mpartaseau parerile parlamentului.

Insensibili la favoruri si netematori, ei
foloseau cu mndrie privilegiul de a
blama administratia regala si, dupa o
sedinta
n care spusesera, n toata libertatea,
ceea ce gndeau despre duce si chiar
despre rege, se ntorceau acasa pe jos,
fara frica, de la Westminster n City,
pentru ca se simteau aparati mpotriva
razbunarilor curtii de muta, dar activa
complicitate a orasenilor si a ucenicilor
din Londra.
II. Unui parlament att de constient de
datoriile si de forta sa, Iacob I voia n
mod naiv sai
impuna ideile sale cu privire la dreptul
divin si ereditar al regilor.
Teorie noua n Anglia, n care, ori de
cte ori o cerea salvarea patriei,
alegerea de

952

catre Consiliu, apoi de catre parlament

trecea peste principiul ereditatii. Iacob
I,
spirit logic, voia sa faca din monarhie
un sistem coerent; n aceasta
binecuvntata tara a incoerentei, era:
un mijloc sigur de a face monarhia
impopulara. Daca i sar
da crezare regelui teolog, nu numai ca
un rege, uns si
ncoronat, devenea un personaj sacru,
dar, toti viitorii regi fiind alesi dinainte
si
consacrati de Dumnezeu, parlamentul
nu mai avea altceva de facut dect sa
nregistreze hotarrile divine. Regele era
raspunzator fata de Dumnezeu, dar nu
fata de supusii sai. El nu era supus
legii, pentru ca legea era el. "Rex est
Lex".
Aceasta doctrina, pe care Iacob I o
opusese odinioara cu succes
pretentiilor
953

bisericii scotiene, jigni Camera

Comunelor.
III. Camera Comunelor opuse
sistemului abstract al regelui traditia
engleza.
Ea nu pretindea nca sa exercite
controlul asupra actelor puterii
executive. n
afara de cazurile de tradare, ministrii
nu fusesera niciodata raspunzatori n
fata
parlamentului; actele lor de
administratie nu depindeau de
parlament. Dar
principiile generale dupa care va fi
guvernata natiunea (adica legile) nu
trebuiau
sa fie enuntate dect "de Coroana n
Parlamentul sau", aceste legi fiind
obligatorii
pentru regele nsusi, pentru ministrii
sai si pentru Consiliul sau. Tinnd
seama
954

numai de consideratii de drept teoretic,

cele doua teze, att aceea a monarhici
absolute ct si aceea a monarhiei
limitate, puteau fi sustinute.
Parlamentul, ca si
coroana, constituia o reprezentanta a
suveranitatii populare si, sub dinastia
Tudorilor, monarhul exprimase adesea
mai bine parerile poporului dect
Camera
Comunelor. n practica nsa era necesar
ca acest conflict sa fie rezolvat. Un
regim
politic nu este viabil dect daca, lasnd
fortelor reale ale tarii posibilitatea de a
se
exprima, consacra n acelasi timp o
putere suprema n stat, care sa poata,
la
momentul decisiv, sa aiba ultimul
cuvnt. "Suveranitatea va spune mai
trziu
Hobbes 201 nu poate fi divizata".
955

IV. Crmuirea respecta libertatea

cetatenilor n masura n care are nevoie
de
consimtamntul lor pentru perceperea
veniturilor sale. Regele Frantei a devenit
un suveran absolut pentru ca a putut
statornici un bir perpetuu. Elisabeta
fusese cu att mai puternica cu ct
reusise sa fie mai econoama si cu ct
realizase mai multe resurse
exceptionale datorate ispravilor lui
Drake si jefuirii
comorilor spaniole. Iacob I, care
ntretine o curte prea stralucita sii
copleseste cu
daruri pe favoritii sai, nu poate fi dect
un suveran cheltuitor, deci vulnerabil.
"Toti regii spune un contemporan
arunca banii pe fereastra n ziua
ncoronarii
lor; acesta e primul carei
arunca n fiecare zi". Gustul sau, cu
totul feminin,
956

201 Thomas Hobbes (15831079)

celebru filozof materialist.
7

957

pentru bijuterii l costa uneori pna la

treizeci si sapte de mii de livre pe an, n
timp ce nu consacra dect douazeci si
sapte de mii de livre pentru armata. n
1614 i trebuie o suta cincizeci si cinci
de mii de livre pentru cheltuielile casei;
Elisabeta, n 1601, se multumise cu
douazeci si sapte de mii. Chiar daca ar
fi fost
econom, cresterea preturilor ar fi fost
suficienta ca sal
puna n ncurcatura. (Un
dineu al Camerei nstelate costa
vistieria, pentru acelasi numar de
oaspeti, doua
livre n 1500, douazeci de livre n 1600.)
lacob I cheltuieste, evitnd orice razboi,
sase sute de mii de livre pe an, iar
venitul sau nu se ridica dect la circa
patru
sute cincizeci de mii de livre, din care o
suta provin din Tunnage and Poundage,

958

drepturi fixe asupra lnii si a pieilor, pe

care parlamentul sia
luat obiceiul de a le
vota pentru ntretinerea regelui. Cum sa
completezi acest venit? Regele ncearca
expediente; solicita daruri voluntare;
constrnge pe proprietarii care refuza
sa
intre n categoria cavalerilor202 , din
cauza obligatiilor pe care le incumba,
sai
verse o suma mare pentru a fi scutiti;
vinde pasuni; vinde lemnele din
padurilestatului. n sfrsit, propune
parlamentului the Great Compact,
Marele Contract,
potrivit caruia regele ar renunta la toate
vechile sale privilegii feudale n
schimbul
votarii pe viata a doua sute de mii de
livre. Parlamentul refuza compromisul;
regele l dizolva. Timp de zece ani, din
1611 pna n 1621, parlamentul nu va
mai
959

fi convocat (n afara de cteva

saptamni n 1614). Coroana va putea
trai fara el?
Solutia problemei suveranitatii depinde
de raspunsul la aceasta ntrebare.
V. Ca sa traiasca fara bani, un rege
trebuie sa traiasca n pace. Aceasta era
si dorinta cea mai fierbinte a pasnicului
lacob I. n 1604 a ncheiat pace cu
Spania, o pace fara glorie, dar si fara
umilinta. Spania recunostea englezilor
ntreaga libertate de navigatie pe marile
europene; englezii nu renuntau la
libertatea oceanelor. Nimic nu era
rezolvat, nimic nu era compromis203 .
Cnd
lordul Cecil muri n 1612, o data cu el
disparu din Consiliul regal si prudenta
elisabetana. Nimeni nu mai parea sa
conceapa ca era posibila promovarea
unei

960

politici de mijloc, care sa nu fie nici

sfidare, dar nici supunere, fata de
Spania.
Timp de ctiva ani partidul antispaniol
crezu ca biruie. A fost eliberat din
Turnul
Londrei unul din veteranii razboaielor
elisabetane, sir Walter Raleigh, pe care
Iacob I l nchisese pentru un imaginar
complot. Dupa treisprezece ani de
captivitate, Raleigh, care dorise
dintotdeauna pentru tara sa un
imperiu, trecu
deodata din nchisoare pe puntea unei
nave si, din ordinul regelui, se ndrepta
spre Guyana, de unde trebuia sa
aduca, asa cum facuse odinioara
Drake, niste
comori fabuloase. Dar Raleigh, prost
echipat, lipsit de sprijin serios, fu nvins
de
spanioli, apoi, "dupa ce abia trasese o
gura de aer marin n piept, pe drumul
961

dintre temnita si moarte", fu decapitat

de rege pentru a linisti Spania. George
Villiers, duce de Buckingham, care
urmase lui Somerset n gratiile regelui,
se lasa
sedus, la rndul sau, de ambasadorii
Escurialului. Printul Henric muri, si
noul
mostenitor al tronului, Carol, parea un
protestant mai putin ferm.
VI. Luptele religioase de pe continent
trezeau pe atunci la puritanii englezi
violentele pasiuni pe care le suscita
totdeauna ntro
tara afacerile externe atunci
202 n secolul al XVIIlea
"cavaleri" nsemna categoria posesorilor
de mosii vasali directi ai
suveranului.
203 Aceasta apreciere ngaduitoare
asupra pacii din 1604 nu este
unanima. Contemporanii, ca si
multi istorici, au judecato
962

ca o abandonare a intereselor
comerciale fundamentale ale Angliei.

963

cnd partidele si nchipuie ca

descopera n acestea imaginea luptelor
lor interne.
n 1618 a nceput n Europa centrala
marele razboi denumit mai trziu
razboiul
de treizeci de ani, prin care casa de
Austria, sprijinita de Spania, se
straduia sa
restabileasca unitatea imperiului si
hegemonia bisericii romane. Husitii din
Boemia, asupriti, se pusesera sub
ascultarea tnarului elector palatin 204
, care se
casatorise cu fermecatoarea fiica a lui
Iacob I, printesa Elisabeta. Atacat n
cele
doua regate ale sale de printii catolici,
electorul ceru ajutor socrului sau.
Opinia
publica engleza l sustinea si reclama
soldati pentru Palatinat. Ct priveste
puritanii,
964

ei ar fi ezitat sa angajeze Anglia ntro

campanie n Boemia, tara care li se
parea cam orientala, departata,
necunoscuta. Dar erau gata sa apere
Rinul.
Pentru aceasta, ar fi trebuit mai nti sa
mpiedice pe spanioli sa debarce n
Tarile
de Jos, deci sa posede o flota tot att de
puternica cum fusese odinioara cea a
lui
Drake. Or, Iacob I neglijase sasi
pregateasca forte. Fara parlament, fara
bani, era
lipsit si de nave. O dragoste prea naiva
pentru pace la
dus, cu sau fara voia lui,
sa faca jocul printilor mai putin pasnici.
Pentru a pregati un razboi mpotriva
Spaniei, sau mai curnd pentru a da
impresia spaniolilor cal
pregateste, Iacob I
trebui, n sfrsit, n 1621, sa convoace
parlamentul.
965

VII. ntre un parlament, care stia cai

convocat cu parere de rau, si un rege
care nu credea n drepturile
parlamentului, conflictele erau
inevitabile.
Parlamentul subordona votarea
subsidiilor repararii prejudiciilor. Se
comisesera
nenumarate abuzuri: vnzari de
monopoluri comerciale si de functii
publice,
mituirea judecatorilor. Cancelarul
Bacon" 205 , un barbat extrem de
capabil, dar
fire slaba, facut tap ispasitor, se
recunoscu vinovat de coruptie, fu
condamnat la
sechestrarea tuturor bunurilor sale si
dizgratiat. Era primul impeachment al
unui
mare om de stat de la 1459 pna atunci
si o dovada clara a independentei
966

Camerei Comunelor. Ea voia sa

intervina si n afacerile externe. Foarte
protestanta, Camera dorea, din pasiune
religioasa, razboi cu Spania si o
campanie n Palatinat. Regele nu voise
dect sa ameninte Spania; iar
fi fost
groaza sasi
puna amenintarea n practica.
mpreuna cu favoritul sau,
Buckingham, pregatea un nou proiect
de casatorie spaniola, de asta data
pentru
fiul sau Carol si spera ca unul din
articolele contractului va fi restituirea
Palatinatului ginerelui sau. Parlamentul
exprimndusi
groaza fata de aceasta
politica de compromis, regele i aduse la
cunostinta ca naltele afaceri de stat nu
sunt de resortul sau. La care
parlamentul i replica: "libertatile,
imunitatile si
967

privilegiile parlamentului sunt o veche

si indiscutabila mostenire a supusilor
englezi, si treburile grele si urgente
referitoare la rege, stat, apararea
regatului si
a bisericii Angliei constituie subiecte cei
revin si urmeaza a fi puse n discutia
lui". Pretentiile acestea l contrariara
att de mult pe rege nct rupse din
registrul de deliberari foaia pe care era
consemnat textul acesta, alunga
parlamentul si porunci arestarea a
sapte dintre membri sai, printre care si
John
Pym, unul din autorii foii rupte, si unul
dintre aceia care cstigasera cea mai
mare autoritate n Camera. Dupa care
trimise pe Carol si pe Buckingham n
Spania so
cucereasca pe infanta (februarie 1621).
VIII. Nu exista lectura mai uluitoare
dect scrisorile comune adresate de
Carol si Buckingham lui Iacob I n
timpul calatoriei lor. Se poate observa
968

204 Frederic al Vlea,

principe elector al Palatinatului Renan
(10101632).
205 Este vorba de Francis Bacon (1561
1626), celebrul filozof.
9

969

caracterul personal si pueril al oricarei

politici de favorit. Cei doi baieti
romantiosi
plecasera deghizati. Ii scriau regelui:
"Dear Dad and Gossip..." 206 si
semnau:
"Your baby and your dog...", Carol fiind
copilasul si Buckingham cinele. lacob I
coresponda cu papa, caruia i promitea,
daca SfntulScaun
autoriza casatoria
spaniola fara ai
impune conditii religioase prea aspre,
sai
trateze pe catolicii
englezi cu moderatie. Promisiune
demna de lauda, dar pe care nu era n
puterea
lui so
tina. Papa raspunse cernd, ca atunci
cnd se vor naste copii din aceasta
casatorie, sa li se dea doici catolice. Dar
misiunea engleza i exaspera pe spanioli
970

prin orgoliul si manierele sale. Sir

Edmund Verney, carel
nsotea pe print n
Spania, palmui un preot spaniol si
regele Spaniei invita cu toata asprimea
pe
Buckingham sa trimita napoi n Anglia
ntreaga sa suita protestanta. Negocieri
duse pe tonul acesta nu se puteau
termina dect printrun
esec. lacob suferea ca
este despartit de favoritul sau si ca
"traieste o viata trista de vaduv". n
octombrie
1621 rechema pe "copilasul si pe
cinele sau". Locuitorii Londrei fura
att de
ncntati de aceasta ruptura si de al
vedea pe printul lor ntorcnduse
"nca
celibatar si nca protestant", nct i
facura lui Carol si mentorului sau o
primire
971

entuziasta. Aclamatiile lor au fost

suficiente ca sal
arunce pe Buckingham
minte usuratica si plina de vanitate n
tabara antispaniola. Deodata favoritul
detestat deveni conducatorul popular,
bun sa stea n fruntea unui razboi dorit
de
englezi. Parlamentul nsusi declara ca
"niciodata un barbat nu a binemeritat
att
de la rege si patria sa". Iacob, cu toata
dragostea lui de pace, trebui sa cedeze.
ncepnd din aceasta perioada si pna
la moartea lui Iacob (1625), ba chiar si
n
primii ani de domnie ai lui Carol,
Buckingham a avut puterea unui rege
fara sa
aiba si prudenta lui.
III
BUCKINGHAM SI CAROL I
972

I. Cine priveste atent, n portretele lui

Van Dyck, tristul si frumosul chip al
lui Carol I se mira mai putin de
nenorocirile care au dat peste dnsul.
Exista n
trasaturile sale noblete, cinste,
timiditate, dar si un fel de sumbra
ncapatnare.
Regele Carol era un barbat cast si pios.
Rosea cnd auzea un cuvnt nelalocul
lui
si ramnea tacut cnd nui
placea vreo atitudine. Lipsit de
imaginatie, nu
prevedea niciodata reactiile supusilor
sai. Cnd reactiile acestea i erau ostile,
se
simtea surprins, si o violenta oarba
violenta timizilor l cuprindea. Avea
sincera dorinta de a face lucrurile cum
trebuie, dar se fixase la un sistem de
idei
973

pe care nici discutiile, nici experienta

nu lau
putut modifica vreodata. "A murit
repetnd afirmatiile pe care le facuse
toata viata". A fost o nenorocire pentru
el ca
nceputurile domniei sale sau
asociat n mintea poporului cu
persoana lui
Buckingham, a carui vanitate si
frivolitate iritau pe cei mai buni englezi,
fiind
comparate cu acele ceturi nesanatoase
care, ridicnduse
deasupra pamntului,
ascund soarele si cnd rasare si cnd
apune. Cu toata deosebirea de fire
dintre ei
si poate chiar din cauza aceasta, Carol
l iubea cu naivitate pe acest "Steenie"
207:
cu el si petrecuse tineretea si acesta
aducea n viata lui o animatie si o
fantezie
974

206 "Dragul nostru tatic si nas" (engl.

fam.).
207 Porecla afectuoasa data de Iacob I
lui Buckingham, implicnd o aluzie la o
figura evanghelica,
Sf. Stefan protomartirul,
despre care n Faptele apostolilor, VI.
15. se spune ca avea "fata
luminoasa precum chipul unui nger"...

10

975

de care nar
fi fost capabil el nsusi.
II. Buckingham fu acela care, dupa
proiectul casatoriei spaniole, sugera si
negocie pentru regele sau o casatorie
franceza cu HenrietaMaria,
fiica cea mai
tnara a lui Henric al IVlea.
Mare eroare de a aduce ntro
tara care nu se
linistise nca dupa "complotul prafului
de pusca" o regina catolica, urmata de o
suita straina. "Sa
observat ca o regina franceza na
adus niciodata o mare
fericire Angliei", scriau protestantii.
Carol a avut, desigur, grija sa declare ca
viitoarea regina nu va avea libertate
religioasa dect pentru ea si slujitorii ei
si ca
nimic nu se va schimba n situatia
"recuzantilor" englezi, dar, printrun
976

paragraf
secret din conventia de casatorie, regele
se angajase sai
protejeze pe catolici,
nceputurile acestei vieti conjugale fura
nenorocite. Mica regina de cincisprezece
ani lua parte suitei sale mpotriva
englezilor. Se ducea sa se roage la
picioarele
spnzuratorilor din Tyburn pentru
martirii catolici. Carol scria lui
Buckingham
ca trebuia sa fie nlaturati de urgenta
"les monsieurs" pentru a sustrage pe
sotia
sa de sub influente periculoase; curnd
el ordona sa fie retrimisi n tara lor,
prin
buna nvoiala, daca era posibil, cu
forta, daca era necesar. Dupa aceasta
criza
menajul regal era destinat sa devina
unul dintre cele mai tandre si mai unite
din
977

istorie, dar nceputurile sale nenorocite

ndepartasera una de alta cele doua
curti,
a Angliei si a Frantei, ndepartare
primejdioasa pentru Buckingham, care
voise sa
se asigure de alianta cu Franta
mpotriva Spaniei.
III. Politica externa a lui Buckingham,
care nu era nici diplomat, nici
general, fu pe ct de incoerenta pe att
de imprudenta. n momentul nvrajbirii
cu
Spania se complacuse ctva timp n
rolul de campion al natiunilor
protestante,
ceea cei
atrase din partea Londrei vii aclamatii.
Dar, pentru a juca realmente
rolul acesta n Europa, era nevoie de o
armata puternica. Or, Anglia era o tara
mica si nu voia sa fie o natiune
militara. Expeditiile pe care lea
ncercat
978

Buckingham n Olanda si la Cadix sau

terminat toate, din lipsa de organizare,
n
mod dezastruos. O politica de alianta
cu Franta catolica nar
fi fost de
neconceput, pentru ca ura fata de casa
de Austria putea sal
determine pe
Richelieu sasi
caute aliati pna si n tabara
reformatilor. Dar sa i se promita lui
Richelieu, cum a avut ndrazneala so
faca Buckingham, sprijinul marinarilor
protestanti englezi mpotriva rebelilor
hughenoti de la La Rochelle era o
nebunie.
Cnd a nteles n sfrsit ca nu va reusi
sa nnoade o alianta strnsa ntre Carol
I
si Ludovic al XIIIlea,
Buckingham se razbuna mpotriva
acestuia din urma, desi
979

cu totul nevinovat de dorintele

englezilor, facnd n mod public curte
sotiei sale,
Anna de Austria. Apoi, asigurndusi
ostilitatea ambelor mari puteri
occidentale,
Spania si Franta, si fiind lipsit de bani
pentru a sustine o astfel de lupta, sa
vazut constrns sa se adreseze
parlamentului.
IV. Parlamentele lui Carol I sunt mai
independente dect cele care leau
precedat. Oamenii din care se compun,
aproape toti squirei
cultivati si religiosi,
cunosc si venereaza legea comuna.
Printre ei se afla un mare jurist, sir
Edward
Coke, fost judecator, caracter violent,
dar care a stiut sa apere cu succes,
mpotriva lui Iacob I, principiul
superioritatii legii asupra regelui. Acesti

980

parlamentari respecta formele

traditionale; ei ngenuncheaza
respectuos n fata
suveranului, dar nteleg ca n ultima
instanta sa nvinga vointa
parlamentului.
11

981

O noua teorie, aceea a responsabilitatii

ministeriale, ncepe sa se contureze n
mintea lor. Regele nu poate sa
greseasca; daca se nsala, singurul
vinovat este
ministrul, care ar fi trebuit sal
lamureasca; si un asemenea ministru,
chiar daca
regele la
aprobat, merita impeachmentul
rezervat odinioara tradatorilor. Cel mai
mare parlamentar de pe atunci, Sir
John Eliot, sustinu aceasta teza cu
ocazia
nebunescului atac al lui Buckingham
mpotriva orasului La Rochelle: "My
Lords
declara el (cernd, n numele Camerei
Comunelor, punerea sub acuzare a
ministrului n fata Camerei Lorzilor) ,
voi spune ca, daca nsasi Maiestatea sa
a

982

consimtit sau a ordonat atacul acesta,

ceea ce nu pot crede, ducele nar
fi cu
nimic exonerat si faptul nar
constitui macar o atenuare a crimei
sale, caci ar fi
fost de datoria lui sa se opuna prin
rugaminti si sa intervina pe lnga
Maiestatea
sa ca sal
faca sasi
dea seama de pericolul si de urmarile
neplacute care ar putea
rezulta dintro
atare intentie". Carol I, care admirase
curtea Frantei si aceea a
Spaniei, si credea, ca si tatal sau, n
dreptul divin, nu admitea aceasta
doctrina si
revendica responsabilitatea sa de
suveran: "Nu voi ngadui Camerei sa
puna n

983

discutie pe slujitorii mei si mai putin pe

acela care mi este att de apropiat".
Dar
cum sa se faca ascultat? Dupa ce l
trimise pe Eliot la nchisoare, n urma
interventiei energice a parlamentului,
arestatul fu pus n libertate. Putea
regele sa
guverneze fara parlament, primind
daruri voluntare sau facnd un
mprumut
fortat? Prin asemenea expediente nu se
mai realizau dect slabe venituri ntro
vreme cnd cheltuielile erau n crestere.
Dupa umilitoare nfrngeri n razboiul
mpotriva Frantei, si n special aceea
din insula Re, fu neaparat necesara
convocarea
din nou a Camerei Comunelor.
V. Parlamentul din 1628, ales ntro
atmosfera nvrajbita, lua hotarrea de
ai
984

reaminti regelui ca era dator sa respecte

legile regatului. Parlamentul ntocmi
celebra Petitie a Drepturilor, redactata
n mare parte de sir Edward Coke si
care
era o a doua afirmare, mai limpede, a
ceea ce se credea ca sunt principiile
Marei
Carte. Originalitatea Petitiei Drepturilor
consta n faptul ca ea ncearca sa
stabileasca
o limita precisa ntre puterea regala si
puterea legii. Regele ezita timp
ndelungat. Ii era groaza de ideile
sustinute n acest document, dar il
prezenta
chiar Camera Lorzilor, mpreuna cu
Camera Comunelor. Sfrsi prin a
raspunde
asa cum voia parlamentul: "Facase
dreptate, dupa cum e dorinta", si petitia
deveni una din legile fundamentale ale
regatului. Ea restrngea extrem de mult
prerogativele regelui. n special nui
985

mai ngaduia n fapt, daca nu n drept,

sa
ntretina o armata permanenta, pentru
ca i refuza mijloacele de cazare si de
mentinere a disciplinei.
VI. Parlamentul, daca avea dreptate
atunci cnd cerea respectarea legilor, se
dovedea el nsusi lipsit de ratiune n
afacerile externe, li cerea regelui sai
sprijine
pe protestantii din Palatinat, dar i
refuza subsidiile necesare. Gentilomii
de la
tara si juristii care alcatuiau Camera
Comunelor nu cunosteau Europa si nu
ntelegeau nimic din urcarea preturilor.
Lipsiti de experienta afacerilor, ei
dadeau
loc la un conflict inevitabil cu
monarhul. Ar fi deci nedrept sa se
atribuie ruptura
numai regelui si intransigentei sale.
Macaulay a spus despre Carol I ca,
infatuat
986

de maiestatea sa, credea ca onoarea l

obliga sasi
pastreze tonul de tiran chiar si
atunci cnd cerea ajutor parlamentului.
Cine cerceteaza textele originale vede ca
12

987

regele nu luase atunci un ton de tiran

si ca parlamentul i refuzase ajutorul
sau.
Dupa ce cedase n privinta Petitiei,
Carol I era ndreptatit sa spere ca
impozitul
Tunnage and Poundage
i va fi acordat ca si predecesorilor sai.
Na
fost asa.
Moartea lui Buckingham, asasinat de
un locotenent, Felton, n august 1628,
nu
aduse nici o destindere. Regele, de la
ferestrele palatului sau, vazu veselia
multimii din Londra si barbatii bnd n
sanatatea ucigasului. Ducele a trebuit
sa
fie nmormntat n secret, pentru a
evita ca trupul lui sa fie batjocorit de
multime. Carol era prea demn ca sa i se
poata citi sentimentele pe fata, dar el
na
988

uitat niciodata aceasta demonstratie de

ura. La sesiunea urmatoare, conflictul
cu
parlamentul rencepu. De asta data avu
n mare masura un caracter religios.
VII. Puritanii si ritualistii continuau
sasi
dispute dominatia asupra bisericii
Angliei. Carol favoriza clerul nalt (cel
mai putin nstrainat de riturile
romane),
deoarece era sub influenta sotiei sale si,
de asemenea, pentru faptul ca acest
cler
accepta si chiar solicita interventia
regelui n afacerile ecleziastice. O mare
dezordine domnea n mintile preotilor.
Un pastor calvinist aseza masa de
mpartasanie n mijlocul corului 208;
venea apoi un sacramentalist, care o
ducea la
locul unde fusese nainte. Unul zvrlise
stiharul alb, un altul l purta. Laud,
989

episcopul Londrei, apoi arhiepiscop de

Canterbury, si lua obiceiul de al
consulta
pe rege n toate privintele, chiar si
asupra pedepselor de aplicat
pacatosilor. El
ntocmi pentru rege o lista a preotilor,
notind n dreptul fiecarui nume litera O
sau P (ortodox sau puritan) st din acea
clipa numai cei notati cu O obtineau
marile functii bisericesti. Or,
majoritatea poporului si a
parlamentului era
calvinista. Laud si curtea acceptau
doctrina episcopului olandez Arminius
si
credeau n liberul arbitru; Londra si
parlamentul credeau n predestinatie.
nvataceii calvinisti si curtenii
arminianisti se njurau n plina strada.
Cauza
liberului arbitru, scrie Trevelyan, se
confunda cu aceea a guvernarii
despotice,
990

aceea a predestinatiei cu apararea

privilegiilor parlamentului. "Cine nu
vrea sa fie
guvernat dect de legi spunea un
deputat e socotit puritan; acel ce
refuza sa
faca tot ceea ce ai vrea sal
silesti sa faca este un puritan".
Teologia, politica si
fiscalitatea erau amestecate n mod
inextricabil. Pentru ca regele sa nu aiba
puterea de a impune poporului sau
altarul ia rasarit, stiharul alb si
sacramentele, trebuia sa i se refuze acel
Tunnage and Poundage, n lipsa carora
depindea de un parlament puritan.
VIII. De aici 209 ciudatele si celebrele
"trei rezolutii" pe care lea
votat
parlamentul n 1629. Ele decretau ca:
1. oricine va ncerca sa introduca n
Anglia

991

papismul sau arminianismul va fi

considerat inamic public; 2. oricine va
ndemna
sa se perceapa impozite neacordate de
parlament va fi considerat inamic
public;
3. orice negutator sau orice alta
persoana care va plati astfel de
impozite,
nevotate de parlament, va fi considerat
tradator si inamic public. Speakerul,
nspaimntat de caracterul acestor
rezolutii, declara ca a primit ordin de la
rege
sa ridice sedinta nainte de votarea lor.
Doi membri ai parlamentului,
apucndul
208 n arhitectura bisericilor
occidentale, "corul" este partea dinspre
rasarit, de forma aproximativ
semicirculara.

992

n realitate cele trei rezolutii au avut un

caracter politic bine definit, urmarind
sa previna
dizolvarea parlamentului de catre rege
si sai
provoace acestuia ct mai mari greutati
n cazul n
care ar fi facuto.

13

993

fiecare de un brat, l tinura nemiscat pe

speaker n fotoliul lui. "Pe Dumnezeul
nostru i spusera ei , veti ramne aici
atta timp ct va dori Camera". Un altul
ncuie usa si vr cheia n buzunar.
Cnd un usier batu la usa n numele
regelui,
nimeni nu deschise. Motiunea fu
adoptata. A fost o scena revolutionara.
Carol
raspunse printrun
act revolutionar210 , arestnd, la
terminarea sesiunii si n
pofida Petitiei Drepturilor, pe noua
membri ai Camerei Comunelor. Cel mai
ilustru dintre ei, Eliot, muri n Turn,
trei ani mai trziu. Ca toti martirii,
acest
mare parlamentar a facut din cauza
puritana o cauza sfnta. Carol era
hotart
acum sa se lipseasca de parlament.
Dinastia Tudorilor nu facuse la fel timp
994

ndelungat? Ramnea eterna ntrebare:

"Regele si va putea procura bani?" De
aceasta ntrebare depinde, n ultima
analiza, stabilitatea oricarei guvernari.
IV
REGELE FARA PARLAMENT
I. Iatal
pe Carol I singur n Whitehall cu tnara
sa regina franceza, pe care
acest timid o iubeste acum cu o
dragoste senzuala si tandra si care
capata
asupra lui o influenta mult mai mare
dect pe vremea cnd traia
Buckingham.
Lipsit de contactul cu opinia publica pe
care i lar
fi putut asigura convocarea
anuala a parlamentului, pe cine se va
sprijini n guvernarea lui? A gasit doi
oameni carei
995

mpartasesc gustul pentru autoritate si

care cred, ca si dnsul, ca
folosirea ferma a prerogativelor regale
poate aduce fericirea poporului: unul
este
Laud, care, arhiepiscop din 1633,
conduce treburile ecleziastice, la care
adauga
apoi pe cele financiare; celalalt este un
fost membru al periculosului Parlament
din 1628, Thomas Wentworth, pe care
regele l va face n 1640 conte de
Strafford.
II. Na
existat om mai calomniat dect
Strafford. Pentru ca a fost prieten cu
parlamentarii rebeli, cu Pym, cu John
Eliot, cu Hampden, acestia considera ca
o
tradare ralierea lui la cauza regala.
"Nam
sa ncetez de a va urmari atta timp
ct veti avea capul pe umeri", ia
996

declarat Pym. Cuvinte crude si, daca ne

gndim
la cea
urmat, profetice. Dar n ce consta
tradarea? De la nceputul carierei sale,
Wentworth sia
afirmat ideile: "Principiul meu este sa
nu lupt mpotriva
prerogativelor regale n afara
parlamentului". El considera ncrederea
poporului si
autoritatea regala ca doua elemente
indispensabile ale oricarei politici
sanatoase,
regele fiind cheia de bolta de care
nimeni nu se poate atinge fara a
zdruncina
edificiul. Carol sia
dat imediat seama de prapastia care
despartea pe opozantii de
profesie de acest barbat de stat:
"Wentworth remarcase el e un
gentilom
997

cinstit". Cnd l avu n slujba sa, i

ncredinta misiunile cele mai dificile; l
facu
presedintele Consiliului Nordului 211 ,
apoi i dadu sarcina de a pacifica
Irlanda.
Daca lar
fi folosit de ndata n Anglia, poate ca
Strafford ar fi alcatuit o armata
210 De fapt, un act abuziv, despotic, iar
nu unul "revolutionar".
211 Consiliul Nordului, creat pe vremea
lui Iacob I, era un departament
nsarcinat
cu relatiile dintre Anglia si tarile din
nordul Europei, inclusiv Franta. Exista
si un
Consiliu al Sudului, ocupnduse
de relatiile cu Spania, Flandra si Italia.
Ambele
au functionat pna la 1782, cnd din
Consiliul Nordului sa
constituit
998

Departamentul Externelor (Foreign

Office), iar din Consiliul Sudului cel al
Internelor
(Home Office).
14

999

permanenta, n lipsa careia era

imposibil sa se mentina prerogativele
coroanei, si
poate ca destinele Angliei ar fi semanat
mai mult cu acelea ale Frantei lui
Ludovic
al XlVlea.
Dar Carol mpartasea doctrina lui
Strafford fara sa aiba forta lui de
caracter, nici geniul sau de organizare.
Cnd sa
hotart, n sfrsit, sal
plaseze
n rangul nti, partida era deja
pierduta pentru amndoi.
III. Laud, ca si Strafford, era un om
aspru, dar de bunacredinta.
Acest
arhiepiscop autoritar, prea putin facut
pentru ai
guverna pe englezi, considera

1000

ca, n cadrul bisericii fermitatea

doctrinei valoreaza mai mult dect
libertatea
opiniei. El dorea sa impuna prin forta o
perfecta uniformitate a credintei si a
ceremonialului. "Daca putea
constrnge, renunta de a mai
convinge". Toata viata
sa a urmat aceasta linie rigida de
conduita. nca la Oxford fiind, i
indignase pe
teologii calvini spunndule
ca presbiterienii sunt tot att de
periculosi ca si
papistii. Deoarece se nclina n fata
altarului si apleca capul de cte ori se
pronunta numele lui Iisus Hristos n
timpul slujbei, papa, ncurajat de aceste
simptome linistitoare, i oferi palaria de
cardinal. "Raspunsul meu este nu,
atta
timp ct Roma va fi ceea ce este" riposta
Laud. Discipol al lui Aristotel, el era de
1001

parere ca obisnuinta este a doua natura

si socotea ca uniformitatea
ceremonialului duce negresit la
unitatea credintei. Se straduia sa le
impuna pe
amndoua. Nefiind
un om crud, nu folosea arderea pe rug
si nici tortura, dar
exercita asupra bisericii o tiranie
administrativa.
IV. Sprijininduse
pe curtile ecleziastice si n special pe
curtea naltei
comisiuni 212 , epura universitatile si
clerul. Supraveghea predicile prea
protestante
si impunea scurtarea lor. Interzicea
comunitatilor nemultumite sa aduca
"lectori" pentru a nlocui predicile
anglicane. nchidea capelele particulare
ale
puritanilor si le interzicea adunarile lor
evlavioase. Iacob I publicase n 1618 o
1002

Carte a sporturilor, prin care si

ndemna supusii, n dispretul sabatului
puritan,
sasi
continue jocurile de duminica. Adusese
n favoarea acestei teze motive
excelente:
o strictete prea mare risca sa
ndeparteze spiritele de religie:
sporturile sunt
utile pentru sanatatea corpului si
constituie o pregatire a barbatilor n
vederea
razboiului. Aceasta declaratie i
ngrozise pe puritani, care refuzasera so
citeasca
n bisericile lor. Iacob nu staruise; Laud
voia sai
constrnga. Adevaratii
protestanti vazura cu tristete ca, gratie
influentei reginei, catolicii se bucurau
acum de oarecare toleranta, pe cnd ei
nsisi erau persecutati. Pe continent
1003

razboaiele duceau la victoria puterilor

catolice. Multi puritani, desperati, se
hotarra atunci sa se expatrieze, sa se
duca sa traiasca n America, departe de
Laud si de Roma. Mai mult de douazeci
de mii dintre ei se alaturara pelerinilor
de
pe Mayflower
si formara nucleul NoiiAnglii,
unde introdusera institutiile cele
mai caracteristice ale Angliei din acea
vreme. Fara rigorile lui Laud e probabil
ca
civilizatia Americii de Nord nar
fi fost niciodata o civilizatie
anglosaxona.
Dar
aceasta ndepartata consecinta a
prigoanelor era imprevizibila atunci, si
n miile
de camine engleze n care familiile
puritane se straduiau, prin citirea
zilnica a
Bibliei, sasi
1004

mentina credinta treaza, resentimentul

era viu si spaima zilnica.
V. Ce impozite putea sa perceapa
monarhul daca respecta formele legale?
212 Tribunal exceptional, nsarcinat cu
urmarirea si judecarea delictelor
religioase.
15

1005

Tunnage and Poundage? Randamentul

acestui impozit depindea de volumul
tranzactiilor comerciale si, timp de sase
luni, comerciantii din Londra, pentru a
protesta mpotriva arestarii arbitrare a
lui sir John Eliot, se abtinura sa vnda
si
sa cumpere. Negustori care refuzau sa
faca negot? Era un semnal important,
dar
care nu fu nteles. Ajutat de juristii sai,
care gasira niste drepturi arhaice n
hrisoave vechi, regele restabili unele
taxe cazute n desuetudine: daruri
"Voluntare"; obligatia pentru cei care cu
secole n urma se stabilisera n padurile
regale sa rascumpere terenurile de la
rege; vnzarea de titluri de noblete;
serviciul
de cavalerie obligatoriu; taxe pentru
ntretinerea militiei (coat and conduct
money); taxa asupra trasurilor de piata
(hackney coaches, o inovatie a vremii);
1006

vnzarea de monopoluri curtenilor, ceea

ce mbogatea n acelasi timp si visteria
si
pe concesionari, n dauna poporului.
Carol avu pretentia sa oblige pe supusii
sai
sa foloseasca un anumit sapun, prost
fabricat de o corporatie de
"monopolisti".
Sapunul acesta, care taia lenjeria si le
provoca spalatoreselor arsuri pe mni,
fu
botezat popish soap, sapun papal.
Gospodinele din Londra se gndeau ca
ranile
pe care le producea erau simbolice si ca
folosirea lui ardea si sufletele.
VI. Intre perechea regala nchisa n
Whitehall n mijlocul unor frumoase
picturi olandeze si italiene cumparate la
porunca regelui, pe continent si

1007

nconjurata de curteni cu par lung si

buclat, cu gulere de dantela, palarii de
fetru
cu boruri largi, mpodobite cu cte o
pana si negustorii din Londra, cu
ucenicii
lor tunsi scurt, cu gravele lor neveste
puritane n rochii cenusii, se ridica
atunci
un zid de prejudecati, de ranchiune si
de taceri. Opinia publica, ostila, nu mai
avea nici o supapa. Nu mai exista
parlament, prin urmare nici discursuri
publice;
scrierile erau cenzurate; predicile
scarmanate de Laud; ntrunirile
interzise. Dar,
cu toata nepopularitatea attor masuri,
multa vreme nu sa
produs nici o revolta
serioasa. Acestui popor att de
preocupat de legalitate si obisnuit n
secolul
dinastiei Tudor sal
1008

respecte pe suveran ca pe un personaj

sfnt, o rascoala
mpotriva regelui i se mai parea nca un
act monstruos.
VII. Printre vechile impozite pe care le
renviasera oamenii regelui era si acela
numit ship money, impozitul naval.
Existase dintotdeauna obiceiul ca
orasele
maritime sa fie solicitate sa participe la
apararea coastelor, furniznd nave
mpreuna cu echipajele lor. Carol I
extinsese aceasta obligatie la tara
ntreaga si
ceru nu vase, ci bani pentru
construirea lor. Cererea nu era
absurda. De pe
vremea lui Iacob I, din cauza lipsei unei
flote eficiente, marina comerciala
engleza
era la cheremul piratilor. Piratii din
Barbaria 213 ndrazneau sa vina pna
si n
1009

apele engleze ca sa atace navele si sa

rapeasca sclavi de pe coastele Irlandei.
Cnd Strafford sa
dus n Irlanda sasi
preia comanda, efectele lui personale
iau
fost jefuite de un pirat. O scrisoare a lui
Carol catre orasul sau Londra descrie
"jafurile turcilor si ale altor pirati, care
rapesc cu forta vasele, bunurile si
marfurile supusilor nostri" si cere
orasului Londra sai
furnizeze un vas de razboi
de noua sute de tone, alte patru de cte
cinci sute de tone si unul de trei sute de
tone, "toate cu artilerie, praf de pusca si
echipaje". Dar, ca un impozit sa fie
acceptat de englezi, nu era de ajuns sa
fie util; mai trebuia sa fie votat si de un
parlament. Asa spunea Carta
libertatilor engleze; aceasta a fost teza
pe care au
sustinuto
1010

ctiva cetateni, dintre care cel mai

ilustru este John Hampden.
213 Sub acest nume erau designate,
mai ales n secolele XVIXVII, regiunile
de coasta ale
Marocului si Algeriei de astazi.
16

1011

Sherifful
din comitatul sau ia
pretins, drept ship money pentru unul
dintre
domeniile sale, treizeci si unu de silingi
si sase pence si pentru un altul
douazeci
de silingi (1637). Hampden a refuzat
piata, nu din pricina sumei (avea o
avere
mare), ci din principiu. "Douazeci de
silingi lar
fi ruinat pe Hampden? Nu, dar si
plata unei jumatati din aceasta suma,
n conditiile n care era ceruta, ar fi
facut
din el un sclav". Sa
lasat trt n fata tuturor instantelor si
daca, n cele din
urma, a fost condamnat de Curtea
esichierului prin sapte voturi contra
cinci,
opinia publica nsa la
1012

achitat. Englezii ncepeau sa descopere

ca nsasi respectarea
legilor poate duce sufletele mari la
rebeliune.
VIII. Cu toata severitatea cenzurii,
circulau pamflete mpotriva curtii.
William
Prynne, pamfletar puritan,
ntreprinsese reformarea moravurilor
din vremea lui.
Scrisese mpotriva parului lung al
curtenilor "contrar legilor lui Hristos".
n 1631
a publicat un pamflet cu privire la
teatru. Din nefericire pentru el, regina
nsasi,
mpreuna cu doamnele ei de onoare,
tocmai repetau o pastorala. Camera
nstelata, socotind ca pamfletul era un
atac mpotriva reginei, l condamna pe
Prynne la o amenda de cinci mii de livre
si la taierea urechilor. A fost pus la
stlpul infamiei si calaul ia
1013

taiat urechile. Aceasta cruda pedeapsa

nempiedicndul
sa scrie, de asta data mpotriva lui
Laud, n 1637 fu pus din
nou la stlpul infamiei n acelasi timp
cu un pastor protestant si un doctor; i
sa
mai taiat si ce ia
ramas din urechi si i sau
imprimat pe obraz cu fierul rosu
doua litere: S. L. (Seditious Libeller).
Publicul din Londra a privit cu
ndreptatitaoroare tratamentul barbar
aplicat celor trei gentlemeni. n clipa
cnd calaul sa
apropiat de ei, un imens strigat de furie
sa
ridicat din multime. Crestea mnia
poporului englez, fenomen grav ntrun
stat n care singura forta a suveranului
consta n dragostea poporului fata de
el.
IX. Suprema nebunie a fost pretentia de
a le impune scotienilor, att de
1014

ndrjiti n asi
apara biserica lor presbiteriana (Kirk),
rugaciunile si ritualul
anglican. Carol, regele Angliei si al
Scotiei, cunostea si mai putin Scotia
dect
Anglia. Desi regele Iacob, tatal sau,
numise n Scotia episcopi, biserica
ramasese
de esenta presbiteriana. Cnd Laud si
dadu seama, se scandaliza: "Biserica
Scotiei nu este reformata, ea este
deformata". Dar cnd, n urma
ordinului sau,
episcopii introdusera n Scotia noul
ritual, credinciosii nui
lasara sasi
termine
slujba. Nobilii, orasenii si taranii
scotieni semnara (uneori n
circumstante
romantice: pe morminte, n biserici) un
pact, sau Covenant solennel, prin care
1015

fagaduiau sa rarnna credinciosi

bisericii lor. Carol se porni sa
zdrobeasca
aceasta liga religioasa cu armele. Dar e
periculos sa recurgi ia dragonade cnd
nu
ai dragoni 214 . Carei armate ar fi
putut sai
ncredinteze regele cauza sa? "Cetelor
antrenate" ale militiei? Dar ele nu erau
antrenate. Gentilomilor de la tara? Erau
departe de a fi de acord cu el. Cnd
regele opuse pe cei ctiva ostasi pe care
ia
putut strnge excelentei armate
scotiene (douazeci de mii de oameni,
dintre care
multi servisera, pe continent, n armata
printilor protestanti pe care o comanda
un locotenent al lui GustavAdolf),
trupele celor doua tabere pactizara.
Daca acest
prim "razboi al episcopilor" nu sa
terminat printrun
1016

dezastru, faptul se
datoreaza numai negocierilor, care au
pus capat naintarii armatei scotiene.
214 Aluzie la "dragonadele" lui Ludovic
al XlVlea.
persecutii mpotriva protestantilor din
Franta,
dupa revocarea (n 1685) edictului de
toleranta religioasa de la Nantes.
17

1017

X. Regelui i ramnea o singura

speranta: Strafford. Acesta era singurul
om
puternic al regimului. n Irlanda el
aplicase deviza: "Thorough... pna la
capat". I
sa
reprosat duritatea, dar domolise tara,
ntrunise o fantoma de parlament,
obtinuse trupe, bani. Ia
putut chiar trimite regelui douazeci de
mii de livre
pentru razboiul sau din Scotia. Cnd
Carol i ceru sfatul, el i propuse sa
procedeze ntro
maniera forte. Trebuia convocat
parlamentul, trebuia sa se
obtina subsidii, dezvaluind masinatiile
puse la cale de scotieni mpreuna cu
Richelieu, apoi trebuia dus razboiul
pna "la capat". Strafford nsusi se
repezi n

1018

Irlanda, nrola opt mii de oameni si se

ntoarse bolnav, dar hotart.
Parlamentul
convocat de Carol (1640), primul dupa
doisprezece ani, nu uitase nimic din
ranchiunile de odinioara. Departe de a
acorda sprijinul sau n favoarea unui
razboi, Camera Comunelor ceru
"repararea prejudiciilor ce i sau
adus". Pym
reaminti toate greselile lui Carol si
parlamentarii negociara cu scotienii.
Dupa o
sesiune de numai optsprezece zile,
acest "Parlament scurt" (apriliemai
1640)
trebui sa fie dizolvat. Strafford fu de
parere ca regele sa
pus ntro
asemenea
situatie nct, daca mai putea fi salvat,
ceea ce era ndoielnic, lucrul era posibil
numai printrun
1019

despotism nemilos, "nesupus

obisnuitelor reguli de
guvernamnt". "Plngetima
scria el unuia dintre prietenii sai ,
caci niciodata
vreun om na
fost chemat sa se ocupe de niste treburi
att de desperate. Armata
are mari nevoi si nui
cu nimic aprovizionata... Cavaleria
noastra e lipsita de
curaj. Tara, de la Berwick la York, este
n puterea scotienilor; pretutindeni
numai
spaima, disparitia generala a dragostei
fata de rege... ntrun
cuvnt, ma lupt
singur cu attea necazuri, fara nici un
ajutor. Fie ca Domnul, n marinimia sa,
sa
ma salveze de la cea mai mare
nenorocire a vietii mele!"
V
PARLAMENTUL CEL LUNG
1020

I. Fara bani, fara soldati credinciosi,

nvins de scotieni, care ocupau
comitatele din nord si cereau, pentru a
le evacua, nu numai libertatea
religioasa
(pe care nimeni nu era n stare sa leo
refuze), dar si o indemnizatie, Carol
trebui
sa se ncline n fata vointei celor mai
fermi dintre supusii sai. Lorzii l invitau
sa
convoace un nou parlament; o petitie
purtnd zece mii de semnaturi adunate
de
Pym io
cerea de asemenea; regele ceda.
Niciodata alegerile nu strnisera patimi
att de vii. Pym, ca un adevarat sef de
partid, functie noua, cutreiera satele,
tinea

1021

mitinguri n orase, forma comitete

locale. Hampden, devenit unul dintre
cei mai
respectati oameni ai regatului, l
sprijinea pe Pym cu toata nalta sa
autoritate. Ce
voiau acesti oameni? Sa se aleaga
adevarati puritani, gata sa lupte
mpotriva
absolutismului. Al doilea parlament din
1640 nu mai este un parlament
reformist; e un parlament revolutionar.
Dar aceasta adunare revolutionara nu
este demagogica. Deputatii
Parlamentului cel lung sunt gentilomi,
proprietari,
oameni seriosi, religiosi, cultivati, care
doresc sa revina ct mai curnd posibil
la
domeniile lor familiale. Asemenea
oameni nu au gustul razmeritei si nu
cheama,
dect cu regret, multimea n ajutorul
lor. Departe de a fi ostili institutiei
1022

monarhice, ei nici nu concep alta

deocamdata. Dar au de rezolvat cu
Carol doua
conflicte, unul politic si un altul
religios, conflicte care otravesc viata
Angliei de la
urcarea pe tron a dinastiei Stuart.
18

1023

II. Mai mult dect de rege, lui Pym si

parlamentarilor le era teama de
Strafford. Stiau ca ntre ei si Strafford
lupta e pe viata si pe moarte. Sau Pym
va
pune pe Strafford cu capul pe butuc,
sau Strafford va porunci sa fie
spnzurat
Pym. Una dintre primele actiuni ale
noului Parlament a fost punerea sub
acuzare
a lui Strafford pentru nalta tradare
prin impeachment n fata Camerei
Lorzilor.
Strafford stia nca de cteva saptamni
ca, daca se va prezenta n fata
parlamentului, era pierdut. Si o spuse
lui Carol; acesta i raspunse ca, n
calitatea lui de rege al Angliei, putea sal
ocroteasca mpotriva oricarui pericol si
ca parlamentul nu se va atinge de un fir
de par de pe capul lui. Strafford se

1024

prezenta deci la Camera Lorzilor chiar

n clipa n care Pym, n fruntea unei
delegatii a Camerei Comunelor, venise
sa ceara arestarea lui. Strafford intrase
cu
capul sus; trebui sa ngenuncheze la
bara ca sa asculte acuzarea si iesi de
acolo
prizonier. Judecind drept, putea fi
salvat. Acest impeachment navea
nici o
valoare legala. Cum sal
acuzi n mod serios de nalta tradare,
de crima mpotriva
regelui, pe cel mai fidel slujbas al
regelui? Dar uzantele constitutionale nu
ofereau parlamentului nici un alt mijloc
de a se debarasa de un ministru
sustinut
de suveran. Sa
ncercat compromiterea lui Strafford
citind din cuvntarile lui
tinute la Consiliul privat; se spunea ca
ar fi sugerat ideea de a folosi o armata
1025

irlandeza pentru a cotropi Anglia. Na

putut fi adus dect un singur martor,
sir
Henry Vane, si acela foarte dubios. Pym
si prietenii sai si dadura seama, plini
de
furie, ca nu se va gasi n Camera
Lorzilor o majoritate care sal
condamne pe
Strafford; acesta, desi subminat de
boala, sa
aparat n frumosul sau stil scurt si
taios, carei
era propriu. Sfrsitul pledoariei i misca
pe toti cei carel
ascultasera.
"Si acum, my lords, cu toata umilinta si
linistea sufleteasca, ma supun cu
mintea
limpede si n mod liber judecatii
voastre, fie ca aceasta justa judecata va
aduce

1026

dupa sine viata, fie ca va aduce

moartea mea. Te Deum laudamus, te
Dominum
confitemur".
III. Acuzatorii, ngrijorati, recursera la
procedura mai simpla si mai brutala a
unui bill of attainder, votat de
parlament si sanctionat de coroana.
Prin aceasta
procedura, acuzatul pierdea toate
garantiile pe care le prezenta o curte de
justitie.
Daca se iau n consideratie numai
probele legale, comportarea lui Pym si a
prietenilor sai nu poate fi justificata.
Lau
asasinat pe Strafford cu oarecare forme
judiciare. Trebuie adaugat spre
dezvinovatirea lor ca daca Strafford ar fi
trait si
siar
fi recstigat libertatea, nar
fi ezitat nici el sai
distruga, mergnd "pna la
1027

capat". Poate ca ar fi fost mai bine

pentru Pym. si prietenii sai sa fi
marturisit
cinstit ca ncepuse un razboi civil si sa
renunte la ipocrizia legalitatii. Lordul
Digby, ntrun
discurs care i face cinste, a declarat ca
el nu poate vota billul:
"Dumnezeu sa ma pazeasca sa
condamn un om la moarte dupa o lege
facuta a
posteriori... Stiu, domnule speaker, ca
parlamentul e nvestit cu putere
judecatoreasca
si cu putere legislativa. Una stabileste
ceea ce este legalmente just,
cealalta, ceea ce convine politiceste spre
binele comunitatii. Dar aceste doua
puteri nu trebuie confundate si navem
dreptul sa acoperim un act de prudenta
politica printro
parada goala de justitie legala". Se
poate aprecia violenta la care
1028

au ajuns patimele daca se tine seama

de faptul ca acest admirabil discurs a
fost
ars de calau si regele a fost rugat sa nu
mai confere nici o onoare lordului Digby
si sa nul
mai foloseasca n nici un fel. Legea de
attainder a fost votata n Camera
19

1029

Comunelor cu 204 voturi pentru si 59

contra; numele acelora care au votat
contra au fost afisate n oras ca fiind
"straffordieni si inamici ai patriei lor",
desi
regulamentul interzicea sa se publice
numele opozantilor. Pravaliile orasului
au
fost nchise. Maistrii si ucenicii venira
la Westminster sai
ameninte pe
straffordieni. Sub presiunea populatiei,
chiar si lorzii au votat moartea cu
douazeci si sase de voturi contra
nouasprezece.
IV. Regele Carol, carei
jurase lui Strafford ca parlamentul nu
se va atinge de
un fir de par de pe capul lui, va
sanctiona legea? Episcopii, cuprinsi de
panica
generala, venira sai
1030

spuna lui Carol ca trebuie sa aiba, ca

rege, doua constiinte,
una publica si alta privata. Multimile
din Londra se adunara n jurul
Whitehallului
si devenira att de amenintatoare nct
curtenii catolici se
spovedira, iar cei mai curajosi capitani
se pregateau sa moara, aparnd scarile
si
culoarele vechiului castel. Duminica
vacarmul crescu si mai mult; pe la ora
noua
seara, regele semna. "Daca nimic
altceva dect viata lui nu poate
satisface
poporul meu, trebuie sa spun: Fiat
Justitia." Strafford, desi surprins ca a
fost
parasit de rege, avu nobletea sai
scrie casi
da bucuros viata pentru el. Dar se

1031

spune ca a murmurat: "Nu va bizuiti pe

printi, nici pe fiii oamenilor, caci la ei
nu
veti gasi salvarea". Cnd trecu pe
drumul supliciului, batrnul
arhiepiscop Laud,
el nsusi prizonier, se apropie de
fereastra sasi
binecuvinteze prietenul, care a
murit cu un curaj att de simplu nct
ucenicii din Londra au pastrat o tacere
respectuoasa. Astfel a disparut un om
mare a carui crima a fost ca a dorit ca
monarhia sa fie asistata, si nu
dominata, de parlament 215 . ncepnd
de la acest
proces, se poate spune ca n Anglia
regele a ncetat sa mai ntruchipeze
statul,
deoarece, din cauza loialismului sau
fata de suveran, Strafford a fost
considerat
un tradator de tara.
V. Condamnndul
1032

pe Strafford, parlamentul nlaturase

singurul om capabil
sa transforme monarhia engleza ntro
forta de guvernare autoritara
asemanatoare
acelora pe care Spania si Franta leau
dat drept model Europei.
Pentru a face imposibil pentru
totdeauna triumful absolutismului,
trebuia acum
sa se interzica regelui de a guverna fara
parlament, asa cum facuse multa
vreme
parintele sau si el nsusi. Partea slaba a
adunarilor alese, n cazul cnd intra n
conflict cu puterea executiva
permanenta, este ca aceasta poate sa le
revoce.
Singurul lor mijloc de aparare este sa
impuna puterii executive modalitati si
date
fixe de convocare. Pym si prietenii sai l
constrnsera pe rege sa aprobe: 1. un
act
1033

asigurnd convocarea regulata a

parlamentului, cel putin o data la trei
ani; daca,
n cel deal
treilea an, regele se mai abtinea,
convocarea se putea face fara a se
recurge la el; nici un parlament nu va
putea fi dizolvat nainte de a fi "trait"
cincizeci de zile, nici prorogat mai mult
dect trei ani; 2. un act retragnd
regelui
dreptul de a percepe impozite fara votul
parlamentului. Nici tunnage and
poundage, nici ship money; n general,
nici un fel de impozit neconsimtit; 3.
puterile regelui n Consiliul sau erau
mult micsorate si curtile
privilegiate(Camera nstelata, Consiliul
nordului etc.) cedau locul curtilor de
drept comun. n
special erau suprimate curtile
ecleziastice ale naltei Comisii, de care
se folosise
1034

Laud mpotriva puritanilor. Legea

devenea mai tare dect regele.
215 Judecata prea indulgenta: ntre
1629 si 1640 Strafford a conclucrat la
suprimarea, de fapt, a
parlamentului.
20

1035

VI. Problema religioasa era mai

complexa dect problema politica.
Asupra
unui singur punct cea mai mare parte a
parlamentarilor erau de acord: fiind
protestanti, se temeau de papism. Dar
multi i urau pe episcopii lui Laud, care
ncercasera sai
readuca pe englezi la ritualism; altii
erau legati de vechile
ierarhii. Primii voiau sai
smulga bisericii episcopatul "cu
radacini si ramuri";
ceilalti, partizani ai episcopilor, sau
episcopalienii, aveau avantajul ca erau
mai
uniti dect adversarii lor. Printre
adversarii episcopilor se distingeau
erastienii,
discipolii teologului german Thomas
Erast (15241583), care n problemele
lumesti subordonau biserica fata de
stat sii
1036

nlocuiau pe episcopi cu comisari

laici; presbiterienii, partizanii unei
democratii religioase, n felul celei
scotiene sau
geneveze, cu presbiteri si sinoduri; n
sfrsit, sectarienii congregationalisti,
sau
independenti, sustinnd ca Dumnezeu
inspira fiecare grup de credinciosi,
deveneau astfel, cu toata extrema lor
ngustime de spirit, precursorii
inconstienti
ai libertatii constiintei.
VII. n comitate cei mai numerosi erau
credinciosii bisericii anglicane
episcopale; la Londra presbiterienii
aveau sprijinul soldatilor scotieni care,
dupa
victorie, sau
stabilit n capitala si pe care
parlamentul nu se grabea sai
ndeparteze, caci erau aliatii sai
mpotriva regelui; independentii erau de
parere
1037

ca episcopalismul si presbiterianismul
nu erau dect doua forme ale tiraniei.
Ne
putem imagina discutiile religioase si
politice, care nu ncetau de dimineata
pna
seara n mijlocul acestui oras pasionat
de teologie. Parlamentarii vorbeau toata
ziua si de multe ori si noaptea, la
lumina luminarilor. Pym, Hampden si
Hyde
puteau fi vazuti plimbnduse
n jurul cimitirului Westminster sau
strngnduse
cu totii laolalta n timpul cinei, pentru a
dezbate importantele lor
probleme. La un semnal, negustorii si
ucenicii nchideau pravaliile si alergau
la
Westminster sau Whitehall. Nici o forta
armata nu putea opri aceasta multime.
Dimpotriva, ea era aceea care apara
parlamentul. Ct despre rege, el pastra
n
1038

preajma sa ctiva ofiteri, cu par lung

buclat, capitani n semisolda lui, carora
ucenicii le spuneau n derdere
"cavaleri", pe cnd regina, vazndui
prin
fereastra pe puritanii cu capetele lor
rase, ntreba cine sunt aceste "capete
rotunde", nume care lea
ramas.
VIII. Aproape toti istoricii lau
condamnat pe Carol I pentru conduita
lui n
timpul Parlamentului cel lung. Dar cum
putea, nefericitul, sasi
imagineze
compromisul care avea sa dea nastere
n secolul urmator monarhiei
constitutionale? Carol I nu vedea nici o
cale de iesire din aceasta dilema: sau sa
restabileasca prin forta autoritatea sa,
sau sa devina o umbra de rege.
Razboiul

1039

civil era fatal, pentru ca nici un

minister responsabil nu se interpunea
ntre rege
si parlament si astfel cele doua puteri
se ciocneau. Ideea ca o minoritate ar
putea,
n caz de nentelegere, sa se ncline n
fata majoritatii si sa ngaduie acesteia
sa
guverneze nu numai ca nu era admisa,
dar nu era de conceput. De vreme ce
tara
se afla ntro
situatie de profunda desbinare, nu
exista alta solutie decfc razboiul
civil. De altminteri, legea majoritatii nar
fi permis sa se rezolve chestiunea
esentiala a acelor timpuri, care era
chestiunea religioasa. Se pot face
tranzactii cu
interesele, nu cu constiintele.
21

1040

IX. Trebuie sa se recunoasca totusi ca

regele a agravat tulburarile facnd un
joc dublu. Carol confirma cu docilitate
legile votate de parlament, iar n secret
conspira mpotriva legilor si a
parlamentului. El se considera nsa n
stare de
razboi, n care totul este permis. Si
merse pna acolo nct ceru scotienilor
care
ramasesera cei mai buni soldati de pe
insula sprijinul lor mpotriva
englezilor.
Scotienii i promisera ajutorul daca
accepta pentru Anglia Covenantul
presbiterial. Episcopalian convins, el nu
putea sa faca aceasta si trebui sa
renunte la alianta lor. O clipa crezu ca
ntrezareste scaparea. Parlamentarii,
desi
uniti mpotriva lui, erau crunt nvrajbiti
pe chestiuni religioase, unii voind sa
desfiinteze
1041

cu totul ritualul si sa schimbe pna si

Prayer Book, altii fiind ostili
episcopilor, dar legati de frumoasele
rugaciuni anglicane. Gratie acestei
nvrajbiri,
se reconstitui o partida monarhica si
anglicana condusa de oameni ca Hyde,
pe
care regele si iar
fi putut face consilieri. "Mustrarea cea
Mare" adresata lui Carol
na
fost votata dect cu o majoritate de
unsprezece voturi. Prestigiul regelui
Pym
scadea; o stngacie a regelui Carol il
redadu.
X. La 3 ianuarie 1642, procurorul
general al regelui ceru pe neasteptate
Camerei Lorzilor un impeachment
pentru nalta tradare mpotriva a cinci
membri

1042

din Camera Comunelor, printre care

Pym si Hampden. Demers ilegal, dreptul
de
impeachment apartinnd numai
Camerei Comunelor. Lorzii se aratara
sovaitori.
Regele se duse el nsusi n Camera
Comunelor pentru a~i aresta pe cei
cinci
membri. Acestia fusesera preveniti si
orasul se nsarcinase sai
ascunda. Avu loc
o scena penibila. Regele intrase urmat
de cavaleri si se asezase pe locul
speakerului.
Membrii Camerei stateau n picioare,
descoperiti. Dintro
ochire
regele vazu ca "pasarelele au zburat".
Pleca n mijlocul unei multimi ostile,
care la
trecerea lui striga: "Privilegiul!"
Fura convocate militiile orasenesti ale
Londrei, care si asumara protectia
1043

parlamentului. O ciocnire ntre cele

doua forte devenea inevitabila. Regele
socoti
cai
mai ntelept sa paraseasca Londra.
VI
PRIMUL RAZBOI CIVIL

I. Venise timpul ca fiecare englez sa

opteze pentru una din tabere. Or, cea
mai mare parte dintre ei nar
fi dorit sa opteze. Aceasta revolutie nu
era ca acele
valuri adnc rascolitoare care ridica
masele. Ea aducea mai curnd vrajba
n
snul claselor dect le ridica una
mpotriva alteia216 ; treizeci de pairi
ramasesera
la Westminster; optzeci l urmasera pe
rege; douazeci ramneau neutri. Ca si
pairii,
1044

squireii
si yeomenii
erau mpartiti si ei ntre cele doua
armate. Londra,
oras rebel si protestant, se arata
favorabila parlamentului, dar
oraselesedii
ale
diocezelor erau n favoarea episcopilor
lor, deci n favoarea regelui. Ct despre
tarani, multi dintre ei ramneau
indiferenti. "Putin le pasa sub ce
guvernaretraiesc, numai sa poata ara si
merge la piata". n unele comitate,
puritanii si
216 Afirmatia nu este ntru totul
exacta, iar argumentele care urineaza
dovedesc faptul ca
denumirea unor categorii sociale nu
mai acoperea o realitate concreta, ca n
interiorul acestor
categorii se produsese o diferentiere,
bazata pe interese politice si sociale
adverse.
1045

22

1046

anglicanii, regalistii si parlamentarii

semnau pacte de neutralitate. Mai
trziu,
cnd sovaitorii vor constata ca cele
doua tabere i tin de rau pe neutri, vor
lua si
ei, n sila, pozitie pentru una sau alta
din parti. Uneori un singur squire
hotart
antreneaza pe toti gentilomii din
vecinatatea sa. Arendasii i urmau pe
seniorii
lor. Petrecaretii tineau cu regele pentru
ca puritanii reprezentau austeritatea;
oamenii apartinnd diferitelor secte
erau n favoarea parlamentului pentru
ca
sperau (n mod gresit) ca le va asigura
libertatea religioasa. Se poate spune ca
Nordul catolic si Vestul erau mai
curnd alaturi de rege, Sudul si Estul
alaturi de

1047

parlament, dar frontierele acestea nu

au fost niciodata bine delimitate. Nici
un
moment taberele n lupta nau
depasit a patruzecea parte din
populatia tarii, si n
bataliile cele mai importante din timpul
razboiului civil au fost cel mult doua
zeci
de mii de combatanti de fiecare parte.
II. Ar putea strni mirarea ca o tara
care n alte mprejurari fusese
framntata de patimi att de puternice
se arata aproape apatica n aceasta
epoca
revolutionara. Dar n 1641 doctrinele si
intentiile celor doua partide erau
confuze.
Nimeni din tabara parlamentara nu
dorea, la nceputul razboiului, sal
doboare
pe Carol Stuart. Nimeni nusi
1048

imagina ca ar fi posibil sa se lipseasca

de el.
Parlamentul voia numai sa se asigure
de persoana regelui si sal
desparta de
sfetnicii sai rai. Essex, general al
armatelor parlamentare, recomanda
trupelor
sale sa fie prudente, caci, spunea el,
"un rege nvins ramne tot rege, dar
noi,
daca vom fi nvinsi, nu vom fi dect
niste razvratiti si niste tradatori". Ideea
despre caracterul sacru al regalitatii, pe
care secole dea
rndul de respect fata de
ea o ntiparisera n mintile oamenilor,
ramnea intacta. Cnd, la nceputul
razboiului,
regele "ridica stindardul sau" aproape
de Nottingham, aceasta ceremonie
simbolica a miscat inimile multora care,
n sinea lor, dadeau dreptate
parlamentului.
1049

III. Si, totusi, scena esuase. Ploua.

Carol, pedant si maniac, asa cum erau
toti din familia Stuart, l corecta mereu
pe crainicul care citea proclamatia.
Vntul pravalise stindardul n noroi.
Oricum nsa, era drapelul regelui.
Vazndul,
multi se gndeau, ca sir Edmund
Verney, ca, orict ar fi ei de partea
Bibliei si a
pariamentului, nu puteau parasi la
nenorocire un suveran de la care
mncasera
pine. Si astfel multi aparara din
loialism o cauza care nu li se parea
justa.
Dintre cei neutri, unii erau de acord cu
ideile politice ale parlamentarilor, dar
nu
voiau sa se atinga nimeni de cartea lor
de rugaciuni; altii, adversari ai bisericii
anglicane, tineau cu regele. Atta
confuzie nu putea da nastere nici unui
fel deentuziasm. n realitate, era vorba
1050

n aceasta tara bogata si relativ fericita

nu
att de o adevarata revolutie, care e
totdeauna provocata de mari tulburari
economice, ci de ceea ce sar
chema astazi o lupta ntre partide. n
lipsa unui
mecanism constitutional, dezbaterea
parlamentara lua forma unei batalii
corp la
corp. Vor trebui sa vina calamitatile
unui razboi civil pentru a da nastere
tolerantei politice, asa cum n alte tari,
erorile persecutiilor vor impune
toleranta
religioasa.
IV. Iau parte activa la razboi n ambele
tabere cei mai buni oameni ai
natiunii. Astfel ca lupta va fi destul de
umana. Bataliile vor fi sngeroase,
pentru
ca soldatii sunt viteji, dar prizonierii, n
afara de irlandezi si preotii catolici, vor
fi
1051

23

1052

bine tratati. Fiecare din cele doua

tabere se lauda ca este o armata
crestina.
nainte de intrarea n lupta, fiecare
comandant ordona sa se faca o slujba
religioasa.
Si o parte si cealalta i reproseaza
adversarului pacatele sale. "n armata
noastra spune un regalist se comit
doar pacate omenesti: ne place vinul,
ne
plac femeile; pe cind voi aveti pacate
diavolesti: spiritul orgolios si
razvratirea".
Daca vitejia si credinta luptatorilor erau
fara margini, n schimb stiinta
lormilitara era, cel putin la nceput,
mediocra. ndelunga perioada de pace
de sub
domnia dinastiei Tudor a facut sa fie
uitata arta razboiului. Unii sefi de
armata,

1053

ca nepotul lui Carol, Rupert, fiul

electorului palatin, mare cavaler, dar
prost
tactician, au avut sarcini de comanda
pe continent. Altii, ca un oarecare
Oliver
Cromwell din armata puritana, au citit
doar lucrari de strategie. Cei mai multi
se
arunca n lupta la noroc. Serviciile de
informare merg att de prost nct
armatele
abia de reusesc sa se ntlneasca. La
nceput Carol avea un plan, acela de a
nconjura Londra; parlamentul nare
nici unul, n afara doar de al
prinde pe rege
viu.
V. Si n acest razboi cavaleria se dovedi
a fi arma decisiva; ea constituia
aproximativ doua treimi din numarul
ostenilor. Pedestrimea era formata din
1054

sulitasi si muschetari, acestia din urma

foarte vulnerabili la atacul cavaleriei pe
flancuri, pentru ca, nefiind nca
inventate nici baionetele, nici pustile cu
repetitie,
dupa cesi
trageau salvele, ramneau pur si
simplu dezarmati. Tactica
muschetarilor
consta n a se pune la adapost ntrun
careu format de sulitasi, pentru asi
putea rencarca armele; dar neavnd
totdeauna timpul trebuincios pentru
aceasta, ajungeau sfrtecati de sabii.
Rupert, cel dinti, organiza temeinice
sarje
de cavaleristi cu sabiile n mini. Dar,
Rupert, prea ndraznet, neglija restul
armatei; sarjele erau victorioase, dar
bataliile pierdute. n tot timpul
campaniei,
parlamentul, sprijinit de negustorii din
Londra, avea avantajul ca ncasa usor
1055

impozitele. Era si stapn pe mare;

marinarii protestanti ramasesera cu
ura
mpotriva Spaniei, mpotriva
absolutismului si a cavalerilor; ei
nlesnira rebelilor
sa mentina legatura cu continentul,
ceea ce a salvat comertul londonez si
ncasarile vamilor.
VI. nceputul razboiului sa
aratat favorabil regelui, care, n urma
unei
batalii indecise, la Edgehill, a putut
concentra trei armate mpotriva
Londrei.
Tinut n sah, sa
repliat spre Oxford, din care sia
facut capitala si ale carui
colegii gotice sau
umplut de doamne frumoase si cavaleri
cu plete lungi. Intrigile
amoroase din tabara regala se
amestecau cu intrigile dintre partide si,
ca o
1056

reactie mpotriva austeritatii puritane,

era la mare cinste curtoazia. Daca ar fi
avut bani si daca ar fi dus o politica
mai sincera, Carol ar fi putut nvinge.
Dar el
ncerca sa negocieze n acelasi timp si
cu scotienii, si cu Franta (prin
intermediul
reginei, care a trebuit, dupa o nastere
dureroasa, sa plece pe continent), si cu
parlamentul. Ofertele sale contradictorii
sfrsira prin a convinge de reaua sa
credinta pe toti acei carora li se
adresau. Totusi, existenta unor mari
discordii
ntre adversari i usura manevrele.
Parlamentul ncerca, asa cum facuse si
regele,
sa obtina sprijinul scotienilor, dar
acestia consimteau numai cu conditia
ca
Anglia sa devina presbiteriana. Carol
nu putuse accepta pentru ca era
anglican
1057

convins; parlamentul sovaia si el,

pentru ca cei mai buni soldati ai sai
erau
independenti si cereau libertatea
cultelor. Totusi, parlamentul, ca sasi
asigure
victoria, sfrsi prin a semna n 1643
Covenantul,
acceptnd riscul de a vedea o
24

1058

armata presbiteriana instalata lnga

zidurile Londrei. n ce priveste
chestiunea
religioasa, facuse cteva rezerve. Se
angaja sa reformeze biserica Angliei
"dupa
pilda celor mai bune biserici reformate",
ceea ce era o promisiune de
democratie
presbiteriana, dar si dupa "cuvntul
Domnului", ceea ce permitea, la rigoare,
autorizarea sectelor. Alianta cu scotienii
ia
adus parlamentului, n 1644, victoria
de la Marston Moor, lnga York. Pym
murise nainte de batalie si fusese
nmormntat la abatia de la
Westrninster.
VII. Cel mai bun soldat de la Marston
Moor a fost un om nou: Oliver

1059

Cromwell, mic squire din Huntingdon,

varul lui Hampden si, ca si el, puritan
din
adolescenta. Dar daca credinta
religioasa a lui Cromwell era tot att de
profunda
ca aceea a lui Hampden, era nsa mai
putin senina. Melancolic, prada
cosmarurilor, o, buna parte a vietii lui
se scurgea n stari de comuniune
mistica.
Se lasa n voia emotiilor mai mult dect
un englez obisnuit sii
vedeai deseori
lacrimi n ochi. Cnd era vorba sasi
apere credinta, Cromwell putea sa fie
dur,
dar era de o blndete nemarginita fata
de acei bieti crestini care nu cereau
altceva dect sa traiasca n deplina
curatenie sufleteasca. De multe ori, n
preajma unei mari batalii sau a unei
importante hotarri, a fost vazut fugind
de
1060

oameni, nchiznduse
undeva cu Biblia n mna si rugnduse
vreme
ndelungata. Limbajul sfintei carti
devenise stilul lui firesc. A trait n "tara
ferigilor", prin tinuturi mlastinoase,
aproape tot asa de pustii ca si acela in
caresa
format Mahomet. mpartasea
monoteismul, simplitatea doctrinei si
vointa
implacabila a profetului musulman.
Deputat n parlamentul din anul 1628
si
puritan pasionat, la nceputul
razboiului civil a recrutat printre vecinii
sai o mica
trupa de calareti. Ostean realist,
recunoscuse superioritatea cavaleriei
regale si
necesitatea, n cazul cnd armata
parlamentului voia sa iasa nvingatoare,
de a o
1061

recruta dintre soldatii devotati cauzei si

nu dintre mercenari sau insi
nepasatori.
"Un numar mic de oameni cinstiti
valoreaza mai mult dect o multime",
gndea
el. Voia un batalion sacru, o trupa de
soc, analoga cu "cei trei sute ai lui
Ghedeon" 217.
VIII. Pentru sufletul chinuit al lui Oliver
Cromwell anii de razboi au fost ani
destul de fericiti. n actiune sia
aflat pacea spiritului. Obsedat de ideea
de a crea
o armata model, a recrutat paisprezece
escadroane, n tolal o mie si o suta de
oameni "dupa pofta inimii sale, oameni
strns uniti intre ei printro
disciplina
comun o companie sensibila ca un
instrument de muzica la dorintele
comandantului ei". Cromwell nu le
cerea sa fie presbiterieni si nici macar
1062

puritani. "Statul, cnd si alege

slujbasii, nu se preocupa de parerile
lor. Daca
sunt hotarti sal
slujeasca n mod devotat, e de ajuns"
spunea el. La alegerea
ofiterilor sai nu tinea seama de originea
lor. "mi place mai mult un capitan
prost
mbracat, dar care stie pentru ce se
lupta, dect ceea ce voi numiti un
gentilom si
care nui
bun de nimic altceva"'. Tuturor le
impunea cea mai stricta disciplina,
nu numai pe cmpul de bataie, ci si n
timpul odihnei. n detasamentul
"coastelor
de fier" (Ironsides) ale lui Cromwell nu
se jucau carti, nici nu se bea. Astfel ca
populatia satelor i privea cum sosesc
fara sa se teama de ei. Cromwell se
desfata
1063

privind aceasta trupa disciplinata. "Am

o companie ncntatoare (lovely) scria
el
; daca ati cunoasteo,
ati respectao".
Oamenii lui Cromwell joaca n armatele
217 Aluzie biblica.
25

1064

parlamentului rolul "partidului" n

regimurile autoritare ale timpului
nostru 218 .
IX. Cu ct razboiul dura mai mult, cu
att tara suferea mai crncen si
devenea mai nerabdatoare. Cu cteva
zile nainte de moarte, Pym, odinioara
att
de popular, a fost huiduit de femeile din
Londra. Executarea lui Laud, asasinat
cu forme legale ca si Strafford, la
izolat si mai mult pe Carol de
parlament. Daca
nu urma o victorie rapida, militiile din
Londra ar fi sfrsit prin a alunga din
Westminster pe toti cei pe care i
protejasera atta vreme. Dar pentru a
obtine o
victorie prompta parlamentul avea
nevoie de o armata care sa fie n
ntregime de

1065

valoarea "coastelor de fier" ale lui

Cromwell. Cromwell a avut curajul sa
spuna
parlamentarilor, fara nconjur, ca
armata lor nu va fi victorioasa dect n
ziua
cnd vor renunta sa mai comande ei
nsisi trupele. Era nevoie de soldati, si
nu de
politicieni. Masura ceruta de Cromwell
fu votata sub denumirea de Seif
Denying
Ordinance (Legea de renuntare
voluntara) si fu creata o armata dupa
"noul model"
sub comanda lui sir Thomas Fairfax. Pe
timp de pace, Fairfax fusese un ostas
linistit si blbit, dar aprig n lupta si
respectat de toti pentru loialitatea sa.
De
aci nainte plata trupelor avea sa fie
regulata, armamentul omogen si
uniforma
1066

stacojie obligatorie. Cromwell, desi lovit

legalmente de propria sa ordonanta, a
fost autorizat printro
dispozitie speciala sa ramna
locotenentul lui Fairfax.
X. "Noul model" repurta asupra
trupelor regale victoria decisiva de la
Naseby(1645), n care Cromwell vazu
mna lui Dumnezeu. n anul urmator
Fairfax porni
mpotriva Oxfordului, si Carol trebui sa
fuga. Era sfrsitul rezistentei regale. n
zadar regina i scrise sa cumpere
alianta scotiana cu pretul abandonarii
anglicanismului, el nu se putea decide.
"Sunt de doua ori mhnit pentru faptul
de a fi n dezacord cu tine, dar sper ca
nai
sa mio
iei n nume de rau, cnd vei
ntelege bine lucrurile, caci te asigur ca
nu fac mare diferenta ntre supunerea

1067

fata de o guvernare presbiteriana si

supunerea fata de biserica Romei".
Cnd, la
27 aprilie 1646, a parasit Oxfordul,
primul sau gnd a fost sa se duca la
Londra:
"Numi
lipseste speranta ca voi putea atrage de
partea mea fie pe presbiterieni, fie
pe independenti si astfel sa scap de unii
sau de altii si sa fiu din nou realmente
rege". Scrisoarea exprima pe deantregul
caracterul lui Carol, amestecul sau de
eroism si naiva duplicitate. Cei
pasa lui dacai
nsela n acelasi timp si pepresbiterieni
si pe independenti? i dispretuia
deopotriva si pe unii si pe altii. n
ultima clipa sa
rasgndit si sa
decis sa se predea n minile scotienilor.
VII
ARMATA MPOTRIVA PARLAMENTULUI
1068

218 Tentatia de a arunca o sageata la

adresa regimurilor totalitare existente
n Germania si Italia
la data redactarii acestei lucrari l face
pe Maurois sa alunece spre o
comparatie nedreapta,
deoarece grupul independentilor,
Cromwell, si nucleul de armata
revolutionara organizat de el
reprezentau o forta ce exprima si servea
cauza progresului economic, social si
politic al poporului
englez; erau expresii ale vointei si
aspiratiilor mai mult sau mai putin
constiente ale majoritatii
poporului.
26

1069

I. Caderea Oxfordului si fuga lui Carol

adusera victoria parlamentului. Dar
victoria militara, ntrun
razboi civil, e departe de a rezolva toate
problemele,
nfrngerea regelui facea imposibil
despotismul suveranului si nu ngaduia
despotismul parlamentului. Tara
ramnea regalista. Ea dorea ntoarcerea
vremurilor cnd satele nu erau invadate
de soldati; religia cumplita a oamenilor
lui Cromwell nui
era pe plac. Desi nfrnti, multi dintre
partizanii lui Carol
asteptau cu ncredere momentul n care
Anglia si va regasi "bunele obiceiuri de
altadata, veselia de altadata si firea
buna de altadata". Totusi, chiar n ochii
cavalerilor si a celor neutri, armata
dupa modelul nou reprezenta ordinea.
Daca,
dupa cea

1070

iesit victorioasa, ar fi aratat oarecare

moderatie, ar fi fost ntmpinata
cu un asentiment aproape unanim. Din
nefericire ea astepta ca triumful sa
aduca
o era noua. Armata era formata n
majoritate din independenti si sectari,
oameni
pasionati, inspirati, fiecare fiind un
predicator si un profet, toti democrati
care,
dupa ce iau
dat peste cap pe cavalerii regalisti n
lupte, nu mai respectau
ierarhia bazata pe nastere. "n ochii
ofiterilor lui Cromwell, lorzii englezi
erau
coloneii lui William Cuceritorul, baronii
maiorii sai, iar cavalerii capitanii
acestuia". Si ce era parlamentul fara
armata? Ce autoritate avea el ca sa
poata

1071

impune o noua biserica soldatilor

nvingatori care cereau libertatea
credintei si
care nu erau dispusi sa accepte nici
presbiterianismul Westminsterului si
nici
anglicanismul Whitehallului?
II. ncoltit ntre un popor conservator si
o armata radicala, parlamentul nu
ntelegea nici poporul, nici armata. Ca
orice adunare care ramne prea mult
timp
la putere, tindea sa devina o autocratie
colectiva. n orgoliul sau nebunesc,
parlamentul se credea destul de
puternic ca sa prigoneasca n acelasi
timp si pe
anglicani si pe independenti. Pe
gentilomii cavaleri i atta n mod
stngaci mpotriva
noii biserici presbiteriene amenintndui
n bunurile lor, iar pe soldatii
"capete rotunde" amenintndui
1072

n solda lor. n lipsa lui Pym si a lui

Hampden,
parlamentul cel lung si pierduse o
calitate fara de care nimeni nu poate
guverna
si care se numeste simtul posibilului. A
ncercat mai nti sa trateze cu regele,
pe
care scotienii, obositi de cearta dintre
englezi, l predasera parlamentului. Ia
facut lui Carol, prizonierul sau,
nouasprezece propuneri drept conditii
de pace:
trebuia sa accepte Covenantul;
sa desfiinteze episcopatul; sa cedeze
parlamentului pe timp de douazeci de
ani autoritatea suprema asupra
armatei si
a marinei; sa ngaduie parlamentului sa
numeasca pe marii demnitari ai
statului;
si sa consimta la proscrierea unui mare
numar de regalisti. Carol nu se credea
1073

obligat sa joace cu cartile pe fata cu

niste rebeli. EI nici nu refuza, nici nu
accepta si continua sa negocieze cu
Franta, cu Scotia, cu prezbiterienii
mpotriva
independentilor, cu independentii
mpotriva presbiterienilor.
III. Parlamentul, ca sa fi putut ncheia
un tratat valabil, ar fi trebuit sa
dispuna de puterea reala. Or, puterea
no
avea dect armata. Treizeci de mii de
oameni, sub ordinele lui Fairfax si
Cromwell, se ntrebau cu neliniste ce
soarta i
asteapta. Dorinta parlamentului era: a)
de ai
lasa ct mai repede la vatra,
pastrnd numai trupele necesare
pentru serviciile de garnizoana si
pentru o
campanie n Irlanda pe care dezordinele
din acea tara o faceau din ce n ce mai
necesara; b) sai
1074

pastreze pe ofiterii presbiterieni si sai

elibereze pe independenti,
carei
pareau suspecti; c) sa nu plateasca
restantele de solda. Cromwell,
parlamentar si soldat n acelasi timp,
dar mai mult soldat dect parlamentar,
era
27

1075

foarte nelinistit de ura pe care o vedea

crescnd la Westminster mpotriva
armatei. El nu ntelegea cum
parlamentul poate refuza nvingatorilor
dreptul de a
fi crestini n felul n care ntelegea
fiecare, cnd ei luptasera tocmai n
scopul
obtinerii acestui drept. Tulburat, sfsiat
sufleteste, nefericit, si luase drept
confidenti doi barbati mai tineri: pe
Vane si pe propriul sau ginere, Ireton,
revoltati amndoi, ca si dnsul, de
ingratitudinea parlamentarilor
presbiterieni.
Totusi ideea de a ridica armata
mpotriva parlamentului nui
trecuse niciodata
pna atunci prin cap lui Cromwell, care
avea o sincera repulsie fata de razboiul
civil si de orice dictatura militara.

1076

IV. n vremea aceea nemultumirea

armatei crestea, n regimente se formau
comitete de soldati. Parlamentul trimise
patru dintre membrii sai, printre care
pe
Cromwell si pe Ireton, pentru a trata cu
nemultumitii. Poate ca Cromwell ar fi
reusit sa restabileasca ordinea daca, n
timpul negocierilor, nar
fi aflat ca
parlamentarii se faceau numai ca
asculta plngerile armatei,
pregatinduse
so
atace. Parlamentul i narma pe
locuitori, nfiinta la Londra militii
presbiteriene, i
chema n ajutor pe scotieni si propunea
regelui sai
redea tronul daca accepta
presbiterianismul pe o perioada de trei
ani. Soldatii luara hotarrea sa nui
lase
parlamentului atuul de al
1077

avea pe rege n mina. Stegarul Joyce

pleca cu calaretii
sai la Holmby, unde se afla regele, sil
ruga pe Carol sal
urmeze. Regele i ceru sa
vada ordinul de arestare. Joyce i arata
pe calaretii din spatele sau. "E un ordin
foarte frumos spuse regele si att de
bine scris cum nam
mai vazut n viata
mea: o companie de gentlemeni frumosi
si corecti". Regele, care parea foarte
fericit, pleca mpreuna cu Joyce la
Newmarket. Vaznd ca dusmanii si
disputa
persoana lui, crezu ca a sosit momentul
revansei. Cnd parlamentul propuse
armatei so
lase la vatra platindui
solda pe opt zile, ceea ce era o
batjocura,
Cromwell se hotar sa paraseasca
Londra si sa se alature soldatilor. Era
gata
1078

acum sa se serveasca de armata pentru

a dejuca intrigile parlamentarilor.
Comportarea lui era contrara ideilor pe
care le exprimase adesea, dar uneori
constituie un act de ntelepciune din
partea unui om al ordinii sa se puna n
fruntea unei miscari pe care o socoteste
periculoasa. Mai bine so
conduci dect
sa i te supui. Fara ndoiala, Cromwell se
temea mai putin de reactiile unei
armate
disciplinate si comandate de el dect de
convulsiile unei revolte anarhice.
V. Sub comanda lui Cromwell, douazeci
de mii de oameni se ndreptara spre
oras, douazeci de mii de oameni care,
nainte de a se pune n miscare, se
rugasera ndelung Domnului; douazeci
de mii de oameni care erau de acord cu
ofiterii lor ca sa ceara dreptate. O
scrisoare, redactata de Cromwell, fu
adresata
lorduluiprimar
1079

al Londrei, care ar fi putut opune

rezistenta. Cromwell cerea n
acea scrisoare libertatea pentru soldatii
sai de asi
practica fiecare religia lui.
Scrisoarea, citita n Camera Comunelor,
fu ascultata cu teama si respect. Urma
o
declaratie a armatei, redactata de
Ireton. Manifestul spunea ca poporul
este
izvorul oricarei puteri, ca o oligarhie
aleasa poate deveni tot att de
periculoasa
ca si un monarh tiranic daca pretinde
sa fie absolutista si ca, pentru aceste,
motive, armata cerea ca parlamentul sa
fie curatat de unsprezece membri pe
care
soldatii i socoteau indezirabili.
Parlamentul refuza, armata se apropie
de Londra;

1080

cnd fu destul de aproape, cei

unsprezece membri fugira. Agitatorii
militari voiau
sa ndrepte armata spre Westminster,
dar Cromwell prefera sa negocieze:
"Vom
evita astfel grava obiectie spunea el
ca am obtinut asentimentul
parlamentului
28

1081

prin forta". Parlamentul autoriza

armata sa intre n Londra si Fairfax fu
numit
conetabilul Turnului. Dupa cteva zile,
cearta dintre parlamentari si soldati
deveni mai ascutita ca niciodata:
"Oamenii acestia nau
sa plece niciodata daca
armata nare
sai
scoata de urechi", spuse Cromwell.
VI. Cromwell avea spiritul lent, viguros
si simplu, n tineretea sa avusese un
cult pentru parlament, dar si pierduse
ncrederea n aceasta institutie; ncerca
sa
cada la nvoiala cu regele. La urma
urmei, Carol nu parea ca cere si el, ca
si
armata, toleranta pentru toti crestinii?
Nu ar ajunge oare, pentru al
face
1082

inofensiv de acum nainte, sa i se

limiteze puterea? Cromwell si Ireton
redactara
propuneri n acest scop, propuneri
care, daca ar fi fost acceptate de rege,
ar fi
instalat n Anglia monarhia
constitutionala. Dar Carol, ignornd cu
totul
realitatile, nu se arata dispus sa
trateze. "Navea
nici remuscari, nici ngrijorare".
si instalase curtea la Hampton Court,
unde primea cu admirabila sa
demnitate
pe sefii armatei, pe sotiile si fiicele lor.
Fagaduindui
lui Cromwell Ordinul
Jaretierei si rezervndui,
daca sar
fi ivit prilejul, o funie de cnepa,
continua sa
se creada indispensabil si sa unelteasca
cu toate partidele. Jocul acesta dea
1083

echilibristica era periculos; i descuraja

pe prietenii regelui. n armata se forma
o
partida noua: aceea a levellerilor219 .
Attati de un pamfletar puritan, John
Lilburne, levellerii (sau nivelatorii)
raspndeau o doctrina republicana:
"Singura
putere fireasca venea de la popor;
monarhia si Camera Lorzilor erau
excrescente
inutile; guvernarea trebuia sa constea
dintro
singura Camera, aleasa prin vot
universal"; totul amestecat cu
nenumarate citate biblice.
VII. Bun vorbitor, violent, credul,
razbunator, Lilburne era dintre acei
oameni care stiu sa se faca ascultati de
mase, si pe care le duc la dezastru
220 . El
se lovea, n persoana lui Faixfax si a lui
Cromwell, de niste sefi capabili sa apere
1084

cu forta o pozitie de mijloc si rezonabila.

Drepturile naturale ale omului,
abstractiile acestea nu puteau
impresiona inteligenta simpla si
viguroasa a lui
Crornwell. Ca sa poata crede si ntelege,
el avea nevoie sa aiba n fata ochilor o
institutie reala; asa se explica stradania
sa de a trata cu regele. Dar Carol avea
sal
descurajeze si pe Cromwell, asa cum ia
adus la desperare pe toti cei care i
sprijinisera cauza. La 11 noiembrie
1647 disparu din Hampion Court.
Soldatii
care erau de garda i gasira mantia pe
culoar si niste scrisori pe masa; regele
fugise ntro
ambarcatiune, pe Tamisa. Putin mai
trziu sa
aflat ca se oprise pe
insula Wight. Fuga aceasta trezi
nencrederea nivelatorilor n Cromwell.
La 15
1085

noiembrie avura loc cteva razmerite n

snul regimentelor, iar unii ostasi
intrara
n front cu pamfletul lui Lilburne,
"Acordul poporului", nfipt n palarii.
Cromwell
si trase sabia, se repezi la rebeli si
porunci unor oameni siguri deai
sai sai
aresteze.
Toti ceilalti nu mai ndraznira nici sa se
miste. Trei dintre rebeli fura trimisi
n fata Curtii martiale; unul dintre ei,
asupra caruia cazura sortii, fu
mpuscat la
ordinul lui Cromwell. Rebeliunea fusese
nvinsa.
219 De la to level a egaliza, a nivela
(n limba engleza).
220 Generalizare gratuita. Nu orice om
care stie a se face ascultat de mase le
duce la dezastru. Iar
despre Lilburne, chiar daca na
1086

reusit sa impuna programul sau si al

partidei levellere. nu se
poate spune ca a dus la dezastru
masele poporului englez. Modul n care
sa
statornicit n Anglia
regimul postrevolutionar a nsemnat,
evident, o realizare limitata a
aspiratiilor maselor, dar nu un
"dezastru" pentru ele.
29

1087

VIII. Carol fugise de temnicierii lui

pentru a da peste un altul. Crezuse ca
la
castelul Carisbrooke va gasi un refugiu
si dadu peste o nchisoare. Mai ducea
corespondenta cu regele Frantei, cu
scotienii, dar nu cu Cromwell, caresi
pierduse ncrederea n el. O scrisoare
catre regina, care a fost interceptata,
revelaca regele Carol ncerca din nou sa
aduca o armata scotiana n Anglia. n
fata
pericolului unei insurectii regaliste
sprijinita de scotieni, parlamentul si
armata
se aliara. n acest al doilea razboi civil
(1648), Cromwell repurta o victorie
rapida
si completa; si n acest triumf al sau el
vazu mna Domnului. Daca Dumnezeu
sa
folosit de armata lui Cromwell pentru a
lovi n trupele regelui, nu era oare un
1088

semn ca El a ales armata si pe

Cromwell ca sa doboare o putere
odinioara sacra?
Totusi parlamentul, eliberat de orice
teama dupa victorie, negocia cu Carol,
socotindul
de aci nainte inofensiv. Regele accepta
cea mai mare parte din conditiile
presbiterienilor, ferm hotart sa nu le
respecte.
IX. Situatia independentilor si a armatei
devenea periculoasa. Grosul
natiunii nu astepta dect un semn de
slabiciune pentru a se ntoarce
mpotriva
lor; Londra, izvorul principal al
veniturilor statului, si parlamentul,
singura
putere legala, le erau ostile; nivelatorilor
nu le trecuse furia. Multi ofiteri
puritani
ncepeau sa spuna ca nu era posibila o
pace veritabila atta timp cit Carol
Stuart,
1089

"acest om crud", nu va fi nlaturat. Dar

Fairfax ramnea loialist si Cromwell
nsusi sovaia, se ruga, plngea. Care
era voia Domnului? Care era datoria
lui? Ce
sa se faca cu regele? Sal
aduca la Londra ca nvingator? Nu siar
fi crutat
adversarii. Sal
tina prizonier n insula Wight? Nar
fi ncetat sa tese intrigi. Sal
execute? Ar fi sa provoace, poate, o
invazie a francezilor si a scotienilor.
Orice ar fi
fost, trebuia sa actioneze sau sa piara.
Armata porni mpotriva parlamentului.
La
6 decembrie 1648, colonelul Pride si
muschetarii sai se postara la intrarea n
parlament, cu o lista n mna, si
arestara pe suspecti. ("Acesta e suspect,
nu
poate sa intre"), trimitnd patruzeci
dintre cei mai periculosi ntro
1090

taverna
denumita "Infernul", si nu lasara la
Westminster dect cincizeci de oameni
deai
lor. De aci nainte era sigur ca aceasta
ramasita de parlament va vota tot cei
vor
cere sefii armatei. Mai ramnea regele.
Cromwell vedea limpede ca, dacal
sacrifica pe Carol Stuart, moartea lui va
crea o prapastie ntre armata si
natiune.
De altminteri printul de Wales, aflat n
Franta, era gata sa se declare
pretendent
legitim la tron, astfel ca moartea lui
Carol I nici nu iar
fi descurajat macar pe
regalisti. Totusi, Cromwell era sigur ca
atta timp ct va trai acest provocator
de
zzanii "nu va fi posibila pacea n
Israel" 221 .
1091

X. Cromwell lua o hotarre subita, pe

care o atribui, ca ntotdeauna, unei
inspiratii divine. La 20 ianuarie 1649 se
deschise procesul regelui. Acuzarea
spunea: "Carol Stuart, rege al Angliei,
primind o putere limitata, aceea de a
guverna n baza si conform legilor
regatului, si nu altmintrelea, n mod
miselesc
si cu reavointa,
a declarat razboi parlamentului si, ca
provocator al acestui
razboi, sa
facut vinovat de toate tradarile,
omorurile si jafurile comise n timpul
zisului razboi". Era o inculpare fara
valoare legala, "As vrea sa stiu a
ntrebat
Carol de ce anume autoritate, vreau
sa spun legala, am fost adus aici?
Exista
multe autoritati ilegale, ncepnd cu
borfasii si terminnd cu tlharii de
drumul
1092

221 Aluzie biblica, ntreg limbajul

politic al puritanilor abunda n
asemenea maniera de exprimare.
30

1093

mare. Cnd voi sti care este autoritatea

voastra legala, atunci va voi raspunde.
Amintitiva
ca sunt regele vostru, regele vostru
legal. Gnditiva
la pacatele care
sau
strns asupra capetelor voastre si la
judecata Domnului asupra tarii
acesteia. Gnditiva
bine, va spun. Gnditiva
la ce va spun nainte de a trece de
la un pacat la un pacat si mai mare".
Nimic mai englezesc dect aceasta
maniera
de a repeta n mod staruitor cuvntul
legal. Multa vreme dupa moartea lui
Carol,
tot ideea de legalitate l va aduce pe fiul
sau pe tron. "Nam
luat niciodata armele

1094

 mai adauga el mpotriva poporului,

ci pentru lege". Condamnat la moarte,
ia
scris printului de Wales o scrisoare
plina de noblete n carel
sfatuia sa fie mai
curnd bun dect mare si sa se
dovedeasca statornic si credincios n
materie de
religie. "Caci am observat spunea el
ntro
limba excelenta ca demonul
razvratirii se schimba bucuros ntrun
nger al reformei". Pna si pe esafod, cu
cteva minute nainte de moarte, a
repetat cu o admirabila claritate ideile
politice
pentru care pierea: "Ct despre popor
spunea el , doresc libertatea sa tot att
ct oricare altul, dar trebuie sa va
declar ca libertatea consta n a avea un
guvernamnt, legi, multumita carora
viata poporului si bunurile sale sa
poata fi
1095

numite ale sale. Ea nu nseamna ca

poporul sa exercite el nsusi
guvernarea.
Aceasta nui
apartine ntru nimic. Un supus si un
suveran sunt fiinte n mod
evident diferite". Acesta a fost, n fond,
tot procesul. Sentinta parea al
contrazice
pe rege. Dar, n secolul urmator,
Bolingbroke avea sa reia teza lui Carol
Stuart.
VIII
CROMWELL LA PUTERE
I. Cromwell, ramasita de parlament si
armata ramasera n fruntea unei
Anglii ostile si indignate, pe care
trebuiau totusi so
guverneze. n aceasta tara
legalista nu mai exista nici o putere
legala. Judecndul
pe Carol I, parlamentul
1096

afirmase: Comunele Angliei adunate n

parlament, alese de popor si
reprezentndul,
constituie forta suprema si tot ce
hotarasc ele are putere de lege
chiar si fara consimtamntul lorzilor si
al regelui. Dar aceasta fictiune nu
nselape nimeni. n ce masura
ramasitele unui parlament vechi de
noua ani, alese nu
de popor, ci de soldati, reprezentau
natiunea? Oamenii acestia se aflau la
Westminster pentru ca ia
mentinut armata, poporul ura armata,
iar armata dispretuia
parlamentul. Nimic mai trist dect
spectacolul unei tari care suporta de
teama un guvern detestat.
Independentii si Cromwell repetau fara
ncetare ca
fusesera "alesi de Domnul"; sa
spus ca nici un alt mod de alegere nu
lear
fi
1097

permis sa reprezinte Anglia.

II. n martie ramasita de parlament
aboli Camera Lorzilor si functia regelui,
ca "inutile, apasatoare si periculoase
pentru libertatea poporului". Anglia
trebuia
sa fie n viitor un Commonwealth, o
republica. Dar pentru ca acest cuvnt
sa aiba
oarecare sens, ar fi trebuit sa se faca
alegeri, si independentii nu le puteau
face.
Regalistii si presbiterienii sar
fi unit ca sai
alunge. Condamnati sa mentina o
dictatura militara cu totul contrara
principiilor lor, republicanii acestia se
justificau invocnd Biblia. Fiica lui
Faraon, gasind leaganul lui Moise,
porunci sa
fie cautata mama, pentru a creste
copilul. Noua republica trebuia
edificata, pna
31
1098

1099

va ajunge la vrsta adulta, de acei care

au aduso
pe lume. Erau, de altfel, n
stare sa se faca, daca nu iubiti, cel
putin ascultati. Cromwell alcatui un
Consiliu
de stat, n care intrara ctiva squires,
avocati, osteni si care administra ntrun
mod eficace finantele, armata si
marina. Ambasadorul lui Mazarin, desi
ostil
acestor regicizi, recunostea n scrisorile
oficiale competenta lor: "Sunt economi
n
afacerile lor particulare si darnici n ce
priveste devotamentul lor fata de
afacerile
publice, pentru care fiecare munceste
pe brnci, parca ar fi vorba de propriile
sale interese". Iar n fiinta lui Cromwell
nsusi coexista (amestec foarte englez)
un

1100

realism prudent mpreuna cu patimile

cele mai violente.
III. O dictatura militara nu este posibila
dect daca dictatorul are cel putin
sprijinul armatei. Or, armata, care
crezuse ca face o revolutie democratica,
se
suparase repede vaznd ca adusese la
putere o oligarhie. Conducatorii sai
alcatuisera o constitutie republicana
(The Agreement of the People): alegeri la
fiecare doi ani, sufragiu aproape
universal, libertatea constiintei.
Ramasita de
parlament primise documentul cu toata
curtoazia datorata unor cetateni bine
narmati si apoi nici nul
lua n seama. Curnd ostilitatea fata de
guvern deveni
aproape unanima. Regalistii se simteau
nca neputinciosi, dar sperau ntro

1101

grabnica revansa. Presbiterienii

considerau parlamentul eretic. n
fruntea
nivelatorilor, demagogul Lilburne,
vesnicul nemultumit, porni sa se
razboiasca cu
noua crmuire. Cnd John Lilburne
muri, cineva i compuse un epitaf n
care se
spunea ca, daca pe lumea cealalta,
John l va ntlni pe Lilburne, cele doua
jumatati se vor lua la cearta. Dar acest
pamfletar insuportabil placea maselor,
care l numeau: cinstitul, liberul John.
Orice revolutie aduce la suprafata doua
tipuri de oameni, cei care sunt
conducatori din nastere si cei care sunt
rebeli din
nastere. Cromwell apartinea primei
categorii, Lilburne celei dea
doua. Or,
guvernarea este o meserie caresi
are exigentele ei constante; noii stapni
1102

justifica aceste exigente prin principii

originale, dar li se supun ca si cei
dinaintea
lor. Cromwell, ntocmai ca odinioara
Carol I, porunci sa fie arestat John
Lilburne.
Acesta refuza sa se descopere n fata
Consiliului de stat, "care spunea el
nu
avea mai multa autoritate legala dect
el nsusi". Nici un juriu nu voi sal
condamne. Londra era acum tot att de
ostila Rumpului
222 ca odinioara regelui.
Cnd guvernul Republicii porunci
executarea unui razvratit n fata
catedralei
Sfntul Paul, toti orasenii din Londra
arborara panglica verde a nivelatorilor.
IV. Cromwell nu putea fi dect foarte
ngrijorat de aceasta agitatie egalitara.
El credea n necesitatea unei
aristocratii, pe care de altfel o definea
mai mult prin
1103

credinta dect prin origine. Avea groaza

de orice dezordine. "Trebuie sai
distrugeti pe oamenii acestia sau va vor
distruge ei", repeta el n Consiliul de
stat.
Dar constiinta l chinuia; pe vremea lui
Pym si a lui Hampden, el nsusi si
pusese
ncrederea n lege si n parlament;
putea prea bine acum sa impuna
domnia
sabiei si sasi
spuna spre a se linisti, ca era sabia
Domnului. Cu toate acestea nu
reusea sa se convinga. Pentru nelinistea
sa sufleteasca singurul leac a fost
ntotdeauna actiunea. n batalie se
trezeau bunul sau simt si virtutile
practice.
Or, prilejurile de a actiona nu lipseau.
De ctiva ani Irlanda era condusa de un
partid catolic, protestantii englezi
fusesera masacrati. Cromwell porni
ntracolo,
1104

n fruntea unei armate dupa modelul

nou cu un alai aproape regesc. Nimici
222 Ramasita, coada (n limba engleza)
ramasita de parlament.
32

1105

fortele locale si razbuna masacrul

printrun
alt masacru; ostean al lui Iehova, el
aplica n toata rigoarea lor metodele de
razboi descrise n Biblie. n Irlanda, pe
pamnturile din est, i instala pe
soldatii sai protestanti si, descoperind
n el
instinctul invadatorilor antici, i
mpinse pe irlandezi n comitatul
Connaught, n
vest. Atunci ncepu lungul martiraj al
Irlandei, ncaputa pe mna unor
proprietari
straini, care nici nu locuiau acolo.
Yeomenii
colonizati de Cromwell nau
prins
niciodata radacini acolo. Unii au
arendat fermele lor unor irlandezi si
sau
ntors
n Anglia; altii sau
1106

casatorit cu irlandeze si au devenit

irlandezi. O consecinta
grava a acestui razboi a fost ca,
aristocratia irlandeza fiind nimicita, ia
fost
substituita o teocratie. Protestantul
Cromwell a predat Irlanda
clericalismului
catolic (16501652).
V. Scotia parea mai periculoasa.
Executarea lui Carol Stuart, rege
scotian, a
dus la rempacarea n ura lor
continua fata de regicizi a bisericii
(Kirk)
presbiteriene si a nobilimii scotiene.
Printul de Wales a fost proclamat rege,
la
nouasprezece ani, sub numele de Carol
al IIlea,
si a semnat Covenantul.
Devenise probabila o invazie a Angliei
de catre o armata regalista. Cromwell
1107

propuse un razboi preventiv. Loialul

Fairfax refuza sa se amestece. "Ar fi o
violare
a ligii solemne formata odinioara a
spus el. Excelenta voastra raspunse
Cromwell va trebui n curnd sa
aleaga ntre un razboi pe meleagurile
altei tari
si un razboi n patria noastra". Fairfax
se retrase; Cromwell deveni
comandantsef.
Experienta celor zece ani de razboi
facuse din acest marunt
squire un mare general. Cunostea
putine teorii asupra artei razboiului,
dar era
un organizator minunat, un sef
admirabil si, n batalie, un tactician
care stia
sasi
pastreze mintea limpede si sa ia n clipa
favorabila hotarrea de a risca
totul. Sa
1108

folosit de un joc ndraznet mpotriva

scotienilor. Lasndui
sa patrunda
pe teritoriul englez, se plasa ntre ei si
Scotia sii
zdrobi la Worcester, n 1651.
Tnarul rege Carol al IIlea,
care se batuse vitejeste, trebui sa fuga.
E o dovada de
loialism din partea populatiei engleze
faptul ca acest adolescent care voia sa
se
salveze prin fuga a gasit pretutindeni n
tara credinciosi care sal
ocroteasca, sal
ascunda si, n sfrsit, sal
trimita teafar si sanatos pe continent.
Ca si Irlanda,
Scotia parea supusa, dar fostul sau
parlament avea sa renasca n timpul
Restauratiei.
Uniunea Marii Britanii era acum
completa si, timp de cteva
1109

saptamni, datorita victoriei, Cromwell

a devenit popular. Parlamentul i dadu o
dotatie regeasca si palatul Hampton
Court. Cnd Londra, care cu doua luni
mai
nainte l huiduise, l primi cu salve de
muschete si strigate de bucurie si cnd
locotenentii sai i aratara imensa
multime adunata, el raspunse ca va
veni si mai
multa lume sal
vada spnzurat.
VI. Un raspuns sumbru, deoarece, cu
toate victoriile sale, Cromwell ramne
posomorit. El vede, el stie ca aceasta
tara, pe care ar dori so
vada guvernata de
sfinti, este exploatata de profitori, ca
aceasta armata de cincizeci de mii de
oameni, inutila dupa nfrngerea
dusmanilor din afara, duce tara de
rpa, ca

1110

nchisorile sunt pline de datornici si

drumurile ntesate de cersetori. ntelege
ca a
sosit momentul sa se treaca de la legea
militara la legea civila, de la forta la
justitie. Dar prin ce mijloace? Cu toata
meditatia si rugaciunile sale, nu vede
leacul. Cei
de facut? Alegeri? Dar stie prea bine ca
daca ar ngadui tuturor
cetatenilor sa voteze n mod liber,
acestia ar rechema dinastia Stuart. E
adevarat
ca lui Edmond Calamy, care i spusese
ca din zece englezi noua i sunt ostili, i
33

1111

raspunse: "Dar dacai

dezarmez pe cei noua si pun o sabie n
mna celui deal
zecelea?" Ar trebui sa fie macar de
acord cu al zecelea; dar Cromwell sa
saturat
de intoleranta partizanilor sai si ncepe
sa viseze vag la o Anglie protestanta,
unita si imperiala. Ce alta solutie
exista? Sa dea drumul armatei? Armata
sar
revolta. Sa restabileasca monarhia? I se
ntmpla sa se gndeasca si la asta. "Si
daca un om ar lua asuprasi
sarcina de a deveni rege?" n orice caz e
necesar sa
dizolve ramasita de parlament, de care
armata e dezgustata. La 20 aprilie
1653,
lordulgeneral
Cromwell intra n parlament si se asaza
pe una din banci. Asculta,

1112

si pierde rabdarea, apoi se ridica:

"Haide, hai, neam
saturat de toate astea. Am
sa pun capat palavragelilor voastre...
Spuneti ca sunteti un parlament; nu
sunteti... Unii din voi sunt betivani, altii
curvari... Cum puteti fi un parlament
prin gratia lui Dumnezeu? Plecati, va
spun..." Si ridicnd sceptrul, emblema
sacra a puterii parlamentului, ntreba:
"Ce sa facem cu fleacul asta? Luatil..."
Dupa cei
dadu afara pe toti, porunci sa se ncuie
usile. Un soldat lua cheile si
sceptrul. "Parlamentul cel lung
disparuse usurel ca un vis", spune un
martor.
VII. Sceptrul dupa coroana,
parlamentul dupa suveran, nu mai
ramnea n
aceasta tara nici o urma a
ndelungatului trecut de libertate223.
Dar nca o data,
1113

ce forma de guvernamnt sa adopte?

Republica, spuneau unii; monarhia,
raspundeau altii; Cromwell, fara a sta
pe gnduri, se opri la sfinti.
Nendraznind
sa recurga la alegeri, ceru bisericilor
independente sa gaseasca niste oameni
ntelepti si constitui astfel un parlament
de o suta cincizeci de membri, care fu
denumit Parlamentul lui Barebones,
nume apartinnd unui oarecare
Praisegod
Barebones, negustor de piele din Fleet
Street, care era unul dintre membrii
sai.
Sir Harry Vane refuzase sa faca parte
din aceasta adunare, spunnd ca
prefera sa
astepte paradisul ca sa fie mpreuna cu
sfintii. Cromwell se dezgusta repede de
oamenii aceia pe care el nsusi i
scosese din obscuritate si fara ndoiala
ca iar
fi
1114

concediat si pe ei daca nu sar

fi dizolvat singuri.
VIII. O noua constitutie fu pregatita de
sefii armatei. Acest Instrument de
guvernare este remarcabil prin
ndrazneala ideilor, att de noi nct
nici nu sau
putut aplica atunci. Mai curnd dect
Anglia moderna, documentul prefigura
StateleUnite
de astazi. Autoritatea suprema trebuia
sa apartina unui
lordprotector,
unui consiliu si unui parlament,
completat curnd cu o Camera a
Lorzilor. Orice masura votata de
parlament devenea legala, chiar dupa
un veto al
Protectorului, cu conditia sa nu fie
contrara legilor fundamentale ale
republicii. n
secolul al XXlea
parlamentul britanic va fi, cel putin n
teorie, atotputernic; la
1115

nevoie, va putea sa modifice printrun

vot constitutia regatului. Parlamentul
Protectorului era, dimpotriva asa cum
e Congresul american supus
constitutiei. Pentru prima oara Anglia,
Scotia si Irlanda erau guvernate de
aceleasi legi. Magistrati englezi judecau
n Scotia; o armata engleza sub
comanda
lui Monk mentinea acolo ordinea,
parlamentul din Westminster legifera
pentru
Scotia. Irlanda era si ea reprezentata n
parlamentul comun si colonistii
anglosaxoni
expropriau populatia indigena de acolo.
Dar aceasta "unire" impusa
223 Afirmatia autorului nu tine seama
ca "trecutul de libertate" la care el se
refera cuprindea in
sfera sa o minoritate sociala restrnsa,
pe cnd masurile lui Cromwell, chiar
aparent dictatoriale,
1116

erau tranzitorii si consolidau un regim

care, cu toate imperfectiunile sale, avea
sa includa n sfera
drepturilor politiceconstitutionale
o parte mai mare a poporului englez.
34

1117

prin forta ramnea precara si, ncepnd

de la Restauratie, vechile parlamente
aveau sa reapara si n Scotia si n
Irlanda. Cea mai mare parte a
masurilor votate
atunci au fost efemere, fiind premature,
dar multe dintre ele (nvatamntul
gratuit, serviciul postal public,
libertatea presei, dreptul de vot al
femeilor si votul
secret, banca nationala) aveau sa
reapara si sa triumfe dupa o lunga
eclipsa. O
activitate reformatoare agita plapndul
parlament al Protectorului, asa cum
frigurile agita un corp bolnav.
IX. Intre Cromwell si Camera
Comunelor se ivira conflicte tot att de
grave
ca ntre Carol si parlamentul sau, dar
Protectorul avea ceea ce ia
lipsit
1118

totdeauna lui Carol: o armata

puternica. Numai asupra unui singur
punct
parlamentul si Protectorul erau de
acord: si unul si celalalt voiau sa fie
ordine.
Orice rebel inteligent care vine la putere
devine om de guvernamnt. Cromwell
era om de guvernamnt din instinct.
Tara a suferit destul, spunea el; acum
trebuie sa i se panseze ranile si sa se
refaca Anglia traditionala. Aceasta era
si
parerea parlamentarilor. Dar ei
sustineau ca pentru o astfel de refacere
trebuia
mai nti sa nu i se impuna
parlamentului o constitutie de catre un
sef militar.
Cromwell nu era nsa de acord sa le
ngaduie discutarea trasaturilor
esentiale ale

1119

Instrumentului de guvernare ntocmit

de armata. Parlamentarii cereau
controlul
asupra armatei; Cromwell era de parere
ca a pune armata n slujba factiunilor
arfi nsemnat renvierea razboiului civil.
n sfrsit, Cromwell voia oarecare
toleranta
religioasa (prin 1655 autoriza n mod
tacit ntoarcerea evreilor, expulzati pe
vremea
lui Eduard I); parlamentul combatea n
acelasi timp toleranta religioasa si
despotismul militar. Si nvinse sabia.
Anglia fu mparttia n mai multe zone
militare, pusa fiecare sub autoritatea
unui generalmaior.
Disciplina austera a
puritanilor fu impusa progresiv ntregii
tari. Deoarece teatrele din Londra
fusesera nchise, actorii ambulanti au
fost trimisi la nchisoare; se interzisera
jocurile la tara, se nchisera cafenelele.
Anglia lui Shakespeare deveni virtuoasa
1120

prin constrngere si regreta pe

judecatorul de pace cavaler, care, cel
putin, fusese
jovial. Regimul acesta a inspirat tarii
pentru multa vreme groaza de armata
permanenta.
X. Anglia nu iubea armata, dar armata
de uscat si flota impusesera n afara
respect fata de Anglia. Vreme
ndelungata dusmanul principal a fost
Olanda. Cele
doua tari si disputau comertul si
transportul naval. Prin Actul de
navigatie din
1651, Cromwell interzise altor vase
dect celor engleze sa importe marfuri
n
Anglia. Olandezii refuzara sa salute
pavilionul englez n apele engleze. Urma
un
conflict n care doi mari amirali,
olandezul Tromp si englezul Blake, se
aflara fata
1121

n fata. Flotele combatante erau egale,

dar comertul Olandei era mai vulnerabil
si
ea suferi mai mult dect rivala sa.
Dupa pacea cu Olanda, semnata n
1654,
principalul dusman din afara al lui
Cromwell fu Spania. mpotriva ei sa
aliat cu
Franta, care, desi putere catolica, facea
pe plan extern politica protestanta, din
ura fata de casa de Austria. Cromwell i
lua Spaniei Jamaica si, "plantnd"
acolo
coloni englezi, nfiinta o colonie
prospera. El, cel dinti, a avut ideea de
a trimite
si mentine o flota engleza n Mediterana
si, ca sai
asigure flotei libera trecere, de
a fortifica Gibraltarul 224 . Puterea sa
maritima si mediteraneana ia
ngaduit lui
1122

Cromwell sa intervina cu eficacitate n

treburile continentale; el protegui pe
224 A fost nsa numai o idee, deoarece
Anglia na
intrat n stapnirea Gibraltarului dect
la
nceputul secolului al XVIIlea.

35

1123

protestantii valdenzi 225 mpotriva

ducelui de Savoia, bombarda Tunisul si
putu
cere indemnizatii de la Toscana si de la
papa. Mazarin cauta sa se alieze cu el
si
"coastele de fier" (Ironsides) ocupara
Dunkerque. Dar razboaiele acestea
costau
scump si, cu toate succesele repurtate
pe mare si pe uscat, politica externa a
lui
Cromwell nu era populara.
XI. Stapn a trei regate, temut n toata
Europa, Protectorul nu mai avea ca
dusmani dar dusmani nempacati
dect pe fostii sai prieteni. Ajuns la
putere
gratie unei armate republicane, fanatice
si "nivelatoare", ar fi vrut sa se
serveasca

1124

de ea pentru a restabili vechea ierarhie

engleza. Dar o gasi rebela. Daca
parlamentul voia sal
faca rege al Angliei, soldatii sai l
amenintau cu dusmania
lor. Daca, fiind print de fapt, tinea o
adevarata curte, puritanii murmurau
ca erau
o curte "a pacatelor si a vanitatii", cu
att mai oribila cu ct se invoca mereu
numele
Domnului acolo. Cnd, n 1658,
Cromwell muri, tnar nca (avea
cincizeci si
noua de ani), de tristete si de friguri
totodata, ntreg edificiul, cladit n
graba, prin
care ncercase sa nlocuiasca Anglia
traditionala, se clatina ndata. Aproape
de
asi
da sfrsitul, fu auzit murmurnd:
"Opera mea e mplinita". Dar ea navea
sai
1125

supravietuiasca.
XII. Cromwell desemnase ca urmas pe
fiul sau Richard, un om lipsit de
rautate, dar si de har, care se vazu n
neputinta de a rezolva conflictul latent
dintre armata si puterea civila,
incapabil sa potoleasca resentimentele,
mai grave
nca, dintre sefii de armata rivali. Urma
un an si jumatate de anarhie. Richard
disparu de pe scena si curnd nu
ramasera n arena dect doi generali:
Lambert,
republican si Monk, regalist n ascuns.
Monk veni la Londra, si poetul Milton,
ntre altii, i propuse ca, pentru
salvarea republicii, sa renfiinteze
Parlamentul cel
lung. Dar era suficient sati
arunci privirile prin oras ca sati
dai seama desentimentele englezilor. n
focurile de bucurie, orasenii si ucenicii
aruncau
1126

"ramasite" 226 simbolice. Dect un

razboi civil sau o dictatura militara,
grosul
populatiei dorea o restauratie. Monk,
om energic si rezonabil, actiona cu o
ncetineala
plina de ntelepciune. ntoarcerea
regelui, dorita totodata de cavaleri si
presbiterieni, adica de o mare parte a
tarii, era greu de pregatit legalmente
deoarece numai parlamentul putea sal
recheme pe rege si numai regele putea
sa
convoace parlamentul. Monk grupa n
jurul lui attia lorzi cti putu reuni si
invita pe electori sa aleaga o Camera a
Comunelor. Mai trziu regele confirma
aceasta convocare si juristii mentinura
fictiunea ca monarhia nu sia
ncetat
niciodata existenta. De fapt, regele
fusese repus pe tron de o adunare
convocata
1127

n mod neregulat, dar, cum era vorba de

un rege legitim, desemnat pe baza
dreptului de succesiune, hotarrea era
inatacabila. Restauratia se facu fara
razboi civil, pentru ca Monk avu
prevederea sa garanteze trupelor plata
soldei.
Soldatii cunosteau sentimentele
populatiei, ei nu mai erau de acord cu
ofiterii lor;
erau fericiti sa se termine odata. Nu
trecusera nici doi ani de la moartea lui
Cromwell si tot ceea ce crease se facuse
praf si pulbere, ca si el nsusi.
225 Ramasita a vechii secte eretice din
evul media Vezi nota 99.
226 Aluzie la "ramasita" (rump) de
parlament.
36

1128

IX
EFECTELE DURABILE ALE
PURITANISMULUI

I. Viata spirituala a Angliei pe vremea

sfintilor constituie unul din
fenomenele cele mai surprinzatoare ale
istoriei. Un ntreg popor occidental a
avut
atunci drept unica lectura, drept
constitutie si credinta povestiri si
poemeorientale vechi de cteva mii de
ani. n ochii acestui popor legalist
trebuia
totdeauna sa fie respectata litera legii
si, pentru ca Biblia era legea lui
Dumnezeu,
fiecare urma sa duca o viata n stricta
conformitate cu litera Bibliei. Deoarece
israelitii i masacrasera pe amaleciti,
Cromwell nu ezita sai
masacreze pe
1129

irlandezi. Deoarece ei lapidasera ctiva

culpabili, sa
auzit strignduse
n
Camera Comunelor: "Sal
lapidam!" Deoarece psalmii sunt poeme
razboinice,
puritanii erau totdeauna gata sai
combata cu arma n mna pe dusmanii
lui
Iehova. Deoarece Biblia glorifica
poporul lui Israel, socotindul
mai presus dect
toate celelalte, englezii, convinsi ca erau
noul popor al lui Israel, simtira
crescndule
orgoliul, pe care razboiul de o suta de
ani l nascuse n sufletul lor.
Milton, de pilda, era de parere ca daca
Dumnezeu ar avea de ndeplinit vreo
misiune grea pe pamnt, ar face apel la
englezii sai. E un sentiment care se va
regasi n secolul al XlXlea
la Curzon si la Cecil Rhodes227 .
1130

II. Dupa Vechiul testament, puritanii

citesc cel mai bucuros Epistolele
sfntului Pavel si cartile lui Calvin.
Dumnezeul lor nu este Dumnezeul
evangheliei, mort pentru toti oamenii, ci
Dumnezeul nspaimntator si gelos,
care
nui
mntuieste dect pe alesii sai.
Puritanul, care urmareste cu spaima
ceea ce
se ntmpla n sufletul sau, ncercnd
sa recunoasca semnele harului, nu
poate fi
dect ostil placerilor. "Cum sa traiesti n
veselie, cum sa te bucuri de farmecul
primaverii, cum sa suporti teatrele si
spectacolele, cnd simti ghiarele
diavolului
pe tine, cnd teau
si atins flacarile iadului?" Cromwell a
luptat toata viata sa
mpotriva demonului. Se apleaca n fata
lui Dumnezeu pna n praful tarnii.
1131

Asteapta de la inspiratia divina sa afle

tot cei
este dat sa faca n viata. A fost
supranumit "un om mbatat de
Dumnezeu". Dar aceasta doctrina care
ntuneca
viata i face foarte puternici pe cei care
o profeseaza. Sacrificarea voluntara a
tot
ceea ce omul Renasterii numise placere
sau fericire faureste fiinte grave si
curajoase. Au o frica att de mare de
pacat nct se straduie sa fie soldati
disciplinati, comercianti cinstiti,
muncitori srguinciosi. Exigenti fata de
altii,
sunt tot att de exigenti si fata de ei
nsisi. Cnd, mai trziu, veteranii lui
Cromwell au fost demobilizati, "nici
unul dintre ei nu sa
lasat ademenit nici de
vagabonzi, nici de banditi". Regalistii
nsisi au marturisit ca "n toate
ramurile
1132

profesiunilor cinstite acestia prosperau

mai mult dect alti oameni, ca nici unul
dintre ei na
fost acuzat de vreo pungasie sau hotie
si ca daca un brutar, un zidar
sau un carutas se facea remarcat prin
cumpatarea sau munca sa, aproape
sigur
era unul din fostii soldati ai lui Oliver".
III. Unele secte mergeau, n
interpretarea Bibliei, mai departe dect
Cromwell
227 George Nathaniel, lord Curzon
(18591925) si Cecil Rhodes (1853
1902) oameni, politici,
reprezentanti ai imperialismului
britanic.
37

1133

si oamenii lui. Partida celei dea

Cincea Monarhii credea n revenirea lui
Hristos
si n apropierea Milenniumuiui 228 .
Capitolul al saptelea din Daniel,
capitolul
apocaliptic, era evanghelia lor si pentru
ca unul din versetele sale anunta
domnia
sfintilor, ei pretindeau ca Anglia sa fie
guvernata de un sanhedrin.
Anabaptistii
rebotezau pe barbati si femei, la apusul
soarelui, n apa rurilor. n vremea
aceea
George Fox nfiinta Societatea
prietenilor, prieteni care capatara
curnd porecla
de quakers (tremuratorii), deoarece
extazul credintei lor se manifesta, n
anumitereuniuni, prin tremuraturi ale
corpului. n ochii quakerilor, religia nu
trebuia sa
1134

fie dect o experienta spirituala

interioara. Ei socoteau de prisos
hirotonisirea
preotilor sau construirea de biserici.
Contrar puritanilor, "prietenii" erau de
parere ca fiecare om poate repurta n
viata sa o victorie completa asupra
pacatului.
Ei dovedeau mai multa bunatate si mai
multa seninatate dect cea mai
mare parte dintre celelalte secte. Dar
refuzul de a presta juramntul, refuzul
de a
lua parte la razboaie, chiar juste, si
refuzul de a recunoaste autoritatea
functiilor
ecleziastice faceau din ei, fara voia lor,
niste rebeli.
IV. n timpul domniei puritanilor, viata,
n masura n care o puteau
reglementa, fu destul de trista.
Interziceau placerile favorite ale
englezilor: teatrul,
1135

cursele de cai, luptele de cocosi.

Tripourile si bordelurile fura interzise.
Duminica
circulau patrule pe strada pentru a
supraveghea nchiderea crciumilor.
Fiecare
trebuia sasi
petreaca ziua de duminica n familie,
citind scriptura si cntndpsalmi. n
aceasta zi, n orasul Londra nu se
auzea dect "murmurul rugaciunilorsi
al cntarilor venind din biserici". n
1644 parlamentul interzise ca n ziua
de
sabat sa se vnda merinde, sa se
calatoreasca, sa se transporte poveri, sa
se
admita tragerea clopotelor, tirul,
trgurile, bufetele cu racoritoare,
dansurile,
jocurile, sub pedeapsa unei amenzi de
cinci silingi pentru fiecare persoana mai

1136

mare de paisprezece ani. Pentru copiii

care comiteau asemenea fapte
infamante,
plateau parintii sau tutorii. Slujbele
religioase erau lipsite de tot ce putea sa
reaminteasca pompa si frumusetea
ceremoniilor catolice sau chiar
anglicane.
Evelyn 229 , n jurnalul sau, povesteste
ca n 1657 a fost arestat n ziua de
craciun,
ntro
capela, pentru ca a respectat
"superstitia privind nasterea
Domnului".
Credinciosii erau att de nfricosati sa
nu para papisti, nct pierdusera orice
moderatie si buna cuviinta. "Citesc si se
roaga fara metoda mai spune Evelyn
,
fara respect si fara evlavie. Am vazut o
ntreaga congregatie stnd cu palaria
pecap n timpul citirii psalmilor. n
1137

unele temple nu se citesc de loc

scripturile, ci se
fac niste rugaciuni serbede, dupa care
urmeaza o predica, nenteleasa nici de
cei
ce asculta nici de cei care o tin, dar
care este extraordinar de lunga... Multe
biserici sunt pline acum de banci
mprejmuite, pe care participantii stau
izolati n
grupe de trei sau patru insi". Aceasta
banca mprejmuita va ramne unul din
semnele individualismului puritan,
unul dintre subiectele de dezbateri ntre
Biserica
de sus si Biserica de jos.
V. Cu tot dispretul lui pentru frumos,
puritanismul a produs doi mari
228 Hiliasmul doctrina religioasa
sectara care propovaduia ideea
apropiatei reveniri a iui Hristos
printre oameni si a instaurarii unei
domnii pamntene a acestuia pe timp
de o mie de ani.
1138

229 John Evelyn (16201706)

scriitor, om politic si gravor. Jurnalul
sau, publicat pentru ntia
data n 1818, cuprinde perioada dintre
1641 si anul mortii autorului.
38

1139

scriitori, care de altfel au scris operele

lor esentiale dupa caderea
Commonwealthului.
Primul este Milton (16081674), poet
delicat n tinerete, succesorul
imediat al marilor elisabetani, care a
renuntat la poezia pagna n timpul
conflictelor politice si sa
aruncat n "apele nghetate ale prozei",
el a fost
"secretarul latin al Consiliului de stat"
si unul dintre credinciosii partizani ai
lui
Cromwell; dupa Restauratie, orbind, a
dictat doua mari poeme epice:
Paradisul
pierdut si Paradisul regasit, apoi o
drama, Samson Agonistes,
autobiografie
spirituala n care eroul, nvins si orb, ca
si Milton, se tnguie printre filistinii
triumfatori. Milton este, ntro

1140

epoca devenita clasica, ultimul

supravietuitor al
Renasterii. El este singurul n care sau
mbinat farmecul pagn cu sublima
solemnitate a puritanismului. Al doilea
este Bunyan (16281688), autorul
acelei
Calatorii a pelerinului publicata n
1678, tot att de celebra la englezi ca
Iliada la
greci, povestire simbolica care scapa de
ariditate datorita naivitatii sale. Acest
caldarar ambulant, chinuit cnd de
viziuni infernale, cnd de viziuni
ceresti, a
avut ideea simpla, dar geniala, de a
nlocui zugravirea abstracta a evolutiei
unui
suflet de crestin pe calea mntuirii
printro
descriere a unei calatorii reale.
Crestinul, personajul central al cartii si
care, fara ndoiala, nui
altcineva dect
1141

Bunyan nsusi, cauta drumul spre

cetatea eterna. n cele din urma si n
pofida
dusmanilor sai, ajunge la locul rvnit.
Naturaletea povestirii si a dialogului,
transpunerea evenimentelor spirituale
n drame concrete ngaduie cititorilor
simpli si sinceri sa nteleaga mai bine
dect din alte carti pioase esenta vietii
religioase.
VI. Sa
ntmplat cu tirania puritana ceea ce se
ntmpla cu toate celelalte
tiranii care au pretentia sa schimbe
moravurile. O minoritate se supune din
convingere, majoritatea din teama,
supunerea acesteia din urma fiind mai
mult
aparenta dect reala. E destul sa se
citeasca scrisorile lui Dorothy Osborne
catre

1142

sir William Temple230 pentru a vedea

cum barbatii si femeile de pe
numeroase
domenii au ncercat sa duca, discret, o
viata omeneasca, linistita si nteleapta,
n
afara timpului lor. Regalistii cei mai
hotarti, cu toata oroarea lor de rebeli,
dupa
ceau
ratacit o vreme pe continent, sau
straduit sa se ntoarca la ei acasa si sa
se stabileasca acolo. Chiar si
pretendentul i ncuraja. Era mai
avantajos pentru
el sa aiba partizanii la fata locului.
Evelyn povesteste cum sa
hotart sasi
redeschida
domeniul, "pentru ca nu avea dect o
slaba speranta ntro
schimbare
favorabila, totul fiind acum n minile
rebelilor". Ct timp a trait Cromwell,
1143

Restauratia, desi att de aproape, na

fost prevazuta nici chiar de mintile cele
mai
ntelepte.
VII. Dupa Restauratie spiritul puritan
avea sa fie prigonit la rndul sau. Dar
era destinat sa supravietuiasca.
Disidentul, omul care nui
de acord "sa se
conformeze", care pretinde pentru
constiinta sa dreptul de a judeca toate
cazurile, care sa
obisnuit sa faca parte dintro
minoritate, sa se complaca n
aceasta situatie si care, dupa ce sia
facut alegerea, i ramne credincios
chiar cu
riscul fericirii sau al vietii sale, va
ramne unul dintre cele mai
remarcabile si
statornice tipuri englezesti. Fie ca se va
consacra problemelor religioase, fie ca
se
1144

230 William Temple (16281699) om

politic, diplomat si scriitor, activ mai
ales n epoca
Restauratiei. Sotia sa, Dorothy Osborne
(16271675), femeie inteligenta si
culta, a lasat o
valoroasa si interesanta corespondenta.
39

1145

va consacra problemelor politice,

oricare ar fi obiectul pasiunii sale, el va
fi
puternic, ncapatnat, incoruptibil. Va
duce lupta mpotriva sclaviei, mpotriva
prostitutiei, mpotriva razboiului si va
mentine pna n zilele noastre tristetea
duminicii engleze. Caracterului englez i
va datora cteva din trasaturile sale
cele
mai frumoase si cteva din cele care vor
strni ura mpotriva lui. Seriozitatea,
fidelitatea, integritatea morala figureaza
ntre atributele sale, dar uneori si
duplicitatea, caci natura umana e mai
complexa dect voiau calvinistii.
Adevarul
nu este ca unii l au n suflet pe
Dumnezeu si altii pe Satana, ci ca n
fiecare din
noi se da o lupta ntre Dumnezeu si
Satana. Neacceptnd inevitabilele lor
gnduri
1146

rele, puritanii se vor sforta sa le

interpreteze prin pioase discursuri. Ei
vorimpune o masca morala intereselor
lor personale si chiar nationale. n
privinta
aceasta, ca si n multe alte privinte, un
mare numar de englezi erau sortiti sasi
pastreze felul de gndire puritan si, trei
secole mai trziu, Disraeli va trebui sa
recunoasca ca nimeni nar
putea guverna Anglia mpotriva
constiintei
neconformiste.
X
RESTAURATIA
I. Acest nou suveran, pe care Anglia l
astepta ca pe un salvator, dupa ce
vreme ndelungata l proscrisese, nu
avea nimic din personajul serafic
imaginat
1147

de zelosii slujbasi ai tatalui sau, regele

martir. Cu buzele groase si senzuale,
nasul viguros, ochii batjocoritori, el
reamintea mai curnd pe bunicul sau,
Henric
al IVlea,
dect obrazul nobil si sumbru al tatalui
sau. De la bearnez mostenise
veselia, spiritul, gustul pentru femei.
ndelungatul sau exil nul
acrise, ci i
daduse experienta saraciei si hotarrea
ferma de a nu "se mai mbarca pentru
calatorii". De aceea, sa
ferit, n pofida insistentei mamei si a
surorii sale
Henrieta, amndoua catolice, sa se
converteasca. Fusese atras de
catolicism,
poate si convins; dar si amintise de
pasiunea puritanilor si nu voise sasi
compromita tronul. Pentru al
feri de pericolele de la curtea papista
din
1148

SaintGermain,
credinciosul sau sfetnic, Hyde, l
condusese n Olanda, la sorasa
Maria, sotia lui Wilhelm de Orania.
Acolo iubise o tnara refugiata din Tara
Galilor,
Lucy Walters, si avusese de la ea un
bastard, pe carel
facu duce de
Monmouth. Traiul unui print, exilat e
greu: Carol mprumutase bani de la
curtea
Frantei, de la curtea Spaniei. Viata lui
precara facuse din el un barbat mai
curnd fermecator dect maiestos, mai
curnd abil dect scrupulos. Era ferm
decis, daca viata i va surde vreodata,
sa se bucure de ea din plin. Ceea ce sa
vazut destul de bine cnd a devenit rege
si cnd ministrii sai, cautndul
ca sai
vorbeasca de treburile statului, l
gaseau jucnduse
cu cinii sau mngindusi
1149

amantele. Cnd a debarcat, la 25 mai

1660, pe plaja de la Dover, primarul ia
oferit o Biblie. Carol a raspuns "cai
tocmai ceea cesi
dorea mai mult pe lume".
Succesorul lui Cromwell avea simtul
umorului, dar spiritul ireverentios.
II. Londra i facu o primire calduroasa.
"Soselele erau presarate cu flori, pe
strazi atrnau pretutindeni tapiserii;
clopotele sunau, vinul curgea n
urcioare...
40

1150

Eram pe Calea Strandului 231 scrie

Evelyn , priveam la toate acestea sil
binecuvntam pe Dumnezeu. Si totul sa
facut fara a se varsa o picatura de
snge si de catre aceeasi armata a carei
rebeliune l alungase..." Carol al Illea,
ntorcnduse
zmbind catre cineva din suita sa, i
spuse: "a fost desigur, propria
lui greseala ca a lipsit atta vreme, caci
nu ntlnea pe nimeni care sa nu fi
dorit
ntoarcerea sa". Nestatornicia poporului
este surprinzatoare. Toata comportarea
lui Carol ar fi trebui sai
scandalizeze pe supusii sai. O data cu
bagajele aducea si
o frumoasa amanta, pe Barbara Villiers,
care avea sa devina lady Castlemaine,
cu
care sia

1151

petrecut, n mod cinic, prima sa noapte

la Whitehall.
Curnd fu nconjurat de un adevarat
harem si moravurile curtenilor imitara
pe ale regelui. Dar dupa restrictiile
puritane, putina extravaganta nu
displacea.
"Desfrul deveni loialism, seriozitatea
deveni rebeliune". Regele se deprinsese
n
tineretea sa ratacitoare cu hoinareala si
lipsa de raspundere. El lasa toata
puterea reala sfetnicului sau din exil,
Eduard Hyde, pe carel
facuse lord
Clarendon. nceputurile acestei
guvernari nau
fost lipsite de abilitate. Un act de
"indemnizatie si uitare" linisti pe cei
care luasera parte la rebeliune. Au fost
executati
numai regicizii, ntrun
macel dezgustator. Trupurile lui
Cromwell si nca
1152

ale ctorva fura dezgropate, spnzurate,

apoi ngropate la piciorul spnzuratorii.
Ca la orice restauratie, prietenii de zile
grele se socotira prost tratati. Legea
amnistiei i deceptionase. "Indemnizatii
pentru dusmanii regelui, uitare pentru
prietenii sai", spuneau ei cu
amaraciune. Aceasta politica moderata,
care supara
pe ctiva cavaleri extremisti, i cstiga
repede de partea monarhiei pe squireii
din
partida lui Cromwell. Restauratia putea
sasi
ngaduie caderea unor capete cu
conditia sa respecte averile dobndite.
Clarendon avu inteligenta sa plateasca
solda trupelor republicane pna la
ultimul penny. Fapt care ia
permis sa lase la
vatra aceasta redutabila armata fara sa
aiba loc nici un conflict. Cincizeci de
mii
1153

de veterani ai lui Cromwell se

mprastiara pe tot ntinsul Angliei; spre
onoarea
lor, sa
constatat ca nici unul na
fost vazut cernd de pomana si nimeni
dintre ei
nu a facut vreun rau. Puritanismul
avea si partile sale bune.
III. Ca sa nu mai fie silit "sa se mbarce
pentru calatorii", Carol era decis sa
guverneze n mod legal. Mare admirator
al lui Ludovic al XlVlea,
dorinta lui
secreta era sa ntareasca "pe ct
posibil" prerogativele sale si sa
pregateasca "pect posibil" emanciparea
catolicilor, dar totul fara a ajunge la
vreun conflict. n
1661 convoca parlamentul. n
Conventia carel
rechemase, presbiterienii si
1154

cavalerii si mpartisera locurile. De

astadata, tara a adus un parlament
"mai
regalist dect regele si mai anglican
dect episcopii", foarte devotat
intereselor
proprietatii funciare si bisericii
statornicite. Alesii erau n cea mai mare
parte
tineri. "Am sai
pastrez spuse regele pna ce vor
capata barba" si, ntradevar,
a pastrat parlamentul acesta timp de
optsprezece ani, dar att de puternica
era
acum la englezi nevoia instinctiva de
libertate, nct chiar si aceasta Camera
fara
pereche se arata hotarta sa nu dea
regelui nici armata permanenta, nici
resurse
suficiente pentru ca sa se poata lipsi de
parlament, nici tribunale de
prerogativa.
1155

Regele, pe de alta parte, si amintea de

cele ntmplate tatalui sau si se feri sa
treaca peste aceste limite. Nici o frna
constitutionala nui
fusese impusa, nici un
cabinet responsabil nu se interpunea
ntre monarh si Camera. Dar Carol a
stiut
ntotdeauna sasi
demita la timp ministrii, cnd deveneau
impopulari, asa nct
parlamentul era stapn de fapt, daca
nu de drept. Ambasadorul Frantei
spunea
231 Una din principalele cai de acces
ale Londrei, paralela cu Tamisa.
41

1156

ca regimul acesta nu era monarhic si se

mira auzindui
pe luntrasii de pe Tamisa
discutnd politica cu "milorzii". n
secolul urmator, Montesquieu si va
arata
surpriza de a vedea un zidar citind un
ziar pe acoperis. Educatia politica a
acestui
popor a nceput mult mai devreme
dect educatia natiunilor de pe
continent.
IV. Daca puritanii sau
asteptat la toleranta religioasa din
partea regelui, au
fost deceptionati. Parlamentul si
Clarendon se aratara foarte severi fata
de actele
independente si chiar fata de
presbiterieni. Patru legi alcatuiau Codul
Clarendon

1157

si impuneau un conformism riguros.

Prima obliga pe toti primarii si
functionarii
municipali sa renunte la Covenantul
presbiterian si sa primeasca
sacramentele
anglicane; a doua obliga pe toti pastorii
protestanti sa ceara hirotonisirea de
catre
un episcop, sa se serveasca de cartea
de rugaciuni si sa accepte liturghia
engleza;
a treia interzicea orice slujba religioasa
neanglicana la care ar participa mai
mult
de patru credinciosi; a patra obliga
preotii neconformisti sa se retraga la cel
putin
cinci mile de parohia unde au predicat.
Aceste legi avura efecte profunde
asupra
vietii Angliei. Ele desavrsira aderarea
squireilor
la anglicanism, caci
1158

imposibilitatea pentru un disident de a

ocupa un post politic sau civic i
constrngea la supunere pe toti care
aveau ambitii sau interese. Alianta, n
fiecare sat, dintre squire si parson,
dintre biserica si domeniu, dateaza din
vremea
aceea. Dar multi dintre acesti aderenti
si pastrara sufletele de disidenti si ei
vor fi
aceia care mai trziu, mpreuna cu
scepticii si cu rationalistii, vor sustine
n
politica partidul whig. Codul Clarendon
facu aproape imposibil
presbiterianismul
n Anglia; sectele, mai putin organizate,
supravietuira. Izolnd o categorie de
oameni carora le refuza drepturile
politice, codul acesta sfrsi prin a
modela tipulr
att de important n istoria Angliei, al
disseraterului,
care a acceptat, pentru a
1159

ramne fidel ideilor sale, de a intra n

conflict cu puterea si care nu se va
teme n
nici o mprejurare sa nfrunte opinia
publica. Vom regasi pe acest disident,
sub
diverse nfatisari, n secolele urmatoare,
si influenta sa va fi mare, deoarece
curajul sau intelectual va fi fara
margini.
V. Clarendon se uza repede la putere.
ntre curteni tineri si cinici, era un
batrn slujbas pompos, gutos si
moralizator. Frumoasele prietene ale
regelui si
bateau joc de el; ducele de
Buckingham232 l imita n cerc
restrns pe cancelar;
Carol, ingrat, rdea si el. Nu rnai
trebuia pentru a se descotorosi de
aceasta
ramasita din vechea generatie dect un
pretext. Evenimentele adusera pretexte
1160

cu ghiotura: a) Fratele regelui, Iacob,

mostenitorul tronului, se ndragostise
n
timpul exilului, de fata lui Clarendon,
Anna Hyde. Se casatori cu ea, mai nti
n
secret, apoi n mod public. Din aceasta
casatorie aveau sa se nasca doua
suverane engleze: Maria (care se marita
cu Wilhelm al IIIlea
de Orania) si regina
Anna. Cnd avusese loc casatoria, nu
fusese pe placul opiniei publice si
strnise
spiritele mpotriva lui Clarendon, care,
totusi, se facea ca se opune; b)
Clarendon
a fost raspunzator de casatoria lui Carol
al IIlea
cu o printesa de Braganza, o
portugheza catolica si care, n afara de
aceasta, se dovedi curnd sterila. O

1161

casatorie portugheza nu era o crima tot

asa de grava ca o casatorie spaniola,
dar
nu era greu sa se spuna, si sa
spus chiar, mpotriva oricarei aparente
de adevar,
ca Clarendon alesese o regina sterila
pentru a asigura tronul nepotilor sai; c)
Clarendon a vndut Frantei Dunkerque
pentru cinci sute de mii de pistoli si a
fost acuzat ca a primit un comision; d)
n 1665, orasul Londra, n care
misunau
232 Fiul cunoscutului ministru din
timpul lui Iacob I si Carol I.
42

1162

cinci pna la sase sute de mii de

locuitori pe strazile nguste si murdare,
a fost
pustiit, ntro
luna de iunie putin mai calduroasa, de
o epidemie de ciuma tot att
de ngrozitoare ca ciuma neagra.
Saptezeci de mii de cadavre trebuira sa
fie
aruncate n groapa comuna; e) cteva
luni mai trziu, un imens incendiu a
distrus doua treimi din Londra. Dintro
data, biserici, edificii publice, mii de
case
fura cuprinse dea
valma de flacari. Nimeni neputnd
stavili focul, Samuel
Pepys233 si vecinii sai fura siliti sa sape
gropi n gradinile lor ca sa bage n ele
vinul si brnza de parmezan. Incendiul
nu fu oprit dect aruncnduse
n aer

1163

strazi ntregi. Multimea, care vrea ca

marile evenimente sa aiba cauze mari si
misterioase pe deasupra, ia
acuzat pe papisti, pe francezi si pe
Clarendon; f) n
sfrsit, n 1667 o flota olandeza a urcat
Tamisa si a ajuns pna la Chatham ca
sa
dea foc navelor engleze. De cnd cu
ciuma si incendiul, panica, gata sa
izbucneasca n orice moment, lua din
nou proportii. Multimile capricioase ale
Londrei ncercau deacum
regrete dupa vremea viteazului Oliver,
cnd coasteleerau n siguranta si exista
o armata puternica. n zadar tratatul de
la Breda, care
puse capat razboiului olandez, i dadu
Angliei New Yorkul
si toata coasta care
unea Virginia cu Noua Anglie. Poporul
englez se crezu tradat si Clarendon fu
exilat ca dusman public.
1164

VI. Na
fost nlocuit de un singur ministru, ci
de un grup de confidenti pe
care adversarii lau
denumit Cabala; o curioasa coincidenta
facea din initialele
membrilor grupului: Clifford, Arlington,
Buckingham,
Ashley, Lauderdale,
literele cuvntului cabal. Nu era un
cabinet, n sensul modern al
cuvntului;
regele raspundea singur de puterea
executiva; si, de altfel, cei cinci barbati
nici
nu faceau aceeasi politica. Clifford si
Arlington erau catolici; ceilalti trei
sceptici.
Cel mai remarcabil, dar si cel mai urt
dintre toti era Ashley, care deveni
curnd
conte de Shaftesbury si pe care Dryden
234 , ntro
celebra satira, l va descrie sub
1165

numele de Achitophel, sfetnicul regelui

David. Cu sprijinul cabalei, regele nu
numai ca a domnit, dar a si guvernat.
n aparenta continua sa zburde fara
nici o
grija cu amantele si cinii sai; n fapt
urmarea cu o tainica tenacitate un plan
mare: sasi
procure bani si soldati, gratie aliantei
cu Ludovic al XlVlea,
apoi, cu
sprijinul acestei forte straine, sa
restabileasca catolicismul.
VII. Admiratia lui Carol pentru Franta
si guvernarea ei era sincera. Acolo se
afla ceea ce ar fi vrut el sa fie, dar nu
ndraznea: un monarh absolut; el
ntelegea
ca numai acordul dintre suveran si
biserica romana facuse posibila aceasta
atotputernicie; dorea sa realizeze un
astfel de acord si sal
imite pe varul sau. O
1166

noua amanta franceza, Louise de

Keroualle, caresi
ascundea siretenia sub un
zmbet copilaresc, l ntarea n parerile
sale. Cu toate ca parlamentul dorea
alianta cu Suedia si Olanda, puteri
protestante, mpotriva Frantei, care
devenise
de la caderea Spaniei statul cel mai
puternic de pe continent, n 1670, prin
intermediul surorii sale Henrieta, Carol
semna un tratat secret cu Ludovic al
XlVlea,
denumit Tratatul Doamnei, si, n 1672
ncheie o alianta cu francezii
mpotriva Olandei. Parlamentul britanic
refuza sa voteze subsidii pentru acest
razboi impopular si olandezii se aparara
cu succes. n 1674 Carol trebui, fara
233 Memorialist si istoric (16331703),
autor al unui Jurnal n care descria
viata din Londra ntre
1660 si 1669.
1167

234 John Dryden (16311700)

celebru poet din vremea Restauratiei.
43

1168

voia lui, sa trateze cu olandezii, si n

1677 nepoata sa Maria (fiica lui Iacob si
a
Annei Hyde) se marita cu Wilhelm al
IIIlea
de Orania. Tratatul Doamnei, ultima
initiativa personala a lui Carol n
domeniul politicii externe, fu un esec.
VIII. El mai spera sasi
mplineasca grandiosul sau proiect pe
plan religios.
La nceputul domniei ncercase sa
impuna parlamentului o Declaratie de
indulgenta; credea ca se va accepta
emanciparea catolicilor profitnd de
aceea a
disidentilor. Dar chiar disidentii,
protestanti nainte de toate, se opusera
masurii
si parlamentul o respinse. Mai trziu,
Carol ncerca so
impuna, n pofida
1169

parlamentului, n virtutea
prerogativelor sale; dar si alesese prost
momentul;
ciuma si incendiul attasera ura
mpotriva papalitatii, care se mbina cu
teama
fata de Franta. Era iarasi una din acele
epoci n care politica externa era
determinata de politica interna.
Odinioara Spania reprezentase n ochii
protestantilor spiritul de prigoana;
acum Franta personifica absolutismul
si lipsa
de libertati pentru supusi. Calatorii
comparau o data mai mult bogatia
fermierilor
englezi cu mizeria taranilor francezi.
"Papism si saboti de lemn", amestecul
acesta
detestat obseda spiritele. Parlamentul
se arata ferm si refuza sa recunoasca
regelui dreptul de a reglementa
asemenea chestiuni prin ordonante.
Carol sovai,
1170

si aminti de rebeliune, de peregrinarile

sale si ceda. De altfel, o parte din
Cabala
luase atitudine mpotriva lui sii
impuse acel Test Act 235 , raspuns
national si
protestant mpotriva aliantei cu Franta
si a Declaratiei de indulgenta. Aceasta
lege
excludea din orice functie publica pe cei
care nu jurau credinta suprematiei
regelui si comuniunii anglicane. Pairii
catolici trebuira sa paraseasca Camera
Lorzilor. nsusi fratele regelui se vazu
constrns sasi
marturiseasca crezul sau
catolic. Regele si toleranta fusesera
nvinsi.
IX. Deoarece Carol accepta nfrngerea
sa cu cumpatare, sa
putut crede un
timp ca linistea avea sa fie restabilita.
Dar chiar si nteleptii sunt la cheremul
1171

evenimentelor. n urma unei minciuni si

a unei afaceri misterioase, n cteva zile
totul se schimba. Titus Oates era fost
pastor protestant, convertit la
catolicism
mai mult din interes dect din
convingere, caracter josnic, demn de
dispret si
caresi
atrasese ura pretutindeni pe unde
trecuse. Dupa ce a trait o vreme printre
iezuitii englezi din SaintOmer,
a fost expulzat de ei fara nici un ban, sa
ntors n
Anglia si, n 1678, scorni un denunt n
carei
acuza pe iezuiti ca au pus la cale
un complot urmarind incendierea
Londrei, asasinarea regelui, ntronarea
fratelui
sau Iacob, cucerirea Angliei cu ajutorul
olandezilor si al francezilor si
restabilirea
1172

catolicismului. El adresa un exemplar

dupa acest raport regelui si un al doilea
exemplar unui celebru judecator de
pace, sir Edmund Berry Godfrey.
Pentru ca
sasi
poata imagina cineva extraordinara
rumoare produsa atunci, ar trebui sasi
aminteasca starea de nervozitate a
Londrei, "complotul prafului de pusca",
ciuma
si incendiul, teroarea nnebunitoare pe
care o inspirau iezuitii si papismul. Se
facu o perchezitie la secretarul ducelui
de York (viitorul Iacob al IIlea)
; ea scoase
la iveala o corespondenta foarte
compromitatoare cu parintele La
Chaise,
confesorul lui Ludovic al XlVlea.
Denuntarea calomnioasa dadu la iveala
o

1173

uneltire adevarata. n clipa aceea avu

loc o a doua lovitura de teatru: Godfrey
fu
gasit asasinat pe un drum din
mprejurimile Londrei. Cine la
ucis? A ramas un
mister, si toata lumea nu mai vedea
pretutindeni dect iezuiti narmati.
Chiar si
235 Actul de marturisire (a credintei).
44

1174

femeile nu mai ieseau din casa dect

narmate cu un pumnal. Regele, care
nu
dadea crezare complotului ("Cine ar fi
att de nebun sa ma asasineze i
spuse el
fratelui cnd moartea mea tear
aduce pe tine n locul meu?"), fu silit sa
simuleze ca se teme si sa dubleze garda
la Whitehall. n zadar cteva spirite
rezonabile invocara josnicia personala a
lui Titus Oates, absurditatea unei crime
fara obiect, deoarece Godfrey nu
avusese asupra lui dect o copie dupa
un
document caresi
produsese efectul sau deplin; curnd
chiar si acestia, expusi
unui adevarat santaj din partea opiniei
publice, se vazura constrnsi sa afirme
ncrederea lor n Oates, sub
amenintarea de a fi considerati papisti.
Se dezlantui
1175

o teroare nemaipomenita.
X. Dupa Restauratie se formara n tara
cteva nuclee de partide. Ele sau
nascut din patimile iscate n vremea
razboiului civil. Englezii capatasera
obiceiul
de a se interesa de treburile publice;
nimic nui
mai putea lecui. Unii erau,
precum odinioara cavalerii, prieteni ai
regelui; adversarii lor i botezara tory,
sau
briganzi irlandezi, pentru a insinua ca
nu erau dect papisti deghizati; ei si
nsusira numele sil
purtau cu mndrie. Toryi, la rndul lor,
i botezara whigi pe
dusmanii regelui, whig fiind o abreviere
a cuvntului whigamores, grupuri de
tarani puritani din vestul Scotiei. Whigii
erau rebeli; primul whig a fost diavolul,

1176

al doilea Shaftesbury; dar aceasta

rebeliune ramnea aristocratica. Toryi
erau
legati de proprietatea funciara si de
biserica anglicana; Whigii de disidenti
si de
negustorii din Londra. Cnd, n 1679,
pentru prima oara dupa saptesprezece
ani,
regele convoca pe alegatori, noile
partide dadura acestei alegeri aspectul
pe carel
au astazi asemenea consultari
populare, cu mitinguri, cortegii,
discursuri
violente. Aceste metode erau
zgomotoase, dar, prin faptul ca dadeau
vietii politice
caracterul unui joc spectaculos de
ntrecere, asigurau fara ndoiala un
succes
durabil guvernarii parlamentare. "Neam
jucat spune Halifax aruncndune
1177

unul altuia epitete de whig si tory, asa

cum copiii si arunca bulgari de
zapada".
XI. La alegerile din 1679 biruira whigii,
lundusi
drept "platforma", cu o
profunda reacredinta,
minciunile lui Oates. Dupa acest succes
ei facura prima
experienta a unei guvernari
constitutionale. Un Consiliu privat,
compus din
treizeci de membri trebuia sa serveasca
de intermediar ntre rege si parlament.
Acest consiliu era condus de
Shaftesbury, sir William Temple, lorzii
Russel si
Halifax. Actul sau cel mai cunoscut a
fost celebra lege Habeas corpus (1679);
de
aci nainte, orice englez arestat, n afara
de tradatori, putea sa se plnga unui
judecator, care trebuia sa dea ordin
paznicilor prizonierului sal
1178

aduca n fata
tribunalului n cel mult douazeci de
zile. Paznicul care ar fi refuzat sar
fi expus
la o amenda enorma; judecatorul la fel.
Aceasta lege ngreuia mult arestarile
arbitrare. Nici o masura nu subliniaza
mai limpede frontiera care separa o
guvernare
despotica de un regim de libertate.
XII. Succesul partidului whig sa
datorat fricii de catolicism. Or, cauza
catolicismului era legata de aceea a
ducelui de York. Whigii, partizani ai
masurilor
radicale, socoteau ca fratele regelui
trebuia ndepartat de la tron; toryi,
legitimisti, erau de parere ca era destul
sa i se ngradeasca puterea. Daca ar fi
ndepartat, cine avea sal
nlocuiasca? n privinta asta whigii erau
ei nsisi
mpartiti. Unii l sustineau pe printul de
Orania, sotul printesei Maria si ginerele
1179

45

1180

ducelui de York; altii erau de partea

ducelui de Monmouth, fiul nelegitim al
lui
Carol al IIlea.
Regele l sustinea pe fratele sau,
mpotriva bastardului. Foarte
curnd, poporul, cu surprinzatoarea
mobilitate a multimilor engleze, se
plictisi deteroarea whig si uita de Titus
Oates. n 1681, Carol, care nu mai avea
nevoie de
Camera Comunelor pentru a obtine
subsidii, fiindca le primea de la Ludovic
al
XlVlea,
putu sa dizolve fara a provoca prea
multa agitatie publica ultimul
parlament
din perioada domniei sale, ntrunit la
Oxford pentru al
ndeparta de
multimea din Londra. Biruisera toryi.

1181

XIII. Englezii nu nvatasera nca jocul

parlamentar, ale carui reguli,
acceptate de toti, ngaduie adversarilor
politici sa vina alternativ la putere fara
ca
primul efect al victoriei sa fie
masacrarea celor nvinsi. Triumful
partidului tory si
al regelui fu urmat de o prigoana
mpotriva partidului whig. Shaftesbury,
urmarit
pentru rebeliune, desi achitat de juriu,
trebui sa fuga n Olanda, unde a si
murit.
Ceilalti mari whigi: Essex, Russel,
Sidney, pieira n nchisoare sau pe
esafod. Un
adevarat delir de devotament mistic fata
de regalitate i cuprinsese pe englezi.
Toryi predicau doctrina nonrezistentei
fata de rege, care i ocrotea n acelasi
timp
mpotriva unei ntoarceri ofensive a
whigilor si mpotriva independentei
1182

calvinistilor. Filmer publica Patriarcha

sa, n care arata ca regele, fiind
succesorul
patriarhilor si parintele supusilor sai,
orice rascoala mpotriva lui constituia
un
paricid. n aceasta revarsare de
servilism, toate ideile preconcepute fata
de Iacob
fura date uitarii. n ultimii sai ani,
Carol a trait nepedepsit si fara rusine
din
subsidiile lui Ludovic al XlVlea
si a tolerat, n dispretul intereselor
Angliei, ca
Franta sa se extinda n Flandra si pe
Rin. Astfel, regele acesta, care tradase
cu
atta gratie Anglia, doua religii, pe sotia
si toate amantele sale, putu sasi
mentina pna la moarte voluptosul si
periculosul sau echilibru. "Dupa ce voi
muri si nam
1183

sa mai fiu printre voi spunea el , nu

stiu ce va face fratele meu.
Mie
tare teama ca dupa ce va ajunge rege,
va fi obligat iarasi sa peregrineze... Si
totusi, voi avea grija sai
las regatele mele n ordine". Pe patul
sau de moarte,
pentru prima oara, ceru sa se cheme
un preot catolic si primi ultima miruire.
XI
IACOB AL IILEA
SI REVOLUTIA DIN 1688
I. Carol al IIlea
i lasa mostenire fratelui sau o putere
despotica si aproape
necontestata. Biserica statornicita
propovaduia dreptul divin si
nonrezistenta
fata de tiran. Un parlament tory era
dispus sai
acorde regelui impozite pe viata.
1184

Carol ncepuse sa recruteze pe tacute o

armata permanenta de zece mii de
oameni, efectiv pe care Iacob avea sal
dubleze, lucru cu totul neobisnuit
pentru
un suveran englez. Tara l lasa sa faca
ce voia si, dupa ct se parea, ea nu mai
dorea altceva dect liniste. Chiar si
catolicismul noului rege nu ridica vreo
opozitie violenta. Anglicanii si disidentii
erau de acord ca el sasi
practice religia,
numai sa nu ncerce convertirea
natiunii. Daca ar fi fost un om al
compromisurilor,
ca fratele sau, ar fi putut domni n
pace. Dar Iacob al IIlea
era un
om ncapatnat, energic, loial si nu
prea inteligent. Comparndui
pe cei doi frati,
se spunea: "Regele (Carol) ar putea
ntelege lucrurile daca ar vrea, ducele
(Iacob)
1185

ar vrea sa le nteleaga daca ar putea".

Avu naivitatea sa creada ca biserica
46

1186

Angliei, propovaduind nonrezistenta,

nu va opune rezistenta chiar daca sar
apuca so
distruga si pe ea. Dar n ziua n care
doctrina nceta sa mai coincida cu
interesele ei, biserica anglicana avea sai
descopere slabiciunile. Regele crezu de
asemenea ca mpotriva anglicanilor sar
putea sprijini pe disidenti, pentru ca le
fagaduia toleranta att lor ct si
catolicilor, dar era pe vremea revocarii
Edictului
de la Nantes (1685), cnd hughenotii
francezi se refugiau n Anglia. Relatarile
lor
nu constituiau un exemplu ncurajator
pentru protestantii englezi.
II. Sa
putut vedea ndata ca represaliile vor fi
crunte sub noul regim.
Rascoalele, conduse n Scotia de ducele
de Argyll, n Anglia de Monmouth, fura
1187

usor reprimate si sefii lor ucisi. Sute de

tarani nevinovati care l urmasera pe
Monmouth avura aceeasi soarta.
Jeffreys, seful Justitiei, facu un turneu
sngeros. Se spnzura n dreapta si n
stnga, se biciuia, se ntesau
nchisorile.
Parea ca se ntorsese vremea Mariei
Tudor. Din porunca regelui, se instala
n
apropierea Londrei o tabara militara,
astfel ca Iacob se credea la adapost de
orice
razmerita si viola legile fara nici un
scrupul. Neputnd obtine din partea
parlamentului abrogarea Test Actului,
i dispensa pe catolici de respectarea
lui,
numai n virtutea prerogativelor sale, si
putu mpnzi astfel cu ofiteri si
functionari catolici posturile civile si
militare, n biserica anglicana i favoriza
peprelatii criptocatolici.
1188

ncerca sa faca prozeliti n rndurile

nobilimii. Ducelui de
Norfolk, care, ducnd n fata spada
statului, se opri la usa capelei, regele i
spuse: "Tatal dumneavoastra ar fi mers
mai departe". Ducele i raspunse: "Tatal
dumneavoastra, care nsemna mai mult
dect al meu, nu ar fi mers att de
departe". Tnarul duce de Somerset,
primind ordin sal
introduca pe nuntiul
papal la rege, spuse: "Am fost
ncredintat ca nu pot mplini porunca
maiestatii
voastre fara a nfrnge legea. Nu stiti
ca eu sunt deasupra legii? l ntreba
Iacob rastit. Poate maiestatea voastra,
dar eu nu", raspunse ducele. Spiritul de
rezistenta se manifesta mai curnd
printre pairi dect printre membrii
Camerei
Comunelor. Chiar si marile familii
catolice, cunoscnd caracterul tarii si
1189

prevaznd primejdioasele reactii care

aveau sa urmeze, refuzau sa accepte
naltele misiuni pe care i le oferea
regele. Papa Innocentiu al Xllea
dadea sfaturi
de moderatie. Dar regele, entuziast si
orb, si continua drumul sau ndraznet
spre
prapastie.
III. Pentru a guverna era nevoie de
sprijinul claselor mijlocii. Ele nu mai
numarau n rndurile lor catolici. Iacob
crezu ca sii
va ralia printro
Declaratie
de Indulgenta extinsa si asupra
disidentilor. Era vechea, neclintita iluzie
ca sar
putea obtine triumful catolicismului,
profitnd de conflictele dintre
protestanti.
Porunci clerului anglican sa citeasca la
amvon din aceasta declaratie. ntreaga
1190

biserica refuza. Sapte episcopi, printre

care si arhiepiscopul de Canterbury,
adresara regelui o petitie. El i trimise la
Turn. Pe corabia carei
transporta acolo,
ostasii ngenuncheau si cereau
episcopilor sa le dea binecuvntarea.
Dupa ce
juriul i achita, ntreaga Londra fu
iluminata si la fiecare fereastra se vazu
un
candelabru cu sapte brate, dintre care
unul mai lung pentru mylordul de
Canterbury. La Oxford regele voi sa
impuna ca presedinte al colegiului
Magdalen
un catolic. Fiind refuzat de fellows236 ,
dadu afara douazeci si cinci dintre ei.
Conflictul dintre dinastia Stuart si
popor renastea, dar ntro
lume emancipata,
236 Membri ai colegiului.
47
1191

1192

n care rebeliunea mpotriva regelui, cu

toate tratatele dogmatice, nu mai
aparea
ca o actiune nemaiauzita si
monstruoasa. Totusi, poporul englez si
pastra
rabdarea atta timp ct regele nu avu
un mostenitor de sex masculin.
Mostenitoarea tronului era printesa
Maria, o buna protestanta, maritata cu
Wilhelm de Orania. Lumea era de
parere ca aceasta pereche va restabili
ntro
zi
ordinea n regat. Dar cnd, n 1688, a
doua sotie a regelui, catolica Maria de
Modena, nascu un fecior, pe Iacob,
englezii fura cuprinsi de desperare. Se
raspndi zvonul ca baiatul era numai
prezumat, ca la nastere nau
fost de fata

1193

martori legali si ca totul nu era dect

un nou complot al Iezuitilor. Regele
parea
gata sa trimita o armata irlandeza si
catolica mpotriva Angliei. Pe toate
strazile se
cnta Lillibullero
237 , refren care avea sa devina celebru
si sa alunge un rege din
regatul sau. Mult mai mult dect n
1640, revolutia fierbea n toate inimile.
IV. Angajat ntro
lupta desperata cu Franta lui Ludovic
al XlVlea,
Wilhelm
de Orania, ginerele regelui, se gndea
ca daca Anglia nu va ramne
protestanta,
sa
terminat cu libertatile din Europa. Nici
el, nici sotia lui nusi
faceau scrupule
1194

din a se manifesta mpotriva tatalui si

socrului lor; tineau legatura directa cu
partidele engleze si nu asteptau dect o
invitatie precisa ca sa intre n actiune.
n
ziua achitarii celor sapte episcopi (30
iunie 1688), aceasta invitatie fu
semnata, n
orasul iluminat al Londrei, de ctiva
pairi (Danby, nteleptul si fermecatorul
Halifax), care si riscara viata si pe care
i sustineau numerosi ofiteri, printre
care
lordul Churchill. Ludovic al XIVlea
tocmai invadase Palatinatul, dnd astfel
Olandei cteva saptamni de ragaz.
Wilhelm, debarcnd la Torbay (5
noiembrie
1688), porni n mars asupra Londrei.
Iacob avea armata, dar nu era sigur de
ea.
Cuprins de panica, facu concesii. Era
prea trziu. n toate comitatele se
adunau
1195

militiile. Cuvntul de ordine era: "Un

parlament liber si o religie protestanta".
Marii seniori se declarara pentru
Wilhelm. Puternice interese erau ostile
lui Iacob:
biserica si universitatea se puteau
astepta la orice din partea acestui rege
catolic.
Ana, cea dea
doua fiica a regelui, se alatura rebelilor.
El se simti parasit de toti.
Daca sar
fi luptat, situatia lui Wilhelm ar fi
devenit poate dificila, caci poporul
englez navea
de loc pofta sa nceapa iar un razboi
civil. Asa nct, n loc sa
ncerce capturarea lui Iacob al IIlea,
adversarii sai se ngrijira sai
creeze
posibilitatea de a fugi. El o folosi si
pleca n Franta, aruncnd n Tamisa
marele
1196

sigiliu al Angliei n speranta ca va

mpiedica astfel mersul afacerilor de
stat. Dar
un sigiliu nui
greu de nlocuit, ba nici chiar un rege.
V. Nu era usor sa se asigure n mod
legal transmiterea puterii. Partidul whig
sustinea ca monarhia, fiind un contract
ntre popor si suveran, poporul sau
alesii
sai aveau dreptul sal
ndeparteze pe Iacob al IIlea
si pe fiii sai, pentru ca nu
inspirau nici o ncredere, si sal
aduca la putere pe Wilhelm prin alegeri
libere.
Episcopii tory, credinciosi doctrinei
dreptului divin, nu puteau fi de acord
cu
aceasta metoda si propuneau o regenta.
Un compromis legal, prezentat de
Danby,

1197

considera ca regele, prin fuga sa, a

abdicat si proclama pe Maria ca
mostenitoare
a tronului. Planul acesta se lovi de
vointa noii perechi regale: Maria nu voia
sa
237 Mai exact: Lilli Borlero Bullen
a la: refren onomatopeic, deci
intraductibil, al unui cntec
atribuit lordului Thomas Wharton,
compus pentru asi
bate joc de noul vicerege al Irlandei,
numit
de Iacob al IIlea
n 1687. A devenit curnd foarte
popular, un veritabil semnal de
recunoastere ai
dusmanilor lui Iacob al Illea.

48

1198

domneasca fara sotul ei, nici acesta sa

devina print consort. n sfrsit, o
conventie i recunoscu pe amndoi si
urma domnia "lui Wilhelm si a Mariei"
(februarie 1689). Dupa acest
compromis nu mai putea fi vorba de
dreptul divin al
regilor Angliei. Dar gratie
compromisului aceasta revolutie
conservatoare sa
facut fara razboi civil, fara prescriptii,
fara executii. Englezii nvatau ncet,
ncet
arta dificila de a trai n societate.
XII
MORAVURI SI IDEI ALE
RESTAURATIEI.
CONCLUZII

I. Firea omeneasca e nevoita sa oscileze

n jurul unor sentimente destul de
1199

statornice. Constrngerea pe care

puritanii o impusesera pasiunilor
trebuia sa fie
urmata de o destindere. Se ntelege de
ce cavalerii, persecutati timp de
douazeci
de ani, au resimtit o fireasca repulsie
fata de moravurile si ideile din pricina
carora au avut atta de suferit si de ce,
n reactia lor, au depasit masura. La
curtea lui Carol al IIlea,
ura fata de ipocrizie a mers pna la
dispretul decentei.
Pentru ca se terminase cu fetele acelea
ntunecate si cu moda parului scurt
carese nstapnisera la Westminster,
Whitehall voia sasi
savureze revansa. n palatul
acesta, deschis pentru toata lumea,
oricine putea fi martorul desfrului
regal. n
fiece seara ostenii din garda l vedeau
pe rege strabatnd gradinile pentru a se
1200

duce la amanta lui, atotputernica si

impudica lady Castlemaine. Supusii si
imitau stapnul. Femei mbracate n
haine barbatesti, grupuri care se
adunau ca
sa danseze n pielea goala, comportarea
cinica pe care sio
ngaduiau unii fata de
cameriste, toate acestea vadeau
trasaturile obisnuite ale perioadelor de
dezmat
care urmeaza aproape ntotdeauna
dupa marile rasturnari sociale. Anglia
Restauratiei se asemana cu Franta
Directoratului si cu Europa din Ouvert
la
Nuit238 . Memoriile cavalerului de
Gramont ofera o imagine a acelor
vremuri, dar
cu siguranta ca realitatea a fost cu mult
mai brutala dect a descriso
Hamilton 239 . Englezul Rochester240
infatiseaza lumea de atunci si epoca
aceea
1201

mai bine dect francezul Gramont.

Prieten intim cu regele, pe carel
amuzau
vorbele lui obscene, mergnd cu lipsa
lui de respect pna acolo nct i fura
cte
un sarut favoritei suveranului, att de
destrabalat nct nchiria o taverna
mpreuna cu ducele de Buckingham
pentru a corupe femeile cele mai
respectabile
din mprejurimi, el este un fel de
imagine degradata a marilor
elisabetani.
Violenta este aceeasi, dar lucrurile
asupra carora se exercita sunt mult mai
mediocre.
238 Deschis noaptea roman de
scriitorul francez contemporan Paul
Morand.
239 Antoine, conte de Hamilton (1646
1720) scriitor, originar dintro
familie aristocratica
scotianoirlandeza.
1202

Regalist, a trait n Franta o mare parte

a vietii si a scris n limba franceza,
nct figureaza printre reprezentantii
literaturii franceze. Memoriile
cavalerului de Gramont, celebru
om de lume al epocii, cumnat cu
Hamilton, sunt n realitate opera celui
din urma si
considerate drept una din lucrarile
memorialistice de valoare deosebita ca
fresca de moravuri, unii
mergnd pna la a le compara cu
scrisorile dnei
de Sevigne, cu "Caracterele" lui La
Bruyere sau
cu memoriile lui SaintSimon.
240 John Wilmot Rochester (1647
1680) poet satiric, foarte libertin att
n scrieri ct si n viata
sa privata.

49
1203

1204

II. Tinerii cavaleri din 1660 nu au

primit, ca parintii lor, serioasa educatie
pe
care leo
putea da fiilor sai o familie de squirei,
bogata si fericita. n timp ce
parintii lor erau plecati la razboi, ei
traiau alaturi de grajduri; au cunoscut
saracia si. exilul; au ratacit prin
cartierele marginase din Paris si
Amsterdam.
Betia era la moda printre ei. Eochester
se lauda ca cinci ani dea
rndul a fost
beat. Un functionar excelent cum e
Pepys povesteste cu multumire de sine
despre
betiile si aventurile lui amoroase. La
Londra se nmultesc tavernele si
localurile
rau famate. Cafeaua si ceaiul, introduse
de curnd n Anglia, sunt pretexte

1205

pentru deschiderea unor coffee houses,

unde se bea mai mult rachiu dect
cafea.
n aceste coffee houses si n localurile
concurente, ale houses241 , se aud
cuvinte
instigatoare si circula anecdote
scandaloase cu privire la "My Lady
Castlemaine".
Spectacolele brutale: luptele de cocosi,
ale taurilor cu cinii, nu reusesc sa
sature
de snge pe spectatorii obisnuiti sa se
nghesuie la executia regicizilor. Teatrul
reflecta cinismul acelor vremuri. Lui
Pepys i mai place nca Furtuna, dar
considera Visul unei nopti de vara 242
cea mai ridicola piesa pe care a vazuto
n
viata lui. Autorii la moda sunt, n ceea
ce priveste drama, Beaumont si
Flechter,

1206

iar n privinta comediei, Congreve,

Wycherley, oare reiau subiectele lui
Molire
{Mizantropul, Tartuffe), dar ntro
maniera destul de cruda si brutala.
ndrazneala
comediilor dirs timpul Restauratiei va
strni uimire n secolul al XlXlea;
Taine se
va ntreba cu dezgust cum lea
putut tolera vreodata publicul. Secolul
al XXlea,
mai amoral, va remarca din nou
vioiciunea, nostimada lor, si n 1935
Londra va
aplauda Femeia de la tara a lui
Wycherley, care n 1865 ar fi fost gasita
intolerabil de scandaloasa. Acestea sunt
oscilatiile pudorii, dar Taine are
dreptate
atunci cnd considera comicul lui
Wycherley mai putin sanatos dect al
lui
1207

Molire. n sufletul acestor englezi

dezlantuiti de pe vremea Restauratiei
supravietuieste pe undeva puritanul si,
cu o violenta destul de sumbra,
scriitorii
de comedie se nversuneaza sal
socheze.
III. Daca n secolul al XVIlea
o mare influenta din afara a fost
exercitata
asupra Angliei de Italia, n secolul al
XVIIlea
ea va fi nlocuita de Franta. Multi
poeti din rndurile cavalerilor au trait
n Franta n timpul exilului lor; ei iau
cunoscut si admirat pe Boileau,
Molire, Bossuet. Sau
tradus atunci n limba
engleza poeme si romane franceze.
Chiar si Carol al IIlea
era francez, nu numai
dupa mama, dar si prin obiceiurile,
prin amintirile sale. De la Ludovic al
XIVlea
1208

primea "bani, o amanta si pilde". Orice

englez de pe vremea Restauratiei vorbea
o
limba mpestritata cu cuvinte franceze.
Sar
parea ca era nca un fel de a
reactiona mpotriva puritanilor. Atunci
sau
introdus n limba engleza o serie de
cuvinte care semnifica diferite nuante
ale batjocurii: to buflesque, to droll, to
ridicule... substantivele travesty,
badinage. Poemului religios i urmeaza
satira.
Unul dintre marile succese ale timpului
a fost Hudibras, de Butler, din care sa
facut un Don Quijote al puritanismului,
dar care duce cu gndul mai curnd la
Scarron dect la Cervantes. Dryden, n
stralucitele sale satire, amesteca aluziile
biblice cu forma franceza si zugraveste,
sub numele de Absalon si Achitophel,
pe
1209

nefericitul Monmouth si pe perfidul

Shaftesbury. Alaturi de satira nfloreste
si
241 Berarii (n limba engleza).
242 Piese de Shakespsare.
50

1210

madrigalul. Nenumarati poeti cavaleri

compun cntece de dragoste, adesea
fermecatoare. Literatura timpului este o
literatura aristocratica. Misticismul
unui
Milton sau al unui Bunyan nu este
facut pentru curtea de atunci; ea stie
prea
bine ce moravuri iar
impune misticismul. Anglia oficiala din
preajma anului
1670 se vrea gratioasa, sprintena,
agera, iubitoare de subtile discutii.
IV. Descartes este filozoful la moda.
ncepe domnia Ratiunii, o divinitate
att
de putin britanica. n secolul al XVIIlea
stiinta este si poate fi carteziana,
pentru ca trateaza despre matematici,
astronomie, optica. Disciplinele acestea

1211

dau nastere n Anglia unui om de

geniu: Newton, care, descoperind unele
legi ale
mecanicii, confirma drepturile Ratiunii.
Regele nsusi si al doilea duce
deBuckingham
sunt oameni de stiinta. n 1662 se
acorda Societatii Regale o carta
pentru mbunatatirea cunoasterii
Naturii. Acolo se aduna toti cei
interesati de
cercetari stiintifice, de la rege pna la
ultimul orasean cultivat. Se fac
expuneri
ale unor remarcabile lucrari. Halley
vorbeste acolo de cometa carei
poarta
numele, Newton despre lumina, Roy
despre clasificarea botanica, Boyle
despre
propagarea sunetului. Principiile
cercetarii stiintifice, formulate mai
nainte de
1212

Bacon n Novum Organum, au dat

asemenea rezultate nct oamenii au
prinsncredere n spiritul uman.
ncredere care avea sa stimuleze n
secolul al XVIIIlea
cautarea unor solutii rationale n
politica, n morala, n economie. Totusi,
rationalismul englez, nainte de Locke,
este foarte diferit de cel din Franta.
Marele
gnditor de pe vremea Restauratiei din
Anglia, Hobbes, concepe societatea
umana
ca un sistem pur mecanic, pus n
miscare de poftele si dorintele noastre.
Egoismul, n ochii lui, este singurul
resort al legii morale, dar viata n
societate
duce la lupta dintre egoisme si, prin
aceasta lupta, starea naturala, care este
starea de razboi, se transforma ntrun
acord legal. Filozofia politica a lui
Hobbes
1213

e filozofia careia i putea da nastere o

perioada de razboaie civile ca aceea al
carei
martor a fost filozoful. Deoarece
oamenii se urasc si sunt incapabili sa
traiasca n
pace, singurul leac mpotriva anarhiei
este o mna forte. Leviathan al lui
Hobbes
(1651) nu este altceva dect statul
totalitar al dictatorilor moderni, dar
dictatorul
lui este monarhul.
V. Pna si biserica devine atunci
rationalista. Credinta patimasa,
halucinanta a unui Cromwell
raspundea la vremea ei nevoilor unor
anumiti
englezi, a caror semintie nu sa
stins, dar majoritatea lor doresc acum o
religie
mai putin violenta. Marele gnditor
crestin al Restauratiei, Barrow, este
profesor
1214

de matematici. Teologia lui este

stiintifica, morala lui utilitara. El
demonstreaza
ce avantaje evidente au oamenii caresi
asigura, cu pretul unor sacrificii destul
de
modeste, o rasplata vesnica. Tillotson,
att de admirat nct un editor i da
vaduvei sale doua mii cinci sute de livre
ca drepturi de autor pentru predicile
sale
inedite, predica despre ntelepciunea de
a fi religios si dovedeste aceasta
ntelepciune prin argumente practice
dispuse ca o demonstratie geometrica.
"Fara
verva, fara imaginatie, fara nici una din
calitatile de stil care dau valoare
estetica
unui Bossuet, unui Bourdaloue, unui
Massillon, dar un edificiu bine
construit,
bine nchegat". 243
1215

VI. Aceasta religie blnda si rezonabila

are o mare influenta asupra
243 JeanBaptiste
Massillon (16631742) celebru
predicator francez.
51

1216

englezilor. Nimic mai fals dect sa ne

imaginam, dnd crezare comediilor si
memoriilor de curte, ca pe vremea
Restauratiei tara ntreaga sa
dedat desfrului
si cinismului. Asemenea moravuri sunt
totdeauna ale unei minoritati: ale unor
trndavi caresi
folosesc puterile pentru iubiri
artificiale, deoarece nu le pot folosi
pentru necesitati reale. Pe domeniile de
la tara, n spatele dughenelor, la ferme,
viata de familie a ramas cea
fost ntotdeauna. Corespondentele
particulare scot
la iveala casnicii excelente bazate pe o
tandreta grava. Pepys, n plimbarile
sale,
ntlneste la portile Londrei un cioban
batrn, citind din Biblie baietelului sau.
Bibliotecile sunt pline de carti de
teologie si, n timpul domniei lui Carol
al IIlea,
1217

predicile se vnd mai bine dect

poemele.
VII. Revolutia engleza din 1688 nu
seamana de loc cu revolutia franceza
din
1789. n revolutia franceza se da o
lupta ntre clase. Burghezii si taranii se
revolta
mpotriva regelui si a nobilimii. Nimic
din toate astea n Anglia. n aparenta
cele
doua mari conflicte din timpul revolutiei
engleze au constat dintrun
conflict
religios si unul politic. Cine va domina?
Regele sau parlamentul? Cine va
modela
sufletele? Biserica romana, biserica
anglicana sau biserica independenta?
La
aceste doua conflicte trebuie adaugat
un al treilea, mai putin marturisit, care
este
1218

un conflict fiscal. Cine va plati

cheltuielile statului? Bogatii, prin
impozite directe,
sau masele, prin impozite indirecte?
Carol I a fost, va spune Disraeli, "omul
impozitului direct". Revolutia este, fara
ndoiala, o izbnda a parlamentului; de
asemenea si a claselor posedante. Timp
de ctiva ani, pe vremea nivelatorilor, sa
putut crede ca se va naste o opozitie
egalitara si puritana. Dar efectul
acestor
temeri a fost ca marii seniori partizani
ai parlamentului si marii seniori
prieteni ai
regelui sau
apropiat unii de altii. Desi cei dinti au
intrat n partidul whig si
ceilalti n partidul tory, a existat ntre ei
un acord tacit pentru a ndeparta de la
putere pe toti cei cu conceptii
primejdioase. Puritanismul, care nu
recunoaste
1219

alta autoritate dect aceea a constiintei,

va fi tinut departe de viata politica.
VIII. Aventura Stuartilor a nsemnat
att o victorie a parlamentului asupra
coroanei, ct si izbnda dreptului
comun. Dupa Stuarti nu sa
mai stiut de
dreptul administrativ si de curtile
prerogativelor; legea devine aceeasi
pentru toti,
la fel de aspra fata de stat si fata de
indivizi; Habeas corpus sfrseste prin
anchide "ratiunii de stat" orice portita
de intrare n domeniul justitiei. n
Franta
adunarile revolutionare de la finele
secolului al XVIIIlea
si mai trziu Adunarea
Nationala din 1871 se vor stradui, dupa
ce vor fi rasturnat o monarhie si un
imperiu,
sa creeze din nou un stat puternic.
Dimpotriva, revolutia engleza din 1688
nare
1220

alt tel dect sa limiteze puterea statului

n favoarea drepturilor supusilor
sai. Parlamentul, chemndui
pe Wilhelm si Maria, le impune conditii.
Pentru ca
Anglia, fiind ferita de armatele straine
datorita centurii sale lichide si de
dezordini
interne datorita legalismului cetatenilor,
nu e preocupata nici de apararea
frontierelor
mpotriva unei invazii, nici de apararea
provinciilor mpotriva anarhiei, "ci
de apararea libertatii, a prosperitatii si
a religiei supusilor sai mpotriva
atacurilor
unei guvernari arbitrare".
IX. Burke244 numeste evenimentul din
1688 "o fericita si glorioasa revolutie"
244 Edmund Burke (17281797)
celebru scriitor si om politic whig,
adversar al revolutiei
franceze.
1221

52

1222

si e ntradevar
o fericire pentru Anglia ca a putut
efectua cea mai mare
schimbare din istoria sa si pasul de la
despotism la monarhie constitutionala
fara
ca ntre englezii celor doua tabere sa se
fi sapat un sant de netrecut. Daca
Cromwell ar fi ramas la putere si ar fi
ntemeiat o dinastie, e probabil ca
pentru
multa vreme Anglia ar fi fost divizata,
asa cum avea sa fie Franta dupa 1789;
jefuiti, descendentii cavalerilor nar
fi iertat lesne descendentilor capetelor
rotunde nfrngerea suferita. O
restauratie ngaduitoare pe vremea lui
Carol al
IIlea,
apoi, n momentul cnd a fugit Iacob al
Illea,
acordul dintre cele doua

1223

parti pentru apararea religiei

protestante si, n sfrsit, ncepnd din
1807,
ralierea ultimilor legitimisti prin
stingerea regilor legitimi245 explica
relativa
moderatie a luptelor politice din secolul
al XVIIIlea
si al XlXlea.
Pe cnd n
Franta, pe vremea Teroarei, ntre
albastri si albi, sau, cum se va spune
mai
trziu, ntre stnga si dreapta, a
izbucnit o vendetta care na
fost uitata nici pna
azi, n Anglia de dupa 1688 pasiunile
politice, desi vii, nau
atins niciodata
ardoarea sentimentelor religioase.
245 Ultimul descendent al lui acob al
IIlea
1224

Stuart, numit Henry Benedict, cardinal

de York, a
murit n 1807.
53

1225

CARTEA A SASEA
MONARHIE SI OLIGARHIE

54

1226

I
DOMNIA OLANDEZULUI

I. Olandezul plapnd, cu par de culoare

nchisa, cu ochii cenusii si
patrunzatori care deveni n 1683 regele
Angliei nu era un strain, caci prin
snge
era nepotul lui Carol I, iar prin
casatorie sotul fiicei lui Iacob al IIlea.
Dar
englezilor, fie ca erau whig, fie ca erau
tory, le paru strain prin caracterul, prin
gusturile si prin ideile sale. ntro
vreme de veselie si desfru l gaseau,
daca nu
pur, cel putin grav si lipsit de voiosie;
ntro
vreme n care se aprecia locvacitatea
eleganta, el a fost, ca si cel mai mare
dintre stramosii sai, un taciturn 246. n

1227

vechile certuri ale englezilor cu privire

la suprematia parlamentului sau a
bisericii
statornicite, el nu se amesteca dect cu
o indulgenta trufasa, aproape
dispretuitoare.
Amenintat n Tarile de Jos de catre
forta mereu crescnda a lui Ludovic
al XlVlea,
el va ramne un om al continentului, al
carui obiectiv principal va fi
mentinerea "balantei puterii" n Europa.
Prin aceasta se explica paradoxul ca
suveranul, care credea cel mai putin n
parlament si care n tara sa de origine
iesise biruitor fata de democratie,
devine n Anglia unul dintre fondatorii
monarhiei
parlamentare. Preocupat sa faca fata
unor primejdii mai grave, el accepta
si folosea instrumentul de guvernare ce
i se oferea. A ncercat sa apere ceea ce
mai ramnea din puterea personala,
dar dupa moartea sa toate partidele
1228

recunoscura ca puterea reala apartinea

regelui numai mpreuna cu parlamentul
sau. Revolutia din 1640 dovedise ca
Anglia se mpotrivea sa devina o
monarhie
absoluta, iar aceea din 1660 ca se
mpotrivea sa devina republica. Ii
ramnea sa
descopere mijloacele de a fi n acelasi
timp si republica si monarhie.
II. Urcnduse
pe tron, Wilhelm si Maria ratificara
Declaratia Drepturilor,
care deveni acel Bill of Rights din 1689.
Textul acesta, ntocmit n spirit foarte
englezesc, nu enunta principii
abstracte. Enumera actele arbitrare ale
lui Iacob si
le declara ilegale; afirma ca regele nu
poate aduce sub nici un pretext vreo
atingere legilor fundamentale ale
regatului; n sfrsit, pentru a asigura
respectul
1229

acestor legi, reamintea ca nici un

impozit nu putea fi votat dect anual si
ca solda
armatei nu va fi niciodata asigurata
dect pentru un an. Mutiny Act 247 ,
ntocmit
dupa rebeliunea de la Ipswich, singurul
document care ngaduia sa se
aplicesoldatilor un cod de justitie
militara, trebuia si el sa fie votat n
fiecare an. n
sfrsit, n 1694 se hotar ca
parlamentul sa fie convocat cel putin o
data la trei
ani si ca nici un parlament nu va putea
dura mai mult de trei ani. O
ndelungata
experienta i convinsese pe englezi ca
libertatile lor esentiale depindeau de
aceste
masuri simple, si mecanismul practic al
libertatii i interesa mai mult dect

1230

elogiul ei teoretic. Dupa ce regele

acceptase Declaratia Drepturilor, putine
motive
de conflict mai subzistau ntre el si
parlament. Nu se gasise nca o metoda
prin
care sa se asigure legatura dintre
puterea executiva si cea legislativa.
Nimeni
nusi
imagina ca unitatea guvernarii ar putea
fi realizata prin alcatuirea unui
grup omogen de consilieri ai regelui
(cabinetul), care, ocupnd cele mai
nalte
posturi n stat si apartinnd majoritatii
din Camera Comunelor, ar urma soarta
acestei majoritati. De cte ori Wilhelm,
sub influenta "ingeniosului
246 Wilhelm de Orania (15331584)
conducator al luptei pentru
independenta Olandei, era
supranumit laciturnul.
1231

247 Actul cu privire la rebeliune (n

limba engleza).
55

1232

Sunderland" 248 , ncerca sa formeze

un asemenea grup de ministri,
parlamentul,
nspaimntat, vorbea de junta, de
cabala, si ameninta cu vechea sa arma:
impeachmentul.
Dar impeachmentul
nu asigura nici un control eficient
asupra
puterii executive. ngaduia, doar,
pedepsirea unor ministri dupa un esec,
dar nu
prevenirea unei imprudente. De secole
Anglia se nvrtea n jurul
responsabilitatii
ministeriale fara sa gaseasca o solutie
la aceasta dificila problema.
III. Daca Wilhelm al IIIlea
pastreaza, cel putin n drept, puterea
executiva, el
e departe de a avea prestigiul personal
pe care Carol I si la
1233

mentinut pna la
esafod. Un partid iacobit, destul de
numeros, i ramne credincios lui Iacob
al
IIlea.
Orice mare senior caruia Wilhelm i
refuza vreo favoare intra imediat n
corespondenta secreta cu curtea
refugiata la SaintGermain.
Ctiva episcopi si
patru sute de preoti, fideli doctrinei
dreptului divin, refuza sa presteze
juramnt.
Sunt acei nonjurors
care trebuie sasi
paraseasca posturile si pe care Wilhelm
i
nlocuieste cu episcopi "toleranti", ca
Burnet si Tillotson. Daca ar fi putut,
Wilhelm lear
fi impus englezilor neutralitatea
religioasa. n fata opozitiei pe care

1234

o strneste aceasta idee prea noua,

trebuie sa cada la nvoiala. Un edict din
1689
cu privire la toleranta aduce o relativa
libertate a cultelor, dar catolicii si
disidentii ramn exclusi din functiile
oficiale. Ctiva nonconformisti, pentru
a
face parte din municipalitati, accepta sa
adere la biserica statornicita. E ceea ce
se numeste "conformismul ocazional",
care strneste furia torylor
mpotriva acestei
comedii nelegiuite.
IV. Granitele dintre partide devin mai
precise. Partidul tory este al
proprietarilor de pamnt (landed men),
al squireilor
iacobiti si al adeptilor bisericii
anglicane. Partidul whig se compune
din trei elemente: familiile aristocratice
de traditie antiiacobita
(Cavendish, Russell, Pelham); negustori
din Londra,
1235

nababi coloniali, noi financiari

(moneyed men), care n vremea aceea se
mbogateau repede si si cumparau
locuri n parlament; si, n sfrsit,
disidentii,
care nau
alta legatura cu primele doua grupe
dect teama comuna de dinastia
Stuart si de intoleranta religioasa. n
epoca lui Iacob al IIlea,
partidul tory sa
vazut, la desperare, obligat sa aleaga
ntre biserica anglicana si rege; pentru
a
scapa de Roma a sprijinit Haga. Unii
regreta si viseaza la o restauratie
imposibila.
Dimpotriva, sub domnia lui Wilhelm,
partidul whig, printro
ciudata rasturnare a
lucrurilor, a devenit cel mai credincios
sustinator al monarhului. El sprijina
fara
1236

rezerva. pe Wilhelm de Orania n

razboaiele sale mpotriva Frantei: a)
pentru ca le
ntreprinde ca sef al printilor
protestanti; b) pentru ca lupta
mpotriva lui Ludovic
al XlVlea
nseamna si lupta mpotriva
pretendentului Stuart, de la care
partidul
whig se poate astepta la orice; c) pentru
ca prietenii lor din Londra cunosc n
timpul acestui razboi si din cauza lui o
incredibila prosperitate.
V. Din anul 1609 exista la Amsterdam o
banca renumita la care orice mare
comerciant din Europa si avea contul
lui, astfel ca, la rigoare, si daca se
supunea
unei proceduri complicate, putea plati
prin "transfer", ca printro
banca moderna.

1237

Anglia ramasese la bancile particulare

si la nenumaratii sai zarafi din evul
mediu.
Aurarii (goldsmiths) faceau comert cu
aur, dadeau mprumuturi regelui,
parti248
Robert, conte de Sunderland (1640
1702) politician abil si intrigant, care
n 1688 a trecut
din tabara stuartilor n aceea a lui
Wilhelm de Orania.
56

1238

cularilor si primeau n depozit metale

pretioase n schimbul carora eliberau
recipise (goldsmiths notes), care
constituita primele bilete de banca.
Vistieria
nsasi se mprumuta de la aurari. Pe
vremea razboaielor mpotriva lui
Ludovic al
XlVlea,
impozitele si mprumuturile devenisera
insuficiente pentru a face fata
cheltuielilor. Atunci partidul whig
inventa datoria publica, Banca Angliei
si
speculatia asupra titlurilor. "Finante
olandeze", spuneau cu dispret cei din
partidul tory, care detestau aceste noi
metode, politiceste pentru ca ajutau
partidul whig sa se mentina la putere,
economiceste pentru ca usurinta n
contractarea mprumuturilor facea sa
creasca datoriile statului, moralmente

1239

pentru ca mareau puterea oamenilor cu

bani n dauna gentilomilor rurali,
coloana vertebrala a tarii.
VI. Banca Angliei nu a fost creata dect
pentru a da posibilitate lui Wilhelm
sasi
continue razboaiele. Un anumit numar
de capitalisti adunara o suma de un
milion doua sute de mii de livre care a
fost n ntregime mprumutata statului,
cu
o dobnda de o suta de mii de livre pe
an. Banca fondata pentru aceasta
operatiune organiza n acelasi timp (ca
si Banca din Amsterdam) deschiderea
unor credite pentru particulari. Banca
nu avea rezerve, deoarece capitalul ei
fusese mprumutat guvernului, dar i se
acorda privilegiul de a emite bilete de
hrtie pentru o suma egala cu capitalul
ei. Biletele acestea erau rambursabile n

1240

aur. Banca reusi sa onoreze

rambursarile gratie beneficiilor si
dobnzii de o suta
de mii de livre pe care o primea anual
de la guvern.
La nceput biletele acestea strnira o
mare nencredere. Apoi publicul fu
fericit ca nu mai trebuia sa mprumute
de la aurari, care pretindeau dobnzi
foarte mari. mprumutul acordat
statului n 1694 a fost nceputul
datoriei publice
(National Debt). El a avut ca urmare
consolidarea legaturilor lui Wilhelm al
IIIlea
cu lumea de afaceri din City si cu
partidul whig. Daca vreodata Ludovic al
XlVlea
si pretendentul ar fi iesit biruitori, era
sigur ca mprumuturile nu aveau sa
mai
fie rambursate. Astfel Banca Angliei a
constituit pentru casa de Orania ceea
ce
1241

jefuirea manastirilor a fost pentru casa

Tudor. Ea a mbinat pasiunile politice
cu
interesele economice. Fondarea bancii,
obisnuinta marilor afaceri, legaturile
strnse cu Amsterdamul au contribuit
sa faca din Londra centrul financiar si
comercial al lumii. Cu o populatie de
patru ori mai mica dect Franta, Anglia
avea sa devina mai bogata dect
aceasta. Finanta olandeza afla curnd
casi
formase un rival primejdios.
VII. Wilhelm, care nu era general si
despre care Massillon spunea ca "era
mai fericit sa atte razboaiele dect sa
lupte si mai de temut n taina
cabinetelor
dect n fruntea armatelor", a purtat
razboaie toata viata lui. Ca rege al
Angliei a
trebuit sa se apere mpotriva regelui
detronat Iacob al IIlea,
1242

care, sustinut de
flota franceza, a ncercat o debarcare n
Irlanda si a obtinut sprijinul catolicilor
irlandezi.
Cu o armata catolica, Iacob a ncercat
sa ocupe comitatele protestantedin
Ulster si ia
tratat n mod crud pe locuitori. n
1690, Wilhelm, n capul unei
armate angloolandeze,
a repurtat victoria de la Boyne si la
alungat pe Iacob din
regat. Dupa ce a cucerit Irlanda,
Wilhelm ar fi vrut sai
acorde oarecare libertate,
dar dorinta sa de a fi tolerant sa
izbit de sentimente vechi si aprige. Legi
foarte
aspre fura ntocmite mpotriva religiei si
chiar mpotriva comertului irlandez.
Manufacturierii si crescatorii de vite
englezi se temeau de concurenta
irlandezilor.
1243

Faptul ca cirezile irlandeze concurau

cirezile engleze nu a fost un obstacol
57

1244

neglijabil n calea mpacarii celor doua

insule. n Scotia, Nordul, din credinta
fata
de familia scotiana Stuart, se declarase
partizan al regelui Iacob. Sudul,
dimpotriva,
acceptase revolutia n 1690. Abia sub
domnia urmatoare, n 1707, sa
decretat actul care unea parlamentul
englez si parlamentul scotian. Abia
atunci
Scotia a capatat dreptul sa faca negot
cu coloniile britanice. Si a reusit de
minune: Glasgow a devenit rivalul
Londrei, Clyde tot att de activ ca
Tamisa si
scotienii printi ai Cityului.

VIII. n ochii lui Wilhelm al IIIlea,

numai problemele continentului erau
probleme importante. Elisabeta avusese
de suferit n tot timpul domniei sale din
1245

pricina vecinatatii spaniolilor, stapni

peste Flandra. Ea i sustinuse pe
olandezi
mpotriva Spaniei si acestia, n secolul
urmator, slabisera portul Anvers n
favoarea Amsterdamului si a
Rotterdamului. Dar Spania nu mai era
la nceputul
secolului al XVIIIlea
puternica monarhie care dominase
odinioara Europa.
Invincibila ei pedestrime se redusese
att de mult, nct mai ramasese doar
cu
cteva mii de oameni. Marina ajunsese
la a zecea parte din ct era pe vremea
lui
Filip al IIlea,
arsenalele i erau distruse, vistieria
goala. Lupta sa ndelungata
mpotriva maurilor prelungise
caracterul ei feudal, nici o clasa mijlocie
nu sa
1246

format pe teritoriul ei; n mijlocul unor

state viguroase, ea ramnea un stat n
faza adolescentei politice. Dupa ce
puterea spaniola fusese anihilata, se
ivise o
alta putere, aceea a Frantei, mult mai
periculoasa pentru Olanda si Anglia,
pentru ca, n cazul Frantei, ntre grosul
fortelor nationale si Tarile de Jos nu
mai
exista, ca n cazul Spaniei, un mare
stattampon.
Or, Ludovic al XlVlea
dorea ca
frontiera a Frantei linia Rinului, bariera
naturala si sigura. Negustorii olandezi
si
englezi socoteau ca daca Anvers
ncapea pe mina Frantei, detinatoare de
altfel a
tuturor resurselor continentului,
mergeau cu siguranta spre ruina.
Wilhelm era
1247

hotart sa se opuna. El urma, asadar,

politica traditionala a Angliei: apararea
Flandrei, suprematia pe mare si
formarea unei ligi mpotriva celei mai
mari puteri
de pe continent. La nceput, excelenta
flota franceza, comandata de Tourville,
birui flota engleza si cea olandeza
combinate. Dar era o sarcina grea
pentru
Franta sa tina piept n aceiasi timp n
Mediterana si pe ocean, pe mare si pe
continent. Nu mai era Colbert ca sa
echipeze marina franceza. Marinarii
francezi
sfrsira prin a fi nfrnti n rada
portului La Hougue si Ludovic al XlVlea
dori sa
negocieze. El arata o moderatie din cele
mai ntelepte la Congresul de la
Ryswick.
Accepta sa renunte la Tarile de Jos si sa
recunoasca, n Anglia, casa de Orania.
Socotea cai
1248

mai bine asa dect sa ngaduie Spaniei

reconstituirea imperiului lui
Carol Quintul cu sprijinul Angliei. n cel
priveste, Wilhelm al IIIlea
reusise sa
restabileasca un echilibru continental
ntre imperiu si Franta. Se parea, dupa
Ryswick, ca pacea europeana fusese
asigurata (1697).
IX. Destinul se nsarcina so
tulbure, si ntelepciunea oamenilor fu
biruita de
jocul nefast al evenimentelor. Singura
problema primejdioasa care mai
ramasese
era aceea a succesiunii la tronul
Spaniei. Regele Spaniei, nevolnicul
Carol al
IIlea,
avea sa moara curnd fara mostenitor
(1700). Cine i va urma la tron? Un
fiu al mparatului, un print francez sau
electorul de Bavaria? Casa imperiala n
1249

Spania si Italia nsemna, o data mai

mult, ncercuirea Frantei. Ludovic al
XlVlea,
doritor de pace, propuse sa se lase
Spania electorului de Bavaria, el
multuminduse,
pentru delfin, cu Neapole, cele doua
Sicilii, Toscana si
Guipuzcoa, iar Austriei sa i se cedeze
Milanul. Solutie rezonabila, dar
"moartea
58

1250

nu iscalise si ea tratatul". Electorul de

Bavaria, un copil de cinci ani, muri;
delfinul si arhiducele ramneau singurii
n competitie; compromisul devenea
caduc. Noi tratative ncepura ntre
Ludovic al XlVlea
si Wilhelm al IIIlea.
Cei doi
suverani erau gata sa dezmembreze
Spania pentru a mentine pacea.
Ministrii
spanioli se mpotrivira si, considernd
ca Spaniei slabite cel mai pretios sprijin
l
putea da Franta, ca fiind cea mai
apropiata, obtinura din partea regelui,
n ajunul
mortii sale, un testament care desemna
ca succesori pe ducele de Anjou sau pe
ducele de Berry. Daca acestia refuzau,
urma sa vina la rnd printul austriac.
Aceasta nsemna fortarea minii lui
Ludovic al XlVlea.
1251

Nu mai putea refuza

regatul Spaniei pentru nepotii sai fara a
restaura el nsusi imperiul lui Carol
Quintul. El accepta primejdioasa
onoare, trimise pe Filip al Vlea
n Spania si
introduse n fortificatiile de la frontiera
garnizoane franceze alaturi de
garnizoanele olandeze (1701). Furia lui
Wilhelm al IIIlea
fu mare. Se crezu pacalit
si intra n tratative cu mparatul;
Ludovic al XlVlea,
ca represalii, si contrar
prevederilor pacii de la Ryswick,
recunoscu pe exilatul Iacob al IIIlea
249 ca rege al
Angliei.
X. Moartea l ajunse pe Wilhelm al IIIlea
tocmai n momentul cnd pregatea,
mpreuna cu imperiul si Prusia, un nou
plan de campanie mpotriva Frantei
1252

(1702). Sotia lui, Maria, murise n

1694; a doua fiica a lui Iacob al IIlea,
Ana,
devenise mostenitoarea tronului. Ana
si pierduse toti copiii la o vrsta
frageda
(ultimul supravietuitor muri n 1700) si
era probabil ca nu va mai avea altii.
Astfel,
n ultimul an al domniei lui Wilhelm,
un act foarte important (Act of
Settlement) reglementase ordinea
succesiunii la tron. Toti mostenitorii
masculini,
de religie catolica, fusesera exclusi si se
hotarse ca dupa Ana coroana va reveni
electoarei Sofia de Hanovra, nepoata lui
Iacob I, si descendentilor sai cu
conditia
sa fie protestanti. Actul acesta mai
reglementeaza si astazi ordinea
succesiunii la
tronul Angliei.
II
1253

EPOCA REGINEI ANA (17021714)

I. Regina Ana nu a avut niciodata
aceiasi prieteni pe care ia
avut cumnatul
ei Wilhelm al IIIlea.
Acesta i sustinuse pe whigi pentru ca
erau straini de orice
iacobitism, pentru ca sprijineau politica
sa europeana si pentru ca se dovedeau
mai toleranti n chestiunile religioase
dect adversarii lor. Ana a fost insulara,
anglicana riguroasa si fanatica tory.
Trecea drept proasta; scrisorile ei o
arata mai
curnd
ncapatnata. Sa
scris despre ea ca sia
propus n viata trei obiective: sa
fie regina, sa favorizeze aripa dreapta a
bisericii si sa dea sotului ei, printul
George de Danemarca (despre care
Carol al IIlea
1254

spunea: "Lam
ncercat cnd a
fost beat si lam
ncercat cnd a fost treaz, dar nui
nimic de facut cu el"), functii
pe care era incapabil sa le
ndeplineasca. La aceste trei obiective
trebuie adaugat
un al patrulea: sa placa favoritelor sale.
n timpul vietii sale a avut pentru doua
femei o prietenie care semana mai mult
a dragoste. Obiectul primei dintre
aceste
249 IacobEduard
Stuart (16881766) fiul lui Iacob al
IIlea,
pretendent la tronul Angliei dupa
moartea tatalui sau (1701).
59

1255

pasiuni a fost Sarah Jennings, care

prin casatorie deveni lady Churchill,
apoi
ducesa de Marlborough. "Te implor
numi
mai spune Alteta Voastra", i scria ea
Sarei si, pentru a nlatura atitudinea
respectuoasa, ea adopta n aceasta
corespondenta
numele de Mrs. Morley, Sarah Churchill
devenind Mrs. Freeman.
"Nimic nu poate exprima, scumpa Mrs.
Freeman, pasiunea pe care o am pentru
dumneata". Dar Mrs. Freeman, desi
accepta ploaia de binefaceri pe care o
raspndea asupra ei si asupra
barbatului sau morbida afectiune a
reginei, ojudeca pe Ana cu severitate:
"n discutiile obisnuite spunea ea
vorbele ei nu
erau nici stralucite, nici spirituale; cnd
se discutau chestiuni importante,
vorbea
1256

totdeauna la repezeala si se tinea

ntrun
mod suparator de ceea ce a fost sfatuita
sa spuna, fara a da nici cel mai mic
semn de inteligenta, nici de judecata".
n
timpul ultimei treimi a vietii 250
reginei, Sarah Marlborough a fost
nlocuita cu
Abigail Hill, care deveni Mrs. Masham,
apoi lady Masham si distruse situatia
sotilor Marlborough.
II. Cariera lui John Churchill (dupa
1702, duce de Marlborough) ofera un
ciudat amestec de amoralitate, dibacie
si geniu. Fiul unui squire, Winston
Churchill, debuta ca paj al ducelui de
York, multumita protectiei surorii sale
Arabella, care era amanta lui Iacob al
IIlea.
El nsusi deveni amantul doamnei

1257

Castlemame, ducesa de Cleveland, si

accepta de la ea un dar de cinci mii de
livre.
Banii acestia dobnditi n mod necinstit
fura nsa plasati n mod onorabil:
tnarul Churchill i ceda lordului
Halifax n schimbul unei anuitati de
cinci sute
de livre. Si acesta fu nceputul unei
imense averi. Sa
ntmplat ca acest bun
amant, acest capitalist prudent sa fie si
un mare ostean. Pe vremea lui Iacob al
IIlea,
Churchill sa
ridicat pe cele mai nalte trepte ale
ierarhiei militare. n
timpul revolutiei din 1688, ca
majoritatea barbatilor politici din acea
epoca
dificila, a dus o politica duplicitara,
sustinndul
pe Wilhelm si asigurndusi,
1258

din precautie, si pozitiile la

SaintGermain.
Urcarea pe tron a reginei Ana (care,
din dragoste pentru sotie, l proteja pe
sot) facu dintrnsul
omul cel mai puternic
al regatului, si norocul acesta ntemeiat
pe favoare sil
mentinu prin merite.
Marlborough era nu numai un excelent
general, atent la detalii, plin de grija
pentru sanatatea ostenilor, dar si
barbatul politic cel mai ntelept si cel
mai putin
subiectiv. Tory prin nastere si
obisnuinta, accepta sa colaboreze cu
whigii pentru
ca acestia, deoarece l sprijinisera pe
Wilhelm al IIIlea,
l sustineau acum
mpotriva lui Ludovic al XIVlea.
Cei doi oameni mari de pe vremea
domniei Anei,
1259

Marlborough si Godolphin (sau, cum li

se spunea, generalul si vistiernicul) au
fost tehnicieni care sau
plasat deasupra partidelor, tipul de
oameni
indispensabili n vremuri grele, dar pe
care, dupa ce a trecut pericolul,
patimile
de partid sfrsesc prin ai
dobor.
III. Primul parlament al Anei fu compus
din tory extremisti. Apoi generalul si
vistiernicul se vazura mpinsi spre whigi
din necesitati de politica externa. Ei
ncercara sa guverneze cu cabinete de
concentrare; nsemna "sa se amestece
untdelemnul cu otetul". Controversele
politice si religioase devenira pe ct de
violente pe att de stralucite. Libertatea
presei, de data foarte recenta,
ngaduiasa se publice pamflete,
redactate de cei mai mari scriitori. n
vremea aceea, Steele
1260

si Addison, whigi, au creat Tatler si

Spectator; Swift, prieten al toryilor si al
250 Este o scapare: trebuie spus n
ultima treime a domniei reginei.
60

1261

Bisericii de sus, scrise Povestea unui

poloboc, pe cnd Daniel Defoe exprima
parerile moderatilor. Aceste "obuze de
hrtie", ncarcate cu proza exploziva,
duceau razboiul dintre partide n medii
n care nu ajunsese pna atunci.
Pasiunile se ndrjira. Amestecul
untdelemnului si al otetului, al
whigismului si
al torysmului, pe carel
putusera impune Carol al IIlea,
Iacob al IIlea
si Wilhelm
al IIIlea,
paru scandalos. Tara mergea de la sine
spre acea alternare a partidelor
care face din razboiul civil o boala
cronica si deseori benigna.
IV. Razboiul de succesiune la tronul
Spaniei dura pna n 1713. Obiectivul

1262

englezilor ramase acelasi: a) sa mentina

balanta puterii n Europa; b) sa
mpiedice
pe Ludovic al XlVlea
sa coalizeze fortele Spaniei si ale
Frantei; c) sal
constrnga la evacuarea Mandrei si a
deltei Rinului. Franta avea avantajul ca
ocupase de la nceputul razboiului
teritoriile n litigiu, dar era epuizata de
cincizeci de ani de lupte si, mai ales, nu
era stapna marilor. Generalii aliatilor,
Marlborough si printul Eugen 251 ,
profitnd de faptul ca armatele lui
Ludovic al
XlVlea
se aventurasera dincolo de liniile
fortificate ale lui Vauban, se straduira,
spre marea groaza a militarilor
ortodocsi, sa substituie razboiului de
asediu
razboiul de miscare. Pusca cu cremene
si baioneta (inventata de Vauban n
1687)
1263

nlocuisera, pentru pedestrimea celor

doua armate, sulita si muscheta.
Pierderile,
n ambele tabere, fura groaznice.
Marlborough i zdrobi pe bavarezi si pe
francezi
la Blenheim (1704), apoi recuceri
Flandra la Ramillies (1706). Dar whigii,
care au
stiut sa cstige razboiul, nau
stiut sa faca pace. Englezii ar fi putut
obtine n
1709 un tratat care iar
fi scutit de orice temeri n Flandra. Ei
voira nsa mai
mult, avnd pretentia sa impuna lui
Ludovic al XlVlea
ca el nsusi, sal
alunge
pe nepotul sau din Spania. Aceasta
insulta i apropie pe francezi de regele
lor. O
frumoasa scrisoare a lui Ludovic al
XlVlea
1264

catre poporul sau redadu acestuia

curajul. Batalia de la Malplaquet fu
departe de a fi tot att de fericita pentru
aliati
ca cea precedenta; nvingatorii pierdura
acolo mai mult de o treime din efectivele
lor si maresalul de Villars se retrase
ntro
ordine att de perfecta nct orice
urmarire deveni imposibila.
V. Reactia torylor avu mai multe cauze;
spiritele erau plictisite de razboi.
Swift publica un pamflet: Comportarea
aliatilor. "Dupa zece ani de razboi
triumfal,
pare surprinzator sa ni se spuna cai
imposibil de obtinut o pace favorabila".
i
critica pe cei care voiau sa impuna
Frantei conditii de pace prea aspre.
"Dupa
batalia de la Ramillies, francezii erau
att de descurajati de pierderile suferite
si
1265

att de nerabdatori sa faca pace, nct

regele lor era hotart sa semneze orice
fel
de conditii rezonabile. Dar cnd supusii
sai fura informati de cererile noastre
exorbitante, devenira att de zelosi sa
apere onoarea regelui, nct cazura cu
totii
de acord sai
dea sprijinul necesar pentru a continua
razboiul cu orice pret, mai
curnd dect sa se supuna". Un
eveniment neprevazut ntari dorinta
englezilor de
a trata cu Franta. Dupa moartea
neasteptata a mparatului Austriei,
exista
pericolul, n cazul cnd Filip al Vlea
ar fi abdicat, ca arhiducele sa poarte si
coroana Spaniei si pe aceea a Austriei.
Ceea ce nsemna ruperea "echilibrului
puterii", trecerea Flandrei n stapnirea
Spaniei, adica tot ceea ce provoca
spaima
1266

Angliei de un secol ncoace. Aplicnd

jocul dea
balanta, care urma sa devina me251
Eugen de Savoia (16631736)
celebru general de origine franceza, n
serviciul Imperiului
habsburgic.
61

1267

toda favorita a politicii sale externe, ea

si parasi aliatii, care fura batuti de
francezi la Denain (1712).
VI. Tratatul semnat la Utrecht n 1713
avea sa fie aspru atacat de whigi, darnu
era un tratat rau. mparatul pierdea
orice speranta de reconstituire a
imperiului lui Carol Quintul, Ludovic al
XlVlea
aceea de a reuni cele doua
coroane. Anglia obtinea n Mediterana
doua baze importante: Gibraltarul si
portul
Mahon din insula Minorca. si marea
imperiul cu TerraNova
si Golful Hudson, pecare i le ceda
Franta. n sfrsit, neputnd smulge
Spaniei acel imens teritoriu
colonial pe care de atta vreme l
rvneau negustorii englezi, ea obtinea
acolo o

1268

serie de privilegii. De aici nainte Anglia

va avea dreptul sa introduca n America
de Sud un anumit numar de sclavi. n
afara de asta, ea va putea trimite acolo,
n
fiecare an, o nava ncarcata cu
produsele sale, ceea ce, prin abuz si
nselatorie, seva transforma ntro
flota ntreaga. n sfrsit, prin tratatul de
la Utrecht, Franta
se angaja sa nu mai dea azil
pretendentilor englezi (Iacob al IIIlea
si fiul sau
CarolEduard).
De la acest tratat dateaza pozitia
preponderenta a Angliei n
Europa. si slabise toti rivalii europeni.
Dobndise, chiar si mpotriva Olandei,
"salupa pe urmele acestei nave",
suprematia pe mare, cel putin
temporara.
Aceasta tara mica devenea arbitrul
lumii. Pacea de la Utrecht, pe care
whigii o
1269

socoteau prea favorabila Frantei, era o

pace tipic engleza, destul de supla ca sa
nu duca pe adversar la desperare,
destul de aspra ca sa mbogateasca
Anglia si
sa dezvolte comertul ei. Ludovic al
XlVlea
se dovedise n aceasta ntoarcere a
norocului un politician modest si
prudent. Sacrificnd la timp cuceririle
pe care
nu le putea apara, lasa cel putin
frontierele Frantei mai sigure dect le
gasise.
VII. Pentru a obtine votarea tratatului
de la Utrecht de catre Camera
Lorzilor, alcatuita n majoritate din
whigi, regina trebui sa dea o adevarata
lovitura de stat si sa creeze doisprezece
pairi tory, precedent ilustru n istoria
constitutionala a Angliei. Att de
violente erau pasiunile politice, nct
Marlborough, victoriosul general, a fost
huiduit pe strazile Londrei. "Arestatil
1270

pe
hot", se striga, caci era acuzat ca ar fi
ncasat comisioane de la furnizorii
armatei.
Fu nevoit sa se refugieze pe continent.
Reactiunea se manifesta pretutindeni.
Membri libercugetatori
ai partidului tory se faceau campionii
bisericii
statornicite si amenintau cu prigoana
pe nonconformisti.
Oxford, prea moderat
dupa gustul partidului sau, era
dominat de Bolingbroke, Acesta
pregatea o lege
electorala care, dupa parerea lui, ar fi
permis instalarea partidului tory la
putere
pentru vesnicie. Dar el lupta mpotriva
unui adversar mult mai puternic dect
partidul whig, si anume timpul. Regina
Ana era batrna si se putea prevedea ca
nu va mai trai mult. Prudenta impunea
sa i se faca curte viitorului rege, George
1271

de Hanovra; nu era un lucru usor

pentru ministrii reginei Ana. Rezultatul
a fost
ca numai whigii iau
facut curte. Curnd deveni evident ca,
daca moare regina,
vor veni la putere whigii. Ce puteau face
ministrii? Sa se nteleaga cu
pretendentul Iacob al IIIlea?
Niciodata squireii
tory nar
fi sustinut un rege
catolic. Era o situatie foarte falsa aceea
a unor ministri legitimisti care stiu ca
regele legitim este inacceptabil. Sfrsitul
veni cu o repeziciune dramatica.
Regina,
dupa o discutie cu Oxford, n care ea i
ceruse sai
remita bastonul alb, insemnul
puterii, avu un atac de apoplexie. n
timp ce ea si dadea sufletul, avu loc o

1272

nfruntare ntre cele doua partide.

Marlborough, care se afla la Amiens,
recruta
soldati pentru apararea cauzei
protestante. Bolingbroke, care exercita
puterea
62

1273

fara sa fi fost nvestit n mod oficial,

pregatea un guvern legitimist,
sustinnd ca
nui
trebuiau dect sase saptamni ca sa fie
gata. Sa fie gata pentru ce? Sal
proclame rege pe Iacob al IIIlea?
Nu sa
mai putut afla, caci Bolingbroke na
intrat niciodata n Tara fagaduintei.
"Harley252 a fost alungat marti, regina
a murit
duminica scria Swift; ce lume e lumea
n care traim, si cum se joaca soarta cu
noi!"
VIII. Din Hanovra sosi un suveran
ciudat. Bolingbroke, pe care noul rege
nici
nu voi sal
primeasca, sa
exilat, din prudenta, n Franta. De aci
nainte va trai
1274

retras, cnd la Chanteloup, aproape de

Amboise, cnd n Anglia, unde curnd
succesorii si, considerndul
prea putin periculos, i vor ngadui sa
se ntoarca.
mpiedicat sa mai intre n Consilii, el si
facu cunoscuta doctrina prin scrierile
sale politice, dintre care una, Regele
patriot, a ramas celebra, ntruct a
inspirat
actiunile lui George al IIIlea
si doctrina lui Disraeli. Bolingbroke
apara n scrierile
sale un torysm rennoit. Se straduia sa
elibereze partidul sau de idei nvechite:
dreptul divin, nonrezistenta, dar
sustinea ca guvernarea unui rege
puternic, care
se sprijina pe masele populare, poate fi
mai favorabila acestora dect
guvernarea
unei oligarhii parlamentare. Ce au adus
poporului englez marii whigi? "O
1275

guvernare venetiana, finante olandeze si

ostilitatea Frantei", avea sa raspunda
mai trziu, n mod destul de nedrept,
Disraeli. Era aproape si teza lui
Bolingbroke. Mai mult dect prin
scrierile sale deconcertante,
Bolingbroke sa
remarcat prin faptul ca a jucat n
secolul al XVIIIlea
rolul de agent de legatura
spirituala ntre Franta si Anglia. La
Bolingbroke la
ntlnit Voltaire pe Pope, pe
Swift; la dnsul a facut cunostinta
tnarul francez cu institutiile carora
victoriile
lui Marlborough le dadusera un att de
mare prestigiu n Europa.
III
EPOCA LUI WALPOLE
I. Mediocritatea nsasi a primilor regi
hanovrieni le confera importanta lor
1276

istorica. Fiindca ea desavrseste

transformarea monarhiei britanice ntro
monarhie
parlamentara. Pe capul acestor regi
straini, coroana nu va mai strni
vreme de mai bine de un secol adnca
pietate a supusilor. A mai vorbi de aci
nainte de dreptul divin ar fi fost ridicol.
George I era desigur stranepotul lui
Iacob I, dar n clipa urcarii sale pe tron
se aflau numerosi alti printi care ar fi
avut mai multe drepturi dect el la
tronul Angliei daca Actul de
Succesiune253
nar
fi dat parlamentului posibilitatea sa
aleaga dintre membrii familiei regale.
Daca domnea el, faptul se datora
consimtamntului liber al natiunii.
Originea sa
engleza nu lasase nici o urma n
sufletul acestui german. Daca ar fi
trebuit sa
1277

aleaga ntre Regatul Angliei si

Electoratul Hanovrei, ar fi preferat pe
acesta din
urma. El si iubea mica sa capitala din
Hanovra,
micul sau Versailles (care se
numea Herrenhausen),
mica sa armata. Totusi, o tragedie
conjugala sar
fi
cuvenit sai
ntunece amintirile din Hanovra. si
repudiase sotia, pe
SofiaDoroteea,
pentru adulterul comis cu suedezul
Koenigsmark, care fusese
252 Robert Harley, conte de Oxford
(16611724) om politic tory.
253 Act of Settlement vezi Cartea a
VIa,
cap. I. X.
63
1278

1279

sugrumat, dupa ct se spunea, si

ngropat sub o dusumea din castel.
Dupa
aceasta drama, printesa deveni
prizoniera de stat. George I se consolase
cu
amante care completau spiritul lor greoi
cu un farmec fizic robust. Orice femeie
era buna, numai sa se nvoiasca si sa
fie grasa.
Astfel nct cele ce doreau sai
placa se umflau ct puteau mai bine.
Populatia din Hanovra le suportase
pentru ca nu atingeau prea mult
vistieria.
Cnd haremul noului rege sosi n
Anglia, strni mai mult haz dect
indignare.
Una din femei era slaba, alta enorma.
Fura poreclite "prajina si elefantul". n
ochii

1280

suitei germane a lui George I, Anglia nu

era dect tara n care aveai sa te
mbogatesti. De una din favoritele lui,
Walpole spunea ca pentru un siling n
plus
ar fi vndut si onoarea regelui. Nimeni
din suita lui nu stia engleza si singura
limba cunoscuta si de curte si de
guvern era latina. Mentiris
impudentissime254 ,
se auzea strignduse
pe culoarele palatului. Ar putea
surprinde ca natiunea sia
dat consimtamntul la aceasta farsa.
Whigii au facut posibil acest miracol
pentru
ca aveau nevoie de hanovrian. Fara el,
nar
fi avut dect un regat fara rege; fara
ei, el nar
fi fost dect un rege fara regat. George I
venise n baza unei conventii

1281

destul de absurde, dar de acceptarea

acestei conventii depindea pacea
interna.
II. n momentul urcarii sale pe tron,
regele George era trecut de cincizeci de
ani. El nusi
mai putea iesi din obiceiuri, iar ideile
sale erau rutinare. Pentru
orice treburi n afara de cele germane
se bizuia pe ministrii englezi. Abia
cunostea
constitutia si legile noului sau regat.
Cum, pe deasupra, nu cunostea nici
limba
engleza, n scurta vreme nceta sa mai
participe la sedintele Consiliului de
cabinet. Din aceasta mprejurare
fortuita avea sa se nasca o forma de
guvernamnt destinata unei existente
ndelungate: un cabinet raspunzator n
fata Camerei Comunelor. naintea lui
George I, ideea responsabilitatii
ministeriale
1282

nu putuse prinde viata deoarece, regele

participnd la dezbateri, deciziile
Consiliului erau presupuse a fi totodata
si ale sale. De altminterea, deseori
ministrii erau alesi de rege din ambele
partide, ceea ce facea imposibila o
responsabilitate colectiva. O data cu
hanovrienii ncepe o lunga perioada de
guvernare exercitata exclusiv de whigi.
La nscaunarea casei de Hanovra whigii
au redus la neputinta partidul tory,
exilndul
pe Bolingbroke pentru cteva luni
si trimitndul
pe Oxford la Turn, unde a stat doi ani.
Apoi si consolidara pozitia
n Camera Comunelor manevrnd cu
trgurile putrede255 si corupnd pe
alegatori.
Siguri de aici nainte de sprijinul
Camerei Comunelor, prelungira durata
mandatului parlamentar de la trei la
sapte ani (lege modificata n 1911, cnd
1283

durata mandatului a fost redusa la

cinci ani).
III. Ct despre cabinet, grup de ministri
solidar responsabil n fata Camerei
Comunelor, va fi, ca toate institutiile
britanice, nu un concept apriori, ci
opera
timpului, a hazardului, a
compromisului si a bunuluisimt.
Cabinetul nui
dect
un grup de consilieri particulari si
ministrii nici nu au alt titlu oficial.
Nimeni nu
se gndeste la crearea unui post de
primministru;
parlamentului i este groaza
si. de cuvnt si de idee, dar, regele
necunoscnd limbe si nemaiputnd
prezida
254 Minti cu nerusinare (n limba
latina).

1284

255 Trgurile sau burgurile putrede

erau numite nainte de reforma
electorala din 1832 localitatile
care aveau dreptul de a trimite un
deputat n parlament, desi numarul
alegatorilor din cuprinsul
lor era foarte mic, astfel ca voturile
acestora puteau fi usor cumparate.

64

1285

Consiliul, e foarte necesar ca unul

dintre ministri sal
nlocuiasca. Sa
ntmplat
ca acest ministru, Walpole, sa fie un
maestru in arta guvernarii. Colegii sai
se
obisnuira sai
recunoasca autoritatea. El nsusi
admite ca detine aceasta
autoritate n baza acordului cu
majoritatea Camerei Comunelor si se
retrage,
contrar tuturor precedentelor, cnd
pierde ncrederea nu a regelui, ci a
Camerei.
Retragerea aceasta constituie n ochii
regelui o ncalcare a prerogativelor
coroanei
si ceilalti ministri nu se retrag si ei o
data cu Walpole. Multa vreme nca
regele va

1286

putea mentine n Consiliu ministri care

nu fac parte din echipa primului
ministru. Abia o data cu Pittjunior
oficiul de primministru
va ncepe sa semene
cu ceea ce este astazi si va trebui sa se
astepte pna n secolul al XXlea
pentru
ca titlul si institutia sa fie oficial
recunoscute.
IV. nceputul erei walpoliene nu
coincide exact cu aceea a domniei. Un
primministru
whig (StanhopeTownshend)
reprima cu succes o rascoala a
partizanilor lui Iacob din 1715, dar
guvernul acesta comite erori care n
scurta
vreme iaduc
pieirea: a) Pentru a asigura stabilitatea
whigilor att n Camera

1287

Lorzilor ct si n Camera Comunelor,

propune sa se limiteze dreptul regelui
de a
numi noi pairi; masura era
primejdioasa, caci iar
fi facut pe lorzi complet
independenti de coroana si de tara, ar fi
facut posibil accesul la rangul de pair
"numai prin intermediul unui cosciug"
si ar fi pregatit terenul pentru conflicte
fara iesire ntre cele doua camere.
Walpole combatu aceasta masura si
reusi sa
obtina respingerea ei. b) n 1720
izbucni un mare scandal financiar:
South Sea
Bubble discredita o ntreaga generatie
de oameni de stat. O companie a
marilor de
Sud primise n 1711 monopolul
comertului britanic cu America de Sud.
Apoi
conducatorii ei oferisera sa ia n sarcina
lor ntreaga datorie de stat n schimbul
1288

unor anumite concesii si anuitati. n ce

putea consta beneficiul lor?
mprumutau
cu dobnzi mai mici dect statul si se
gndeau sa dea creditorilor acestuia, n
schimbul titlurilor lor de creanta,
actiuni ale societatii la cursul zilei. (Or,
de la
121 1/2 la nceputul anului, actiunile
se urcasera n iulie pna la 1000.)
Aceasta
febra a speculatiei, analoga aceleia care
pusese stapnire pe Franta (sistemul
lui
Law) n aceeasi epoca, se sfrsi tot att
de repede pe ct se propagase. n
august
actiunile au scazut la 135. Mii de
englezi sau
ruinat. Ancheta a dovedit ca unii
ministri, printre care si cancelarul
finantelor, fusesera cumparati. Walpole
nsusi
1289

speculase cu succes si vnduse

actiunile sale la pretul maxim, dar, prin
discursurile sale, vestise primejdia. Asa
cum sa
ntmplat mai trziu si n
Franta, n urma scandalului Panama,
unii tineri se vazura deodata ajunsi la
putere n urma falimentului si
imprudentei celor mai vrstnici. Acesta
a fost si
cazul lui Walpole dupa South Sea
Bubble. A fost laudata ntelepciunea
cuvntarilor sale si invidiata
comportarea sa. Si astfel a devenit
primlord
al
vistieriei si cancelar al finantelor. Va
purta aceste titluri timp de douazeci si
unu
de ani, dar de fapt va exercita functia de
primministru.
V. Sir Robert Walpole a fost unul dintre
cei mai mari ministri englezi, desi i
1290

erau straine toate atributele maretiei.

Fiu al unui squire din Norfolk, avea
gusturile si manierele unui proprietar
de la tara. Cnd primea scrisori, le
deschidea mai nti pe acelea venite de
la padurarul sau si apoi pe cele
alecolegilor. Detesta muzica. i placea
curtoazia, i placeau mesele nsufletite
si
putea sa sustina o conversatie de patru
ore cu regele George ntro
latineasca
aproximativa. Cinic, nu se temea de
nimic mai mult ca de discursurile
naltatoare
65

1291

si rdea de adversari cnd se laudau cu

patriotismul lor. Detesta doctrinele,
campaniile si se ferea de toti acei care
ar fi vrut sai
dicteze conduita dupa cartile
de istorie. Administra treburile de stat
asa cum un bun negustor si le
administreaza zi de zi peale
sale. Lucra ntrun
mod att de abil, ca parea a nu
face nimic, desi, de fapt, el facea totul.
Marele sau principiu era: quieta non
movere, adica sa fie lasati n pace cinii
care dorm. Nu credea n fidelitatea
partizanilor: "Sfatuiesc pe tinerii mei
colegi sa nu spuna niciodata
totdeauna". I
sa
reprosat ca a spus odata: "Fiecare om
are un pret", dar el spusese: "Fiecare
din acesti oameni are un pret", vorbind
de niste adversari despre care afirmatia

1292

era adevarata. "Guverna prin coruptie

spune Macaulay , deoarece n epoca
lui
era imposibil sa guvernezi altfel".
VI. Walpole nu a propus natiunii sale
nici un plan, nici un program, dar
"bunul sau simt atingea genialitatea".
n timpul celor douazeci de ani ct a
stat la
putere, sistemul sau politic a fost
simplu: era de parere ca un stat slab
trebuie sa
se fereasca de aventuri si ca, pentru a
consolida o dinastie fara prestigiu,
datoria
sa era sa cstige timp. Cauta deci sa
mentina pacea prin ntelegere cu
Franta, sa
reduca impozitele, sa evite unirea
bisericii Angliei cu partizanii lui Iacob
si, n
sfrsit, sai
1293

opreasca pe tory de a ajunge la putere.

Telurile acestea erau poate
lipsite de maretie, dar, realizndule,
el oferi tarii sale ctiva ani de
prosperitate
fara seaman. Gratie lui, luptele dintre
partide siau
pierdut caracterul salbatic pe
carel
avusesera atta vreme. Cnd, n cele
din urma, va cadea de la putere, el se
va lasa nvins "de oameni carora iar
fi fost usor sa le taie capetele". Deoarece
privea politica cu scepticism si speta
umana cu respect, ct timp a avut
puterea
n mna a facut ct mai putin rau cu
putinta, dar lipsa lui de entuziasm na
fost
pe placul celor cu inima tnara si plina
de ardoare.
VII. Pacifismul lui Walpole n politica
internationala a fost servit de
1294

mprejurari. Tratatul de la Utrecht nu

provocase asemenea rani n amorul
propriu
care sa ceara revanse zadarnice si
crude. Epoca razboaielor religioase
trecuse si epoca razboaielor nationale
nu venise nca. Vreme de douazeci si
cinci
de ani, de teama Spaniei, pe care
ciudatul Alberoni 1 o renviase,
ministrii francezi
Dubois si Fleury au cautat alianta cu
Anglia. Coalizate, Franta si Anglia au
fost
aproape totdeauna, n tot cursul
istoriei, invincibile. Ele au mentinut
atunci o
pace relativa. Principiul noninterventiei
pe continent nu putea fi aplicat fara
rezerve de Walpole, ai carui suverani
aveau interese hanovriene n Europa,
iar

1295

alegatorii interese comerciale n

coloniile spaniole. "Politica mea va
spune el ca
un om prudent este sa nu ma las
ncatusat de nici un angajament atta
timp
ct ne vom putea permite".
VIII. n vara anului 1727, George I muri
de o apoplexie. Sar
fi putut crede ca
Walpole va cadea n dizgratie. Printul de
Wales nu se ntelesese niciodata cu
tatal
sau; devenind George al IIlea,
parea probabil ca va dori sai
schimbe pe ministri.
Dar n scurta vreme curtenii avura
surpriza de al
vedea pe sir Robert
1 Giulio Alberoni (16641752)
cardinal de origine italiana, devenit
principalul ministru al

1296

regelui Spaniei, ntre 1714 si 1719.

Textul original e posibil sa cuprinda o
greseala: Alberoni na
fost un personaj "ciudat" (trange), ci a
fost un "strain" (tranger) la curtea
Spaniei.
66

1297

bucurnduse
la curte de o consideratie mai mare ca
oricnd. Si noul rege nu era
totusi usor de atras. Avar, meschin,
metodic pna la manie, astepta n fiece
seara, cu ceasul n mna, clipa cnd sa
se duca la amanta sa, pentru ca voia sa
fie la dnsa la ora noua precis.
Dovedise n viata oarecare curaj fizic,
"dar era
spunea Walpole cel mai mare poltron
politic care a purtat vreodata o coroana
pe
cap". Din fericire pentru ministru si
pentru tara, George al IIlea
se lasa condus
de regina Carolina, "femeie inteligenta,
cultivata, stoica si mai ales rabdatoare".
Asculta, fara sa oboseasca, sapteopt
ore pe zi torentul de cuvinte al bietului
rege,

1298

care vorbea cu emfaza despre razboi

sau despre genealogie. Singura
compensatie
pe care o avea regina n schimbul
acestei nesfrsite plictiseli era ca ea
guverna
tara si ca putea sal
sustina pe scumpul ei sir Robert.
Multumita acestui sprijin,
Walpole se mentinu la putere. Singura
mare furtuna din timpul ministeriatului
sau a fost extraordinara revolta a
opiniei publice mpotriva legii
impozitului
indirect. Era vorba pur si simplu de un
drept de vama interna asupra
comertului
de tutun si vin. Tara se supara att de
tare "de parca Walpole ar fi vrut sa
aboleasca Marea Carta". Londra urla:
"Nu vrem sclavie, nu vrem impozite
indirecte, nu vrem saboti de lemn!"
Sabotii acestia de lemn i obsedau pe
englezi
1299

nca de pe vremea lui sir John

Fortescue. Walpole, care avea de o mie
de ori
dreptate, socoti ca treaba nu merita
varsare de snge. "Harmalaia asta nu
va tine
prea mult", spuse el. Sa
afirmat despre guvernarea whigilor ca
era o oligarhietemperata de rascoale. n
realitate nsa ajungea si numai
amenintarea cu
rascoala. n seara cnd Walpole a cedat,
Londra a fost iluminata ca de
sarbatoare. Dar ministrul a ramas la
putere.
IX. Dupa douazeci de ani de destindere,
marele pacifist sfrsi prin a fi
constrns la razboi. Sovinismul
comercial crestea. Sub pavaza
tratatului carei
daduse Angliei dreptul de a introduce
sclavi n coloniile spaniole si de a
trimite
1300

acolo o nava n fiecare an, fusese

organizata o ntreaga contrabanda.
Unica nava
era nsotita de o flotila, care dupa
fiecare escala sub pretextul
aprovizionarii cu
alimente, se umplea de marfuri noi.
Serviciile spaniole de coasta, furioase,
perchezitionau toate navele engleze.
Opozitia se servea de aceste "atrocitati"
pentru a ataca inertia lui Walpole si
ceea ce numea ea "furia negocierilor".
Un
oarecare capitan Jenkins a venit la bara
Camerei Comunelor sa relateze cum
bricul sau, Rebecca, a fost controlat de
spanioli, cum iau
taiat o ureche si cum
"sia
ncredintat sufletul lui Dumnezeu si
cauza sa patriei". Pentru a pune capat
acestor tulburari, Walpole ncheie cu
spaniolii o conventie echitabila. Ea fu
1301

nfierata de un tnar parlamentar,

William Pitt, ca dezonoranta. Adevarul
era ca
adversarii ministrului doreau razboi cu
Spania, nu fara gndul ascuns de ai
rapi
acesteia coloniile. "Va fi razboiul vostru
lea
spus Walpole n 1739, cnd a
trebuit sal
accepte si, din partea mea, sa va fie
de bine".
X. Acest "razboi pentru urechea lui
Jenkins" a fost, asa cum a prevazut
Walpole, un razboi greu. Opozitia, carel
ceruse, refuza guvernului mijloacele
necesare pentru al
cstiga. "Sir Robert vrea sa aiba o
armata, nu vrea razboi si
nu poate avea pace". Ministrul, bolnav
de litiaza, epuizat, nvins n Camera
Comunelor n urma sprijinului acordat
adversarilor sai de catre deputatii
scotieni
1302

si de cei din Cornwall, si dadu n

sfrsit demisia si trecu n Camera
Lorzilor cu
titlul de lord Orford. Plecarea sa dadu
loc unei ciudate manifestatii mpotriva
oficiului
de primministru.
Treizeci si unu de pairi formulara un
protest n care
67

1303

aratau ca acest titlu, nefiind prevazut

de legile engleze, nu era compatibil cu
constitutia tarii. Pitt avea sa
recunoasca mai trziu ca fusese
nedrept fata de
Walpole si avea sal
laude pe acest ntelept si excelent
ministru. Dar, "nteleptul
si excelentul ministru" si terminase
opera. Gratie unei lungi perioade de
calm, el
a ajutat dinastia sa prinda radacini si a
dus la mbogatirea tarii. Aceasta bogatie
nsasi cerea oameni noi. Anglia, avida
de cuceriri, rvnea la un imperiu. Ea
nu
mai dorea acum pacea, bunulsimt,
nici macar fericirea, ci stiri despre
victorii,
lista oraselor cucerite, succese si
aventuri. Vremea lui Walpole trecuse.

1304

XI. O data cu Walpole se eclipsara doua

din ideile sale favorite: cabinetul
omogen si alianta cu Franta. Ministrii
whig care au urmat lui Walpole
(Carteret,
cei doi Pelham) luara n cabinetul lor
ctiva tory pentru a termina cu "aceste
nefericite deosebiri de partid". Se
redeschidea astfel o dezbatere (care nici
peste
doua sute de ani nu va fi luat nca
sfrsit) cu privire la statul totalitar si
statul
parlamentar. Carteret, barbat de o reala
valoare si strain de orice josnicie, nu se
putu mentine. Dispretuind coruptia
practicata de Walpole, el lasa sa se
nteleaga
cal
interesa numai politica n stil mare si
nu voia sasi
piarda timpul
ocupnduse
1305

de posturi si de beneficii. Cei care voiau

posturi si beneficii "se
adresara unor oameni care aveau mai
mult timp". Contrar maximelor lui
Walpole,
Carteret se angaja n treburile
continentale. mparatul Carol al Vllea
i lasase
mostenire fiicei sale MariaTereza,
prin Pragmatica sanctiune, toate statele
sale
(Europa centrala, Belgia, Italia). O
asemenea succesiune avea sa trezeasca
invidii.
La moartea lui Carol, Frederic al IIlea
al Prusiei pretinse Silezia. Care erau
drepturile lui? "Trupe mereu
mprospatate, vistierie plina de aur si
un suflet
avid". Anglia, legata fara voia ei, prin
dinastia sa, de interesele Hanovrei, lua
pozitie mpotriva Prusiei si n favoarea
Austriei; Franta, ostila Austriei prin
1306

traditie, se arunca si ea n aceasta

ncaierare. Curnd, ntocmai ca n
duelurile de
altadata, "secunzii" sfrsira prin a se
bate. n mai 1744 izbucni razboiul ntre
Franta si Anglia; n iunie, tnarul
pretendent CarolEduard,
nepotul lui Iacob al
IIlea,
sosit din Franta, debarca n Scotia.
XII. Regasi acolo, o data mai mult,
uimitoarea fidelitate a highlanderilor2
fata de familia sa; si o data mai mult se
vadi ca scotienii sunt cei mai buni
soldati
ai insulei. Cu sase mii de oameni
CarolEduard
putu intra n Anglia si nainta
pna la Derby. Daca ar fi fost ajutat de
o rascoala engleza, ar fi putut sa
readuca
pe tron, n persoana sa, dinastia Stuart,
ceea ce ar fi fost punctul de plecare al
1307

unor mari tulburari. Dar lucrurile

dovedira uluitoarea indiferenta a
populatiei
engleze fata de acest diferend dinastic.
Cteva mii de munteni fusesera de
ajuns
pentru a invada Anglia; o mica armata
rechemata de pe continent fu de ajuns
sa
salveze Londra si CarolEduard
batu n retragere. n Flandra razboiul
lua o
ntorsatura favorabila pentru Franta.
Scapnd de amenintarea austriaca n
urma
victoriei lui Frederic al Prusiei,
maresalul de Saxa obtinu la Fontenoy o
victorie
stralucita asupra Angliei (1745), o
victorie a artileristilor. Daca Anglia nar
fi fost
stapna marii, daca corsarii ei nar
fi ruinat comertul francez si daca
protestantii
1308

nu lar
fi alungat pe CarolEduard,
Ludovic al XVlea
ar fi putut nutri mari
sperante. Dar n aprilie 1746,
CarolEduard,
nvins la Culloden, fugi n Franta si
muntenii fura adusi n sfrsit la
supunere, nu fara brutalitate. Curind
2 Locuitori din Highlands, partile
muntoase, de nord, ale Scotiei.
68

1309

regimentele recrutate n Highlands

(Black WatchGordon
Highlanders) aveau sa
fie printre cele mai viteze si loiale din
regat.
XIII. Din 1740 pna n 1748, Anglia si
Franta fura n stare de razboi nu
numai n Europa, ci si n Canada si
India. Stapni ai Canadei, francezii
doreau sa
ocupe vaile Ohio si Mississippi, ceea ce
ar fi despartit de hinterlandul lor
coloniilede pe coasta. n India cele doua
companii rivale ntretineau mici armate
pe care le
puneau n serviciul printilor indigeni
ori de cte ori ntrezareau vreo sansa de
asi
mari teritoriul. Aici se ciocnira doi
oameni mari, francezul Dupleix si
englezul

1310

Clive. Dupleix iesi nvingator la nceput

si lua n stapnire orasul englez
Madras.
Cnd sa
ncheiat tratatul de la AixlaChapelle
(1748), trebui sal
restituie. Dar
pacea na
mpiedicat companiile rivale sa continue
lupta, sub pretextul sprijinirii
suveranilor locali. Clive, cu toata
extrema sa tinerete si numarul mic al
soldatilor
sai, obtinu stralucite victorii asupra
suveranilor indigeni. Prin apararea sa la
Arcot (1751) si mai trziu prin batalia
de la Plassey (1757), el puse bazele
unui
imperiu englez n India. Averea sa
personala si teritoriul Companiei
Indiilor
orientale crescura n mod uluitor.
Englezii descoperira n India comori
comparabile
1311

cu acelea pe care leau

adus odinioara spaniolii din America de
Sud.
Printii indieni, ca sa cstige bunavointa
cuceritorilor, i umplura de aur si pietre
pretioase. Averile cstigate n India vor
juca de aci nainte un rol capital n
alegerile engleze.
XIV. Pacea de la AixlaChapelle
(1748) nu satisfacu pe nimeni. Asa cum
se
ntmpla de multa vreme, de fiecare
data cnd se termina un razboi ntre
Franta
si Anglia, fiecare dintre cei doi adversari
trebuia sa restituie cea
cucerit, pentru
ca celalalt detineagajuri
pretioase. Pentru a obtine retragerea
trupelor franceze
care pusesera stapnire pe Flandra,
guvernul englez trebui sa evacueze
insula
CapBreton,
1312

care domina Canada. n India si

Canada conflictele francoengleze
nu sau
ncheiat. Nici una dintre marile puteri
europene nu accepta harta lumii
asa cum era. Toate vechile sisteme de
alianta erau pe duca... Franta si
Austria se
ntrebau daca dusmania lor traditionala
era ntradevar
justificata prin reale
opozitii de interese sau daca,
dimpotriva, progresele realizate de
Prusia nu
constituiau pentru amndoua un
pericol comun si de temut. Franta si
Anglia
ncepeau sa nteleaga ca nu vor
cunoaste o pace durabila atta timp ct
nu va fi
reglementata ntre ele problema
suprematiei pe mare si a coloniilor.
IV
STAREA MORAVURILOR
1313

(17001750)

I. Niciodata Anglia nu avusese n

Europa un prestigiu mai vast. Succesul
armatelor sale, prudenta revolutiei sale
inspirau celorlalte popoare o dorinta
respectuoasa de ai
studia ideile si institutiile. Filozoful
whigilor, John Locke,
avea sa devina maestrul tuturor
filozofilor europeni. Scopul sau era sa
opuna
dreptului divin al dinastiei Stuart ceea
ce el numea dreptul natural. Pe cnd
Hobbes socoteste omul n starea lui
naturala drept o bruta periculoasa si
deduce
69

1314

din caracterul rau al speciei necesitatea

unui stat puternic, sau Leviathan,
Locke
arata ca si n starea lui naturala omul,
fiinta rationala, respecta niste legi, care
sunt legile moralei. Pentru Hobbes,
contractul dintre suveran si supusii sai
le
este impus acestora de nsasi
slabiciunea lor; n ochii lui Locke, e un
contract
facut n mod liber de niste oameni liberi
care au dreptul sasi
impuna conditiile.
Un teolog ar putea spune ca Hobbes
crede n pacatul originar si ca Locke
neaga
aceasta doctrina. Din optimismul oficial
al lui Locke avea sa ia nastere
Contractul
social al lui Rousseau, Declaratia
drepturilor omului si cetateanului si
Declaratia
1315

de independenta americana. Spiritul

rationalist, antiistoric
al secolului al
XVIIIlea
e datorat n mare parte eseurilor si
tratatelor lui John Locke.
II. Sar
putea isca ntrebarea cum se face ca
oraseni si tarani englezi, pe care
filozofia la moda i nvata ca sau
nascut liberi, au acceptat att de usor
autoritatea unei aristocratii agrare care
nu poseda, ca odinioara cavalerii
feudali,
o forta militara. Mai nti, englezul da
mai multa importanta realitatilor
concrete
dect drepturilor abstracte; Locke a
avut o influenta mai profunda n Franta
dect n Anglia pentru ca ideile se
bucura de mai multa consideratie si au
mai
1316

multa putere n Franta. Apoi englezii de

pe vremea lui Locke nu aveau motive
grave de nemultumire. Ei vedeau ca
institutiile locale, cu toate nedreptatile
inevitabile, erau eficiente si suportabile.
Judecatorul de pace, mai totdeauna
squireul
domeniului local, dadea mai multa
mladiere legilor votate de parlament;
era si silit sa faca asta: cum ar fi putut
sa le aplice fara consimtamntul
parohiilor
atunci cnd singura sa politie era
exercitata de acei constables din sat?
Slabiciunea sa parea o garantie a
relativei sale echitati. Nu ncape
ndoiala ca
legile penale erau de o asprime arhaica,
fara rost si cruda. Braconierii si
vagabonzii erau tratati ca niste
criminali primejdiosi. Dar proprietarii
locuiau pe

1317

pamnturile lor si respectau pe

fermierul cinstit. Competent n
agricultura,
squireul
englez muncea pe domeniul sau printre
vacarii si pastorii sai. Sportul
trezea un interes tot att de viu la omul
din popor ca si printre lorzi. "Ducele
juca
cricket cu gradinarul sau". Legaturile
personale nlocuiau legaturile
administrative. Anglia secolului al
XVIIIlea
nui
numai "o aristocratie temperata
de rascoale", ea e si o oligarhie
temperata de familiaritate.
III. Negustorii si burghezii, att de des
umiliti pe continent, si pastreaza n
Anglia toata mndria lor. Nobilii si
oamenii de rnd se ocupa de aceleasi
afaceri;

1318

se ncheie casatorii ntre familiile lor.

Am mai semnalat aceasta revolutie, cea
mai
dificila din toate si care n Anglia
dateaza de cteva secole. Ramne un
martor al
ei, care este limbajul. "De cteva secole
scrie Tocqueville3 cuvntul gentilom
sia
schimbat n ntregime sensul n Anglia
si cuvntul om de rnd nici nu mai
exista. Ar fi fost imposibil sa se traduca
literalmente n engleza versul acesta din
Tartulfe, pe care Molire la
scris n 1664: Si asa cum l vezi e un
bun gentilom.
Cine vrea sa faca si o alta aplicare a
stiintei lingvistice la stiinta istoriei sa
urmareasca dea
lungul timpului si al spatiului destinul
acestui cuvnt:
gentlemen, al carui parinte este
cuvntul francez gentilhomme. Se va
vedea cum
1319

n Anglia semnificatia lui se largeste pe

masura ce distanta dintre
categoriilesociale se micsoreaza. n
fiecare secol cuvntul se aplica unor
oameni aflati din cen ce mai jos pe
scara sociala. n Franta, gentilhomme a
ramas tot timpul strns
3 Alexis de Tocqueville (18051859)
diplomat si publicist francez.
70

1320

legat de sensul sau primitiv. A fost

pastrat intact cuvntul care era folosit
pentru
a desemna pe membrii castei, pentru ca
a fost pastrata casta nsasi, separata de
restul societatii, cum fusese din
totdeauna".
IV. Persoana squireului,
mbracat n haine cu nasturi de argint,
cu peruca,
cu echipajul sau de vnatoare, cu
banca rezervata n biserica, n care
dormiteaza,
toate acestea, chiar n ochii taranilor,
fac parte necesara din decorul vietii.
Abia
dupa revolutia industriala, masele,
transplantate n alt mediu, vor nceta sa
admita un parlament compus din
squirei
ca un fenomen natural. La nceputul

1321

secolului se vor multumi sa gaseasca o

anumita identitate de moravuri ntre cel
ce locuieste pe un domeniu si cel ce
locuieste ntro
cocioaba. Squireul
acesta e
un taran; njura ca taranii, la nevoie
bea mpreuna cu ei; n ziua alegerilor,
acestia i insulta fiul, arunca n el cu
noroi, apoi l aclama. "Luptele electorale
sunt un sport national, tot asa de
popular, ba nca si mai popular dect
cursele
de cai". Omul de la tara de pe vremea
aceea nui
prea nenorocit. E bine hranit,
duce aceeasi viata ca stramosii sai si,
de fapt, nici nu cunoaste alta; satul
ramne
universul sau. Chiar si n orase,
ucenicul e considerat de numerosi
negustori si

1322

mestesugari ca un membru al familiei.

"Poporul de jos scrie un calator
elvetian
nu are nevoie n Anglia de o descriere
deosebita; n cea mai mare parte a
cazurilor mi se pare ca se confunda cu
ntreaga natiune. Are aproape aceleasi
bucurii ca si nobilii, negustorii si clerul,
aceleasi virtuti si chiar aceleasi vicii". n
a doua jumatate a secolului, echilibrul
acesta e distrus prin dezvoltarea
masinismului si prin emigrarea spre
orase.
V. Stabilitatii formelor sociale i
corespunde n secolul al XVIIIlea
stabilitatea formelor literare.
Clasicismul este n vremea aceea o
biserica ai carei
sfinti parinti sunt Horatiu si Boileau.
Marele poet al timpului, Pope, compune
un
poem n genul poemului Strana 4 (pe
carel
intituleaza Dunciada), epistole si
1323

satire, ntro
forma traditionala si, de altfel,
admirabila. Se simte ca e obsedat de
Boileau. Mai originali, prin urmare mai
englezi, Swift si Daniel Defoe dau doua
din cele mai desavrsite povestiri n
proza pe care lea
produs literatura tuturor
timpurilor: Calatoriile lui Guliver si
Robinson Crusoe.
n paginile revistelor Tatler si
Spectator5, Steele si Addison impun
eseului
englez forma pe care o va pastra multa
vreme. Arta nu este mai putin clasica
dect literatura. Gratia, simplitatea
liniei sunt caracterele esentiale ale
ceramicei
lui Wedgwood, ale mobilelor
Chippendale si Sheraton, ale caselor n
stilul Adam 6.
Mari pictori englezi: Gainsborough,
Romney, Reynolds, continua n familiile
1324

aristocratice (ca la familia Spencer)

galeriile de portrete ncepute de Holbein
si
Van Dyck. Haendel, venind n 1710 din
Hanovra, unde era Kapellmeister,
devine
n Anglia compozitor de oratorii biblice
pentru ca acesta era tipul de opere la
moda atunci si, n 1742, i se cnta la
Dublin oratoriul Messia. n anul
precedent
(1741), Garrick debutase n Richard al
IIIlea
al lui Shakespeare, afisul
descriindul,
fara al
numi, "un gentlemen care na
aparut nca pe scena". Acest
4 Le Lutrin poem eroicomic al lui
Boileau.
5 Reviste satirice, editate de Richard
Steele (16721720) si Joseph Addison
(16721719), prin
1325

care acestia au pus bazele jurnalisticii

literare.
6 Numit astfel dupa fratii Robert (1728
1792) si James Adam (17301794),
arhitecti care au
dezvoltat n Anglia un stil de factura
neoclasica.

71

1326

mare actor era si un ora mare, "primul

din lume va spune Johnson 7 prin
stralucita lui conversatie". n acest nou
secol al lui Augustus, pictori, muzicieni,
actori, scriitori, oameni politici
formeaza o adevarata "societate" care,
n fiecare zi,
se ntlneste n Coffee Houses, n
localuri n care se bea cacao, si n
cluburi.
Atunci iau nastere cele mai celebre
cluburi: KitKat,
Beafsteack Club, October
Club. Addison le descrie, cu o
fermecatoare gravitate, n Scrisoarea
numarul IX
din Spectator.
VI. Spiritul de conversatie se formeaza
n cafenele si cluburi, care joaca n
Anglia rolul pe care lau
avut n Franta saloanele, dar gustul lor
este mai primitiv.
1327

Daca epoca are o latura

GainsboroughReynolds,
are nsa si o latura Hogarth.
"Placerile cele mai obisnuite ale
englezilor spune calatorul nostru
elvetian sau
cel putin ale locuitorilor din Londra,
constau din vin, femei, jocuri de noroc,
ntrun
cuvnt: desfrul. Ei nu cauta finetea, n
orice caz nu n ce priveste vinul
si femeile, pe care le place sa le
consume mpreuna, dar nu cu prea
mare
rafinament si fara sa se distreze prea
mult; sar
spune ca nu beau dect ca sa
bea. Ei vor ca si curtezanele lor sa bea
si se ndrjesc daca vreuna se opune".
De
la tratatul Methuen 8, clasele avute
abuzeaza de vinul de Porto.
Bolingbroke,
1328

Carteret, Walpole sunt mari bautori, de

o sticla, de doua, de trei, caci astfel se
clasificau atunci oamenii de stat. Un
ministru nu se rusineaza sa se prezinte
beat
n fata reginei, un squire sa se mbete n
fata fiicei sale. Poporul bea gin; n 1714
se distileaza doua milioane de galloni 9,
iar n 1735 cinci milioane.
VII. O data cu betia se raspndeste si
violenta, cu att mai primejdioasa cu
ct nu exista politie, iar armata a fost
redusa n urma tratatului de la Utrecht
la
opt mii de oameni pentru ntreaga Mare
Britanie. Pe strazile Londrei, o banda de
tineri scandalagii de soi, Mohocksii,
molesteaza pe trecatori. Pe drumuri,
care
sunt adevarate mlastini, hoti calari
devalizeaza pe calatori. Cam prin 1725
nu se

1329

vorbea la Londra dect de Jack

Sheppard, un fel de Al Capone al
secolului al
XVIIIlea.
Acest tlhar de drumul mare era
popular; nui
ataca dect pe cei
bogati, le lua banii cu maniere de
gentilom, apoi i cheltuia cu
generozitate. Cnd
banditul a traversat pentru ultima oara
strazile Londrei, facnd drumul de la
nchisoarea Newgate la spnzuratoarea
din cartierul Tybum, sa
format un fel de
cortegiu triumfal. Viata acestui hot ia
inspirat poetului John Gay o pastorala
comica, parodie a operei italiene, a carei
actiune sar
fi petrecut n nchisoarea
Newgate, descrisa, spre uimirea
publicului, drept un loc unde
puscariasii erau
1330

tratati de temniceri ca niste mari

seniori, cu conditia sa aiba bani. Piesa
lui Gay,
Beggar's Opera 10 strni furori. Vioaie,
sprintena, cinica, brutala, Opera de trei
parale este, ca si Nunta lui Figaro, una
din acele lucrari caresi
datoreaza celebritatea
att reusitei sale estetice ct si
importantei sale istorice. Ea zugraveste
o
societate imorala, care nui
poate stapni pe banditi si care, din
cauza unei
7 Samuel Johnson (17091784)
reputat si foarte influent scriitor, cu un
vast si multilateral
cmp de activitate.
8 Tratat angloportughez
din 1703, asigurnd Angliei importante
avantaje comerciale. Numit astfel
dupa diplomatul care la
negociat.
9 Masura anglosaxona
1331

de capacitate; 1 gallon = 4,54 l.

10 Opera cersetorului, n limba
romna: titlul ei si al altor lucrari
literare sau muzicale pe care lea
inspirat a fost consacrat n forma:
Opera de trei parale (n limba franceza
L'Opra de Quatre
Sous).

72

1332

ramasite de salbaticie, i admira.

VIII. Un alt mare viciu al timpului l
constituie jocurile de noroc. n
toatecluburile, ca si n cercurile de
femei se juca. ntro
singura noapte o femeie si
pierde bijuteriile si proprietatile.
Whistul,
care pna atunci fusese mai ales un
joc al pastorilor protestanti, ajunge la
moda. Erau si profesori carel
predau, o
guinee11 pentru o lectie. Cei care nu
jucau carti faceau specula. Pofta de
cstig
era att de mare, nct escrocii nu
duceau lipsa de victime. Financiari
verosi
nfintau societati cu scopuri din cele
mai absurde. Unul dintre acestia merse

1333

pna acolo nct pretinse doua guinee

de cap pentru o operatie al carei secret
nul
putea divulga dect dupa subscriptie.
ntro
singura zi strnse doua sute de
guinee, suma cu care fugi. Era un
climat prielnic pentru extravagantele
afacerii
South Sea Bubble.
IX. Bautura, jocul, intrigile amoroase
erau pricina unor certuri care adesea
se terminau prin dueluri. Oamenii se
bateau pretutindeni, n salile de bal, n
Coffee Houses, pna si pe culoarele
teatrelor. Obiceiul de a ucide un om
pentru
un cuvnt a disparut abia pe la
sfrsitul secolului. n 1775 "ticalosul
lord"
Byron12 avea sal
mai ucida, ntro
1334

lupta din cele mai nebunesti, pe

unchiul
Mariei Chaworth. Totusi, din 1730
duelul tindea sa dispara gratie unui
barbat
care a exercitat asupra moravurilor
engleze cea mai ciudata influenta:
Richard
Nash, cunoscut mai mult sub numele
de "Frumosul Nash". n 1705 Nash
fusese
numit maestru de ceremonii la Bath;
nca de pe vremea romanilor orasul
acesta
balnear avea o mare reputatie, dar cei
veniti la bai se plictiseau amarnic. Nash
si
puse n gnd sa trezeasca orasul la
viata. nvestit (de el nsuti) cu o
autoritate
nelimitata, el impuse cele mai stricte,
dar si cele mai ntelepte reguli. El a fost
primul care ia
1335

obisnuit pe englezii din diferite paturi

sociale sa se amestece unii
cu altii n timpul sezonului de bai, de
asemenea el a interzis portul spadei la
Bath. Obiceiul acesta, mai nti propriu
localitatii Bath, se generaliza apoi,
suprimnduse
cel putin duelurile incidentale. Nash
impuse barbatilor sa poarte
ciorapi de matase si pantofi decoltati.
"A fost cel dinti spune Oliver
Goldsmith 13

care a dat o anumita dezinvoltura n

purtari, si asta unui popor pe care
strainii
aveau obiceiul sal
blameze pentru rezerva si timiditatea
sa... Cei din gentry
dusera pna la Londra dezinvoltura
dobndita la Bath, astfel ca putin cte
putin
1336

ntregul regat deveni mai rafinat, gratie

lectiilor Frumosului Nash". Ar putea fi
luat n derdere maestrul de ceremonii
cu palarie alba si caleasca luxoasa cu
sase cai; dar "desi ceremonia se
deosebeste mult de politete, nici o
natiune nu adevenit politicoasa fara sa
fi fost mai nti ceremonioasa". n acele
piscine din
Bath n care barbatii si femeile
lasndusi
batista, buchetul sau tabachera sa
pluteasca n fata lor pe o tavita de lemn
si alungau, flirtnd, plictiseala unui
sezon de bai, tonul grosier al comediilor
lui Wycherley sa transforma n tonul
spiritual si frivol al personajelor lui
Sheridan.
11 Moneda de aur valornd 21 de
silingi, numita astfel deoarece initial,
sub Restauratie, a fost

1337

batuta din aur provenit din Guineea.

Din 1817 a fost nlocuita cu alta
emisiune, de aceeasi
valoare nominala, ale carei monede
erau numite sovereign.
12 Unchi al cunoscutului poet, a
comparut pentru aceasta fapta n fata
Camerei Lorzilor, ntrun
proces care a strnit vilva. Mary
Chaworth a fost iubita de poetul Byron
n adolescenta si cntata
ntrunui
din poemele sale, The Dream (Visul).
13 Scriitor (17281774), cunoscut mai
ales prin romanul Vicarul din
Wakefield.
73

1338

X. Oamenii din ntreaga Europa, n

acea prima jumatate a secolului al
XVIIIlea,
au multe trasaturi comune.
Frivolitatea, senzualitatea,
scepticismul,
toate caracterele societatilor prea
fericite se ntlnesc la Londra, ca si la
Paris.
Montesquieu noteaza n 1729: "Nu
exista religie n Anglia. Cineva spunnd
n
Camera Comunelor: Cred acest lucru
cum cred n Dumnezeu, toata lumea a
nceput sa rda". David Hume, filozof la
moda n cele doua capitale, este un
spirit
tipic al secolului sau "prin ura fata de
entuziasm, cea mai mare repulsie
producndui
entuziasmul religios. El nu putea
ntelege de ce convingerile

1339

religioase pot fi pricina unui

antagonism, dupa cum nar
fi putut ntelege pe niste
oameni care ar fi refuzat sa se
ncruciseze cu altii pe drumul mare".
Contemporanul sau Voltaire avea sa
recunoasca, la sfrsitul vietii, ca omul
nu poate trai fara entuziasm si ca
trebuie sa treaca mereu "de la
convulsiilenelinistii la letargia
plictiselii". n Anglia, ca si n Franta,
plictiseala si nevoia de
entuziasm aveau sa aduca, dupa o
jumatate de secol de scepticism si
egoism, o
revolutie sentimentala. La drept
vorbind, scepticismul nsusi fusese
deseori
masca unui nou misticism. "E o himera
scrie Bernard Fay14 sa ne imaginam
secolul al XVIIIlea
dominat de o logica implacabila,
stapna pe inimi si
1340

imaginatie; ca toate celelalte epoci, si

aceasta a fost mnata de visuri si de
pasiuni care au modelat forma
inteligentei si iau
impus reguli". Asa cum
doctrina lui Locke, n aparenta foarte
logica si rationala, lea
ngaduit whigilor sa
tina n frul ratiunii nfocatele lor
patimi politice, tot astfel, dupa
nfiintarea Marii
Loji din Londra (1715), francmasoneria,
dezvoltnduse
cu repeziciune n toata
Anglia, ofera un adapost spiritual
deistilor, care siau
pastrat nevoia unui ritual
si a unui misticism. Dar
francmasoneria engleza ramne
aristocratica si
burgheza; nevoile sentimentale ale
poporului vor fi mai bine satisfacute de
misiunile lui Wesley, dupa cum se va
vedea la timpul sau.
1341

V
EPOCA LUI PITT

I. "Prost ca pacea", se spunea n Franta

dupa ncheierea tratatului de
laAixlaChapelle,
si ntradevar
aceasta pace nu a reglementat nimic. n
colonii,
razboiul continua. Cum sar
fi putut opune guvernele? Pe vreme rea
era nevoie de
doua luni pentru a ajunge la New York,
de sase luni pentru a ajunge la
Calcutta.
Ordinele din Londra sau Paris ajungeau
dupa ce bataliile fusesera cstigate sau
pierdute, n India, Pondichry rivaliza
cu Madras, Chandernagor cu Calcutta.
n

1342

America, guvernatorii francezi sa

straduiau sa lege Louisiana de Canada,
Mississippi
de Sfntul Laurentiu, trecnd prin
spatele coloniilor britanice, care sar
fi
trezit astfel fara hinterland si ncercuite
ntre Alegani si ocean. n plina pace sa
angajat o lupta n valea Ohio, si
francezii, alungndui
pe colonisti, siau
construit acolo fortul Duquesne.
14 Istoric si publicist francez, autor al
unei teze de doctorat intitulata "L'Esprit
rvolutionnaire en
France et aux EtatsUnis
la fin du XVIlle sicle" (Spiritul
revolutionar n Franta si Statele Unite
la
sfrsitul secolului al XVIIIlea),
aparuta n 1924, la care probabil se
refera Andr Maurois.
74
1343

1344

II. n pofida acestor victorii, pozitia

francezilor n Canada era departe de a fi
sigura. Coloniile engleze dupa venirea
lui Carol al Illea,
care dobndise
Carolinele si statul New York (ultimul
fiind cedat de Olanda prin tratatul de la
Breda) formau dea
lungul coastei un bloc omogen si bine
populat. Ele aveau
circa 1 200 000 de locuitori, pe cnd
numarul colonistilor francezi n Canada
nu
depasea cifra de 60 000. Anglia, tara n
care negustorii erau puternici, tinea
patimas la coloniile sale si era gata, ca
sa le pastreze, sa faca sacrificii la
careFranta nar
fi consimtit. n schimb anglosaxonii
din America erau mai divizati
dect francezii. Aceste state, populate
de disidenti, caractere dificile si supusi

1345

prea putin loiali, erau invidioase unele

pe altele si nu pareau n stare sa se
uneasca pentru o actiune comuna, n
timp ce coloniile franceze, bine
administrate de credinciosii soldati ai
regelui, puteau sasi
alcatuiasca planuri
mari si sa le execute.
III. Nu numai ca, n dispretul tratatelor,
colonistii celor doua tari se bateau
n orice colt al globului, dar escadrele
engleze controlau si atacau pe mare
navele
franceze. Deoarece doi buni ministri ai
marinei, Rouhier si Machault,
refacusera
flota Frantei, amiralitatea nelinistita
porni, fara prealabila declaratie de
razboi, sa
vneze bastimentele franceze. Ludovic
al XVlea,
om pasnic, se multumea sa
trimita note, metoda care, de sapte mii
de ani ncoace de cnd exista oameni
1346

carervnesc la bunul altuia, a ncntat

si ia
ncurajat pe agresori. n realitate, de la
urcarea pe tron a lui Wilhelm al IIIlea
rencepuse un razboi de o suta de ani.
Miza nu mai era imperiul angevin,
imperiul anglofrancez,
ci imperiul mondial. El
avea sa apartina aceluia dintre
adversari care va deveni stapnul
marilor. Or,
pentru asi
consacra toate fortele n vederea
reconstructiei marinei, Franta ar fi
avut nevoie de pace pe continent;
dimpotriva, Angliei i ajungea sa
gaseasca,
dupa traditia sa, un soldat pe
continent. Zece experiente dovedisera
ca victoriile
navale si coloniale erau zadarnice daca
Franta putea ocupa Flandra, caci
atunci
1347

trebuiau, n momentul negocierilor,

restituite coloniile pentru a se obtine
evacuarea Anversului.
Ramnea sa fie cautat soldatul. Pna n
1748 Anglia
coplesise Austria cu subsidiile ei.
Frederic al IIlea
cerea mai putini bani dect
MariaTereza
si era un strateg mai bun. Anglia sia
permutat aliantele. n acelasi
timp, si n parte din pricina acestei
schimbari, Franta si le rasturna pe ale
sale.
Traditionala rivalitate dintre Bourboni
si Habsburgi, spre marea neliniste a
maselor franceze, se transforma n
alianta. "De la alianta cu Austria
dateaza n
Franta divortul dintre monarhie si
natiune". Aceasta regrupare nu
schimba, de

1348

altfel, nimic din principiile politicii

britanice: formarea unei coalitii
continentale,
nzestrarea ei cu bani si trupe si
purtarea razboiului pentru colonii. Dar,
n
cursul acestei lupte cu Franta, avea sa
se iveasca un om de stat englez care nu
va
vedea n razboiul european dect o
diversiune si va consacra fortele
principale ale
tarii razboiului colonial.
IV. William Pitt sa
nascut n 1708. Bunicul sau fusese
guvernator la
Madras, si cu averea dobndita n India
cumparase "trguri", printre care
faimosul Old Sarum, circumscriptie
fara alegatori. Nepotul, stegar de
cavalerie, a
intrat n Camera Comunelor ca deputat
de Old Sarum, n 1735, si n scurta
1349

vreme i uimi pe membrii parlamentului

prin elocventa lui teatrala, ironica si
pasionata. Stralucirea din ochii acestui
tnar, nasul sau mare si amenintator i
75

1350

ngrozeau pe opozanti. Puteau sai

deteste grandilocventa, trebuiau sai
recunoasca autoritatea. "Ar trebui
mblnzit stegarul acesta nfiorator",
spusese
Walpole. Dar metodele obisnuite ale lui
Walpole nu aveau nici un efect asupra
lui
William Pitt, care era incoruptibil. O
problema domina n mintea acestuia
toate
celelalte: formarea unui imperiu englez
dincolo de oceane. Hanovra, Prusia,
Austria, jocurile acestea continentale
aveau prea putina importanta
intrinseca n
ochii lui Pitt. Pioni utili pentru a salva
piesele importante: India si America.
Nimicmai mult. ndeosebi un fapt i se
parea inacceptabil: ca Spania a pus
mna pe

1351

comertul Americii de Sud. Atta timp

ct Spania tolerase contrabanda
engleza,
raul mai parea suportabil. Dar cnd
voira sa aplice n mod riguros tratatele,
negustorii englezi se indignara si
moliciunea lui Walpole atrase caderea
lui de la
putere. Pitt lua pozitie mpotriva lui.
"Cnd e vorba de comert lea
spus el
compatriotilor sai , aceastai
ultima voastra linie de aparare, ultima
voastra
transee, pe care trebuie ori so
aparati, ori sa pieriti". Limbajul acesta
placea
Londrei. Walpole, rasturnat de Pitt, i
sfatui imediat pe succesorii sai: Henry
Pelham si ducele de Newcastle (fratele
acestuia), sa faca loc si acestui tnar n
combinatiile lor. "Toata lumea le spuse
el si nchipuie ca Pitt e capabil, cai
grozav. ncercatil
1352

si dovediti cte parale face". Pitt obtinu

atunci primul sau post
important, acela de casier general al
armatei. Cinstea lui fu surprinzatoare.
Pna
atunci, casierii, mnuind tot anul sume
importante, ncasau dobnzile n
profitul
lor personal. Pitt varsa aceste dobnzi
la stat. El refuza comisioanele pe care le
primisera predecesorii sai asupra
mprumuturilor. Timp de ctiva ani sa
putut
crede ca va ramne n acest post
subaltern. Regele George al IIlea
l detesta
pentru ca tnarul ministru, ostil fata de
angajamentele continentale, se opunea
oricarei politici hanovriene; de altfel,
accese de guta acuta l retineau la Bath
si
durerile l mpiedicau sa umble.
Chemarea la putere a lui Pitt deveni
posibila si
1353

necesara abia dupa ce Anglia cunoscu o

serie de mari esecuri.
V. Pelham, ca si Walpole, dorea pacea.
Fratele sau si ministru al afacerilor
externe, Newcastle, printul
corupatorilor parlamentari si cel mai
nepriceput
geograf (a fost att de surprins cnd a
descoperit ca n realitate CapBreton
este o
insula, nct sa
repezit sal
informeze si pe rege), trimitea butoaie
cu bere si
complimentele sale doamnei de
Pompadour. Dar pirateriile marinarilor
englezi
dezminteau atentiile ministrului. Un
acord cu Franta ar fi facut necesare
reparatii, scuze; natiunea nar
fi ngaduito
niciodata. Pitt descria grozaviile unei
1354

invazii franceze la Londra si critica lipsa

de energie a guvernului: "Asta nui
guvern afirma el. Unul arunca
povara n spatele celuilalt. Unul spune:
Nu
sunt general. Vistiernicul murmura:
Nu sunt amiral. Amiralitatea
raspunde:
Nu sunt ministru. Unul, doi, trei,
patru, cinci lorzi se aduna laolalta; nu
se pot
pune de acord. Ah! spun ei, ne vom
revedea smbata. Nu, raspunde unul,
nu
voi fi n oras n ziua aceea. Din
mbinarea acestor forte deosebite, fara o
doctrina
comuna, rezultatul este nul".
VI. n felul acesta si batea joc Pitt si,
ntradevar,
n mai 1756, cnd a
izbucnit razboiul, acesta a nceput sub
auspicii proaste pentru Anglia.
Minorca,
1355

baza navala din Mediterana, a fost

cucerita de maresalul Richelieu.
Amiralul
Byng, tap ispasitor, urma sa fie mai
trziu mpuscat pe nedrept pentru ca
na
facut tot cea
fost omeneste posibil ca sa salveze
insula. n India, a cazutCalcutta. n
Europa, Franta, Austria, Rusia si
Suedia sau
aliat mpotriva Prusiei
76

1356

si au silit pe anglohanovrieni
sa capituleze la Closterseven. n
America, indigenii
indieni sau
aliat cu francezii. De toate aceste
dezastre, Pitt i acuza pe whigi.
Newcastle cu siguranta ca stia sa
cumpere "trguri", dar nu prin coruptie
puteau
fi nvinsi francezii. Poporul l voia pe
Pitt, si acesta era gata sa preia puterea.
"Stiu
ca pot salva tara aceasta si ca nimeni
altul nar
putea so
faca", spunea el. Si mai
spunea: "Cnd vezi un copil conducnd
spre prapastie o cabrioleta n care se
afla
un rege batrn si familia acestuia, esti
dator sa pui mna pe haturi". Timp de

1357

cteva saptamni, copilul contesta

dreptul salvatorului de a lua haturile.
Dar, n
cele din urma, Pitt avu mna libera.
VII. ntro
perioada critica, orice natiune evoca un
mit national si imaginea
traditionala a unui salvator.
Clemenceau, n 1918, i linisti pe
francezi pentru ca
actiona si vorbea ca marii iacobini.
William Pitt a ramas modelul omului de
stat
de care Anglia doreste sa fie guvernata
n timp de razboi. A ridica moralul
natiunii, a folosi fara precupetire
oameni si bani pentru a atinge tinta, a
pune
capat pe toata durata razboiului extern
oricarei rivalitati ntre partide, aceasta
a

1358

fost metoda lui. Iar tinta era mentinerea

si marirea imperiului prin suprematia
pe
mare. Timp de patru ani, avnd opinia
publica de partea sa, Pitt putu sa
conduca
razboiul ca un despot, dar "nimeni na
plecat vreodata de la el fara sa se simta
mai viteaz". Ordinele sale erau limpezi,
alegerea oamenilor excelenta, vointa sa
de
nenfrnt. El nu sovai sa risipeasca
toate bogatiile Angliei, numai sa
nvinga.
"Trebuie sa strngem gramezi peste
gramezi de milioane". n 1758 obtinu
prin vot
zece milioane de livre; n 1759
douasprezece milioane, n 1760
cincisprezece
milioane. El nsufletea n acelasi timp
Camera Comunelor, pe "soldatii care
carau
1359

tunurile n vrful colinelor de la

Qubec, pe marinarii caresi
riscau navele linga
stncile din Bretania. Parea ca le
transmite tuturor propria sa
impetuozitate si
vointa sa de a nvinge".
VIII. Pitt initie n acelasi timp blocarea
porturilor franceze, distrugerea
imperiului colonial al Frantei si
salvarea Prusiei. Cu tot eroismul lui
Montcalm,
Wolfe lua Qubecul si, cu toata
frumoasa rezistenta a lui LallyTollendal,
Clive
repurta o victorie n India. Fortul
Duquesne, luat de regimentele
highlanderilor
si ale colonistilor americani, primi
denumirea de Pitt si deveni leaganul
Pittsburgului. Pe continent, Pitt sustinu
Prusia, si Frederic repara prin victoria
dela Rossbach nfrngerea
anglohanovrienilor.
1360

n 1759, Horace Walpole15 putea

scrie ca trebuia n fiecare dimineata, la
breakfast, sa ntrebe care au fost
victoriile
din ajun. Ministrul francez Choiseul
avu ntelepciunea de a recunoaste ca n
razboiul acesta principalul adversar nu
era pe continent. ncheind cu Spania
un
Pact de familie16, pregati o debarcare n
Anglia; dar, pentru a reusi n aceasta
operatie, i trebuia, ca si odinioara
ducelui de Parma17, sa fie stapn pe
Canalul
Mnecii cel putin cteva ore; or, flota
franceza fu nvinsa si, dupa "ziua
domnului
15 Scriitor si memorialist, remarcabil
prin cultura si rafinament (1717
1797); fiu al omului politic
Robert Walpole.
16 Pact francospaniol
de alianta, ncheiat la 15 august 1761
si numit astfel din cauza nrudirii
1361

apropiate a dinastiilor celor doua tari.

17 Alessandro Farnese, duce de Parma
(15451592) talentat general,
guvernator spaniol al
Tarilor de Jos, care a avut misiunea sa
debarce n Anglia, sub protectia
Invincibilei Armada
(1588).
77

1362

de Conflans" 18, insulele bretone nsesi

fura ocupate de englezi. Choiseul
ntelese
ca nu mai era altceva de facut dect sa
negocieze.
IX. Daca Pitt ar fi ramas la putere, ar fi
impus Frantei o pace foarte aspra.
"Nici un alt tratat de la Utrecht nu va
mai pata istoria noastra", spunea el.
Dar
George al IIlea
muri n 1760 si fu nlocuit (printul de
Wales, Frederic, murise n
1751) de nepotul sau George al IIIlea,
un tnar de douazeci si doi de ani.
George
al IIIlea,
ostil aventurilor externe pentru ca voia
sa instaureze o noua politica
interna si sa restabileasca puterea
personala a regelui, dori de cum se
urca pe
1363

tron sa se termine razboiul; el suporta

greu omnipotenta lui Pitt. Acesta era
gata
n 1761 sa declare razboi Spaniei, care
tocmai ncheiase cu Franta un tratat de
asistenta mutuala; sustinea ca trebuie
sa se termine o data cu casa de
Bourbon
si ca Spania era un adversar inofensiv,
deoarece resursele i veneau din colonii,
de care va fi separata cu ajutorul flotei
engleze. "Aceasta atitudine ndrazneata,
dar necesara, va nvata minte nu numai
Spania, ci ntreaga Europa,
demonstrnd ce nfumurare
primejdioasa este sa pretinzi a dicta
conditii Marii
Britanii". Cu o suta cincizeci de vase de
linie, cnd n toata lumea nu exista nici
o
alta mare flota, Pitt se simtea n stare
sa reclame monopolul coloniilor. Dar
Consiliul tremura, regele nul
1364

sustinea pe Pitt si tara ncepu sa

reflecteze la faptul
ca, acaparnd prea multe teritorii,
Anglia ar strni curnd mpotriva ei o
coalitie
a continentului. Colegii lui Pitt refuzara
sa sprijine noile sale planuri razboinice.
Cnd ameninta cu demisia, unul dintre
ei raspunse "ca nu va fi nici o suparare
daca gentlemanul iar
parasi, caci altmintrelea ar trebui sal
paraseasca ei".
X. n octombrie, Pitt si dadu demisia.
Regele l nlocui cu lordul Bute, unul
din favoritii sai si, dupa ct se zvonea,
fostul amant al printesei de Wales.
Pacea
de la Paris, semnata n 1763, dadea
Angliei Canada, SaintVincent,
Dominica,
Tobago si Senegal; Franta se obliga sa
evacueze Hanovra, Prusia si, conditie
penibila, sa demilitarizeze Dunkerque.
Anglia i restituia BelleIsle,
1365

Guadelupa,
Martinica, MariaGalanta,
SantaLucia,
comptuarele comerciale franceze din
India, SaintPierre
si Miquelon, sii
reda dreptul la pescuit n Terra Nova.
Spaniei,
care ceda englezilor Florida, Franta i
dadea n compensatie Louisiana. Regele
Prusiei, nemaifiind util, se vazu
abandonat. Pace grea pentru Franta,
mai buna
totusi dect ar fi dorito
Pitt, care ar fi vrut sa pastreze toate
coloniile franceze si
spaniole. El veni n parlament sa
protesteze mpotriva termenilor
tratatului
semnat de succesorul sau. Sustinut de
servitori, sprijinit n crje, cu picioarele
nvelite n flanela si cu manusi groase
pe mini, vorbi trei ore n sir, cu toate
ca
1366

suferea cumplit, cernd pentru tara sa

monopolul comertului mondial,
predicnd
ura mpotriva casei de Bourbon,
prevestind maretia apropiata a casei de
Brandenburg. A fost o scena tragica si
grandioasa, dar discursul fu zadarnic,
caci
tratatul fu ratificat. "Acum a exclamat
printesa de Wales fiul meu este regele
Angliei".
XI. Cazul lui Pitt pare a fi unul din
acelea n care fermitatea unui singur
om
a schimbat mersul istoriei. Ce sar
fi ntmplat fara el? Un istoric englez sil
18 Hubert de Brienne, conte de
Conflans (16901777) amiral francez,
care a suferit n 1759 un
dezastru naval n fata flotei engleze, la
Quiveron, pe coasta Bretaniei.
78
1367

1368

imagineaza pe Dupleix consolidnd n

India imperiul Frantei, pe Montcalm
extinznd controlul acesteia pna n
valea Mississippi, Franta devenind
patriamama
a Statelor Unite. n 1755 evenimentele
acestea pareau posibile, n
1761 devenisera de neconceput: Pitt
traversase ntre timp scena istoriei. Dar
opera oamenilor mari nu este durabila
dect n masura n care ei au tinut
seama
de marile curente. Or, Pitt avusese
dreptate socotind ca Anglia avea, n
secolul al
XVIIIlea,
mai multe sanse dect oricare alta tara
sa obtina suprematia pe mare:
a) pentru ca, putere insulara si scutita
prin barierele sale lichide de a ntretine
armate, ea putea sa cheltuiasca pentru
marina sa mai mult dect puterile

1369

continentale; b) pentru ca forma de

guvernamnt pe care sia
dato
i ngaduia sa
perceapa de ia clasele bogate si
influente impozitele cele mai grele. Pe
cnd
parlamentul englez vota fara sa
murmure subsidiile cerute de Pitt,
parlamentele
franceze19 (parlamente nealese) refuzau
sa ridice imunitatea fiscala a claselor
privilegiate; c) n sfrsit, negustorii din
Londra, care stiau ce valoare mare au
pentru ei India si coloniile, sustineau
cu banii lor, cu voturile lor, cu
admiratia lor
pasionata pe Wolfe si Clive, pe cnd
interesele comerciale aveau prea putin
pret
n ochii nobilimii continentale. Aceste
cauze generale, care ar fi produs mai

1370

devreme sau mai trziu efectele lor,

asigurara victoriile lui Pitt. Europa
cunoscuse
o perioada de dominatie spaniola, apoi
o perioada de dominatie franceza. Cu
razboiul de sapte ani ncepe o perioada
de dominatie engleza. Dar mbatati de
victoriile lor, englezii devenira atunci
mai orgoliosi dect oricnd. Nu se
temeau
sasi
nstraineze n acelasi timp si Franta, si
Spania, si Austria. Franta, jefuita,
ramnea totusi o mare putere. Poate ca
ntro
zi va voi sasi
ia revansa fata de
acei pe care Choiseul i numea "tiranii
marilor".
VI
GUVERNAREA PERSONALA A LUI
GEORGE AL IIILEA.
1371

PIERDEREA COLONIILOR AMERICANE

I. Born and educated in this country, I
glory in the name of Britain... 20 De la
aceste cuvinte si de la aceasta
mprejurare, pe George al IIIlea
l astepta o
popularitate pe care nau
cunoscuto
niciodata stramosii sai. Preferase sa
scrie
Britain n loc de England pentru a nu
supara pe prietenii sai scotieni, dar de
fapt
era englez ca nfatisare, ca maniere, ca
limbaj si caracter. Hanovra nu mai era
pentru el dect o amintire de familie. Se
povesteste ca nu reusea sa gaseasca
Electoratul pe harta. Totusi, desi primii
doi George, regi straini si grotesti, au

1372

avut domnii usoare, al treilea, infinit

mai demn de stima, avea sa intre de
mai
multe ori n conflict cu poporul sau.
Educat de parintele sau, Frederic, apoi
de
mama sa, printesa de Wales, n
dispretul fata de nevolnicul sau bunic,
fusese
hranit cu doctrinele expuse de
Bolingbroke: "Regele patriot trebuie sa
domneasca
si sa guverneze. De ce ar asculta el de
ordinele unui cabinet, de cteva mari
familii, de un parlament, care nu
reprezinta tara? Din contra, el trebuie
sa devina
campionul supusilor sai mpotriva
oligarhiilor. Ochii unui ntreg popor
sunt
19 n Franta vechiului regim,
parlamente se numeau curtile
superioare de justitie, pe care regele le
1373

consulta (fara a fi obligat) n anumite

chestiuni de stat, mai ales financiare.
20 Nascut si crescut n aceasta tara,
sunt mndru de numele de britan (n
limba engleza).

79

1374

ndreptati spre el, plini de admiratie si

de dragoste".
II. Aceasta doctrina, incitndul
pe rege sa instaureze o putere
personala, l
expunea la grave conflicte cu
parlamentul sau. Dar George al IIIlea
se gndea ca,
daca whigii dominasera Camera
Comunelor cumparnd circumscriptii si
voturi,
ar putea si el sa faca jocul acesta tot
asa de bine ca si dnsii. Se stradui,
asadar,
sa nfiinteze n tara un partid
"Prietenii regelui" si spera sa fie ajutat
de noua
stare de spirit a torylor. Squireii
provinciali si clergymenii
anglicani renuntasera,
n cele din urma dupa rasunatorul
esec al lui CarolEduard
1375

 la iacobitismul
lor. Dect sa mai cedeze locul asa cum
faceau de la 1688 ncoace, din fidelitate
fata de o doctrina perimata unui
pumn de mari seniori whigi, sprijiniti
pe
oameni ai banului, toryi doreau sa
devina de aici nainte un partid
deguvernamnt. mpotriva whigilor,
dezbinati n urma unui prea lung
monopol al
puterii, regele sar
fi putut sprijini n mod util pe aceasta
noua forma a
torysmului. Dar caracterul sau
excludea orice sorti de izbnda. Om
cinstit, sot
bun, auster, cast, "fermierul George" era
vanitos, razbunator. "Ceea ce nu uit nu
iert", spunea el si avea o memorie prea
buna. Din momentul urcarii sale pe
tron,
razboiul, care marea prestigiul lui Pitt,
i displacu. Anglia avea un rege patriot,
1376

dar "care se numea William, si nu

George". Att de tare l ura George pe
William,
nct ar fi acceptat nfrngerea externa
daca iar
fi dat prilejul unei victorii
interne. Chiar n primul sau discurs ar
fi vrut sa vorbeasca despre "acest razboi
sngeros si costisitor" si a fost nevoie de
toata autoritatea lui Pitt pentru al
face
sa accepte formula "just si costisitor".
III. Hotart sasi
aleaga singur ministrii, George al IIIlea
avu pretentia sa
impuna acestei tari nebune dupa Pitt
pe lordul Bute, om integru, cinstit, dar
prea
putin facut pentru a guverna, despre
care se zvonea ca ar fi fost amantul
printesei vaduve de Wales. Huiduit de
multimile din Londra, de doua ori
indignate de a vedea idolul lor pus sub
autoritatea altuia, acest altul fiind
1377

scotian, Bute se dezgusta repede. n

focuri aprinse n semn de bucurie,
cetatenii
Londrei aruncau tartane, bonete, n
sfrsit toate simbolurile Scotiei.
Ministrul,
nspaimntat, si dadu demisia.
Grenville, carel
nlocui, nu fu mai bine tratat de
public. Cnd se plnse de necesitatea
mprumuturilor impuse de razboi si
ntreba
Camera unde ar putea gasi bani,
teribilul Pitt, imitnd glasul plngacios
al lui
Grenville, murmura refrenul unui
cntec la moda: "Dragutule pastor,
spunemi
unde..." Grenville purta toata viata
porecla de "Dragutul pastor". Un
membru al
Camerei Comunelor, Wilkes, stralucit si
spiritual pamfletar, criticnd, n
numarul
1378

45 din North Britain, discursul tronului

din 1763, fu arestat, la cererea regelui,
n
virtutea unui mandat n alb lansat
"mpotriva oricarei persoane
raspunzatoare de
aceasta publicatie". Arestarea se facuse
n dispretul privilegiilor parlamentare.
Curtile de justitie i dadura cstig de
cauza lui Wilkes (care fu totusi expulzat
n
anul urmator de Camera Comunelor si
se refugie n Franta) si condamna pe
secretarul de stat, pentru arestare
arbitrara, la opt sute de livre
dauneinterese.
Londra fu iluminata sarbatoreste, pe
toate casele stralucea cifra 45. Dupa
dinastia Stuart, George al IIIlea
si dadu si el seama de necesitatea, fie
si pentru
cel mai patriot dintre regi, de a respecta
libertatile traditionale ale englezilor.
1379

IV. Evenimente mult mai grave aveau sa

izbucneasca n colonii din pricina
80

1380

apararii libertatilor. n America cele

treisprezece "plantatii" formau acum un
popor de trei milioane de locuitori, un
popor prosper, dornic de independenta
si
care, putin cte putin, ia
constrns pe guvernatorii regali sa lase
puterea reala
adunarilor locale. n aceasta lupta
peripetiile au fost cam aceleasi ca n
Anglia.
Adunarile au nvins fiindca ele tineau
baierile pungii. Dar coloniile fura silite
sa
se apere, n timpul razboiului de sapte
ani, mpotriva Canadei franceze.
Trupele
necesare n razboiul acesta au fost
furnizate de metropola si tot ea a
suportat
cheltuielile de campanie. Dupa razboi a
fost nevoie sa se mentina n America o

1381

forta permanenta de zece mii de

oameni, care sa faca fata unei posibile
revolte a
canadienilor francezi. Grenville propuse
ca o treime din suma necesara pentru
ntretinerea acestei armate sa fie
perceputa n colonii sub forma taxelor
de
timbru. Masura nu era monstruos de
nedreapta, dar americanii, ca toti
contribuabilii, detestau impozitele si
gasira sprijin n aceasta chestiune pna
si n
metropola. "Nici o taxa fara
reprezentare" fusese, ncepnd din evul
mediu, una
din maximele politice permanente ale
Angliei. Or, n parlamentul din
Westminster, coloniile nu erau
reprezentate. E adevarat ca cea mai
mare parte
din marile orase engleze nu aveau nici
ele deputati; dar cel putin toate
1382

"interesele" engleze gaseau acolo un

purtator de cuvnt, ceea ce nu era
cazul
pentru interesele coloniale dect pe o
cale mult prea ocolita.
V. De altminteri, n favoarea punctului
de vedere colonial existau si alte
argumente. Coloniile contribuisera la
prosperitatea comertului englez; ele
fusesera exploatate dupa principiile
mercantilismului, adica n interesul
natiuniimame.
Doctrina mercantilista cerea de la
fiecare colonie: 1. sa primeasca
si sa expedieze marfurile pe vasele
construite n Anglia sau n colonii
(Actul de
Navigatie); 2. comertul colonial sa
treaca prin porturile engleze, chiar daca
marfurile colonistilor sar
fi putut plasa la preturi mai bune n
Franta si n
1383

Olanda; 3. sa fie interzisa construirea

n colonii a unor uzine care ar putea
concura cele din Anglia. Pitt nsusi
declarase ca "daca America ar fabrica
un
singur fir de lna, o singura potcoava,
ar ntesao
cu soldati". La taxele directe
votate de Adunari, trebuia sa se
adauge, asadar, pentru a calcula
contributia
reala a coloniilor la veniturile regatului,
profiturile industriasilor si
comerciantilor
englezi, impozabili si ei.
VI. Sistemul mercantilist putea, la
rigoare, sa fie suportat de coloniile din
sud; acestea cultivau tutun si alte
produse pe care Anglia trebuia sa le
cumpere;
ele obtineau astfel aur, care le ngaduia
sa dobndeasca la rndul lor produsele

1384

manufacturate pe care le trimitea

metropola. Regimul acesta era,
dimpotriva,
insuportabil pentru coloniile din nord,
ale caror produse nu erau
complimentare,
ci rivalizau cu cele din Anglia. Aici e
cauza imediata a razboiului de
independenta
americana. Englezii socotisera pna
atunci coloniile ca un plasament
imediat
remuneratoriu. Nici unul dintre ei nu
concepuse ideea unui imperiu. Or,
cucerirea Canadei nu putea "sa
renteze". Pitt dobndise teritoriul acesta
cu toata
mpotrivirea unor spirite meschine care
"n virtutea ideii de comert vnd tot ce
pot, pna si onoarea, adevarul si
constiinta". Mercantilistii, incapabili sa
accepte,
ba nici macar sasi
1385

imagineze o colonie care, departe de a fi

o sursa de venituri,
sa devina pentru Anglia pricina unor
cheltuieli, gasira cu cale sa sileasca
vechile
colonii sa sustina cheltuielile noului
imperiu. Nu mai putin egoiste dect
metropola, acestea voiau sa participe la
avantajele imperiului, dar nu la
81

1386

cheltuielile sale. Un impozit asupra

melasei i ndrji pe distilatorii
americani,
care vindeau romul lor indienilor. Apoi
Starnp Act, statornicind un drept de
timbru, ndrepta spre casieriile fiscului
putinul aur pe carel
posedau coloniile si
facu imposibil comertul lor.
VII. La nceputul lui 1766, interveni
Pitt. Dupa retragerea sa, se instalase la
Bath, fiind att de chinuit de guta nct
nu mai era bun de nimic. Desi nu mai
putea merge fara crje, nici sa tina
furculita la masa, nici sa scrie citet,
veni n
momentul discursului tronului sa
recomande "suprimarea taxei". Dupa
parerea
sa, Anglia nu avea nici un drept sa
pretinda taxe coloniilor. "Ni se spune ca
ceea
1387

ce face America e o rebeliune declara

el ; va raspund ca ma bucura
mpotrivirea Americii... ntro
asemenea lupta ma tem mai curnd de
victorie
dect de nfrngere. America, daca ar
cadea n lupta, ar cadea ca Samson: sar
apuca de coloanele templului si ar
darma o data cu ele si constitutia...
Americanii nu au actionat totdeauna cu
prudenta, dar nedreptatea ce li sa
facut
ia
mpins la nebunie. i veti pedepsi oare
pentru nebunia ai carei autori sunteti
voi?" Actul fu anulat si George al IIIlea
trebui, mpotriva vointei sale, sa ofere
guvernul lui Pitt. Cnd infirmul acesta
se prezenta regelui, era din nou omul
cel
mai puternic si idolul regatului. Dar o
greseala, un gest, un cuvnt sunt de
ajuns
1388

pentru a pierde favoarea poporului. Pitt,

pe jumatate nebun din cauza durerilor
fizice, parasi Camera Comunelor si lua
titlul de conte de Chatham. Cnd se
aflase
ca accepta ministeriatul, multimea se
pregatise sa ilumineze sarbatoreste
Londra;
cnd se raspndi vestea ca trece n
Camera Lorzilor, se renunta la
iluminatie. Era
absurd sa se spuna ca Pitt a tradat. A
trece din Camera Comunelor n Camera
superioara nu era o crima; dar pentru
marele Commoner era o greseala. Poate
ca
Chatham ar fi putut nvinge opozitia si
sasi
recucereasca popularitatea, daca
nar
fi fost sleit de puteri, dar boala l aduse
ntro
asemenea stare nervoasa nct
1389

deveni inaccesibil. n zadar i trimise

regele emisari: ei dadura peste un
nebun
care nu facea altceva dect sa ameninte
cu crja. Un rege ncapatnat, un
cabinet decapitat, un premier paralizat,
iata ce a fost timp de cteva luni
guvernarea Angliei.
VIII. Lordul North, care a acceptat n
1770, n calitate de primministru,
sa
acopere guvernarea personala a lui
George al IIIlea,
avea cinismul lui Walpolefara sa aiba
nici ntelepciunea si nici vigoarea sa. n
afacerea coloniilor, regele
ceda de fapt si suprima legea timbrului,
dar mentinu, pentru a salva principiul,
cteva drepturi foarte reduse asupra
unor articole secundare ca sticla si
ceaiul.
Aceasta nsemna sa nui
cunosti pe colonisti. Multi dintre ei
pastrasera spiritul
1390

violent de disidenta al stramosilor lor;

tocmai "principiul" nul
puteau admite. n
sfrsit, cu majoritate de un vot,
cabinetul North hotar sa nu mentina
dect o
singura taxa, aceea asupra ceaiului.
Pentru o biata suma de saisprezece mii
delire, Anglia pierdu un imperiu.
ntruct americanii refuzasera sa
cumpere ceai,
daca trebuia taxat, Compania Indiilor
Orientale, care avea stocuri imense,
primi
ordin sa trimita o nava ncarcata cu
ceai la Boston. Afacerea sar
mai fi putut
aranja daca vnzarea ceaiului ar fi fost
ncredintata negustorilor obisnuiti, dar
compania voi sal
vnda direct consumatorilor. Ea i jigni
astfel pe comercianti,
dupa cum i strni pe oamenii liberi.
Preveniti de prietenii lor din Londra,
1391

protestantii americani, deghizati n

indieni, dadura navala pe nava si
aruncara n
mare lazile de ceai. Actul acesta de
rebeliune atrase dupa sine represalii, si
teama
82

1392

de a le vedea extinznduse
mpinse coloniile sa se uneasca n
vederea rezistentei.
Un astfel de conflict nu putea duce
dect la razboi, si peste un an si
jumatate de
la afacerea din Boston ncepura
ostilitatile. Un Covenant solemn i
coaliza pe
colonisti, asa cum se unisera odinioara
presbiterienii scotieni. De altfel, erau
departe de a fi unanimi. Din sapte sute
de mii de barbati de vrsta militara,
numai a opta parte se nrola n armata.
n nici o batalie Washington nu a avut
sub comanda sa mai mult de douazeci
de mii de oameni. Aristocratia din
Virginia,
oamenii de rnd si clasele mijlocii se
declarara pentru rezistenta, dar
fermierii
bogati si cei mai ponderati
liberiprofesionisti
1393

ramasera loialisti.
IX. Toti expertii erau de parere ca n
scurt timp colonistii vor fi nvinsi.
"Naveau
nici un oras fortificat, nici un regiment
disciplinat, nici un vas de
razboi, naveau
credite. Nici din punct de vedere
financiar, nici din punct de
vedere militar nu erau pregatiti ca sa
sustina un razboi mpotriva Angliei si,
n
afara de aceasta, daca ea nceta sai
mai ocroteasca, aveau sa fie expusi
unor
atacuri din partea tuturor puterilor
maritime din lume... Americanii
spuneau
expertii sunt un popor slab care
trebuie sa fie ocrotit timp de nca vreo
cteva
secole de o putere navala". Poate ca, n
pofida geniului lui Washington, ar fi fost
1394

ntradevar
batuti daca Franta, fericita de prilejul
care i se oferea de a se razbuna
mpotriva tratatului din 1763 si
stimulata de entuziasmul public, nu iar
fi
sustinut. Pentru monarhia franceza
interventia aceasta a fost un act
nesabuit; a
desavrsit ruina ei financiara; lea
oferit tuturor francezilor imaginea unei
republici victorioase si ia
nvatat limbajul democratic. n Anglia
interventia
Frantei a transformat natura
conflictului. Pitt, pe moarte, simti
trezinduse
n el
ura mpotriva casei de Bourbon si veni
n parlament sa pronunte cel mai
dramatic discurs din istorie. Totul a fost
zadarnic. Flota franceza, refacuta de
Choiseul, domina marea. Bailivul de
Suffren, amiralii de Grasse, de La
1395

MottePicquet,
d'Estaing au repurtat victorie dupa
victorie. Succesul militar al
americanilor a fost determinat de o
lupta navala, lupta de la Chesapeake.
X. Cnd lordul North a aflat de
capitularea de la Yorktown a
generalului
englez Cornwallis si a ntregii sale
armate, sa
clatinat ca un om lovit de un
glonte: "O, Dumnezeule rosti el ,
totul sa
sfrsit". Opinia publica engleza,
dezamagita, dorea sa se recunoasca
independenta coloniilor. Parlamentul
nsusi,
desi alcatuit din protejatii regelui, l
parasi. n 1780, John Dunning21 a
obtinut
majoritatea n Camera Comunelor n
favoarea unei motiuni n care se declara
ca
1396

"influenta coroanei a crescut, mai

creste nca, si ar trebui micsorata".
Tentativa
puterii personale a lui George al IlIlea
se termina cu un dezastru. Irlanda,
gata si
ea sa se revolte, a trebuit calmata,
acordnduse
parlamentului din Dublin o
completa independenta legislativa.
Parlament de altfel ciudat alcatuit, din
carecatolicii fusesera exclusi si saizeci
de locuri erau ocupate de trei familii. n
Anglia,
chiar si marile orase protestau
mpotriva sistemului arhaic de arondare
a "burgurilor"
22 care le lipsea de reprezentanti.
Esecul din America slabi guvernul. La
nceputul lui noiembrie 1782, lordul
North nu mai avea dect o majoritate
de un
vot. n 1783 trebui sasi
1397

dea demisia, cu toate ca regele era

departe de a dori sa
21 John Dunning, baron de Ashburton
(17311782) celebru avocat al vremii,
membru al
parlamentului, orator elocvent al
partidului whig.
22 Vezi nota 255.

83

1398

renunte la el. Regele se vazu silit sa

apeleze la dusmanii sai, whigii, ai caror
sefi
erau Rockingham, Burke, Shelburne si
tnarul fiu al lordului Holland,
CharlesJames
Fox. Admirabil nzestrat, mare orator si
mare om de litere, prieten
fermecator si generos, Fox adauga la
aceste calitati unele defecte si vicii care
lau
mpiedicat sa guverneze vreodata n
Anglia. Tatal sau, un cinic, facuse din el
cu
buna stiinta un jucator si un libertin,
ceea ce la
determinat pe virtuosul George
al IlIlea
sal
tina la distanta. Violenta zelului sau n
favoarea insurgentilor

1399

americani sau irlandezi mergea pna la

a dori nfrngerea patriei sale.
Totdeauna
plin de datorii, totdeauna bogat n
prieteni, trecnd de la masa de joc de la
Brooks la Teocrit sau la Virgiliu, era un
barbat adorat, dar nu stimat. El si
Shelburne au negociat pacea prin care
sa
pus capat acestui razboi nenorocit.
XI. Tarile europene Spania, Olanda si
chiar Rusia sau
declarat mpotriva
Angliei, dar aceasta a gasit n Rodney
un mare amiral si, cu tot asediul
francospaniol,
a putut sa salveze Gibraltarul. Pacea de
la Versailles (1783) a
constituit cu toate acestea o frumoasa
revansa pentru Franta asupra
tratatului
de la Paris, iar pentru Anglia a fost o
pace umilitoare. Ea recunostea
1400

independenta coloniilor americane,

restituia Spaniei Minorca, Frantei
SaintPierre
si Miquelon, SantaLucia,
Tobago, Goreea si Senegalul. "Soarele
gloriei engleze a
apus", spunea tnarul fiu al lui
Chatham, William Pitt, si multi oameni
de seama
de atunci erau de parere ca sa
terminat cu Anglia. n interior Anglia
parea n
descompunere; sistemul parlamentar
devenise tiranic, corupt, neputincios;
guvernarea personala dusese la
dezastru. Nimeni nusi
putea nchipui atunci ca
Anglia va iesi victorioasa n 1815.
XII. Consecintele imediate ale razboiului
cu America au fost grave: a) Anglia
prinse o ura profunda mpotriva
monarhiei franceze sii
dorea pieirea; banii
1401

englezilor vor juca un mare rol n

pregatirea revolutiei franceze, b) Cele
doua mari
democratii anglosaxone
se vazura despartite si, pentru o vreme,
ostile. Multi
istorici sunt de parere ca a fost o
ntmplare fericita, deoarece nici o
minte
omeneasca nar
fi fost capabila sa conduca o asemenea
populatie si la o astfel de
distanta. E adevarat, dar se poate
concepe si ca Statele Unite sa faca parte
dintrun
Commonwealth britanic si sa exercite
acolo o influenta preponderenta. O
atare solutie ar fi fost poate mai
favorabila pentru pacea vechiului
continent? c)
Deoarece comertul Angliei cu Statele
Unite, departe de a se micsora, se mari
a
1402

doua zi dupa Tratatul de la Versailles,

numerosi comercianti englezi ncepura
sa
se ntrebe daca posesiunea unui
imperiu colonial era ntradevar
de dorit, d) n
sfrsit, pierderea Americii facu din
India (care fusese aparata cu curaj, n
timpul
razboiului, de catre Warren Hastings)
centrul vital al comertului englez si
unul
dintre cele mai importante elemente ale
politicii externe a tarii.
XIII. E probabil ca nfrngerile suferite
de englezi n America au salvat
monarhia constitutionala din Anglia.
Daca regele si Camera sa incomparabila
ar
fi repurtat o victorie, sar
fi mentinut guvernarea personala, si
aceasta ar fi dus,
ca n Franta, la un conflict revolutionar.
Dar esecul militar a grabit caderea
1403

lordului North, iar dupa el Anglia nu va

mai avea guverne care sa raspunda
numai n fata regelui. Cabinetele se vor
naste si vor cadea din vointa majoritatii
Camerei Comunelor. O combinatie
FoxNorth,
alianta imorala, a durat scurta vre84

1404

me. Tnarul Pitt, al doilea fiu al lui

Chatham, care se aratase la douazeci si
unu
de ani "nu numai ca o aschie care nu
sare departe de trunchi, ci trunchiul
nsusi", avea sa redea guvernarii
parlamentare prestigiul pierdut. Educat
din
copilarie de tatal sau, el si facu
intrarea n Camera Comunelor ntrun
mod att
de stralucit ca a si nceput sa se
vorbeasca n legatura cu el de cele mai
naltefunctii. n contrast cu Fox, el
aparea, cu toata tineretea sa, de o
demnitate si o
prudenta minunate. De la marele
Chatham, Pitt mostenise o cinste
ireprosabila si
o autoritate irezistibila. Desi i se
ofereau tot felul de sinecure, el stiu sa
ramna
1405

sarac. Cnd, cu toata mpotrivirea

whigilor, regele l facu pe Pitt (atunci n
vrsta
de douazeci si patru de ani)
primministru,
prestigiul sefului de guvern ntuneca
n scurta vreme prestigiul suveranului.
Pitt avea sa guverneze Anglia fara
ntrerupere mai bine de douazeci de ani
si sa aduca n viata politica o noua si
pretioasa calitate: puritatea.
XIV. De nar
fi staruit amintirea lui Chatham, ar fi
fost poate de neconceput
aceasta preluare a puterii de catre un
adolescent. Dar virtutile personale ale
lui
Pitt ar fi fost de ajuns so
justifice. La douazeci si patru de ani
avea ntelepciunea
unui om matur. El a facut din tory un
adevarat partid, independent de
coroana,
1406

avnd fondurile sale electorale,

trgurile si programul sau: "Pace,
economii,
reforme". El a redat functiei de
primministru
forta si prestigiul cu care o
nzestrase Walpole. Sa
straduit sa taie whigilor sprijinul
acordat de moneyed
men. A combatut coruptia, a adjudecat
mprumuturile celor mai puternici
licitanti
si a stavilit cresterea datoriei publice
prin nfiintarea unei case de
amortizare.
Bugetele lui sunt si astazi citate ca
modele de ingeniozitate. Reforma
sistemului
electoral ia
reusit mai putin. Camera Comunelor,
era evident, nu mai reprezenta
tara. Pitt a propus o reforma moderata.
El a voit sa repartizeze saptezeci si doua
1407

de locuri Londrei si comitatelor celor

mai mari, aceste locuri fiind obtinute
prin
desfiintarea trgurilor fara alegatori.
Dar un astfel de proiect leza prea multe
interese;
a fost respins. Pitt guvernase pna
atunci fara majoritate. La alegerile din
1784 i nvinse (n parte multumita
aurului magnatilor angloindieni)
pe Fox si
prietenii sai, care au cazut cu zecile si
au fost supranumiti, n amintirea Cartii
Martirilor lui Fox: martirii lui Fox.
Adversarii lui Pitt au crezut cai
pierdut atunci
cnd regele George al IIIlea
a nceput sa dea semne evidente de
nebunie. Cnd
suveranul a ajuns sa ia copacii din parc
drept regele Prusiei, a trebuit sa se
numeasca un regent. Printul de Wales l
prefera pe Fox lui Pitt. Din fericire
1408

pentru acesta din urma, nebunia

regelui era ciclica, si suveranul
ncepuse sasi
revina cnd sa
produs evenimentul despre care sa
spus ca a fost cel mai
important din istoria Angliei secolului
al XVIIIlea:
caderea Bastiliei.
VII
REVOLUTIA SI IMPERIUL

I. Orict de ntelepti ar fi, oamenii de

stat sunt mai curind trti de
evenimente dect le conduc ei. Pitt, care
avea sa devina, ca si parintele sau, un
mare ministru de razboi, nu dorea
nimic mai mult dect pacea. Excelent
financiar, se preocupa mai mult de
bugete dect de armata. n toata
perioada de
85
1409

1410

nceput a ministeriatului sau, Anglia a

cunoscut o epoca de prosperitate
comerciala. Din 1784 pna n 1793,
exportul englez sa
ridicat de la zece milioanela optsprezece
milioane de lire. n 1783 obligatiile
publice cu dobnda de 3% erau
la cota 74, n 1792 la peste 96. n
aceeasi perioada, Pitt ncerca sa
impuna
prietenilor sai tory o politica generoasa.
Daca nar
fi depins dect de el, catolicii si
nonconformistii
ar fi fost scutiti de clauzele nvechite din
Test Act. El a obtinut
cteva masuri partiale n favoarea lor,
dar sa
lovit, cnd a vrut sa mearga mai
departe, de opozitia episcopilor
anglicani. Cnd, n 1801, a facut unirea
Irlandei

1411

si a Marii Britanii, faurind Regatul Unit

al Marii Britanii, si al Irlandei, ar fi vrut
sa proclame si acolo emanciparea
catolicilor si sai
autorize sa fie reprezentati n
parlamentul din Westminster; din
nefericire nu a putut convinge nici pe
suveran,
nici partidul sau si o minoritate
protestanta a continuat, n dispretul
oricarei
justitii si al oricarei prudente, sa
reprezinte Irlanda. Dar o reactie
antiiacobina a
creat atunci n parlamentul englez o
stare de spirit ostila tuturor reformelor.
II. Revolutia franceza, la nceputurile ei,
a fost greu de nteles pentru englezi.
Ei nu sau
asteptat la asemenea violenta, deoarece
nici natura, nici cauzelerevolutiei nu le
erau cunoscute. n Anglia, ntre
aristocratia funciara si arendasi,
1412

pe de o parte, ntre curte si negustorii

din City, pe de alta, nu se nascuse acea
ura puternica pe care o provoaca
existenta castelor nchise. Inegalitatea
era mare,
dar talentele aveau calea deschisa n
fata lor si legile erau aplicabile tuturor.
Din
1789 pna n 1792, englezii si
nchipuira, de buna credinta, ca
francezii vor
adopta, fara grave tulburari, institutiile
analoge celor din Marea Britanie. Cnd
afla de caderea Bastiliei, Fox declara:
"Iata evenimentul cel mai important din
istoria lumii si cel mai fericit". Si ca
dnsul gndeau multi filozofi, savanti si
scriitori. Chiar si Pitt a refuzat la
nceput sa ia pozitie mpotriva
revolutiei, asa
cum faceau suveranii de pe continent.
Din contra, e posibil ca a si favorizato.
n
1413

1789, parerea lui, ca si a ntregii Anglii

tory, a fost ca o putere rivala avea sa fie
slabita din cauza disensiunilor interne
si ca va iesi regenerata din aceasta
furtuna. Burke gndea si scria ca
pentru multa vreme fortele razboinice
ale
Frantei vor fi anihilate. Mai erau cteva
luni pna la Valmy23, ctiva ani pna
laBonaparte. n 1792, Pitt reducea flota
engleza la doua mii de marinari si
spunea:
"Cu siguranta ca niciodata n istoria
acestei tari na
existat o epoca n care
situatia Europei sa ngaduie mai mult
speranta ntro
pace de cincisprezece ani
ca n clipa de fata". Profetiile sunt
primejdioase pentru profeti.
III. Executarea lui Ludovic al XVIlea
si ocuparea Belgiei au transformat
aceasta bunavointa optimista ntro
1414

ostilitate declarata. O data cu teroarea,

toate
simpatiile claselor guvernante din
Anglia se ndreptara spre monarhia
rasturnata
si puterile europene care atacau
revolutia. Nu ramn favorabili Frantei
revolutionare dect republicanii radicali
ca Paine si un mic nucleu de
whigireformisti, grupati n jurul lui Fox,
Sheridan si Grey. nsusi Burke a
resimtit
atunci fata de revolutie un sentiment de
ura, care parea uneori a se transforma
ntro
idee fixa. Atitudinea claselor
diriguitoare sar
mai putea explica prin groaza
si teama. Dar atitudinea poporului e
dea
dreptul surprinzatoare. De ce oare
muncitorii si taranii englezi sau
lasat att de greu contaminati de ideile
1415

23 Localitate din rasaritul Frantei

unde, la 20 septembrie 1792, fortele
revolutionare au respins
invazia armatei austroprusiene.

86

1416

revolutionare?
IV. Nu n fericirea poporului englez,
fericire care, la sfrsitul secolului al
XVIIIlea,
fusese compromisa printro
revolutie agricola si industriala, trebuie
cautata explicatia acestui fenomen, ci
printre urmatoarele cauze: a) Cum sa
mai
aratat, n Anglia o anumita identitate
de moravuri apropia pe seniori de
tarani.
Seniorul francez si pastrase privilegiile
atunci cnd si pierduse functiile. "El
nu
mai conducea spune Tocqueville , dar
prezenta sa n parohie mpiedica sa se
stabileasca n locul administratiei sale o
buna administrare parohiala". Taranul
englez era poate tot asa de sarac ca si
taranul francez; dar, cu siguranta, se

1417

credea mai liber, b) Franta fiind

dusmanul ereditar, orice idee care
pornea de la
ea parea suspecta, orice invectiva
mpotriva ei gasea o rezonanta n
inimileenglezilor, c) Natura principiilor
de la 1789 era contrara spiritului
englez. n
adunarile franceze oameni ai legii si
oameni de litere redactasera declaratii
abstracte, enumerasera drepturile
omului, parafrazasera Contractul
social. "Nu
intru n aceste distinctii metafizice
spunea Burke. Urasc pna si
cuvintele
care le desemneaza". Si alta data: "Nici
o problema morala nu poate fi o
problema
abstracta". d) Revolutia franceza
distrugea edificiul construit n cursul
secolelor
de catre monarhie si voia sa ridice un
alt edificiu, folosind numai materialele
1418

furnizate de ratiune. Or, gndirea

englezului a fost (si ramne)
esentialmente
istorica. Burke repeta sub mii de forme
ca omul nu poate trai din micul capital
al
ratiunii sale si ca individul trebuie sa
ceara oarecare credit de ntelepciune
bancii
fondate, n cursul vremurilor, de
nenumaratele generatii de oameni, e) n
sfrsit,
o revolutie religioasa (revolutia
metodista) venea sa dea o noua hrana
spiritelor n
Anglia. Revolutia franceza era deista,
anticrestina; aceasta trasatura o
condamna
n ochii claselor mijlocii si populare,
"carora le era frica sasi
piarda religia", asa
cum violenta ei o condamna n ochii
aristocratilor, carora le era frica sasi
piarda
1419

viata.
V. ncepnd din 1793, partidul whig,
despartit n doua, nceta sa mai
conteze si se forma o coalitie nationala
n jurul lui Pitt pentru a lupta mpotriva
contagiunii ideilor revolutionare si
mpotriva spiritului cuceritor al
revolutiei
franceze. La Londra, agentul francez
Chauvelin complota mpreuna cu cei
nemultumiti, i atta pe irlandezi,
ncerca sa dezorganizeze armata si se
straduia
sa pregateasca o revolutie engleza.
Reactia a fost puternica. Sau
restrns prin
lege drepturile strainilor; Habeas
corpus a fost suspendat; publicarea
pamfleteloraspru pedepsita. n fiecare
sat se formau asociatii loialiste. Totusi,
englezii nar
fi

1420

declarat, cum au facut monarhii

continentali, un razboi de principiu
revolutiei
franceze daca aceasta nar
fi fost agresiva. Atta timp ct lucrul a
parut posibil,
Pitt si afirma dorinta de a ramne
spectator si "de a se bucura de
neutralitate". A
dat dovada de o mare rabdare nefacnd
un caz de razboi din caderea
Anversului.
Cnd Conventia ia
asigurat pe delegatii revolutionari
englezi ca se apropie ziua
cnd Franta va putea da ajutor unei
Adunari nationale a Angliei, Pitt a
tolerat si
aceasta provocare. Dar cnd Franta a
hotart sa deschida navigatia pe
Schelde,
rul Anversului,
si sa ruineze astfel porturile olandeze. a
trebuit sa actioneze. Un
1421

tratat solemn dadea asigurari Olandei

mpotriva unei asemenea amenintari.
Pitt
nsusi l confirmase n mod solemn n
1781 24, iar guvernul francez n 1785.
24 De fapt, tratatul sa
ncheiat n luna mai 1784. n 1781 Pitt
nici nu era la putere.
87

1422

Conventia nationala franceza nu nega

existenta tratatului, dar sustinea ca
necesitatile firesti sunt mai tari dect
contractele. Razboiul cu Franta devenea
inevitabil. Pitt se mngia cu ideea ca,
din motive financiare, o astfel de
campanie
va fi de scurta durata. Dar razboiul
avea sa tina douazeci de ani.
VI. Natura acestui razboi este destul de
simpla. La nceput, Anglia,
urmndusi
politica traditionala, ia apararea
aliatilor olandezi. Se opune ca
Anversul
si Belgia sa ramna n minile unei
mari puteri europene. Cucerestecolonii
noi si le apara pe cele vechi. ndeosebi
sustine o campanie grea n Antile,
unde pierde patruzeci de mii de oameni,
mai mult din pricina bolilor dect n
luptele propriuzise,
1423

campanie care se justifica numai prin

importanta acordata
atunci plantatiilor de trestie de zahar,
puternica sursa de bogatie. Apoi,
ncepnd
din momentul n care Napoleon domina
scena, obiectivul Angliei nu mai este
victoria asupra cutarei sau cutarei tari,
ci nfrngerea cuceritorului care
ameninta sa distruga n Europa
"echilibrul puterii". Pentru a treia oara
n istorie,
ea combate cea mai mare putere de pe
continent; lupta mpotriva lui Napoleon
devine urmarea fireasca a luptelor
mpotriva lui Filip al IIlea
si a lui Ludovic al
XlVlea.
VII. Metodele de razboi ale Angliei nu se
schimba mai mult dect obiectivelesale.
nainte de toate ea urmareste
suprematia pe mare. Si o obtine pentru
ca are
1424

o marina puternica si un corp de

excelenti amirali: Hood, Jarvis, Nelson,
care au
dobndit cu totii, n razboiul cu
America, experienta luptelor navale.
Contrar
celor ce se ntmpla n armata
britanica, n marina competenta, si nu
originea
sociala, da dreptul la comanda
suprema. Collingwood este fiul unui
negustor din
Newcastle, Nelson al unui pastor de
tara. Flota engleza avea o superioritate
capitala asupra celorlalte marine ale
continentului: Kemperfeldt o dotase
recent
cu acea "carte de semnale", gratie
careia devenea, n sfrsit, posibil ca un
amiral
sa conduca vasele sale chiar n timpul
luptelor. Suprematia asupra marilor
avea
1425

sa ngaduie Angliei sa respinga orice

invazie; sasi
transporte trupele oriunde
gaseste cai
util; si, n sfrsit, sa mpiedice orice
nava de aprovizionare sa ajunga
n porturile inamice.
VIII. n acelasi timp n care recurge la
flota, Anglia recurge si la o alta arma
favorita: subventiile acordate unor
coalitii continentale. Metoda pare
penibila si
Bonaparte a vorbit cu dispret de "aurul
lui Pitt". Dar Anglia nu avea dect zece
milioane de locuitori, pe cnd Franta
avea douazeci si sapte de milioane. Mai
putin bogata n oameni, avea nevoie de
marinari chiar mai mult dect de
soldati;
era destul de firesc ca pentru razboiul
pe continent sa ncerce a gasi
mercenari.
Ea ajuta statele coalizate n doua feluri:
prin daruri directe si mprumuturi
1426

autorizate. n realitate, cele doua

metode erau identice, caci niciodata
nau
fost
achitate nici dobnzile, nici capitalul
datoriilor de razboi. n total, subventiile
acordate de Pitt Europei sau
urcat din 1792 pna n 1805 la zece
milioane de
lire. Datoria publica a Angliei a crescut
din 1793 pna n 1802 cu trei sute
treizeci si patru de milioane, din care
vistieria nu a ncasat dect doua sute
de
milioane, caci obligatiile publice cu
dobnda de 3% nu mai cotau n 1797
dect
47% din valoarea lor. Pitt a triplat toate
impozitele, a facut apel la o contributie
voluntara si, n sfrsit, a fixat un
impozit asupra veniturilor, pe o baza
extrem de
88
1427

1428

larga, al carui cuantum se ridica la

circa 10%. n vederea acestui razboi,
tara a
trebuit din nou sa se ncordeze din
rasputeri si numai imensele sale bogatii
iau
ngaduit sa mentina un efort care a
puso,
n unele momente, fata n fata cu
ntregul continent.
IX. nceputul razboiului a fost nefericit
pentru Anglia. Revolutia crease un
nou si puternic tip de armata.
"Sistemul francez de recrutare aduna
specimenele
mijlocii din toate clasele, pe cnd
armata noastra era compusa din
drojdia
societatii", a spus mai trziu
Wellington. Pe mare, spaniolii si apoi
olandezii sau

1429

alaturat francezilor; Anglia se vedea

exclusa din Mediterana, ceea ce o priva
de o
mare parte din mijloacele sale de
presiune asupra puterilor continentale.
Attati
de ideile de egalitate predicate n
Europa, marinarii din flota engleza sau
rasculat. Fusesera totdeauna prost
platiti, prost hraniti, prost tratati. n
1797
cteva echipaje iau
alungat pe ofiteri si au arborat drapelul
rosu. Era momentul
n care, dupa patru ani de razboi,
continentul facea pace cu Franta.
Anglia era
izolata, Irlanda n plina revolta, flota
razvratita. Daca aceasta insurectie ar fi
fost
cunoscuta de dusmani, Anglia ar fi fost
pierduta. Pitt, insultat pe strazile
Londrei,
a trebuit sasi
1430

asigure o paza. Dar situatia a fost

restabilita gratie unui amestec,
destul de englezesc, de asprime si
indulgenta. Razvratitii se transformara
n
nvingatori. Batalia de la Capul So
Vicente (1797) ii scapa pe Pitt de flota
spaniola, cea de la Camperdown de
flota olandeza. Va putea el oare sa
recucereasca Mediterana? De cnd
pierduse Minorca, Anglia nu mai avea
nici o
baza n marea aceasta, de unde
importanta pe care o avea pentru ea
portul
Toulon, pe carel
captura, dar care fu reluat de francezi.
Bonaparte, n drum spre
Egipt, cuceri insula Malta, cea mai
buna dintre bazele navale ale acelor
timpuri,
si se crezu asigurat ca va putea reface,
n Orient, imperiul lui Alexandru. Dar
nici
1431

o cucerire dincolo de mari nu poate fi

pastrata de o putere care sia
pierdut
suprematia navala. Flota lui Bonaparte
fiind distrusa de Nelson n rada
portului
Abukir, Anglia a capatat n urma
acestei batalii Malta si Orientul.
Sprijininduse
pe Malta si pe aliatii sai din Neapole,
Nelson a putut exercita o presiune
asupra
Austriei, ale carei posesiuni italiene le
ameninta. O data mai mult stapnirea
Mediteranei avea sai
ngaduie Angliei sa formeze o coalitie
continentala.
X. Daca Anglia era nvingatoare pe
mare, Bonaparte ramnea invincibil
peuscat. nca din 1801 se gndea sa
interzica "perfidului Albion" accesul la
pietele

1432

continentale. Se njgheba o liga de

neutralitate armata ntre puterile
scandinave,
Prusia si Rusia, pentru a protesta
mpotriva dreptului de perchezitie pe
carel
pretindeau englezii. Pentru a dezagrega
aceasta liga, care putea lipsi Marea
Britanie de materii prime
indispensabile flotei sale (cherestea,
pnza, frnghii),
Nelson a atacat flota daneza. Liga
nordului sa
prabusit, proiectul blocadei a
devenit himeric. Primul Consul si
primul ministru si cunosteau acum
limitele
fortelor lor respective. Pacea se
impunea. Ea era ngreuiata de pozitia
critica si
doctrinara a Angliei fata de sistemul
francez. Numai Fox si dadea seama
demaretia lui Bonaparte. n ochii
1433

torylor el nu era dect un bandit

corsican, despre
care circulau cele mai absurde legende.
Grenviile i scria pe un ton insolent lui
Talleyrand ca guvernul maiestatii sale
nu putea avea ncredere n asigurarile
de
pace ale primului consul. Politica putin
rezonabila: daca Bonaparte nu era
sincer
n dorinta sa de pace, singurul mijloc
de a dovedi nesinceritatea sa era
acceptarea
pacii. n 1801, Pitt, neputnd obtine
acordul regelui pentru admiterea
catolicilor
89

1434

irlandezi n parlament, a parasit

puterea. Addington, care ia
urmat ("Pitt e fata
de Addington cum e Londra fata de
Paddington" se cnta pe atunci), a dus
tratative si a semnat pacea de la
Amiens (1802). Era o grava nfrngere
diplomatica a Angliei. Ea pastra cteva
cuceriri mai ndepartate, ca Ceylonul,
dar
Franta ramnea n posesia malului
stng al Rinului si a Belgiei, situatie pe
care
Anglia o suporta cu att mai putin cu
ct Bonaparte ncepu sa caute imediat
mijloacele de a transforma portul
Anvers ntro
baza navala si militara. n
Mediterana, Anglia renunta la Minorca
si fagaduia sa restituie Cavalerilor25
Malta, ceea ce ar fi lipsito
din nou de orice baza navala. Ea a
trebuit sa duca
1435

tratative cu orice pret, "caci avea nevoie

de un ragaz, orict de scurt". Dar, pe
cnd n ochii lui Bonaparte pacea de la
Amiens era "o pace finala", n ochii lui
Pitt
ea nu era dect un armistitiu.
Dobndirea de catre Franta a
Louisianei, expeditia
din SanDomingo,
alianta cu Olanda au sfrsit prin ai
supara pe englezi.
XI. De fapt, nimeni na
respectat tratatul de la Amiens. Anglia
a pastrat
Malta; Bonaparte, desi promisese ca va
respecta statu quoul
european, devenit
seful Republicii Italia, anexa Piemontul,
impuse protectoratul sau Elvetiei si
prezida la transformarea Germaniei.
Monitorul a publicat un raport
amenintator
1436

cu privire la o "misiune comerciala" a

colonelului Sbastiani n Orient.
Englezii au
aflat astfel ca primulconsul
nu renunta nici la Egipt, nici la India;
hotarrea lor
de a pastra Malta, n dispretul
tratatelor, a devenit si mai ferma. Dupa
un
ultimatum al lui Addington, n 1803,
ostilitatile fura reluate. De asta data,
Bonaparte, visnd sa loveasca direct n
Anglia, a adunat la Boulogne o armata
de
debarcare de doua sute de mii de
oameni si a echipat o flotila de nave cu
fundul
plat pentru asi
transporta armata dincolo de Canalul
Mnecii. Pentru a reusi iar
fi trebuit ca odinioara ducelui de
Parma si, mai recent, lui Choiseul o
escadra
1437

care sa ocroteasca timp de cel putin

cteva ore transbordarea trupelor. Or,
flotele
franceza si spaniola erau blocate n
porturile Toulon, Rochefort, Brest,
Cadix de
catre Nelson, Cornwallis si Collingwood.
Pna n vara anului 1805 ele ramasera
acolo neputincioase, incapabile sa
asculte de ordinele de concentrare pe
care le
dadea mparatul. (Devenise mparat n
martie 1805 26 .) n octombrie, dupa ce
Napoleon renuntase la proiectele sale
de invadare a Angliei si l forta pe
austriacul Mack sa capituleze la Ulm,
nfrngerea navala francospaniola
de la
Trafalgar, ultima mare batalie a
corabiilor cu pnze, n cursul careia a
pierit
Nelson, a dat Angliei pentru un secol
stapnirea necontestata asupra marilor.
1438

(Flota daneza a fost capturata n 1807,

la Copenhaga, n timp de pace, de catre
englezi, care au nimicit astfel ultimele
forte maritime din Europa.)
XII. Dupa Trafalgar si n tot decursul
secolului al XlXlea,
ideea de a ataca
flota engleza va aparea absurda tuturor
sefilor de stat si chiar si lui Napoleon.
Dar daca suprematia navala a
metropolei este o conditie necesara de
stabilitate a
imperiilor coloniale, aceasta
superioritate nu ajunge pentru a
rezolva problemele
continentale. La Trafalgar, Napoleon sia
pierdut coloniile si orice speranta de a
25 Ordinul cavalerilor ioaniti (sau
ospitalieri) se retrasese pe rnd din fata
turcilor selgiucizi, apoi a
celor otomani, n insula Cipru, apoi
Rhodos (13101522) si, n cele din
urma. pe la 1530, n
1439

insula Malta, de unde si numele de

ordinul Cavalerilor de Malta.
26 Scapare inexplicabila pentru un
autor francez. Napoleon sa
proclamat mparat printrun
senatusconsult
din 18 mai 1804, urmat de un plebiscit
al carui rezultat favorabil a fost anuntat
oficial la 6 noiembrie 1804, urmnd
celebrul act al ncoronarii la 2
decembrie 1804.
90

1440

pune mna pe drumul spre India; el va

ramne totusi stapnul Europei. n
zadar,
Pitt, care revenise la putere, va pune pe
picioare o coalitie dupa alta. A doua zi
dupa Austerlitz a trebuit sasi
recunoasca neputinta. Atunci a spus el,
aratnd o
harta a Europei: "Strngeti harta asta,
nu va mai fi buna timp de zece ani de
azi
nainte!" n 1806 muri de surmenaj si
amaraciune, murmurnd: "O tara mea!
n
ce stare mi las tara!"
XIII. n duelul dintre Pitt si Napoleon,
Pitt nvinsese pe mare, mparatul pe
uscat. Stapn pe Austria si Prusia, aliat
cu Rusia, Napoleon avea sa ncerce
acum

1441

sa atinga n mod indirect puterea

navala si comerciala a Angliei,
interzicnd
vaselor engleze accesul n porturile
continentale. Decretului din Berlin, care
proclama blocada continentala, Anglia
ia
replicat prin Ordinele n Consiliu si a
oprit orice comert maritim care nu
trecea prin propriile sale porturi, chiar
si
comertul Statelor Unite. Masurile
acestea au fost, de o parte si de alta,
pricina
unor mari suferinte. Ele au dus la un
razboi ntre Anglia si Statele Unite
(1812).
Europa nu se putea lipsi de produsele
englezesti si coloniale, contrabanda se
desfasura pe scara universala si
profiturile erau att de mari nct cele
mai asprepedepse nau
putut so
1442

stavileasca. mparatul nsusi a trebuit

sa importe prin
frauda mantale militare destinate Marii
Armate. Industriile continentale, ca de
pilda cea de bumbac, care aveau nevoie
de materii prime aduse din alte tari sau
vazut ruinate n folosul concurentei
engleze. n schimb Anglia suferea de o
criza
industriala si comerciala. Europa,
lipsita de produse cu care se obisnuise
(tutun,
zahar), ncearca sa le cultive ea nsasi.
Zaharul din sfecla a nlocuit pe cel din
plantatiile Antilelor, aducnd imense
pagube coloniilor britanice. n
18101811
Anglia a fost bntuita de un somaj de
proportii grave si au avut loc rascoale
care
amenintau sa ia proportii. Daca tarul
nar
fi rupt n 1811 sistemul continental,
poate ca Angliei iar
1443

fi ajuns cutitul la os.

XIV. Dar blocada continentala a adus
dupa ea caderea lui Napoleon, pentru
ca la
constrns pe mparat, care voia pace, sa
continue razboiul. ncercnd sa
atraga Spania la realizarea planurilor
sale, a gasit o tara de luptatori de
guerila"n care o mare armata murea de
foame, si o mica armata se lasa batuta".
n
Portugalia, tara utila Angliei ca punct
de debarcare n Europa, sosira trupe
engleze sub comanda lui Wellesley
(dupa 1805 lord Wellington)27, silindui
pe
francezi sa se concentreze, ceea ce,
ntro
asemenea tara, trebuia sa duca la
pieirea oricarui cuceritor. De fiecare
data cnd Soult si Suchet 28 se vedeau
obligati, pentru a rezista lui Wellington,
sa paraseasca o provincie spaniola,
1444

aceasta se rascula. Maresalii

mparatului au reusit sal
mpinga pe Wellington
dincolo de linia de aparare de la Torres
Vedras. Dar el a stiut sa foloseasca
mprejurarile si, printro
remarcabila utilizare a armelor de foc,
prin crearea unui
vast cmp de tragere, rezista victorios
pe acea linie. Tactica lui Wellington
consta
ntro
defensiva activa. Grosul trupelor ocupa
o pozitie acoperita; numai
tragatorii, n avanposturi, stateau n
asteptarea coloanelor inamice. Sir John
Moore instruise pe cmpul de la
Shorncliffe unele regimente engleze n
tactica
luptelor "de linie"; aceste trupe au
nvins la Dusaco, la Salamanca si mai
trziu laWaterloo. n 1814 Spania era
pierduta pentru Napoleon. n acelasi
timp fusese
1445

27 Inexact: titlul de lord Wellington i sa

conferit n 1809.
28 Generali ai lui Napoleon.
91

1446

nevoit sa atace Rusia, care refuza si ea

sa mentina blocada. Si au pierit acolo
cei
mai buni soldati ai sai. Cu ajutorul
subventiilor engleze, Rusia, Prusia si
Austria,
dupa batalia de la Leipzig (octombrie
1813), l respinsera pna n Franta,
unde
mparatul, n pofida uimitoarelor
succese ale campaniei de pe solul
francez, sa
vazut pna la sfrsit constrns sa
abdice (1814). n timp ce aliatii
discutau la
Congresul de la Viena soarta Frantei,
Napoleon, care fusese doar exilat pe
insula
Elba, se ntoarse, i alunga fara lupta pe
Bourboni si porni un mars asupra
Bruxellesului.
Wellington, cu o mica armata
anglogermana,
1447

l nvinse la
Waterloo (1815).
XV. Batalia de la Waterloo reprezenta
nfrngerea revolutiei narmate. Desi
Napoleon se casatorise cu o arhiducesa,
nu fusese niciodata considerat de
"bunii
sai frati, mparatii si regii", dect un
periculos aventurier. Scopul suveranilor
Rusiei, Austriei si Prusiei la Congresul
de la Viena a fost sa nconjoare cu o
bariera de statetampon
natiunea care le produsese attea
temeri. Ei fondara un
regat al Tarilor de Jos (OlandaBelgia),
care dura pna n 1830; ncredintara
Prusiei paza malului stng al Rinului;
paza frontierei Alpilor reveni regatului
Piemontului si al Sardiniei, iar a Italiei
de nord Austriei. Talleyrand, care se
straduia sa limiteze sacrificiile Frantei,
a gasit un sprijin destul de neasteptat
n
1448

persoana plenipotentiarului englez:

Castlereagh. Anglia, o data mai mult,
pentru
a mentine echilibrul puterii, lua parte
nvinsului, dupa victoria unei coalitii pe
care ea o animase. Ea nu voia ca
Franta sa fie prea slaba, nici Rusia prea
puternica; ea nu era, ca puterile
centrale, ntro
panica provocata de spiritul de
conservare; obtinuse ce voia: Malta,
Capul Bunei Sperante, Ceylonul si, mai
ales,
l doborse pe omul care ia
rezistat si care a ncercat sa obtina
hegemonia
asupra Europei; era satisfacuta. Totusi,
nu la
tratat cu generozitate pe Napoleon,
care, dupa a doua abdicare, venise "sa
se aseze la vatra celui mai nobil dintre
inamicii sai", si la
lasat pna la moarte pe insula Sfnta
Elena, ntro
1449

stare de
saracie demna de mila. Aceasta
comportare lipsita de noblete a provocat
protestele a numerosi englezi, printre
care si Byron.
XVI. Liberat de temerile sale, guvernul
englez sar
fi dezinteresat bucuros de
continent. Dar na
putut. Se formase o asociatie a
natiunilor victorioase pentru
mentinerea pacii de la Viena si a
principiului legitimitatii. Anglia se vazu
silita,
mpotriva dorintei sale, sa faca parte
din aceasta Sfnta Alianta. Dar nu
dupamulta vreme intra n conflict cu
partenerii sai. n ce priveste opera
Congresului
de la Viena, desi a durat mai mult dect
obisnuiesc sa dureze asemenea edificii
diplomatice, era destinata sa se
destrame n cursul secolului al XlXlea.
1450

Negociatorii de la Viena au tinut seama

de doua idei care le pareau esentiale:
legitimitatea si echilibrul european.
Neglijasera sentimentele nationale, a
caror
forta crescnda avea, dupa patruzeci de
ani, sa arunce n aer ntreg esafodajul
cladit de ei.
92

1451

VIII
REVOLUTIA AGRICOLA SI
INDUSTRIALA

I. n secolul al XlVlea,
ciuma neagra, reducnd n mod brusc
populatia
Angliei cu o treime, favorizase, se pare,
emanciparea taranilor si divizarea
exploatarilor agricole; n a doua
jumatate a secolului al XVIIIlea,
o subita
crestere a populatiei a adus cu sine,
dimpotriva, o recrudescenta a
proprietatilor
"mprejmuite". Prin 1700 numarul
locuitorilor Angliei fusese evaluat la
cinci
milioane si jumatate; pna n 1750
aceasta cifra a crescut foarte ncet,
apoi,

1452

deodata, numai n timpul domniei lui

George al IIIlea,
sa
dublat, atingnd n
1821 cifra de paisprezece milioane.
Cauzele maririi populatiei au fost
multiple.
Dezvoltarea rapida a industriei,
asigurnd si folosirea copiilor (si, din
nefericire,
chiar si a celor mai mici dintre ei), a
ncurajat familiile sarace sa se
nmulteasca,
iar mutarea lucratorilor de la tara la
oras ia
nghesuit n case prea mici,
suprapopulate,
n care sentimentele traditionale de
pudoare si retinere au slabit. n
timp ce se marea numarul nasterilor,
progresele medicinii micsorau pe cel al
deceselor. Se terminase cu ntinsele
epidemii care secerau dintro
lovitura o
1453

treime din locuitorii Londrei; copiii si

mamele erau mai bine ngrijiti n
momentul
nasterii; n cea mai mare parte a
oraselor sau
deschis spitale. Pentru o populatie
mai mare era nevoie si de mai multa
hrana. De unde necesitatea extinderii
suprafetelor cultivate si a veniturilor
sigure pentru proprietarii de pamnt.
II. De prosperitatea agriculturii aveau
sa profite numai marii landlorzi. Orice
guvernare favorizeaza anumite interese
economice. Dinastia Tudor i sustinuse
pe
negustori. Carol al IIlea
asigurase preponderenta gentilomilor
de la tara, carora
le datora ntoarcerea sa. Parlamentele
din secolul al XVIIIlea
au fost alcatuite din
mari seniori si squirei,
si legile pe care leau
votat nu prea erau favorabile populatiei
1454

satesti. Arendasii cu contracte de lunga

durata se vazura nlocuiti cu mici
arendasi, la care se putea renunta
oricnd, dndulise
un preaviz de sase luni.
Toate redeventele funciare fura
majorate. Pentru a deveni magistrat,
pentru a
capata un grad n militia comitatului,
pentru a obtine dreptul de a vna,
trebuia
sa fii mai bogat dect nainte. Vechilor
institutii populare ale parohiei li
sesubstituira institutii ale comitatului,
cu caracter aristocratic. n timpul
revolutiei
franceze, judecatorii de pace devenira
mai severi. n sfrsit, marii proprietari
fura
ispititi sa se serveasca de puterea lor
politica si administrativa pentru asi
rotunji
domeniile si au reusit cu att mai usor
cu ct interesele lor personale pareau a
1455

coincide cu interesul national.

III. Cmpurile comune, nca foarte
numeroase n 1750, constituiau
ntradevar
o metoda de exploatare foarte primitiva.
Un agricultor neglijent care
nu distrugea buruienile facea inutila
munca celorlalti. Taranul si petrecea
toata
vremea alergnd de la o parcela la alta.
Folosirea ngrasamintelor si a marnei
era
ngreuiata de faptul ca detinatorii
parcelelor nu aveau bani ca sa cumpere
aceste
produse noi. Totusi, n Olanda, n
Franta se nastea o agricultura
stiintifica, pe
care oameni ca Jethro Tull si lordul
Townshend o raspndeau n Anglia.
Lordul
Townshend, parasind viata politica,
deveni un savant n agricultura. n loc
sa
1456

lase, la fiecare al treilea an, ogoarele n

prloaga, a alternat radacinile pivotante
(nap, sfecla) cu cereale si fnete
artificiale (sparceta, trifoi), pregatindusi
astfel
93

1457

rezerve pentru hrana animalelor n

timpul iernii. Taranii dadeau din umeri:
"Un
gentilom si poate ngadui sa semene
trifoi! Dar noi cu ceo
sa platim arenda?"
Taranii, nsa, se nselau si metoda cea
mai productiva avea sa biruie. Coke din
Norfolk, agricultor ilustru al carui
domeniu model atragea calatori din
ntreaga
Europa, reusea printro
prudenta folosire a ngrasamintelor sa
cultive gru pe
terenuri pna atunci sterile. Bakewell
ameliora rasele de vite, capre, oi.
Prevaznd
ca nevoia de carne avea sa creasca o
data cu marirea populatiei, cauta sa
produca n locul animalelor cu
picioare lungi, care fusesera folositoare
pe

1458

vremea cnd Anglia nu era dect

mlastini, hrtoape si spini rase bogate
n
carne. ntro
epoca avida de stiinta si de lucruri noi,
experientele acestea
amuzau. Cultivarea pamntului si
cresterea animalelor a fost la moda dea
lungul ntregului secol al XVIIIlea.
mbogatitii si plasau banii n terenuri.
Medici,
pastori, oameni ai legii, cum aveau
oarecare ragaz, se faceau fermieri.
"Tribul
fermierilor spune Young29 e format
acum din toate clasele, de la duce pna
la
ucenic".
IV. La nceputul secolului al XVIIIlea,
pamnturile comune, pamnturile n
paragina, baraganele acopereau nca
imense suprafete. Sub domnia lui
George al
1459

IIIlea,
marii proprietari se straduira sai
convinga pe "detinatorii" pamnturilor
lor sasi
mprejmuiasca
cmpurile. Ei nsisi dobndira n cursul
operatiei nu
numai pamnturi arate, ci si o parte
din "commons". Aceasta se facu prin
acte"particulare" ale parlamentului. n
timpul domniei lui George al IIIlea,
3.354 de
asemenea acte fura trecute prin
parlament si circa patru milioane de
acri
devenira disponibili pentru noile
metode de cultura. Era suficient,
pentru a
obtine ca parlamentul sa voteze un
astfel de act, ca cererea sa fi fost
sustinuta de
trei patrimi din numarul proprietarilor
unei parohii. Dar cele trei patrimi erau
1460

socotite n suprafete, si nu ca numar de

persoane, n asa fel nct, n multe
parohii, squireul
constituie el singur majoritatea. Pentru
mai multa decenta se
mai alaturau ctiva mari proprietari, se
depunea o cerere n parlament, si
taranii
aflau ca pamnturile lor comunale
fusesera suprimate fara sa fi fost macar
ntrebati. mprejmuirile (enclosures)
ngaduira alcatuirea unor mari ferme
prin
gruparea pamnturilor, adoptarea de
metode stiintifice si o productie infinit
mai
mare. Anglia deveni unul din grnarele
Europei. Dar taranii saraci suferira
amarnic din cauza acestei spolieri.
Disparitia pamnturilor comune i
lipsea de
coltul de pasune, care le ngaduise sa
tina o vaca, si de coltul de padure, n
care
1461

porcii lor gaseau ghinda si de unde

luau lemne pentru bucatarie si ncalzit.
Ei si
pierdura curajul, ncetara sa mai
munceasca cu tragere de inima, se
lasara n
voia trndaviei, a betiei sau migrara
spre orasele din nord, unde noile
industrii
cautau mna de lucru. Atunci fu
abrogata excelenta lege a Elisabetei care
interzicea sa se construiasca vreo
casuta la tara fara sa i se lase cel putin
patru
acri de gradina. Aceasta abrogare a
ngaduit dezvoltarea slumsurilor,
acele
cartiere de cocioabe care aveau sa
dezonoreze pna n secolul al XXlea
marile
orase engleze.
V. n alte vremuri yeomanul
sar
fi opus si sar
1462

fi agatat de pamntul lui.

Dar, n afara de orase, l atrageau si
coloniile. ntre 1740 si 1763 Anglia
obtinuse
cea mai mare parte din teritoriul
colonial francez. Canada, putin
populata, si
coloniile americane, foarte prospere,
ofereau un azil fermierilor curajosi. Cei
29 Arthur Young (17411820)
renumit agronom englez.
94

1463

ramasi intrara n slujba landlorzilor.

Cobbett 30 a observat ca n 1821, pe tot
ntinsul Angliei, se mai gasea numai
cte o singura ferma acolo unde
naintefusesera trei. n 1826 el noteaza
ca, ntrun
sat oarecare, din paisprezece ferme
nu mai ramasese dect una. Cuvntul
yeoman tinde sa dispara. "n secolul al
XVlea,
cuvntul acesta desemnase si pe
proprietarul independent si pe
fermierul
care ia cu arenda pamntul; n secolul
al XVIIIlea,
dimpotriva, cuvntul fermieri
desemneaza si pe unii si pe altii,
ntreaga clasa fiind caracterizata prin
dependenta sa fata de gentry".
Dependenta care mai trziu devine
imitatie. Marele
fermier din 1820 nu mai este primul
dintre muncitorii sai, ci un bogatas care
1464

vrea sa duca traiul unui gentleman si

sa se duca la vnatoare cu gonaci.
"Cnd
fermierii devin gentlemeni, muncitorii
lor devin sclavi", scrie Cobbett. n
timpul
razboaielor napoleoniene, preturile
ridicate ale produselor agricole mai
ngaduiau
micilor fermieri caresi
putusera salva independenta sa
traiasca. Waterloo lea
dat lovitura de gratie si a dus la
disparitia aproape completa a clasei
mijlocii
rurale, care constituise atta vreme
forta militara si morala a Angliei.
VI. Ct despre muncitorul agricol, la
nceputul secolului al XlXlea
traia n
mizerie. Salariile crescusera mai ncet
dect preturile. Odinioara fiecare sat si
1465

aproape fiecare casa putea trai n

circuit nchis. O data cu dezvoltarea
marii
industrii, mestesugarii satelor
disparura. Curnd se vor vedea fermieri
care vor
refuza nu numai sa dea, dar sa si
vnda gru salariatilor lor agricoli.
Divortul
dintre productie si producatori va crea
o economie abstracta, cu totul
necunoscuta n evul mediu si care va
favoriza aparitia celei mai ngrozitoare
saracii.
Cei mai buni magistrati au ncercat sa
remedieze aceasta situatie, aplicnd
cu mai multa generozitate legea
saracilor, dar bunele lor intentii au avut
urmari
nfricosatoare. n 1794, un grup de
judecatori de pace ntruniti la
Speenhamland

1466

au decis sa fixeze o suma care sa fie

considerata ca un minimum necesar
pentru
traiul unei familii. Aceasta suma
trebuia sa fie echivalentul a douazeci si
sase de
livre de pine pe saptamna pentru
fiecare barbat adult, plus cte
treisprezece
livre pentru femeie si pentru fiecare
copil. Daca salariul capului de familie
nu
atingea acest minimum, trebuia sa fie
completat printro
alocatie furnizata de
fiecare parohie sub forma unui impozit
pentru saraci (rates). Consecintele
imediate ale acestor masuri au fost
vrednice de plns: proprietarii si
arendasii au
gasit muncitori gata sa le lucreze
pentru niste salarii infime, stiind ca
salariile
1467

erau completate de comuna; micii

fermieri, care nu lucrau dect cu
membrii
familiei, au fost ruinati de concurenta
acestor lucratori nevoiasi, pe care
trebuiau
sai
ntretina chiar ei, n calitatea lor de
contribuabili. Sistemul Speenhamland
a
avut ca urmare transformarea
populatiei rurale a tarii "vesela Anglie"
de
odinioara ntro
masa de nenorociti hraniti (dar prost
hraniti) din mila publica.
VII. O data cu marea agricultura sa
dezvoltat si marea industrie. Revolutia
industriala na
fost, ca o revolutie politica, un sir de
evenimente care se
concentreaza ntrun
timp destul de scurt, ci o transformare
mai nti lenta,
1468

apoi, ntre 1760 si 1815, mai rapida a

economiei. Disparitia sistemului
ghildelor
a nceput cu dezvoltarea capitalismului,
adica exploatarea de catre un
antreprenor
a muncii colective. Aceasta tendinta
spre ntreprinderea mare a fost
accelerata n secolul al XVIIIlea
prin cresterea numarului de
consumatori n
Anglia, prin deschiderea de piete noi
(ndeosebi a pietelor coloniilor
americane) si
30 William Cobbett (17621835)
publicist si om politic radical.
95

1469

prin inventiile mecanice. n industria

textila, suveica zburatoare, inventata n
1733, mari productia de tesaturi si
nevoia de fire. Pna atunci lna fusese
toarsa
la domiciliu de nevasta si fiicele
tesatorului. (De aceea, n engleza, fata
batrna se
numeste spinster, torcatoare.) Pentru a
satisface nevoile mai mari ale
tesatorilor,
Hargreaves, Arkwright, Crompton
reusira sa puna n miscare concomitent
zece
fusuri si apoi o suta, pe care le
supraveghea un singur muncitor, avnd
cteva
ajutoare pentru legarea firelor. Si astfel,
filatura realiza o productivitate mult
mai
mare dect tesatoria. Inventarea
razboaielor mecanice de tesut
raspundea tocmai
1470

acestei noi necesitati. Apoi masina cu

aburi a nlocuit forta oamenilor sau a
rurilor si minele de carbuni au devenit
principala bogatie a tarii. Franta, care
n
aceasta lupta pentru cucerirea pietelor
putea sa fie o rivala fericita a Angliei, sa
vazut trasa napoi n momentul cel mai
critic: a) de vamile sale interne; b) de
lipsa
de carbune (n 1845 Franta nu
producea dect cinci milioane de tone,
fata de
treizeci si cinci de milioane produse n
Anglia); c) apoi de razboaiele
napoleoniene
si de blocada care a lipsito
de bumbac. Noua industrie de bumbac
a devenit oindustrie pur englezeasca. n
1784 Anglia consuma patru milioane de
livre debumbac; n 1833, trei sute de
milioane. nlocuirea, n metalurgie, a
carbunelui de
1471

lemn cu huila a avut drept consecinta

mutarea marilor uzine din sud, patria
padurilor, n nord, patria minelor.
VIII. Marea agricultura si marea
industrie impuneau ameliorarea
mijloacelorde transport. n secolul al
XVIIIlea,
ntro
buna parte a tarii nu se putea circula
nca dect calare. Starea proasta a
drumurilor se datora faptului ca fiecare
parohie ramasese, ca n evul mediu,
raspunzatoare pentru caile sale de
acces.
Autonomia locala, utila altadata, priva
Anglia de o retea de drumuri, retea cu
care
Franta, de pilda, era nzestrata,
deoarece fusese conceputa si realizata
de oadministratie centrala. ncepnd
din 1760, sistemul drumurilor cu taxe
de
1472

trecere (turnpike roads) concesionate

unor trusturi 31 care, pentru asi
recupera
cheltuielile, aveau dreptul (cum se face
astazi la intrarea pe anumite autostrazi)
sai
supuna la plata pe calatori a dat totusi
destul de bune rezultate. Dar abia
din 1815 arta de a construi drumuri a
facut reale progrese. MacAdam, inginer
scotian, a avut ideea sa acopere
drumurile cu un nvelis protector
impermeabil.
Viteza diligentelor si a postalioanelor
(coaches), multumita lui, a trecut de la
patru mile pe ora la sapte, apoi la zece.
Vitezele acestea oboseau caii, care erau
foarte mult folositi atunci. Hanuri
placute, cu firme pictate, se ridicara
dea
lungul drumurilor. n 1831, anul
apogeului postalioanelor, erau folositi o
suta
1473

cincizeci de mii de cai pe trasee ce

nsumau trei mii de mile. (De atunci,
nsa, au
nceput sa se dezvolte caile ferate, si
postalioanele au intrat pe panta
declinului.)
De asemenea, la sfrsitul secolului al
XVIIIlea
nordul tarii si comitatele centrale
au fost mpnzite de canale destinate
transportului carbunelui. Tot atunci
sau
dezvoltat si institutiile auxiliare ale
comertului: bancile si societatile de
asigurare.
n cafeneaua (coffee house) lui Edward
Lloyd, ctiva insi si luasera obiceiul,
ncepnd de prin 1689, sa se adune si
sa ofere armatorilor asigurari contra
riscurilor pe mare. Institutia aceasta
avea sa devina cea mai mare societate
de

1474

asigurari din lume, dar, n virtutea

obisnuitului conservatorism englezesc,
a
continuat pna nu demult sa poarte
denumirea de Lloyd's Coffee House.
31 Termen modernizat, aplicat de autor
unor asociatii care, chiar daca de mari
proportii, nu se
apropie de rolul si dimensiunile
"trusturilor" n acceptiunea reala,
contemporana, a cuvntului.
96

1475

IX. Revolutia industriala pregatea si

facea necesara o revolutie politica.
Satele dispareau; orasele se mareau.
Liverpool, care de la cei 4 000 de
locuitori
din 1685 ajunsese la 40 000 n 1760,
avea sa atinga cifra de 517 000 n 1891
si
803 000 n 1936; Manchester, de la 6
000 n 1685, a ajuns la 40 000 n 1760,
la
93 000 n 1801, la 505 000 n 1891 si
la 800 000 n 1936. Harta politica a
tarii
nu mai coincidea cu harta sa
demografica. Nordul, odinioara putin
populat,
iacobit si catolic, era ntesat acum de
mineri si tesatori radicali. Dezvoltarea
marii
industrii a dat nastere la doua clase
noi: a manufacturierilor bogati, a caror

1476

avere, proportionala cu extinderea

noilor piete, devenise egala cu aceea a
marilor
seniori rurali si care aveau sa revendice
partea lor de influenta; si aceea a
muncitorilor
din orase, cu totul deosebiti de fostii
mestesugari de la tara, mai
accesibili agitatorilor, deoarece erau
grupati mai multi la un loc, si care,
constienti de forta lor, erau gata sa
revendice puterea politica. ntre aceste
"doua
natiuni", economia politica la moda
trasase o frontiera de netrecut.
X. Orice mare schimbare sociala si
gaseste teoreticienii ei, care imagineaza
cauze permanente pentru a explica
efecte trecatoare. Teoreticianul revolutiei
industriale din Anglia a fost Adam
Smith. Inspirnduse
din fiziocratii francezi,

1477

acest profesor din Glasgow a scris

Bogatia natiunilor, carte care a devenit
timp de
mai bine de un secol Biblia
economistilor. El predica acel "laisser
faire", libera
concurenta, ncrederea n miscarile
spontane ale economiei. n ochii lui
Smith si
a discipolilor sai, un Dumnezeu
binefacator a reglat astfel universul
nct liberul
joc al legilor naturale asigura cea mai
mare fericire pentru cel mai mare
numar de
oameni. E posibil ca libertatea sa fie
cauza unor suferinte temporare, dar
echilibrul se va restabili n mod
automat. Aceasta teorie avea sa
linisteasca
scrupulele celor bogati, facnd din
mizerie si somaj remedii firesti si divine.
Ea nu
1478

seamana nici cu doctrina evului mediu,

att de strimt corporatista, nici cu
aceea
a secolului al XVIIlea,
care avea un caracter mercantilist.
Mercantilistii credeau
ca prosperitatea unui stat se masoara
prin balanta pozitiva a comertului sau
exterior. Statul, n sistemul
mercantilist, trebuia sa intervina
nencetat pentru a
favoriza balanta comerciala (acestei
doctrine i datoreaza Anglia pierderea
coloniilor americane). n secolul al
XlXlea
mercantilismul este discreditat;
triumfa liberalismul economic, deoarece
convine unei perioade de expansiune,
oferind o piata fiecarui producator nou.
El va deveni primejdios ndata ce pietele
bratelor de munca sau acelea ale
productiei vor fi saturate. Atunci libera
concurenta va da nastere unor racile
evidente si se va vedea cum ncepe n
1479

Anglia, ca n tot restul lumii

occidentale, un reflux protectionist,
etatist si
autarhic, care iar
fi mirat peste masura pe Quesnay si
Adam Smith.
IX
REVOLUTIA SENTIMENTALA

I. "Spiritul secolului al XVIIIlea

consta n ordine si unitate; era
desavrsit;
era simplu. Literatura si arta sa
constituie limbajul unei societati de
barbati si
femei care se miscau nauntrul unui
singur sistem de idei, care se ntelegeau
unii
pe altii si care nu erau chinuiti de nici o
problema angoasanta sau
tulburatoare...
97
1480

1481

Clasicii alcatuiau francmasoneria lor".

Sa
vazut la timpul sau ca aceasta
descriere, destul de acceptata n
general, nu dezvaluie dect superficial
ideile si
moravurile. Nu pare verosimil ca
spiritele umane sa nu fi fost tulburate
de nici o
problema angoasanta. Desi Gibbon si
Johnson sunt adevarate spirite ale
secolului al XVIIIlea,
pasiunile lor profunde sunt foarte
violente; este adevarat ca
ei se straduie sa justifice aceste pasiuni
prin explicatii rationale si sa dea ideilor
lor o forma clasica. Dar echilibrul
intelectual pe care cei mai ntelepti
dintre
aristocrati si burghezi l cautau atunci,
ntocmai ca scriitorii, nu putea
satisface

1482

clasele, mult mai numeroase, carora

revolutia agricola si industriala le
distrusese
echilibrul economic si care aveau nevoie
de o credinta religioasa sau politica
pentru a se sustrage insuportabilei
realitati.
II. Biserica anglicana era ea nsasi prea
rationalista pentru a satisface
sufletele nfocate si suferinde. Teologii
anglicani ai secolului al XVIIIlea
se
straduiau nainte de toate sa
demonstreze ca nu exista nici un motiv
de conflict
ntre religie si ratiune. Providenta a vrut
ca morala lui Hristos sa fie si calea cea
mai sigura de mntuire lumeasca.
William Paley (17431803), att de
iubit de
parintele lui Shelley si de attea spirite
avide de certitudini linistitoare si
simple,
1483

este tipul acelor filozofi optimisti care

demonstreaza existenta lui Dumnezeu
asa
cum ar demonstra orice teorema de
geometrie. Biserica anglicana devenise
atunci
o biserica "de clasa". Episcopii
apartineau aproape toti familiilor
aristocratice,
whig sau tory, dupa partidul care se
afla la putere. Clerul subaltern era ales
cnd
de rege, cnd de squireul
local. Din unsprezece mii de parohii,
cinci mii sapte
sute erau la dispozitia "patronilor".
Fireste ca acestia propuneau oameni
din
mediul lor social si adesea din familia
lor: fii, nepoti, veri. Pastorii anglicani
nu
aveau nevoie sa treaca printrun
seminar spre a fi hirotonisiti. Cea mai
umila
1484

diploma din Oxford sau Cambridge

ajungea. Cultura lor, daca aveau
vreuna, era
mai mult clasica dect crestina. Erau
gentlemeni, cu gusturile si defectele
ca, de
altfel, si cu virtutile clasei lor. Nimeni
nu era surprins daca ntlnea un
pastor
vnator pasionat. Deseori era judecator
de pace si se afla pe banca magistratilor
alaturi de unchiul si verii sai. Astfel
armatura religioasa a tarii sublinia si
dublaarmatura politica. n una ca si n
cealalta, clasa mosierilor forma
principalul
element. Biserica Angliei se gasea astfel
asociata cu puterea locala a claselor
stapnitoare, dar pierdea orice contact
cu clasele populare. Multi rectori 32
bogati
nu se aflau la resedinta lor: erau
"pluralist!", adica titulari ai mai multor
venituri
1485

ecleziastice si nlocuiti pretutindeni de

vicari saraci. n 1812, din unsprezece
mii
de titulari, sase mii nu erau rezidenti.
Chiar si vicarul se straduia sa duca un
trai
de gentlemen si sa intre n gratiile
squireului,
ca sal
aleaga ntro
zi titular.
III. Daca religia "blnda si rationala" a
anglicanilor din secolul al XVIIIlea
convenea de minune partii celei mai
fericite a natiunii, ea nu aducea nici o
hrana
spirituala muncitorilor si taranilor,
nacriti si framntati de saracia lor.
Revolutia
agricola si revolutia industriala creau
un sentiment de nedreptate si de
nesiguranta. Unor suflete ranite si
nefericite, argumentele rationale cu
privire la
1486

existenta unui Dumnezeu abstract nu

le puteau ajunge. Sectele disidente si
nonconformiste,
mai egalitare, cucerisera odinioara
masele. Dar, la nceputul
secolului al XVIIIlea,
cele trei vechi denumiri (presbiterieni,
independenti,
papisti) nu mai spuneau prea mult.
Prigoana atta credinta; toleranta o
adoarme.
32 Titulari ai unor functii ecleziastice.
98

1487

Desi mai existau legi mpotriva

disidentilor, ele nu mai erau aplicate.
"Conformism ocazional" era tot ce li se
cerea pentru a le ngadui sa faca parte
din
corporatii si municipalitati. Dogma
calvinista a predestinatiei, religie
nspaimntatoare carei
marcase att de profund pe scotieni, se
atenuase n tara
aceasta a compromisurilor. Mai existau,
fara ndoiala, calvinisti convinsi n
Anglia, dar acestia, fiind siguri ca ei
erau "alesii", nu faceau nici un fel de
prozelitism.
IV. "Posibilul este aproape de necesar".
Deoarece existau numeroase suflete
n rndurile claselor mijlocii si sarace
care aveau nevoie de o religie mai
nflacarata si deoarece disidentii si
anglicanii se dovedisera la fel de
neputinciosi
1488

ca sa satisfaca aceasta nevoie, trebuia

sa se gaseasca un om care sa dea
maselor
populare o astfel de religie. Acest om a
fost John Wesley. La nceputul vietii
sale
fusese, la Oxford, un anglican tolerant,
care considera credinta un
consimtamnt
rational. Dar aceasta doctrina nul
satisfacea pe deplin. "Ratiunea
nceteaza oare
vreodata sa rationeze? se ntreba el.
Cum poti fi sigur ca ai gasit n sfrsit
adevarul si mntuirea? Oare nam
putea simti harul? Pentru al
dobndi, nu
trebuie sal
cautam cu mai multa ardoare?" n 1726
Oxfordul a vazut cu surprindere
ctiva tineri nfiintnd un Holy Club
(Club al sfinteniei), ai carui membri

1489

posteau, se rugau, i vizitau pe saraci,

predicau n plina strada si si
marturiseau
unul altuia pacatele. Lumea sia
batut joc de Wesley si de prietenii sai,
care au
fost botezati "metodisti". Porecla aceasta
avea sa devina denumirea unei biserici
care numara astazi milioane de
credinciosi. n zadar parintele lui
Wesley, rector
anglican, la
rugat pe fiul sau sa renunte la
nebuniile lui si sa fie urmasul sau la
parohie, John Wesley se simtea chemat
pentru o misiune mai nalta: aceea de a
converti la crestinism o lume cuprinsa
de moleseala.
V. Timp de ctiva ani a avut o viata
agitata. Mai nti a plecat cu fratele sau
n coloniile americane. Ascultndui
povestirile despre nenorocirile prin care
a
1490

trecut, se poate ghici ca a fost un

temperament violent si senzual.
Ardoarea pe
care John Wesley o punea n
convertirea unor femei tinere si dragute
tinea de cel
mai sincer zel religios, dar si de dorinti
fizice, de care, poate, nici el nusi
dadea
seama. Crestinilor din colonii nu le
placea aceasta religie agresiva, predicile
acestea personale si aprige. Respins de
ei, Wesley trebui sa se ntoarca n
Anglia.
nca nusi
gasise calea. "Am fost n America ca sai
convertesc pe indieni, dar
cine ma va converti pe mine?" Pe vas
intra pentru prima oara n contact cu
membrii unei secte germane, "fratii
moravi"33, si crezu ca a gasit la ei ceea
ce
cauta. A plecat n Germania sa viziteze
comunitatile morave, dar a socotit
1491

credinta lor prea senina. Sufletul lui

Wesley avea nevoie de ceva mai nfocat.
ntro
zi (24 mai 1738), ntrun
fel de revelatie, ntrevazu adevarata
credinta, care
este o legatura vie, si nu o operatie a
ratiunii. Atunci sia
dat seama ca adevarata
sa misiune era de ai
aduce pe oameni n starea de transa si
de comuniune totala
cu Dumnezeu. El a ncercat mai nti
sa predice n biserica, dar violenta sa
nu le
placu episcopilor, carel
alungara de la amvoanele consacrate.
Unul dintre
prietenii sai, Whitefield, la
adus la Bristol si acolo, pentru prima
oara, a predicat
n aer liber, n fata unui auditoriu
popular si a avut un extraordinar
succes.
1492

33 Secta religioasa formata n Boemia

pe la mijlocul secolului al XVlea,
continund traditiile
husitismului radical (curentul taborit),
dar ntrun
spirit accentuat mistic si pacifist.
99

1493

VI. Atunci a nceput pentru el o viata de

adevarat predicator. Cei doi prieteni,
Wesley si Whitefield, vorbeau oamenilor
pe cmp, n hambare, n mahalalele
muncitoresti. John Wesley singur a
tinut patruzeci de mii de predici si a
parcurs
doua sute cincizeci de mii de mile. La
nceput a fost uneori prost primit de
multimea ostila; dar foarte curnd sa
raspndit zvonul despre uimitoarele
convertiri
pe care le facea. Influenta sa fizica era
surprinzatoare. Barbati si femei
tremurau, lesinau, apoi se trezeau
patrunsi de sfntul duh. Ct despre
Wesley,
calatorind pe orice vreme, dormind pe
apucate, ducnd o viata care pe oricine
altul lar
fi ucis, si putea, n sfrsit, stapni un
temperament mai mult dect

1494

omenesc. Cum si concepea el

misiunea? Ar fi vrut sa ramna n
cadrul bisericii
anglicane si sai
injecteze mai multa vigoare. Se credea
un anglican perfect, dar
caresi
ndeplinea datoria ceva mai bine dect
ceilalti. Dar episcopii rezonabili si
aristocrati din 1750 nu puteau sa vada
dect cu dispret si plictiseala acele
mitinguri n aer liber si acele multimi
nervoase. Nu numai ca iau
nchis lui
Wesley usile bisericilor, dar au refuzat
sasi
asume predicile lui si sai
hirotoniseasca pe predicatorii sai. Abia
spre sfrsitul vietii, Wesley, pierzndusi
speranta sa se mai mpace cu biserica
statornicita, sa
resemnat sa

1495

hirotoniseasca el nsusi pe preoti, si

prin aceasta a fondat, fara voia lui,
secta
disidenta a metodistilor wesleyeni, care
n 1810 numara doua sute treizeci de
mii
de membri.
VII. Influenta metodismului asupra
atitudinii religioase a poporului englez a
fost imensa. Pentru mii de suflete si
pentru cei care aveau cea mai acuta
nevoie,
religia a recapatat viata. Ca si primii
puritani, cei dinti wesleyeni
condamnau
filozofia indulgenta si voluptoasa a
epocii lor. Ei au contribuit la
mentinerea
traditiei duminicii engleze. Pentru a
lupta mpotriva unei concurente
sentimentalecarei
nspaimnta, ei au ntrziat
emanciparea catolicilor. n biserica
anglicana
1496

nsasi, aceasta miscare "evanghelica" a

invadat toata Biserica de jos. Pastorii
anglicani evanghelici, ca si predicatorii
lui Wesley, au pornit n popor. Sectele
disidente, nfricosate de progresele
wesleyenilor, au renuntat la pioasa lor
anarhie
si sau
grupat n biserici. Toate religiile au
devenit mai emotionale. Deoarece
crestinismul
absorbea prin aceasta "trezire" fortele
vii ale celor sarmani, acestia au
fost mai putin ispititi dect plebea de pe
continent de doctrinele revolutionare.
Saracia si inegalitatea au fost privite n
Anglia, cel putin o vreme, ca niste plagi
trimise de Dumnezeu, care aduceau n
schimb fericirea interioara si
mntuirea.
La sfrsitul secolului al XVIIIlea,
aristocratia si marea burghezie engleza
au
1497

putut fi cinice, imorale si adesea atee;

clasele populare respectau Biblia.
VIII. Revolutia sentimentala na
fost numai religioasa. n Anglia, ca si n
Franta, secolul al XVIIIlea
a nceput prin cultul unei civilizatii
rafinate, dar
artificiale, apoi a descoperit
complexitatea omului, puterea
sentimentului si a
dorit ntoarcerea la natura. Pe cnd
Fielding a privit oamenii de pe pozitia
unui
mare romancier clasic, Richardson, ca
si Rousseau, a zugravit nelinistile si
pasiunile lor si a descoperit printre cei
dinti farmecul echivoc al unui amestec
de
moralitate si senzualitate. Goldsmith,
apoi Sterne au introdus moda unei
sensibilitati
molcome, linistite, "un tremolo
continuu", un umanitarism nou. Scott
a
1498

permis cititorilor sai evadarea n trecut.

Dupa poezia mondena a urmat o poezie
100

1499

intima si mistica; Cowper, Wordsworth,

Blake, Coleridge au pregatit si au vestit
romantismul. Ei sunt deja romantici,
caci nu au existat frontiere precise ntre
cele doua nfatisari ale secolului, iar
doctorul Johnson era nca tnar n anul
n
care Richardson a publicat Pamela.
Cnd a izbucnit revolutia franceza,
daca ea
ia
surprins pe unii filozofi politici ca
Burke, ia
emotionat nsa pe ctiva dintre
cei mai mari poeti englezi. Shelley a
luat apararea principiilor ei; Byron,
aflnd de
victoria lui Wellington la Waterloo, a
scris: Well, I am damned sorry for it 34.
n
ambele tari tineretul a fost ncercat de
dorinta unei rennoiri. Tineretul francez
a
1500

transformat o societate prin actiunile

sale si Europa prin razboaiele sale.
Aceasta
transformare reala la
scutit de evaziunea literara. Tineretul
englez, dimpotriva,
sa
simtit oprimat ntro
societate al carei cadru devenise mai
rigid de frica iacobinismului.
El a evadat n imaginatie; ba a evadat
chiar dea
binelea, Italia
primindui
pe marii rebeli ai romantismului englez.
G.K. Chesterton a remarcat
ca acest sfrsit al secolului al XVIIIlea,
care n Franta revolutionara a produs
pictura att de clasica a lui Boilly si
David, a fost n Anglia epoca viziunilor
romantice ale lui Blake, ca Keats si
Coleridge lar
fi surprins desigur pe Danton si
1501

ca, daca Comitetul Salvarii Publice nu

lar
fi executat pe Shelley ca aristocrat,
lar
fi nchis ca nebun. Nici o epoca na
ngaduit sa se observe mai bine
caracterul "complimentar" al oricarei
activitati artistice. Una din cele doua
tari a
facut o revolutie politica; cealalta o
revolutie estetica. Scriitorii englezi "l
plng pe
prizonier, dar nu simt nici o dorinta sa
darme Bastilia".
IX. Diferitele revolutii din secolul al
XVIIIlea
industriala, politica,
sentimentala si gasesc oglindirea n
limbaj. ntre 1700 si 1750 au aparut,
ne
relateaza Logan Pearsell Smith,
cuvintele: bankruptcy (bancruta)
banking, bulls
1502

and bears (speculant de bursa asupra

actiunilor n urcare si speculant de
bursa
asupra actiunilor n scadere); dupa
1750, consols (consolidate), finance,
bonus,
capitalist. Cuvntul minister dateaza de
pe vremea reginei Ana, budget de pe
timpul lui George al IIlea.
Revolutiei franceze, Anglia i datoreaza
cuvintele:
aristocrat, democrat, royalism,
terrorism, consription, guillotine.
Sezonul londonez,
club, magazin, presa sunt cuvinte din
secolul al XVIIIlea.
Interesting
(interesant)
apare pentru prima oara n ntelesul lui
actual n Calatoria sentimentala a lui
Sterne (1768) si aproape n acelasi timp
se naste cuvntul boring (plicticos).

1503

Vocabularul arata ca omul a devenit

atunci mai constient de propriile sale
emotii,
si aceasta observatie se aplica
cuvntului sentimental nsusi, care sa
nascut n
Anglia n mijlocul secolului al XVIIIlea.
Wesley, n timpul uneia dintre
peregrinarile lui ca predicator, citise
Calatoria sentimentala si se ntrebase:
"Sentimental? Cei
asta? Nui
pe englezeste. Ar fi putut sa spuna tot
asa de bine:
continental". Caci era greu atunci sa se
prevada ca si cuvntul si atitudinea
("aceasta stare sufleteasca care face din
tristete un lux si din simpatie un scop
mai curnd dect un mijloc") vor deveni
att de profund engleze.
34 Ei bine, sunt al dracului de suparat
pentru asta! (n limba engleza).
101
1504

1505

CONCLUZII

I. Exista numeroase trasaturi

asemanatoare ntre secolul al XVIIIlea
englezsi secolul al XVIIIlea
francez. n ambele tari libertinajul si
cinismul se amesteca
cu sentimentalismul. Dar
temperamentele celor doua popoare,
modelate de climat
si de istorie, ramn profund deosebite.
E greu sasi
imagineze cineva n Franta
anului 1760 un doctor Johnson, mare
reactionar tory, caresi
proclama pasiunea
lui pentru ierarhii, ura sa fata de
libertate, "notiune buna doar sa
amageasca
poporul", si care totusi este prietenul
lui Burke, comeseanul lui Wilkes,

1506

admiratorul lui Fox. Protestantul

puritan, specie rara n Franta si care
nu
exercita nici un fel de influenta, ramne
n structura Angliei unul dintre
elementele cele mai importante. Religia
lui coloreaza religia tuturor claselor,
chiar
si a acelora care n alte tari erau pe
atunci cele mai putin religioase. Sa se
compare viata unei Adrienne
Lecouvreur
sau aceea a unei Sophie Arnould cu
aceea a unei Mrs. Siddons, actrita
emotionanta, virtuoasa, respectata si
totdeauna putin solemna. Daca n
epoca lui Carol al IIlea
si n betia Restauratiei
sa
putut crede ca Anglia a fost convertita
la cinism, pe vremea regentului 35, cu
toate ndraznelile ctorva dandys,
Anglia evanghelica sia
reluat ntreaga sa
1507

suprematie. E ciudat sa observi n

sufletul lui Byron, pe moarte, triumful
simbolic al unui calvinism ereditar, care
sia
nfipt adnc radacinile, asupra
cinismului sau de esenta pur
intelectuala.
II. Cele mai importante trei fenomene
din perioada 16881815 sunt: a)
trecerea de la o guvernare monarhica,
n care parlamentul nu avea dect un
rol
legislativ, la o guvernare oligarhica, n
care parlamentul este, contrar parerilor
lui
Montesquieu, si izvorul puterii
executive. Trecerea se face gratie
inventarii (sau
mai curnd a aparitiei spontane) a
cabinetului raspunzator n fata
Camerelor,
inventie care face posibila alternanta
pasnica a partidelor; b) razboiul cu
Franta,
1508

care are drept prim obiectiv sa

mpiedice formarea pe continent a unei
hegemonii
de temut pentru Anglia fie din partea
lui Ludovic al XlVlea,
fie din partea lui
Napoleon si, ca al doilea obiectiv, sa
asigure Angliei suprematia pe mare; n
sfrsit, ca o consecinta indirecta, abia
dorita, formarea unui nou imperiu
colonial; c) revolutia agricola si
industriala, care, att prin faptul ca a
ruinat pe
micii proprietari, ct si prin faptul ca a
masat n orase un proletariat, a facut
inevitabila o revolutie politica. "Oricarei
forme economice i corespunde un
regim."
Economia pastorala comporta o
guvernare familiala sau tribala;
economia
agricola primitiva presupune un
oarecare mod de feudalism, pentru ca
1509

agricultorii, fiind raspnditi, au nevoie

sa fie aparati; epoca negustorilor este
aceea a plutocratiei; epoca industriei va
fi, cel putin n secolul ai XlXlea,
aceea a
democratiei.
III. n secolul al XVIIIlea
puterea apartinuse n Anglia unei clase
mixte,
formata din aristocratie (provenita din
feudalitatea defuncta) si din plutocratie,
35 "Regent" a fost numit n Anglia
viitorul rege George al IVlea
(18201830), deoarece a detinut
aceasta functie ntre anii 1811 si 1820,
cnd tatal sau, George al IIIlea,
a fost incapabil sa
exercite atributiile regale din pricina
vrstei
si a unei avansate maladii nervoase.

Profesorul Pollard. n.a.

102
1510

1511

abia nascuta. Aceasta clasa unica,

diviznduse,
a dat nastere la doua partide. n
1800, din 658 de membri ai Camerei
Comunelor 487 erau numiti de aceasta.
Am
aratat ca regimul fusese acceptat
pentru ca acei carel
reprezentau pastrau
contact cu taranii, pentru ca institutiile
locale atenuasera ntro
oarecare masura
nedreptatile si, n sfrsit, pentru ca
acest grup de privilegiati era accesibil
talentului sau cel putin succesului.
Sistemul avea avantajul ca determina
clasele
diriguitoare sa accepte autoritatea
parlamentului. Daca n secolul al
XlXlea,
parlamentul, devenit mai democratic,
nu se va iovi niciodata de vreo
prejudecata
1512

a elitei engleze n defavoarea lui,

aceasta se datoreste
faptului ca elita capatase
obisnuinta nca n secolul al XVIIIlea
saI
considere drept casa ei. Aceasta este
una din cauzele, poate cea mai
importanta, a succesului repurtat n
Anglia de
parlamentarism; care n alta parte a
esuat complet din lipsa unor astfel de
radacini. Dar acest monopol aristocratic
a ncetat sa mai fie viabil atunci cnd
revolutia industriala, masnd pe
muncitori n orase, a comprimat n
volume mici
forte imense, care au trebuit sa
gaseasca vreo supapa deschisa, n lipsa
careia ar
fi facut sa sara regimul n aer. Squireii
Camerei nu mai duc nici acelasi trai,
nu

1513

mai au nici acelasi mod de gndire ca

muncitorii din Birmingham sau din
Leeds.
Ce poate fi o "parohie" n ochii unui
locuitor al slumsurilor?
Populatia Angliei
dublnduse
n saizeci de ani, tineretul oare n 1815
popula marile orase na
cunoscut niciodata viata rurala care a
dat nastere constitutiei tarii si care o
explica. E firesc ca tineretul acesta sa
fie cuprins de neliniste, de irascibilitate
si
sa pretinda reforme.
IV. Neliniste si irascibilitate cu att mai
vii cu ct temerile trezite de revolutia
franceza au facut aristocratia engleza
mai putin supla si mai putin nclinata
spre
compromisuri. Contagioasa, agresiva,
revolutia a trezit n Anglia resentimente
durabile. Razboaiele pe care lea
1514

provocat au tulburat dezvoltarea

normala a tarii.
Orasele engleze sau
marit ntrun
moment n care guvernul, preocupat de
razboi,
nu a putut impune arhitectilor regulile
de igiena care ar fi fost indispensabile.
Orice perioada de transformari si de
inventii atrage mai nti dupa sine mari
nenorociri, dar mizeria celor saraci,
care a fost atunci insuportabila, ar fi
putut n
mare masura sa fie evitata, mai ales la
tara. Astfel ca au existat vii
nemultumiri.
Monarhia nsasi si pierduse orice
prestigiu. A doua zi dupa victoria din
1814,
regentul a fost huiduit pe strazile
Londrei. Loialismul national a sprijinit
multa

1515

vreme partidul tory mpotriva

capcaunului corsican; pacea va da fru
liber
constiintelor, si nemultumirile
acumulate timp de douazeci si cinci de
ani vor
tsni sub forma unor insurectii.
V. Guvernul nu avea forta necesara
pentru a putea sa reziste unei presiuni
populare. E adevarat ca dispunea de
cea mai mare flota din lume, dar cu
flota nu
se poate mentine ordinea interna. Dupa
razboi, armata va trebui partial lasata
la
vatra, iar partea mentinuta sub arme
va fi dea
dreptul incapabila sa cuprinda
toata tara. Yeomanry nu mai raspunde
la apel; constables voluntari refuza sa
presteze juramnt; magistratii sunt
dezarmati. Se va vedea ca Anglia va
scapa
1516

totusi de ciocnirile sngeroase si fara

rost ale unei revolutii si ale unei reactii.
Trei
forte i vor asigura aceasta imunitate:
puterea opiniei, care, prin presa, jurii,
asociatii, va impune unui parlament
oligarhic reformele necesare; existenta
n
partidul whig (gratie influentei durabile
a lui Charles James Fox) a unor
elemente
liberale destul de mndre de privilegiile
nasterii pentru a ceda cu larghete
103

1517

privilegiile politice, destul de nobile

pentru a fi populare; n sfrsit, curentul
evanghelic, care a mblnzit moravurile
si a abatut patimile. Independenta
judecatorilor, trufasul liberalism al
whigilor si milostenia crestina vor
ngadui
tarii sa treaca fara razboi civil prin
perioada cea mai dificila a istoriei sale.
CARTEA A SAPTEA
DE LA ARISTOCRATIE LA
DEMOCRATIE
I
DIFICULTATILE POSTBELICE

I. E firesc ca un razboi ndelungat, chiar

victorios, sa fie urmat, dupa scurta

1518

destindere pe care o da triumful, de zile

de nemultumire si de dezordine.
Poporul
care a acceptat sa faca mari sacrificii a
asteptat de la victorie mari binefaceri.
Or,
pacea a adus cu sine, o data cu ruperea
echilibrului artificial care sa
stabilit n
timpul razboiului, o criza economica
care sa
transformat repede ntro
criza politica.
Din 1816 pna n 1821, Anglia a
cunoscut cinci ani grei. ndata dupa
ncheierea pacii, scazura toate preturile.
Grul, care ajunsese pna la o suta
douazeci de silingi quarterul36,
scazu sub saizeci de silingi. Aceasta
scadere i
ruina pe fermierii care, nchipuindusi
ca preturile mari din timpul razboiului
sunt vesnice, semnasera contracte de
arenda mpovaratoare. Squireii
1519

si fermierii
cereau reducerea impozitelor.
Cancelarul Vansittart trebui sa renunte
la
impunerile pe venit si sa recurga la
mprumuturi. Cnd o recolta slaba
provoca
urcarea subita a grului la o suta trei,
protestara muncitorii. Manufacturierii
acuzara guvernul ca, prin politica
scumpirii pinii, i constrnge sa urce
salariile.
Se terminase cu prosperitatea att a
fabricilor ct si a domeniilor. Nu mai
existau comenzi militare. Sa
crezut ca tarile continentale ar putea
absorbi
productia noilor masini, dar
continentul, sleit de razboi, refuza
marfurile engleze.
Doua sute cincizeci de mii de soldati
demobilizati cautau zadarnic de lucru.
Cum
1520

se ntmpla totdeauna n perioadele de

multiple si rapide inventii, masina l
priva
pe om de munca. Tesatorii manuali,
desperati, distrugeau razboaiele
mecanice si
de multe ori dadeau foc fabricilor.
Saracia si somajul atinsesera asemenea
proportii nct impozitul pentru saraci
se urca de la cinci milioane la noua
milioane de lire. Acestea erau oare
binefacerile pacii att de mult dorita?
II. Se parea ca interesele fabricii si
acelea ale domeniului erau
contradictorii,
dar atunci cnd agitatia populara
deveni violenta, cnd, dupa ceau
fost distruse
tesatoriile, au nceput sa fie incendiate
morile, spaima i mpaca pe
manufacturieri cu proprietarii agricoli.
Lucratorii industriali si agricoli, nefiind
alegatori, se facura agitatori. Nici unul
din cei care le aparau interesele navea
1521

36 1 quarter, masura de capacitate

anglosaxona
= 290,781 litri.
104

1522

sansa sa intre n parlament. n comitate

votau numai fermierii detinatori de
pamnt cu un venit de patruzeci de
silingi; n ce priveste trgurile, lista nu
mai
fusese mprospatata din epoca dinastiei
Tudor, astfel ca orase mari a caror
dezvoltare era de data recenta
ramneau fara deputati. Lipsita de
reprezentanti
alesi, pe cine se putea sprijini populatia
oraselor? Pe suveran? Din 1810
batrnul
rege George al IIIlea
era orb si nebun. E adevarat ca
dementa, facnd din el cel
mai constitutional dintre monarhi, i
asigurase, n sfrsit, o popularitate fara
rezerva. Dar tronul, de fapt, era ocupat
de fiul sau, regentul (viitorul George al
IVlea),
fata de care englezii nu aveau nici un
respect. Nu era om rau si nici prost;
1523

i proteja pe artisti, o aprecia pe miss

Austen, i sustinea pe Byron si Scott, si
facuse din Sheridan cel mai bun
prieten, poza pentru Lawrence si ia
trimis doua
sute de livre lui Beethoven. La porunca
lui, sa
construit Regent Street, el a dat
indicatii pentru Regent Park, pentru
reconstruirea Buckingham Palaceului
si
pentru restaurarea castelului Windsor.
Desavrsitele sale maniere au facut din
el, daca nu "primul gentilom al
Europei", cel putin primul dintre dandy.
Dar era
egoist, meschin si viata lui desfrnata,
ntro
perioada de prudenta virtute, l facu
nepopular. Lund de sotie n mod secret
pe catolica Maria Fitzherbert, nainte de
a se casatori oficial cu Carolina de
Brunswick, de care de altfel a divortat
dupa
1524

un an, el nsela n acelasi timp doua

neveste, neputnduse
abtine de la libertinaj
nici atunci cnd era bigam. n lipsa
unui suveran, care sa joace rolul de
intermediar, poporul putea sa aiba
ncredere n ministri? Cabinetul la
putere era
alcatuit din tory, ostili oricarei reforme
si despre care sar
fi putut spune, ca despre
Metternich, ca, daca ar fi fost de fata la
facerea lumii, iar
fi cerut lui
Dumnezeu sa lase haosul asa cum e. Se
putea ncrede poporul n opozitie? Marii
seniori whig nu ncheiasera nca alianta
cu reformistii. Ramnea insurectia, cel
mai vechi si indiscutabil drept al
englezilor, arma cu att mai redutabila
cu ct
Anglia nu avea nici un fel de politie, iar
rapida dezvoltare a oraselor nu
ngaduise
1525

autoritatilor locale sa dobndeasca

experienta comportarii fata de marea
multime. Lordul Liverpool,
primministru,
ia
raspuns odata lui Chateaubriand,
carei
vorbea de soliditatea institutiilor
engleze: "Unde mai e soliditatea de cnd
exista marile orase? O insurectie
serioasa la Londra, si totul e pierdut".
III. Poporul era instigat la insurectie de
mai multe grupuri radicale. Unii, ca
Henry Hunt, l povatuiau sa ceara
sufragiul universal; altii, ca sir Francis
Burdett
si maiorul Cartwright, l sfatuiau sa
ceara drept de vot pentru orice englez
care
plateste impozit direct; Cobbett, fiu de
yeoman, devenit radical dupa ce vazu
conditiile mizerabile n care traiesc
taranii englezi n urma "mprejmuirilor",
1526

publica un mic ziar reformist: Political

Register, redactat de el ntro
admirabila
limba. Anglia se mpnzea de Hampden
Cluburi
si, imitnd metoda carei
reusise
att de bine lui Wesley, nenumarati
predicatori politici cutreierau tara.
Mitingurile
lor, violenta muncitorilor care
distrugeau masinile, ncercarile de
rascoale
taranesti nspaimntau guvernul.
Amintirile din timpul revolutiei franceze
ramneau mereu vii si amenintatoare.
Cnd clasele posedante vazura la
mitinguri pe Henry Hunt, precedat de
doi oameni, dintre care unul purta pe
un
vrf de sulita bereta frigiana, iar celalalt
drapelul tricolor (verde, albastru si
rosu)
1527

al viitoarei republici britanice, ncepura

sa tremure. Frica e ntotdeauna
nemiloasa: muncitorii si taranii
revoltati fura spnzurati.
105

1528

IV. Cum sa se mentina ordinea n

orase? n multe comitate judecatorii de
pace facura apel la soldati. Se
repartizara comitatelor calareti de paza.
De multe
ori a curs snge. Cel mai grav dintre
aceste masacre a avut loc la
Manchester, n
anul 1819, cnd soldatii au tras n
multime, omornd unsprezece persoane
si
ranind numeroase altele. Deoarece
lucrurile sau
petrecut n piata SaintPeter,
opozitia a spus ca "daca ducele de
Wellington a repurtat o victorie la
Waterloo,
lordul Sidmouth a repurtat o victorie la
Peterloo", si zicala a ramas. Dupa
aceste
tulburari se hotar, prin faimoasele
Sase Acte ale lordului Sidmouth, sa se

1529

interzica orice ntrunire sau adunare

avnd drept scop exercitii cu caracter
militar, sa se dea judecatorilor de pace
dreptul de a confisca armele
periculoase
pentru siguranta publica si de a aresta
pe detinatorii lor, n scopul de a
restrnge
dreptul de ntrunire si libertatea presei.
O conspiratie pentru asasinarea
ministrilor (conspiratia din Cato Street),
ncurajata de agenti provocatori, sfrsi
prin a zapaci spiritele din ambele
tabere. Cei bogati doreau o guvernare
militara
si contau pe ducele de Wellington; cei
saraci pregateau n mod deschis
revolutia.
La cinci ani dupa victorie, Anglia parea
n preajma razboiului civil.
V. Anglia a fost salvata de doua fapte
imprevizibile: un scandal si un avnt
economic. Avntul economic sa
1530

produs, cum se ntmpla ntotdeauna,

n clipa n
care economistii ajunsesera la
desperare si propuneau solutiile cele
mai radicale,
ntre care si inflatia. Scandalul a
izbucnit cnd batrnul rege George al
IIIlea
a
murit si cnd ia
urmat regentul, sub numele de George
al IVlea.
Sotia lui,
Carolina de Brunswick, care ducea de
multa vreme o viata prea putin morala
pe
continent, se hotar brusc, din vanitate
si din ura fata de sotul ei, sa ceara a fi
ncoronata odata cu el. Legalmente, era
n drept so
faca; dar moralmente
Carolina navea
nimic regesc. Regele, nsa, vulnerabil si
el, sar
1531

fi dovedit prudent
daca evita orice dezbatere de ordin
moral. Or, regele, vrnd so
ndeparteze pe
Carolina, se arata att de ncapatnat
si att de stngaci nct ministrii se
ntrebau adesea daca na
mostenit cumva de la parintele sau o
data cu tronul si
nebunia lui. Merse pna acolo nct
puse la cale un proces de divort n fata
Camerei Lorzilor, unde se porni sa
vorbeasca de desfrul reginei.
Cameriste
italiene si spioni orientali venira sa
istoriseasca fel de fel de povesti: ca
regina
Carolina a fost amanta curierului ei, ca
a fost vazuta iesind dimineata, cu perna
sub brat, din odaia acestui curier, pe
care la
facut mare maestru al Ordinului
Carolina. ntreaga Londra, savurnd
obscenitatile, uita de reforma electorala.
1532

Poporul luase partea reginei si o aclama

cnd trecea pe strada. Marturiile
depuse
mpotriva ei nici nui
impresionara pe englezi, deoarece
proveneau de la niste
straini. Aceasta excesiva admiratie fata
de regina fu, de altfel, de scurta durata,
caci ea muri n 1821, spre marea
usurare a sotului ei.
VI. Totusi, datorita acestei diversiuni,
spiritele se calmasera putin. Tory
intransigenti primisera n rndurile lor
o serie de tineri care doreau sa ntoarca
partidul la traditia reformatoare a lui
Pitt. Printre acesti noi veniti se
remarcau
ndeosebi Robert Peel, Huskinson si
Canning. Peel, fiul unui manufacturier
din
Lancashire, unul din cei sapte bogatasi
mai mari ai Angliei, fusese educat,
precum odinioara William Pitt, ca sa
devina primministru.
1533

La cinci ani, tatal sau

l cocota pe o masa sil
punea sa repete discursuri; la douazeci
si unu de ani obtinuse
un loc n Camera Comunelor; la
douazeci si trei de ani devenise secretar
de
stat. Respectabil si respectat, servea de
arbitru ntre cei cu vederi naintate din
106

1534

partid, cum era Canning, si retrograzi,

cum era ducele de Wellington. Ca
ministru
de interne, Peel a dus o activitate cu
totul deosebita; sa
remarcat, n special, prin
faptul ca a desfiintat pedeapsa cu
moartea pentru numeroase crime si
delicte
care nu meritau o sanctiune att de
aspra. Incredibila severitate a legilor,
caresi
gasea o oarecare scuza pe vremea cnd
o guvernare slaba se putea astepta la
orice de pe urma anarhiei, devenea
inutila si scandaloasa ntro
perioada de mai
buna administrare a tarii si cu
moravuri mai blnde. Copiii, mai ales,
fusesera
pna atunci tratati de justitie cu o
cruzime pe ct de revoltatoare pe att
deinutila. Peel aduse reforme si n
1535

domeniul acesta. n acelasi timp,

Huskinson i
sprijinea pe manufacturieri, suprimnd
taxele protectioniste asupra materiilor
prime, a lnei si a matasii; ar fi
suprimat bucuros si taxele asupra
griului, dar sa
lovit de gentilomii de la tara, att de
numerosi n partidul sau, care opuneau
rezistenta. n sfrsit, Canning, lund
conducerea Foreign Officeului,
dupa
sinuciderea lui Castlereagh, promova o
politica "liberala" ntrun
guvern tory.
(Cuvntul "liberal" era nou, fusese pus
n circulatie de revolutia spaniola, n
timpul careia partizanii monarhiei
absolute primisera porecla de servili,
iar
adversarii lor de liberali). Nu fara
oarecare teama iau
ncredintat tory aceasta
1536

nalta functie lui Canning, "talent lipsit

de moralitate", aventurier politic care ia
tradat de multe ori si sia
batut joc de ei; dar era un om de geniu,
ceea ce lipsea
cel mai mult partidului.
VII. Situatia lui Castlereagh, dupa
caderea lui Napoleon, fusese dificila.
Suveranii de pe continent nelinistiti
de prezenta n attea tari europene a
unui
tineret rebel, format din "locotenenti n
semisolda,
studenti discipoli deai
lui
Byron si conspiratori romantici" se
constituisera ntro
Sfnta Alianta pentru a
mpiedica o ntoarcere ofensiva a
revolutiei franceze. Cu toate ca Anglia
facea

1537

parte din grupul nvingatorilor,

interesele sale erau diferite, temerile
sale mai
putin acute. A trebuit sa se angajeze ca
are sa reia mpreuna cu Austria,
Prusia
si Rusia ostilitatile mpotriva Frantei
daca aceasta ar restaura un Bonaparte
sau ar comite o agresiune mpotriva
vecinilor sai. Dar Castlereagh nu voia
sa se
transforme ntrun
jandarm al contrarevolutiei europene. A
ncercat sa se opuna
tendintelor despotice ale aliatilor sai; na
reusit ntotdeauna. Canning nsusi,
atunci cnd Franta a primit din partea
Sfintei Aliante misiunea de a nabusi
revolutia spaniola, nu sa
putut opune, neavnd armata necesara
pentru o noua
expeditie n peninsula. Castlereagh, ca
bun european, credea n
responsabilitatea
1538

colectiva; Canning, voia sa aiba mna

libera. Dar consecintele reputatiei lor
au
fost ca publicul a uitat n cel
priveste pe Castlereagh, care trecea
drept
reactionar, actiunile sale liberale, iar n
cazul lui Canning, care trecea drept
liberal, nu sa
mai tinut seama de concesiile facute
conservatorilor. Or, daca
Canning detesta Sfnta Alianta, no
facea att din pricina caracterului ei
reactionar, ci pentru ca nu era
britanica. "n loc de Alianta cititi Anglia
scria el
si veti avea cheia politicii mele".
VIII. Daca, din lipsa de armata, nu
putuse ocroti revolutia de la Madrid, si
lua revansa atunci cnd coloniile
spaniole din America de Sud se
declarara

1539

independente. Tinerele republici

americane si datorara salvarea lor att
flotei
britanice ct si sprijinului moral al
presedintelui Monroe. Aceasta actiune
ia
atras lui Canning o imensa
popularitate. Era unul din acele cazuri
fericite cndinteresele comerciale ale
Cityului
au coincis cu simpatiile poporului
englez. nca
107

1540

de pe vremea lui Drake si a Elisabetei,

negustorii din Londra avusesera de
suferit
vaznd ca li se interzice accesul la una
din cele mai frumoase piete din lume.
Profitnd de razboiul din peninsula si
de blocada, ncepusera sa patrunda
acolo.
Ministrul care deschidea pietele,
aparnd libertatile, satisfacea n acelasi
timp pe
doctrinarii whig si pe bumbacarii din
Lancashire. Numai batrnii
tory, ca
Wellington, care se temeau si de
demagogia externa si de cea interna, l
reprobau.
Cnd, n 1827, Canning, n pofida furiei
Sfintei Aliante, recunoscu pe rebelii
greci
atacati de egipteni si de turci, acest
ministru tory deveni marele favorit al

1541

liberalilor din toate tarile. Cnd, dupa

demisia lui Liverpool, lovit de apoplexie,
forma guvernul caruia Wellington si
Peel i refuzara concursul, fu sustinut
de
whigi, mpreuna cu ctiva prieteni
personali deai
lui. Dar venit la putere n
februarie 1827, Canning, a carui
sanatate lasa mult de dorit, muri n
august, n
urma unei crize de dezinterie,
fara asi
fi dovedit ntreaga lui capacitate.
IX. Moartea lui Canning dadu nastere
unei situatii confuze. Din 1815, decte
ori un suveran englez se afla ntro
ncurcatura, se gndea la duce.
nvingatorul
de la Waterloo se bucura de un respect
fara margini din partea partidului
tory; iar opozitia, dupa ce se temuse o
vreme ndelungata ca Wellington
1542

va voi sa
instaureze o dictatura militara, sfrsise
prin a recunoaste ca ducele, ca si
majoritatea marilor osteni, avea groaza
de razboi civil, iar n parlament se
prezenta ca un adversar onest, stngaci
si prea putin periculos. Ducele, ca si
batrnul rege, se temea de toate
reformele la moda: emanciparea
catolicilor,
extinderea sufragiului, liberul schimb.
Idealul sau era de a nu schimba
niciodata
nimic. Dar campaniile sale politice au
constat numai din retrageri. Deoarece,
n
loc sa accepte lupta, prefera sa cedeze,
spiritul liberal gasi n persoana lui, si
fara
voia lui, cel mai bun aliat. n timpul
guvernarii sale, amiralul Codrington,
aplicnd vechile instructiuni ale lui
Canning fara a cere noi ordine ,
distruse la
1543

Navarin flota turca, pe cnd ducele, n

acest conflict, era favorabil turcilor. Si
tot
ducele accepta desi n mare sila
suprimarea acelor Test and
Corporations Acts
sii
scuti pe disidenti sa se mpartaseasca
dupa ritul anglican, nainte de a lua n
primire un post municipal sau vreo
functie de stat. n sfrsit, tot el, dupa ce
a nceput
cu emanciparea disidentilor, sa
trezit fata n fata cu problema, si mai
grava, a emanciparii catolicilor.
X. Dreptul catolicilor de a vota si a fi
alesi n parlament fusese promis
irlandezilor n momentul ntocmirii
Actului de unire a Irlandei cu Marea
Britanie
(1800). Numai opozitia lui George al
IIIlea,
caresi
facuse din aceasta o problema
1544

de constiinta, mpiedicase mplinirea

fagaduintei. Catolicii irlandezi au fondat
atunci o liga, au strns fonduri si au
ales un sef elocvent: pe O'Connell. Era
nendoios ca aveau deplina dreptate. n
Anglia, ntreg tineretul din cele doua
partide, obosit de aceste certuri care i
se pareau perimate, era si el favorabil
emanciparii. Totusi, catolicii aveau
printre membrii cabinetului adversari
hotarti, dintre care cei mai puternic
era Peel, alesul Universitatii foarte
anglicane
din Oxford. Irlanda trai timp de ctiva
ani ntro
atmosfera de razboi civil;
asociatia catolica si squireii
protestanti din nordest
erau gata sa se ncaiere.
O'Connell, n pofida legii, reusi sa se
faca ales membru al parlamentului si
sheriful nu ndrazni sal
proclame ales nici pe el, nici pe
adversarul sau.
1545

Wellington socoti ca situatia era

primejdioasa. El, personal, nu era ostil
catolicilor; razboiul civil i se parea si
mai putin de dorit dect schimbarea; l
108

1546

sfatui pe rege sa cedeze si reusi nu fara

greutate sal
convinga. Peel si oferi
demisia. n sfrsit, prestigiul ducelui
nlatura toate mpotrivirile din propria
sa
tabara si nca o data batu n retragere
n mod victorios. Actul de emancipare
fu
votat n 1829. Dupa cteva amnari,
O'Connell putu intra n Westminster; n
Camera Lorzilor, ducele de Norfolk si
ceilalti pairi catolici si reluar locurile.
Dintre toate inegalitatile religioase nu
mai ramasese n Anglia dect aceea
care i
privea pe evrei. Prima lege care se referi
la ei fu prezentata parlamentului n
1830; ei obtinura drepturi integrale de
cetateni britanici n 1880. Primul pair
evreu (neconvertit la catolicism) a fost
lordul Rotschild (1886). Dupa
emanciparea
1547

catolicilor, ducele fu blestemat de

prieteni si laudat de adversari. "Iata
scria The
Edinburgh Review un barbat mai
mare dect Cezar. Na
distrus n timp de pace
tara pe care a salvato
n timpul razboiului"!
II
REFORMA ELECTORALA DIN 1832
I. Regele George al IVlea
muri n iunie 1830; primul gentilom al
Europei nu
lasa regrete n sufletul poporului sau.
Ducele, care organiza funeraliile, gasi la
gtul suveranului un medalion cu
portretul n miniatura al doamnei
Fitzherbert
si lua masuri ca regele sa fie
nmormntat mpreuna cu portretul.
George al
1548

IVlea
fu nlocuit de fratele sau, ducele de
Clarence, care domni sub numele de
Wilhelm al IVlea.
Era un batrn destul de popular, destul
de ridicol, care facuse
o vreme ndelungata serviciu la marina,
achitnduse
n mod destul de onorabil.
Anul 1830 fu pentru Europa un an
revolutionar. n Franta, dupa
faimoasele zile
din iulie, LudovicFilip,
regele francezilor, l nlocui pe Carol al
Xlea,
regele
Frantei. Pentru a protesta mpotriva
unirii cu Olanda, carei
fusese impusa prin
tratatele din 1815, Belgia se rascula. Ea
ar fi dorit sau unirea totala cu Franta
sau, cel putin, un rege francez: pe
ducele de Nemours. Dar Anglia era
decisa sa
1549

nu mai lase niciodata sa se instaleze iar

n Flandra o mare putere europeana.
Pentru a evita razboiul, LudovicFilip
accepta ca noul regat sa fie atribuit de
marile puteri lui Leopold de Coburg
(ginerele lui George al IVlea,
apoi al lui LudovicFilip),
care fu un rege ntelept si activ (1831).
II. ncepnd din 1830, agitatia
revolutionara se raspndi n Spania,
Italia si
chiar n Anglia, unde izbucni n
comitatele de sud o noua rascoala a
taranilor.
Muncitorii agricoli pretindeau un
salariu de minimum paisprezece silingi,
ceea ce
era ndreptatit, dar l cereau constituiti
n cete, ceea ce i facea justitiabili
conform
legii asupra rascoalelor (Riot Act). Cetele
distrugeau batozele, jefuiau de cteva
livre pe unii sau altii dintre proprietarii
pe carei
1550

urau, cereau pastorilor sa

renunte la o parte din dijma lor,
demolau faimoasele workhouses, dar
nu faceau
nimanui nici un rau. Dupa ceau
fost nvinsi, trei au fost executati si
patru sute
deportati; dintre acestia din urma,
multi au murit de desperare.
Represaliile au
fost mult mai nemiloase dect
insurectia; dar aceasta dovedea
slabiciunea reala a
guvernarii oligarhice. Era clar chiar si
pentru spiritele cele mai moderate ca o
reforma electorala devenise inevitabila.
109

1551

III. Guvernul WellingtonPeel

fiind rasturnat, unul dintre vechii sefi
whig,
lordul Grey, accepta sasi
paraseasca refugiul de la tara, unde si
crestea cei
cincisprezece copii ai sai, si alcatui un
guvern de coalitie, format din whigi si
prieteni ai lui Canning. Guvernul acesta
facu alegeri. Whigii, fideli traditiei lor de
familie, hotarra sa se alieze cu radicalii
reformisti si cu burghezii neconformisti,
ceea ce le dadea caracterul unui partid
popular. Cnd un valet din Holland
House37 deschise o usa si anunta: "Mr.
Macaulay", secolul ai XlXlea,
spune
Chesterton 38, facu o cotitura decisiva.
n tabara opusa, ducele,
nemultumindui
prin moderatia sa pe adevaratii tory, nu
fu sustinut cu toata vigoarea de
partidul
1552

sau. Era iubit pentru defectele sale; dar

i se judecau cu asprime virtutile. Cu
toa'.e "trgurile putrede", tory pierdura
majoritatea. n comitate, unde alegerile
erau mai libere, saizeci de deputati din
optzeci si doi erau whigi. De cincizeci de
ani tory guvernau tara. A fost un mare
eveniment politic si monden
constituirea
unei noi echipe si cresterea influentei
exercitate de Devonshire39 si Holland
House. Whigii mai putin clarvazatori
crezura ca sa
ntors vremea fericita a
secolului al XVIIIlea
si a "guvernarii venetiene" 40. n prima
lor formatie
ministeriala, din paisprezece ministri,
zece erau pairi, si numai patru
commoners.
Daca marii whigi se hotarsera sa se
ralieze revolutiei, pareau cel putin
decisi sa
1553

faca aceasta revolutie n familie. Dar

clasele mijlocii, asa cum a remarcat
Trevelyan, "doreau o reforma att
pentru a calma spiritul revolutionar, ct
si
pentru a apara propriile lor drepturi
mpotriva unei aristocratii n care nu
mai
aveau ncredere". Numai revolutia
franceza, razboaiele napoleoniene si
consecintele lor au ntrziat
aceasta reforma cu o generatie.
IV. Lordul Grey facu cunoscut de ndata
ca primul obiectiv al administratiei
sale va fi reforma electorala. Ca era
indispensabila parea evident, dar era
sigur ca
proiectul se va lovi de o violenta
opozitie. Posesorii "trgurilor putrede",
amenintati sasi
piarda locurile n parlament, erau
hotarti sa se apere si stiau ca

1554

vor fi sustinuti de Camera Lorzilor. n

schimb erau n favoarea reformei
burghezii
din marile orase: negustorii, bancherii,
rentierii, care socoteau absurda si
umilitoare privarea lor de dreptul de vot
atunci cnd, n anumite trguri rurale,
orice proprietar al unei casute era
cetatean si cnd, n altele, votau pna
si
pietrele. Miscarea pentru reforma fu,
ncepnd din 1830 si pna in 1832, o
miscare a claselor mijlocii, care doreau
sa obtina victoria prin metode legale.
Un
prim proiect, prezentat de lordul John
Russell, fu votat in Camera Comunelor
cu
o majoritate de abia un vot. Nu era
destul pentru a impune lorzilor o
masura att
de importanta. Lordul Grey, cu acordul
regelui, hotar sa dizolve Camera si sa
faca noi alegeri.
1555

37 Resedinta a familiei aristocratice cu

acelasi nume devenita, n primele
decenii ale secolului al
XlXlea,
un renumit salon literar, artistic si
politic de colorit whig. Sheridan,
Macaulay, Dickens
au frecventat acest cerc.
38 Gilbert Keith Chesterton (1874
1936) fecund si influent jurnalist,
romancier, istoric si critic
literar.
39 Devonshire House salon literar si
artistic whig. emul al celui de la
Holland House (vezi nota
292). Resedinta a familiei Cavendish,
duci de Devonshire, sia
datorat notorietatea mai ales celor
doua sotii ale lui William Cavendish, al
cincilea duce de Devonshire (1748
1811). Ambele,
Georgiana Spencer si Elizabeth Foster,
au cultivat pe artisti (Gainsborough) si
scriitori,
1556

imprimnd si un anumit stil mai liber,

mai natural, manierelor din nalta
societate.
40 Expresie designnd epoca de
absoluta dominatie politica a whigilor n
secolul al XVIIIlea
(Walpole, Pittsenior)
si caracterul ei oligarhic, asemanat, nu
fara oarecare rautate, cu regimul
patriciatului negustoresc din Venetia n
evul mediu.
110

1557

V. Reveni cu o majoritate whig de o suta

treizeci si sase de voturi. Tara crezu
ca reforma era sigura si se bucura. n
toate clasele populatiei se asteptau
minuni
de la legea electorala. Burghezii sperau
sa dea n felul acesta niste satisfactii
platonice
maselor populare a caror agitatie
violenta din ultimii cincisprezece ani i
nspaimnta. Asupra amplorii reformei
muncitorii si manufacturierii nu ar fi
cazut, desigur, de acord; asupra
necesitatii ei toata lumea se ntelegea
usor. E
greu sa strngi oameni n vederea unei
actiuni constructive, e destui de lesne
sai
coalizezi mpotriva unei minoritati.
Proprietarii "trgurilor putrede"
(saptezeci de
familii)
jucara la nceputul secolului al XlXlea,
1558

rolul care la nceputul secolului

al XXlea
avea sa fie atribuit marilor industriasi
si bancherilor internationali.
"Toate tinerele fete scria Sidney Smith
41 stiu ca, ndata ce se va vota legea,
si
vor gasi un barbat. Elevii cred ca se vor
aboli versurile latine si ca prajiturelele
se
vor ieftini. Caporalul si sergentul sunt
siguri ca li se va dubla solda. Poetii
slabi
se asteapta sa li se citeasca versurile...
si prostii de ei vor fi dezamagiti, asa
cum
sunt, de altminterea, totdeauna".
VI. Tory se gndisera ca whigii, oameni
din clasa lor, vor prezenta niste
proiecte de reforma inofensive. Fura
uluiti si indignati cnd luara cunostinta
detextul lordului John Russell. n mod
deliberat, whigii, altadata att de
1559

exclusivisti, faceau jocul claselor

mijlocii. "Trgurile putrede" cu mai
putin de
doua mii de locuitori fura suprimate;
orasele de la doua la patru mii de
locuitori
pierdeau un reprezentant din doi; cele o
suta patruzeci si patru de locuri
disponibile erau mpartite ntre orasele
cele mai importante. Londra cstiga
zece
locuri, orasele Liverpool, Manchester,
Birmingham, Newcastle obtineau
fiecare
cte doi deputati. Repartizarea locurilor
favoriza n general Nordul industrial n
dauna Sudului agricol. Era evident ca o
astfel de reprezentare va atrage ntro
buna zi abrogarea taxelor protectioniste
asupra griului. n orase capata
drept de
vot orice locatar al unei case a carei
valoare locativa anuala era de cel putin
zece
1560

livre, n comitate se acorda drept de vot

fermierilor a caror arenda anuala se
urca
la cel putin zece livre, precum si
detinatorilor fara arenda al caror
pamnt
croducea anual cel putin cincizeci de
livre. n fond, legea crea un corp
electoral
format din micii burghezi ai oraselor si
fermierii de la tara. Muncitorii din
uzine,
ca si muncitorii agricoli ramneau fara
reprezentanti. Whigii refuzasera sa
admita
votul secret pentru ca scrutinul public
mentinea la tara autoritatea politica a
squireului
asupra fermierilor.
VII. Lorzii ar fi fost dispusi sa tolereze o
reforma moderata; aceasta
revolutieelectorala i exaspera. n
octombrie 1831 ei respinsera proiectul.
Apoi, n fata
1561

agitatiei din tara, cnd aproape

pretutindeni se auzeau strigatele:
"Legea! Legea
ntreaga! Nimic dect legea!", votara o
parte din aceasta lege, dar nu "legea
ntreaga"; articolele care desfiintau
"trgurile putrede" fura suprimate.
Lordul
Grey, pus n minoritate n Camera
Lorzilor, si dadu demisia. ndata ce
ducele,
care ramasese, cu toate deceptiile
provocate, ultima speranta a torylor,
ncerca sa
formeze un guvern, tara ntreaga se
rascula. n biserici se trageau clopotele
ca
41 Sidney Smith (17711845)
publicist, apropiat cercului de la
Holland House, fondator al
periodicului "The Edinburgh Review'(
vezi cartea a VIIa.
cap. I, X).
1562

111

1563

pentru alarma, n uzine nceta lucrul.

La Bristol primaria fu incendiata si
palatul
episcopal devastat. Lordul Stanley, cel
mai stralucit dintre tinerii whigi, sari pe
o
masa si striga: "Daca lorzii opun
rezistenta, maiestatea sa poate pune
coroane de
pair pe capetele unei companii ntregi
din garda sa". Zidurile se acoperira cu
afise
care invitau pe englezi sasi
retraga banii de la banca: "Pentru a
pune stavila
ducelui, reluativa
aurul!". Banca Angliei era singura
institutie mai respectata
dect ducele. Insurectia depunatorilor o
birui pe aceea a seniorilor. Ducele,
dupa
obiceiul sau, evita razboiul civil. Cnd,
dupa sfatul sau, Wilhelm al IVlea,
1564

care se
si vedea pe drumul exilului, poate chiar
pe esafod, apela din nou la lordul Grey,
acesta nu consimti sa preia puterea
dect daca regele i facea o promisiune
n
scris ca va crea, n caz de necesitate,
attia pairi cti vor fi necesari pentru a
vota
reforma. Amenintarea aceasta fu de
ajuns. Wellington si prietenii sai se
abtinura
sa apara la sedintele parlamentare si,
ntro
Camera mai mult de jumatate goala,
billul
fu, n sfrsit, admis cu o suta sase
voturi pentru si douazeci si sapte
contra (4 iunie 1832). La drept vorbind,
noua lege era departe de a fi ceea ce se
numeste astazi o "masura democratica".
Nendoios ca prin acordarea ctorva

1565

deputati centrelor industriale ea

diminua putin influenta aristocratiei
rurale. Dar
introducea n corpul electoral un mare
numar de fermieri care depindeau de
aceasta aristocratie. Whigii si servisera
interesele de partid fara a pune n mare
primejdie interesele lor de clasa.
VIII. Reforma electorala, att de dorita
de mase, si de care se temusera att
de mult clasele diriguitoare, nu produse
nici miracolele asteptate de partizani,
nici dezastrele prevestite de adversari.
Batalia fiind cstigata, agitatia nceta.
Noul
corp electoral se arata rezonabil si, spre
marea dezamagire a radicalilor, chiar
conservator. Familiile traditionale
ramasesera la putere. Cnd, putin mai
trziu, o
noua campanie, aceea a cartistilor
(18351841), ncerca prin gigantice
petitii,
1566

prin mitinguri si prin cortegii sa

rensufleteasca entuziasmul n favoarea
unui
program mai revolutionar (sufragiu
universal, vot secret, circumscriptii
egale,
parlament anual, indemnizatii pentru
membrii parlamentului), campania
repurta
cteva succese pe lnga clasa
muncitoare, care pna n 1850
ramasese de
nempacat si regretase esecul revolutiei;
dar clasele mijlocii luara pozitie
mpotriva cartistilor. Cnd acestia
recursera la o rascoala, cnd, la
Newport, o
multime narmata cu coase ncercase
sa puna stapnire pe primarie si trebui
sa
fie mprastiata de soldati, masa noilor
alegatori se arata credincioasa
guvernului.
1567

Din fericire, trupele fura comandate, n

regiunea cea mai primejdioasa, aceea
din
nord, de un excelent general, sir
Charles Napier, care stia sa mbine
fermitatea cu
omenia. Multumita lui, fu evitat un
masacru aproape inevitabil. Cnd, mai
trziu,
n 1848, cartistii amenintara sa imite
noua revolutie franceza din februarie,
doua
sute de mii de cetateni apartinnd
claselor mijlocii se angajara ca
"constables
voluntari" si mentinura ordinea.
Englezii din secolul al XlXlea
erau mai legalisti
ca niciodata si tot att de capabili ca si
stramosii lor de a se organiza n mod
spontan. Vorbind cu lordul Stanhope
despre revolta din Newport, ducele, al
carui
bunsimt
1568

atingea uneori, ca si la Walpole,

genialitatea, spuse: "E un lucru de care
trebuie sati
amintesti mereu n tara asta si asupra
caruia nu sar
putea insista
ndeajuns: cnd poporul stie ca nu are
dreptate si ca merge mpotriva legii,
devine
teribil de nfricosat si fuge. Asta nui
adevarat pentru Franta. Altfel, cum ati
putea explica faptul ca la Newport
treizeci de oameni au pus pe fuga alti
zece
mii?".
112

1569

IX. Trebuia totusi ca whigii si noii lor

partizani, industriasii, sa vina cu unele
reforme n fata poporului care astepta
att de mult de la ei. Cea mai
importanta,
dar si cea mai imperfecta reforma, a
fost aceea referitoare la legea saracilor.
Sa
vazut la vremea sa ca n epoca
elisabetana se facuse o distinctie prin
actele din
1597 si 1601 ntre somajul voluntar,
al vagabonzilor incorigibili, si acela al
nenorocitilor care, din motive
independente de vointa lor, ca: mizerie,
batrnete,
nebunie, boala, se vedeau incapabili
sasi
cstige existenta; apoi, cum n secolul
al XVIIIlea,
prin sistemul absurd din
Speenhamland 42, se hotarse
completarea
1570

salariilor dupa un barem fix, ceea ce a

dus la rezultatul usor de prevazut:
transformarea n saraci aproape a
tuturor muncitorilor agricoli, ruinarea
fermelor
mici si ridicarea cuantumului
contributiilor locale (rates). Pe vremea
Reform
Billului,
situatia saracilor, n orase ca si la tara,
era cumplita. Disraeli si Dickens
au zugravit n romanele lor aceste
"doua natiuni": cea a bogatilor si cea a
saracilor,
care traiau cot la cot, ignornduse
una pe alta. Casutele muncitorilor
agricoli erau adesea adevarate cocioabe,
n jurul carora alergau copii n zdrente.
Locatarii din aceste casute abia si
duceau existenta din salariile lor
insuficiente,
din braconaj si din milostenii. Fericitii
yeomen, care fusesera o suta saizeci de
mii
1571

n 1688, disparusera aproape cu totii.

Guvernul lordului Grey numi o
comisiune
de ancheta. El ncredinta conducerea ei
lui Nassau Senior si lui Edwin
Chadwick,
amndoi avnd n aceasta problema
idei apriori, pe ct de ferme pe att de
contestabile.
X. Nassau Senior era de parere ca cel
mai bun mijloc de a suprima saraciaera
de a nu ajuta niciodata pe saraci.
"ntradevar
spunea el cu o cruzime
inconstienta si senina , daca saracii
stiu ca au de ales ntre a munci si a
muri de
foame, ei muncesc. Daca tinerii stiu ca
nu vor avea nici un ajutor la batrnete,
fac economii. Daca batrnii stiu ca vor
avea nevoie de copiii lor, se silesc sa se
faca iubiti de ei. Deci nici un fel de
ajutor dect acelora care ntradevar
nu au
1572

nici familie, nici mijloace de existenta.

Nici o alocatie partiala. Totul sau
nimic".
Pentru persoanele care aveau vrsta
sau capacitatea de a munci se crea
Casa de
munca (Workhouse) si pentru ca
aceasta Workhouse sa nu devina un azil
rvnit,
era important, adauga Nassau Senior,
"ca viata de acolo sa fie mai putin de
invidiat
ca viata celor mai nenorociti dintre
muncitorii independenti". Daca se iau
n
consideratie conditiile de viata ale
muncitorilor celor mai nenorociti de
atunci, era
aproape imposibil sa se creeze un gen
de trai si mai putin de dorit. Totusi,
programul acesta crud a fost aplicat si
Workhouse a devenit "o Bastilie a

1573

saracilor", urta si de temut; e suficient

sa se citeasca Oliver Twist 43 si Satul
de
Crabbe44 si oricine se va putea
convinge. n 1838, patruzeci si opt de
mii de copii
n vrsta de mai putin de saisprezece
ani traiau n Workhouse, de foarte
multe ori
alaturi de adulti de soiul cel mai putin
recomandabil si chiar pe jumatate
nebuni.
Dupa ce sa
votat Poor Law Amendment Act 45
(1834), numarul saracilor nscrisi la
parohii se micsora n mod uluitor.
Sumele cheltuite scazura de la sapte
milioane
42 Sistem de salarizare adoptat n
1795, mai nti n Berkshire si
generalizat apoi n sudul si
centrul Angliei (nu nsa n nord, dupa
cum nici n Scotia). Consta n
completarea salariilor
1574

agricole mici din fondurile pentru

saraci. Rezultatul a fost ca londonezii si
arendasii au putut
reduce si mai mult salariile, diferenta
fiind acoperita de contribuabili.
43 Roman de Charles Dickens (1838).
44 George Crabbe (17541832)
scriitor, cunoscut mai ales ca poet epic.
45 Actul pentru ndreptarea legii
saracilor (n limba engleza).

113

1575

de livre (n 1831) la patru milioane

cincisute de mii (n 1836). Comisarii
erau
mndri de opera lor, dar nimic nu
justifica aceasta mndrie. Rezultatul se
datora
groazei pe care o inspirau acele
Workhouse, precum si dezvoltarii
industriei. Si,
de altfel, rezultatul era oare un progres
n sine? Oricum ar fi fost, suferintele
impuse nevinovatilor n numele unor
principii de economie sanatoasa erau
de
neiertat. Trebuie citat Dickens: "Cred ca
niciodata nu a existat n Anglia,
ncepnd din epoca dinastiei Stuart, o
lege administrativa cu un caracter att
de
infam, o lege att de fatis calcata n
picioare, o lege a carei aplicare sa fi fost
att
de putin supravegheata".
1576

XI. Dintre celelalte reforme ale whigilor

trebuie retinute: a) O lege asupra
corporatiilor municipale care a nlocuit
vechiul sistem prin municipalitati mai
democratice, alese de toti cei care
plateau taxe locale. Textul acesta nu se
aplica
dect oraselor, iar satele ramasera sub
autoritatea administrativa a
judecatorilor
de pace pna ce o alta lege, din 1888,
institui consiliile comitatelor. Putin cte
putin corporatiile municipale, ajutate
de stat, luara n administrare mijloacele
de
transport, scolile, distributia luminii, a
apei; b) Abolirea sclavajului n colonii.
Istoria acestei reforme ncepe n 1772,
data la care o sentinta a lordului
Mansfield
declara ca dreptul comun englez nu
recunoaste conditia de sclav, elibernd
dintrun
1577

condei cincisprezece mii de negri pe

care stapnii lor i importasera n
Insulele Britanice. Mult mai greu de
obtinut fu desfiintarea comertului cu
sclavi,
comert care mbogatise porturile Bristol
si Liverpool si fara de care nsusi Nelson
sustinea ca marina comerciala engleza
nar
putea supravietui. Spre onoarea
parlamentului englez, episcopul
Wilberforce46 si Charles James Fox, n
pofida
presiunii unora ale caror interese erau
n joc, sustinuti de puternica miscare
de
opinie publica a quakerilor
si a metodistilor si ajutati de
altmintrelea si de Pitt,
au putut obtine interzicerea acestui
comert si aceasta n 1807, n toiul
razboaielor
napoleoniene. Ramneau sclavii din
coloniile
1578

britanice si, n privinta

aceasta, plantatorii din Antile (West
Indian Interest) au continuat lupta cu o
nversunare desperata, consacrnd
imensele lor a veri cumpararii de
"trguri
putrede". Antisclavagismul deveni astfel
o chestiune politica, deoarece era legat
de reforma electorala, si o chestiune
religioasa, caci plantatorii persecutau
pe
misionari, carei
nvatau pe negri ca rasele sunt egale n
fata lui Hristos.
Sustinuta n acelasi timp de liberali si
de neconformisti, reforma a fost, n
sfrsit,
votata n 1833 si primita de bisericile
disidente ca o mare victorie. O
indemnizatie
de douazeci de milioane de lire fu
acordata plantatorilor, dar productia de
zahar
1579

scazu cu o treime, aceea de cafea cu o

jumatate, si insulele fura ruinate
pentru
multa vreme.
XII. Lordul Grey si dadu demisia n
1834, n parte din pricina ca O'Connell
si grupul lui de deputati irlandezi prea
i faceau viata amara, dar mai ales
pentru
ca ntre whigii moderati si radicalii
nonconformisti,
care facusera coalitia
victorioasa din 1832, alianta nu mai
putea dura. Dupa un scurt interimat al
lui
Peel, fu nlocuit de lordul Melbourne.
William Lamb, lord Melbourne, era un
whig
de scoala veche. Barbatul prea celebrei
Carolina Lamb (aceea a lui Byron) era
nrudit prin alianta cu familia
Devonshire. Om al secolului al XVIIIlea,
sceptic,
1580

46 William Wilberforce (17591833)

om politic, filantrop, cu mari merite n
combaterea
sclavajului: na
fost niciodata "episcop", cum afirma
autorul, ci numai adept fervent al unei
secte
evanghelice.
114

1581

spiritual, el administra fara zarva n

maniera lui Walpole, o tara rascolita
nca de
agitatia din jurul reformei (Reform Bill).
Dar entuziasmul, carei
un prost sfetnic,
este din nefericire un bun partizan.
Daca Melbourne, ca cea mai mare parte
dintre sceptici, nu a facut prea mult
rau, el sia
slabit nsa partidul. Alegatorii
englezi ncetara sub guvernarea lui
Melbourne sai
mai considere pe whigi niste
oameni "avansati". Marele eveniment
din timpul guvernarii sale a fost
moartea regelui
Wilhelm si urcarea pe tron a tinerei
regine Victoria, care avea sa domneasca
din 1837 pna n 1901. A fost bine
primita de englezi, pe care i salva de
unchiul

1582

ei Cumberland, extrem de impopularul

frate al regelui. Domnia ei avea sa faca
din loialism, vreme de o jumatate de
secol, o datorie cavalereasca. Urcarea
pe
tron a unei regine avu si un alt efect
fericit. Regatul Hanovrei nu era
transmisibil
pe linie feminina; si l mosteni
Cumberland, debarasnd astfel tara de
un print
detestat si de o periculoasa simbioza,
care compromitea Anglia n afacerile
continentale. Dupa ce o rupsese cu
internationala spirituala, Anglia o
rupea si cu
internationala dinastica. n scurta
vreme tnara regina dovedi o vointa
tenace,
care mergea pna la ncapatnare. La
nceput, Melbourne spera ca o va
converti
la frivolitate, dar ndata ce se casatori
cu varul ei, Albert de SaxaCoburg,
1583

nvata
de la acesta meseria de suverana si
respectul fata de virtutile de familie,
care vorsalva mai trziu monarhia
engleza. ntrun
regat n care trebuiau aparate
institutiile
mpotriva ideilor republicane si
adaptate la gustul burgheziei
industriale,
"regii din dinastia Stuart, monarhi
absolutisti, sau regii din Hanovra, printi
decazuti, nar
fi putut pastra coroana". n Anglia, ca si
n Belgia, gratie familiei
Coburg, monarhia fu din nou
respectata. O data cu regina Victoria,
englezii si
luara obiceiul de a considera viata de
familie a suveranului ca o parte din
viata
familiala si personala a supusilor.
Influenta rigiditatii morale a printului
Albert si
1584

a severitatii curtii asupra moravurilor

engleze fu tot att de profunda, dar si
mai
raspndita dect odinioara influenta lui
Wesley.
III
TRIUMFUL LIBERULUI SCHIMB
I. Whigii fagaduisera poporului ca
reforma electorala va pune capat
tuturor
neajunsurilor. Poporul i silise pe lorzi
sa accepte aceasta reforma, dar
neajunsurile erau mai insuportabile ca
oricnd. Poporul mormaia nemultumit.
Whigii sovaiau. Pentru a le rapi
simpatiile noului corp electoral, tory nu
erau
lipsiti nici de arme, nici de sefi. Ducele
preferind de aci nainte popularitatea n
locul puterii, conducerea partidului
trecu n minile lui Robert
1585

Peel, care nu se
mai intitula tory, ci conservator, cuvnt
mai potrivit pentru a ademeni clasele
mijlocii. Sir Robert, el nsusi mai
apropiat de uzina si pravalie dect de
domeniul
rural si de coliba, trebuia sa fie pe
placul acestor clase. Alaturi de Peel, si
cteodata mpotriva lui, micul grup al
Tinerei Anglii ai carui purtatori de
cuvnt
erau Benjamin Disraeli, orator genial,
fiul unui scriitor evreu, dar convertit la
anglicanism din copilarie, si lordul
John Manners, fiul ducelui de Rutland

reprezenta un conservatorism zis

"popular". Disraeli si partizanii lui
reluau tezele
lui Bolingbroke cu privire la constitutia
traditionala a Angliei. Ei nfierau o
doctrina care, n loc sa mentina o
ierarhie fireasca a claselor, comportnd
1586

drepturi si datorii, lasa legilor mecanice

ale economiei grija de a reglementa
115

1587

raporturile dintre muncitori si patroni.

Ei sustineau ca salvarea ar consta n
rentoarcerea la o societate construita
n felul aceleia din evul mediu, cnd
fiecare, de la senior la taran, si
cunostea locul lui sil
accepta. Dupa Disraeli si
partizanii sai, rolul partidului
conservator era sa pastreze ceea ce
ramnea viabil
din trecut si sa pregateasca n acelasi
timp, printro
politica generoasa, viitorul.
II. Tnara Anglie l amuza pe John Bull
47. Clica aceasta de tineri gentilomi
cu jiletca alba, care aveau pretentia sai
converteasca pe muncitori la ideile
feudale, parea comica. Politicienii de
profesie nui
acordau nici un credit. Pentru
ei ideile lui Bentham, Malthus, Ricardo,
Cobden, James Mill erau litera de
1588

evanghelie. Toti oamenii seriosi, sau

aproape toti, erau de parere, ca si secta
utilitarista, ca societatile umane cauta
cea mai mare fericire pentru cel mai
mare
numar de oameni si ca no
pot gasi dect lasnd sa actioneze
interesul personal
al fiecaruia. Lupta dintre interese nu
aduce justitia perfecta, ci pe cea mai
perfecta n limitele posibilului. Trebuia
deci evitata orice interventie a statului.
Cea mai usoara restrictie impusa
concurentei parea o erezie. Preturile
trebuiau
fixate automat prin legea cererii si a
ofertei; profiturile ntreprinzatorilor si
salariile muncitorilor aveau sa ajunga
n mod automat, gratie concurentei, la
un
nivel convenabil. "Salariile se urca
spunea Cobden cnd doi patroni
alearga
1589

dupa acelasi muncitor si scad cnd doi

muncitori alearga dupa acelasi patron".
Proletarii nu puteau avea nici o
influenta asupra salariilor dect prin
reducerea
voluntara a populatiei. Ceea ce era
adevarat despre indivizi era adevarat si
despre
stat. "Regula care consista n a
cumpara ct mai ieftin si a vinde ct
mai scump,
regula pe care o aplica fiecare
comerciant n comertul sau particular,
este si cea
mai buna regula pentru comertul unei
natiuni ntregi". Orice bariera vamala
viola
legea cererii si a ofertei. Oameni de
bunacredinta,
ca Richard Cobden, industrias
si om de stat, profet al scolii din
Manchester48, ncercau sa convinga
poporul
1590

englez ca saracia lui se datora taxelor

protectioniste si n special taxelor
asupra
grnelor.
III. Campania mpotriva
protectionismului a fost una dintre
primele
campanii din Anglia purtata prin
mijloace de propaganda (presa,
campanie de
discursuri) care aveau sa transforme
viata politica din secolul al XlXlea.
La
ntrunirile publice oratorii apartinnd
Asociatiei contra legilor privitoare la
grne49
aratau trei pinisoare rotunde de
diferite marimi care costau acelasi pret
n trei
tari: Franta, Anglia si Rusia. Anglia era
tara n care pinisoara era cea mai
mica,
prin urmare poporul englez era nselat.
Aceste demonstratii aveau un deosebit
1591

succes la unii industriasi, cum erau cei

din Manchester, care importau si
bumbac si gru. n schimb i
nspaimntau pe cei interesati n
agricultura. "Daca
suprimati taxele asupra grnelor, veti
asasina agricultura engleza", spuneau
fermierii si squireii.
"Putin ne importa pe noi raspundea
scoala din Manchester.
Daca alte tari au posibilitatea de a
produce gru mai ieftin dect noi, sa
lucrezepamntul pentru noi, iar noi
vom toarce si vom tese pentru ele.
ntregul comert
trebuie sa constituie un ciclu unitar. Nu
putem vinde daca nu cumparam. A
nchide granitele noastre importului ar
nsemna sfrsitul exportului nostru".
47 Porecla data poporului englez.
48 Scoala economica ce profesa
doctrina liberalismului total, numit
ulterior "clasic".
1592

49 AntiCorn
Law League.
116

1593

IV. Partidul conservator, alcatuit mai

ales din gentilomi de la tara, nu putea
fi dect ostil liberului schimb si prielnic
mentinerii taxelor asupra grnelor.
Totusi, seful partidului, sir Robert Peel.
arata o primejdioasa simpatie doctrinei
adversarilor sai. Era un om de
bunacredinta,
de un mare curaj intelectual,
admirabil financiar si administrator,
dar autoritar si fara un contact mai
apropiat
cu Camera. n 1842 ataca tariful si
reduse numarul articolelor la care se
plateau
taxe de la o mie doua sute la sapte sute
cincizeci. Pentru a compensa pierderile
suferite de buget din aceasta pricina,
nfiinta un impozit de sapte penny la o
lira
asupra veniturilor mai mari de o suta
cincizeci de lire. n 1845 reduse tariful

1594

vamal la patru sute cincizeci de

articole. Se ndrepta astfel cu pasi mari
spre liberul
schimb. Efectele acestor reduceri
succesive fura surprinzatoare. Nu
numai ca
veniturile statului nu sau
micsorat, ci, datorita cresterii
volumului comertului si
beneficiilor impozabile, sau
marit. Aceste rezultate l ncurajara pe
Peel. Totusi,
nu ndraznea sa se atinga de
agricultura, citadela partidului sau.
Mai ales ca
Disraeli glumise pe socoteala
premierului cu privire la convertirea sa
la liberul
schimb: "Prea onorabilul gentleman
spusese el ia
surprins pe whigi n baie si
lea
luat mbracamintea. Ia
1595

lasat sa se bucure pe deplin de pozitia

lor liberala,
iar el nsusi este un rigid conservator
mbracat n hainele lor". Camera a rs
si aaplaudat. n 1845 si n 1846 Irlanda
a avut una dupa alta doua recolte
proaste de
cartofi. Si Peel a nceput de ndata sa
foloseasca cuvntul "foamete", caci
jumatate din insula aceasta
suprapopulata nu traia dect din
cartofi. Anglia
ducea lipsa de gru, astfel ca nu putea
veni n ajutorul Irlandei. Deci nu exista
alta solutie, spunea el, dect sa se
suprime taxele asupra grnelor si sa se
autorizeze,
n sfrsit, libera intrare a oricaror
alimente n Marea Britanie.
V. Violenta aceasta, panica aceasta
surprinsera. Lordul Stanley, cel mai
influent membru al cabinetului dupa
Peel, marturisea ca nul
ntelegea pe seful
1596

sau, ca nu se va putea sti nimic sigur

cu privire la recolta nainte de doua
luni, ca
importul de grne din strainatate nu iar
putea hrani pe irlandezi, care naveau
nici un penny de cheltuit, ca Peel
vorbea, de altfel, de mentinerea unor
taxe
moderate timp de trei ani si ca peste
trei ani foametea va fi departe. Dar
hotarrea lui Peel era mai mult
sentimentala dect rationala. Ceea ce
tory
numeau tradare nu era n ochii sai
dect o pioasa convertire. Regina si
printul
Albert, amndoi partizani ai liberului
schimb, i spuneau mereu ca era
salvatorul
tarii. n interiorul propriului sau partid
se forma un grup de conservatori
protectionisti care era mpotriva lui,
atacul fiind sustinut de doi barbati
foarte
1597

diferiti unul de altul, George Bentinck

si Benjamin Disraeli. Nimeni nu siar
fi nchipuit
ca acest tnar evreu, cunoscut numai
ca un orator sarcastic si stralucit,
ar putea deveni seful gentilomilor de la
tara si sal
rastoarne pe atotputernicul sir
Robert. Totusi asa sa
ntmplat. ntro
serie de scnteietoare filipice, presarate
de figuri de stil, Disraeli denunta
"tradarea" primului ministru 50.
Abolirea taxelor
asupra grnelor a fost votata pentru ca
opozitia whig si partizanii liberului
schimb sau
raliat n vederea acestui scrutin cu
prietenii lui Peel, dar n aceeasi
seara Peel a fost rasturnat de o coalitie
de partizani ai liberului schimb ingrati
si
de protectionisti razbunatori.
1598

50 La mijloc era si o ranchiuna

personala din partea lui Disraeli, care
sperase sa devina ministru,
onoare pe care Peel io
refuzase net.
117

1599

VI. Aceasta sciziune avea sa tina

partidul conservator departe de putere
timp
de douazeci de ani, n afara de scurte
perioade intermediare. Niciodata
prietenii
lui Peel nu aveau sa se mai mpace cu
acei carel
rasturnasera pe seful lor de la
putere Iar Peel, ntre timp, muri ntrun
accident de calarie (1850). Principalii
sai
partizani si n special cel mai
remarcabil dintre ei, William Gladstone
sau
asociat
cu whigii si cu liberalii. Sefii
conservatorilor vor fi de aici nainte
lordul Stanley
(mai trziu lord Derby), mare senior,
inteligent, cultivat, fara ambitii, si
Disraeli,

1600

care, cu tot geniul sau, a trebuit sa

astepte multa vreme ca sa se impuna ca
leader al partidului, dar a sfrsit prin ai
inspira o ndreptatita ncredere. Ca sa
guverneze tara, lordul John Russell,
apoi lordul Aberdeen si lordul
Palmerston
prezidara coalitii de whigi si de
partizani ai lui Peel. De altmintrelea, cu
o
surprinzatoare rapiditate, liberul
schimb si protectionismui ncetasera sa
mai fie
obiect de controversa politica.
Suprimarea taxelor asupra grnelor nu
ruinase
agricultura, asa cum prezisese Disraeli
si partizanii sai. Vreme ndelungata
nca
Anglia nu importa dect un sfert din
grul pe carel
consuma. Cu toate crizele
inevitabile, perioada 18501875
1601

a fost o perioada de remarcabila

prosperitate a
tarii, datorata cresterii populatiei,
dezvoltarii cailor ferate, nzestrarii
imperiului
cu material industrial. Fermierii, ca si
restul natiunii, avura de profitat de pe
urma acestei situatii si nu se mai
plnsera. "Protectionismui nu numai ca
a
murit, dar a ajuns n infern", spunea
Disraeli. Succesorii sai politici aveau sa
descopere catre sfrsitul veacului ca de
fapt nu se afla dect n purgatoriu.
Totusi
Gladstone, devenit marele financiar al
whigilor, a transformat sistemul fiscal al
tarii printro
serie de bugete considerate remarcabile
pentru ca au coincis cu anii
de abundenta. Suprimnd aproape
toate taxele vamale, el nu a mai lasat n
1860
1602

dect patruzeci si opt de articole n tarif

din o mie doua sute. A simplificat
impozitele si na
pastrat dect impozitul asupra
venitului, asupra drepturilor de
mostenire, impozitul funciar si taxele
asupra bauturilor: ceai, cafea, alcool.
Din
1825 pna n 1870, impozitele au
scazut de la doua livre noua silingi si
trei
penny pe cap de locuitor la o livra
optsprezece silingi si cinci penny si
jumatate.
VII. Post hoc, ergo propter hoc51.
Adoptarea liberului schimb a coincis cu
mbogatirea tarii: libertatea economica
a devenit n Anglia litera de evanghelie.
Totusi, dezvoltarea rapida a industriei a
dat nastere la mari abuzuri. Nimeni nu
se putea astepta de la Camera
Comunelor care nu era nca dect un
club de
1603

gentlemen farmers, preocupata sa lupte

mpotriva lui Napoleon ca ea sa
impuna
uzinelor si oraselor, n perioada
dezvoltarii lor, niste reguli sanatoase si
riguroase.
Dar rezultatul a fost nedemn de o tara
bogata si libera. Foametea irlandeza
aruncase, numai n portul Liverpool,
mai mult de o suta de mii de nfometati,
a
caror prezenta a marit si mai mult
mizeria slumsurilor.
Engles, vizitnd
Manchesterul n 1884, a gasit trei sute
cincizeci de mii de muncitori nghesuiti
n
maghernite umede si murdare,
respirnd un aer care facea impresia cai
un
amestec de apa si carbune. n mine,
femei pe jumatate goale erau folosite ca
adevarate animale de tractiune; copiii
si petreceau toata viata n ntunecimea
1604

galeriilor, ca sa deschida si sa nchida o

usa de ventilatie. n industria
dantelariei
se foloseau copilasi de patru ani.
Adevarul este ca aceste calamitati nu
erau
generale si scriitorii vremii au zugravit
poate cu oarecare predilectie cazurile
cele
mai ngrozitoare, dar exagerarile lor au
fost necesare pentru a trezi opinia
publica.
51 Dupa aceasta, deci din cauza
aceasta (n limba latina). Expresie care
vrea sa previna mpotriva
stabilirii unor legaturi cauzale
superficial fondate.
118

1605

VIII. Cu toate prejudecatile lui

"laissezfaire".
parlamentul sfrsi prin a
interveni. Un Factory Act din 1819
reglementa munca copiilor sub noua
ani, care
la nceputul secolului munceau pna la
cincisprezece si saisprezece ore pe zi n
uzinele de bumbac. Un act din 1833
limita munca lucratorilor sub
optsprezeceani si nfiinta primele patru
posturi de inspectori ai uzinelor. n
1847 munca
femeilor fu limitata la zece ore, ceea ce
a atras curnd si o limitare analoga
pentru barbati. Celebra "saptamna
engleza" a fost adoptata n industria
textila
n anul 1850; ea avea sa transforme
viata muncitorului englez, ngaduindui
sa
se intereseze si de sporturi smbata
dupaamiaza.
1606

Campania pentru reducerea

orelor de munca a fost condusa de
lordul Ashley (mai trziu lord
Shaftesbury),
care a impus de asemenea adoptarea n
1842, dupa publicarea unui raport a
carui lectura a provocat publicului un
amestec de dezgust si rusine, a unei
legi
care interzicea folosirea n muncile din
mine a femeilor si a copiilor sub zece
ani.
Ashley, care a trait din 1801 pna n
1881, era un tory crestin care sia
consacrat
viata mbunatatirii traiului saracilor. A
fost unul dintre fondatorii acelei Young
Men's Christian Association 52. Aceste
legi mai umane, prosperitatea generala
la
care contribuiau, alaturi de atractia
capelelor, i smulsera din 1850 pe multi
lucratori englezi din miscarea
propriuzis
1607

revolutionara. n aceasta tara sau

vazut nascnduse
societatile cooperatiste si uniunile
muncitoresti reformatoare.
Tradeunionuri
existau nca din secolul al XVIIIlea,
dar nu erau legale. Ele au
fost recunoscute de lege n 1824. Una
dintre cele mai remarcabile a fost
Amalgamated Society of Engineers53,
fondata n 1851 si care n 1865 avea
treizeci
de mii de membri; era n acelasi timp
un sindicat si o societate de ajutor
mutual.
Primul ei leader a fost William Allen,
prototipul sindicalistului englez
reformist
din epoca victoriana.
IX. Aplicarea noilor legi cu privire la
uzine, mine, higiena, nfiintarea de
catre

1608

Peel, n 1829, a unei politii creara

necesitatea dezvoltarii unei birocratii
centrale,
care lipsise pna atunci n Anglia, tara
de institutii locale. n 1815 Home Office
(Ministerul de interne) nu folosea dect
optsprezece functionari. O data cu
posta,
caile ferate, inspectia muncii, numarul
functionarilor sa
ridicat n 1853 la
saisprezece mii. Problema recrutarii
functionarilor este, ntro
democratie, una
dintre cele mai greu de rezolvat. Daca
posturile sunt puse la dispozitia
oamenilor
politici pentru a recompensa pe
partizanii lor, nici un guvern nu poate
pastra
asupra functionarilor sai o autoritate
durabila. n America sistemul "prazilor"
54
1609

care tulbura, dupa fiecare alegere,

administratia tarii, n Franta abuzul
derecomandari politice sunt exemple de
greseli primejdioase. nfiintarea unui
excelent Civil Service a fost unul din
temeiurile succeselor Angliei n secolul
al
XlXlea.
n prima jumatate a secolului, regimul
recomandatiilor facea ravagii.
Batrnii whigi considerau "clientela" ca
unul din atributele puterii; cnd sa
decis
52 Asociatia crestina o tinerilor (n
limba engleza) cunoscuta pna astazi
sub initialele Y.M.C.A.,
activeaza pentru unele scopuri
filantropice si pedagogice, dar
profesnd c ideologie
crestinmoralizatoare
si antirevolutionara.
53 Asociatia unita a mecanicilor (n
limba engleza).
1610

54 The spoils system, pus n practica de

pe la 1829, consta n numirea
aderentilor partidului aflat
la putere n toate posturile
administrative, tinnd seama de
serviciile aduse partidului si aproape
de loc de capacitatea personala si
calificarea n ndeplinirea functiei.
ncepnd cu anul 1883,
sistemul a nceput a fi limitat prin legi
care prevad selectionarea unui personal
administrativ
calificat, verificat prin examene si
inamovibil pe motive politice.

119

1611

ca numai dupa un examen impartial se

va putea intra n Civil Service, aceasta
idee noua i surprinse cu att mai mult
cu ct diplomele si "mandarinismul" 55
erau departe de a juca n viata
englezilor acelasi rol ca n viata
francezilor.
Trebuira sa recunoasca foarte curnd
ca rezultatele erau bune. Acesti civil
servants se dovedira slujbasi
credinciosi ai oricarui guvern englez,
oricare ar fi
fost nuanta sa politica si, tinnduse
cu scrupulozitate departe de luptele
partizane, asigurara continuitatea
traditiilor nationale.
IV
POLITICA EXTERNA A LUI
PALMERSTON

1612

I. Am vazut ca Anglia a facut totdeauna

numai n sila o politica gen
Metternich si ca opinia publica la
aprobat pe Canning cnd a mbinat
apararea
natiunilor oprimate cu interesele
britanice Dupa Canning, marele
ministru al
afacerilor externe a fost, vreme de
douazeci de ani, lordul Palmerston.
Acesta nu
era un whig, dar sustinuse reforma
electorala, din care pricina se nvrajbise
cu
partidul tory. Palmerston aducea n
problemele de politica externa abilitate,
buna
dispozitie, o idee foarte precisa a
obligatiilor Angliei fata de celelalte tari
si o
tenacitate pentru care compatriotii sai l
ndrageau. Din 1815 nici o primejdie

1613

reala nu mai ameninta Marea Britanie.

Nu exista putere care sa aiba pretentia
de
a lupta cu Anglia pe mare; iar pe uscat
mai erau cteva puncte nevralgice unde
traditia si prudenta o sileau sa stea de
veghe. Anglia dorea o Belgie
independenta;
reusise so
nfaptuiasca; era hotarta so
apere. Nu voia un print francez pe
tronul Spaniei si, daca Palmerston nu a
putut sa mpiedice casatoria ducelui de
Montpensier cu o spaniola56, caderea
lui LudovicFilip
l elibera de orice teama n
privinta aceasta. n sfrsit, opinia
publica engleza ntelegea sa sustina
popoarele
care luptau pentru libertate;
Palmerston lua deci partea ungurilor, a
italienilor
sii
1614

sprijini pe sicilieni mpotriva regelui

Neapolelui, ca si pe piemontezi
mpotriva
Austriei n discutiile internationale,
argumentul obisnuit al lordului
Palmerston
era amenintarea cu flota britanica. El
exaspera astfel curtea, pe care o
nvrajbea
cu celelalte curti, nelinistea spiritele
pasnice, care se temeau ca acest bluf sa
nu
duca ntro
zi la razboi, dar l ncnta pe englezul
mijlociu care vedea pavilionul
englez respectat fara lupta si asculta cu
desfatare discursurile lordului
Palmerston cu tema: Civis romanus
sum57, imaginndusi
cu bunacredinta
ca
este "aparatorul dreptatii" cnd lordul
Palmerston trimitea un ultimatum
Greciei
1615

pentru protejarea unui oarecare Don

Pacifico58, care nici nu era macar
englez, si
un alt ultimatum Chinei pentru
apararea onoarei negustorilor, dintre
care cei mai
55 Expresie care designeaza corpul
functionarilor de profesie; echivalenta si
cu "birocratie".
56 AntoineMariePhilippeLouis
d'Orlans. duce de Montpensier (1824
1890) al cincilea fiu al
regelui Frantei LudovicFilip
(18301848), sa
casatorit n 1846 cu infanta MariaLuiza
Fernanda, sora reginei Spaniei Isabela a
IIa
(18331868).
57 Sunt cetatean roman (n limba
latina).
58 David Pacifico (17841854)
negustor din Gibraltar care n 1850 a
formulat niste pretentii fata
de guvernul grec, pe care Anglia lea
1616

sustinut printro
demonstratie navala, dnd nastere unei
tensiuni diplomatice cu Franta si Rusia
Atacat n parlament pentru acest act,
Palmerston a
raspuns printrun
discurs faimos n care a dezvoltat ideea
ca un supus britanic are dreptul,
oriunde si n orice mprejurare, la
protectia fortei britanice. n acest
context a facut el paralela cu
Imperiul roman si a mentionat expresia
"Civis romanus sum" (vezi nota
precedenta).
120

1617

multi erau traficanti de opium. Cnd, n

1851, Palmerston si permise fara a
consulta pe regina, nici cabinetul sa
aprobe lovitura de stat a lui Napoleon al
IIIlea,
lordul John Russell i retrase
portofoliul. Dar incidentul l facu si mai
popular pe Palmerston, astfel ca putin
mai trziu deveni el nsusi
primministru
(1855).
II. Cert este ca politica autoritara a lui
Palmerston na
atras Anglia n nici un
razboi si ca politica sovaitoare a
lordului Aberdeen a facut posibil
razboiul din
Crimeea. Faimoasa "chestiune a
Orientului" era nainte de toate o
chestiune a
Turciei. Multi oameni de stat europeni
de pe la mijlocul secolului al XlXlea
1618

erau
de parere ca Imperiul otoman din
Europa nu putea supravietui multa
vreme.
"Ducem n spinare un om bolnav
spunea tarul ambasadorului Angliei ;
nu
trebuie sal
lasam sa sucombe nainte de a decide
cu privire la succesiune". Ideea
pe care sio
facea tarul despre mpartirea mostenirii
era urmatoarea: el va lua
provinciile dunarene si va oferi protectia
sa statelor balcanice independente;
Angliei i va oferi Egiptul si Creta. "Daca
vom reusi, Anglia si cu mine, sa ne
ntelegem n aceasta problema, putin ne
pasa ce vor gndi si vor face altii",
declara el. Dar Anglia dorea mai curnd
nsanatosirea celui bolnav dect
mostenirea lui si ea vedea cu neliniste
cresterea puterii Rusiei, putere asiatica
1619

redutabila pentru India, putere

autocratica ostila natiunilor liberale. Pe
de alta
parte, Franta avea nencetate certuri cu
tarul referitor la Locurile sfinte, caci
fiecare
din cele doua tari pretindea sa le aiba
sub protectia ei. Furtuna se dezlantui
atunci cnd tarul ceru sultanului sai
ncredinteze lui protectia tuturor
crestinilor
din Levant. Ambasadorul Angliei la
Constantinopol, Stratford Canning, se
alatura
Frantei pentru a ncuraja pe sultan sa
opuna rezistenta. Politica externa a
Angliei
devenise un ciudat imbroglio. Primul
ministru, lordul Aberdeen, voia pace;
Foreign Officeul
voia pace; ambasadorul din
Constantinopol voia razboi; opinia

1620

publica, indignata de aroganta tarului,

voia o victorie diplomatica. Pentru
prima
oara o campanie sentimentala impunea
Foreign Officeului
sa adopte o anumita
atitudine. Era una din consecintele
inevitabile ale largirii sufragiului si ale
libertatii presei. La 27 martie 1854,
Franta si Anglia declarara razboi
Rusiei, care
invadase provinciile turcesti. Navele
franceze si engleze intrara n Bosfor si
constrnsera flota ruseasca sa se
refugieze la Sevastopol.
III. Opinia publica obtinuse razboiul pe
carel
dorise. Avea dreptate?
Nendoios ca nu se putea ngadui
tarului sa cioprteasca, dupa bunul
sau plac,
Imperiul otoman, dar poate ca ar fi fost
posibila nlaturarea razboiului printro
1621

diplomatie mai abila. Succes paradoxal:

triumful liberalismului sentimental
facea
din Anglia aliata unui "despot",
Napoleon al IIIlea,
ca sa sustina un alt despot, pe
sultan. Campaniile engleze ncepusera
mai totdeauna prin remarcabile
exhibitii
de lipsa de prevedere: dintre toate,
razboiul din Crimeea a fost cea mai
stralucita.
Serviciul de aprovizionare si serviciul
medical se dovedira att de inferioare
sarcinilor
lor nct n razboiul acesta n care nu
sau
folosit dect efective mici au
murit douazeci si cinci de mii de
englezi, n timp ce tara a cheltuit n
zadar
saptezeci de milioane de lire. Noua
putere a presei strni cu folos opinia
publica.
1622

Un mare gazetar, William Russel, de la

ziarul Times, urmarea operatiile n
calitatea lui de corespondent de razboi
si tinea publicul la curent cu suferintele
ndurate de soldati. Lordul Aberdeen,
reprobat de toate partidele, trebui sa
paraseasca puterea si fu nlocuit de
lordul Palmerston, care avu norocul sa
intre
121

1623

n scena n clipa n care mprejurarile

erau n sfrsit favorabile aliatilor. Dupa
un
lung asediu fu cucerit Sevastopolul
(1855). Napoleon se mpaca ndata cu
rusii; el
dorea pace spre a putea urmari alte
planuri grandioase, n special
unificarea
Italiei. Lordul Palmerston ar fi vrut sai
nfrnga pe rusi si sai
alunge de la
tarmurile Marii Negre. Daca siar
fi impus punctul sau de vedere,
razboiul ar fi
putut dura "tot atta timp ct cel din
Peloponez sau ct razboiul de treizeci
de
ani", si asta pentru un obiectiv
ndepartat si destul de echivoc. Dar
opinia

1624

publica, foarte schimbatoare, sovaia si

ncepuse sa se ntrebe daca nu cumva
"a
mizat pe un cal prost".
IV. n 1856 fu semnat tratatul de la
Paris, caruia cei nemultumiti i
spuneau
capitularea de la Paris. "Am ncheiat o
pace, dar nu pacea", declara lordul
Clarendon 59 . Se hotarse sa se
mentina integritatea Imperiului otoman
si i se
interzicea Rusiei dreptul de a ntretine o
flota n Marea Neagra. Sultanul fagadui
reforme, mai multa bunavointa fata de
supusii crestini, si o ntreaga generatie
de
englezi crezu ca a facut din "omul
bolnav" un om mai bun. Vremea
deziluziei se
apropia: esecul ambitiilor europene ale
tarului avu efectul de al
arunca asupra
1625

Asiei, ceea ce nu era lipsit de primejdii

pentru India: ct despre sultan,
conflictele
sale cu provinciile balcanice aveau sa
tulbure Europa vreme de mai bine de o
jumatate de secol.
V. Hotarrea cea mai importanta a
Congresului de la Paris a fost adoptarea
unor noi reguli internationale cu privire
la libertatea marilor n timp de razboi.
Sau
adoptat patru principii esentiale:
"Pirateria este si ramne abolita.
Pavilionul
apara marfa, cu exceptia contrabandei
de razboi. Marfurile neutre transportate
sub pavilion dusman nu pot fi
confiscate. Blocada, ca sa fie
obligatorie, trebuie sa
fie efectiva". Aceste garantii acordate
comertului neutru n timp de razboi
contineau germenii unor grave
incidente si chiar ale unor razboaie
viitoare. O
1626

consecinta neasteptata si ndepartata a

razboiului din Crimeea a fost sufragiul
femeilor din Anglia. n momentul cnd
serviciul sanitar functiona att de prost
n
Rusia, singura fiinta care se dovedise
capabila sal
reorganizeze fusese o femeie,
Florence Nightingale, "ceea ce aduse la
moda idei cu totul noi privitoare la
educatia
femeilor, locul lor n societate si pregati
n mod indirect miscarea sufragetelor".
VI. n timpul razboiului din Crimeea,
Napoleon al IIIlea
insistase mult ca
Sardinia sa fie autorizata sa se alature
aliatilor. mparatul, romantic, aderase
la
principiul nationalitatilor. Dorea sai
ajute pe italieni sa se elibereze de
Austria si
sa faca din casa de Savoia, care domnea
si n Sardinia si n Piemont, stlpul noii
1627

Italii. Palmerston si opinia publica

engleza erau favorabile acestei idei;
curtea nu
avea ncredere n mparat. "E un
conspirator, spunea ntruna
printul Albert;
cuvntul acesta constituie cheia tuturor
actiunilor sale". n 1859 Napoleon al
IIIlea
porni campania sa n Italia. Daca voia
so
elibereze, dorea n acelasi timp
so
mentina divizata, ca sasi
faca simtita acolo propria sa putere, si,
mai ales,
ntelegea sa salveze autoritatea
temporala a papei. Palmerston si
ministrul sau de
afaceri externe, Russell, fortara mna
lui Napoleon al IIIlea,
dadura sprijinul lor

1628

expeditiei siciliene a lui Garibaldi si

facura posibila realizarea completa a
unitatii
59 Ministrul de externe al Angliei ntre
1853 si 1858.
122

1629

italiene. Obiectivul acestei politici era:

sa fie pe placul opiniei publice liberale
si
protestante; sasi
asigure prietenia si recunostinta Italiei
noi; sa nu ngaduie
Frantei sa cstige prea multa autoritate
n peninsula. Anexarea la Franta a
Nisei
si a Savoiei, n urma unui plebiscit, l
alarmase pe Palmerston. Astfel nct i
facu
placere sal
nvinga pe Napoleon cu armele faurite
chiar de acesta.
VII. n 1860, cnd n America statele
din Sud anuntara intentia lor de a se
separa de cele din Nord, parerile
englezilor fura mpartite cu privire la
aceasta
disputa. Ctiva radicali si bisericile
disidente se asociara la campania
1630

antisclavagista pe care o ducea Nordul;

nalta societate, lumea buna din
Londra,
marunta clica aristocratica care dirija
politica engleza fura din toata inima
alaturi
de Sud. Acolo, ntradevar,
manierele erau mai alese, accentul mai
rafinat; de
acolo venea si bumbacul de care Anglia
avea o nevoie att de mare. Cnd
Lincoln
declara ca scopul razboiului era nu de a
aboli sclavajul, ci de a mentine unitatea
tarii, sentimentalismul britanic nceta
sa mai intre n conflict cu prejudecatile
att de favorabile Sudului. Deoarece
statele din Sud nu cereau dect
libertate,
aceasta nu trebuia sa le fie acordata
conform principiului nationalitatilor? n
18611862, deoarece Lancashire
suferea de o adevarata foame de
bumbac,
1631

guvernul Palmerston era pe punctul de

a recunoaste Sudul ca un stat
independent. Numai victoriile decisive
din Nord, din 1863, mpiedicara acest
act
demential60. Dar atitudinea presei
engleze ncepuse mai de mult sai
irite pe
nordisti. Aceasta iritare era sa provoace
un razboi atunci cnd, n mod foarte
imprudent, guvernul englez autoriza
construirea n Anglia a unor asazise
vase
destinate comertului; vase de razboi,
camuflate, ca Alabama, fura puse n
serviciul confederatiilor si provocara
multe neajunsuri comertului celor din
Nord.
Dupa victoria acestuia din urma,
Anglia, pentru a recstiga amicitia
americana,
trebui sa plateasca o suma importanta,
cu titlul de reparatii, pentru enormele
1632

pagube pricinuite de Alabama. Episodul

a nveninat pentru multa vreme relatiile
dintre cele doua tari; de altfel, n cursul
urmatorilor cincizeci de ani, America de
Nord a primit o abundenta emigratie
slava, latina, irlandeza si a ncetat de a
fi o
comunitate anglosaxona,
pentru a deveni creuzetul popoarelor,
ceea ce a si
ramas pna la razboiul din 1914.
VIII. "Eu dau un exemplu pe care,
probabil, n foarte putin timp, Prusia va
fi
fericita sal
imite", spusese Cavour la curtea din
Berlin, care nu protesta.
Pericolul politicii nationalitatilor era ca
permitea sa se repuna n discutie harta
Europei n fiece clipa si ca trezea
simpatii de ordin sentimental, care se
exprimau

1633

cu mai multa vehementa dect

eficacitate. Polonezii, asupriti de rusi,
se
rasculasera n 1863. Opinia publica
engleza i sustinea cu caldura.
Napoleon al
IIIlea,
favorabil principiului nationalitatilor,
veni n sprijinul Angliei, care trimise
tarului o nota peremptorie. Tarul
raspunse pe un ton sarcastic si trufas.
Toata
lumea se astepta la razboi. Cnd
guvernul englez marturisi ca o eroare
momentana la
facut sa ia hotarri nechibzuite n
timpul ultimelor treipatru
luni
si ca niciodata nu a avut intentia sa
mearga mai departe de un schimb de
note,
Napoleon se vazu pus n una din cele
mai false pozitii. Rezultatele cele mai
1634

categorice ale acestei agitatii au fost ca:

a) ministrul rus Gorceakov, raspunzator
60 La care trebuie sa se adauge
presiunea unor mari parti din opinia
publica engleza, n primul
rnd a clasei muncitoare.
123

1635

pentru reprimarea brutala a

rasculatilor si care, nainte de
interventia lui John
Russell, fusese criticat de seful sau si
urma sa fie schimbat, a devenit deodata
cel
mai puternic si cel mai popular om de
stat din tara sa; b) pietele din Varsovia
au
fost acoperite cu mormane de morti si
raniti. "Acestea au fost efectele unei
politici
care nu era nici carne, nici peste",
spunea Disraeli.
IX. Cteva luni mai trziu, prusacii si
austriecii amenintara sa invadeze
Danemarca si sai
rapeasca, tot n virtutea principiului
nationalitatilor, ducatele
Schleswig si Holstein. Lordul
Palmerston declara n parlament ca
"daca
1636

independenta Danemarcii ar fi
amenintata, agresorii ar vedea ca nu
aveau sa se
masoare numai cu Danemarca".
Danezii, citind discursul acesta, se
simtira foarte
ncurajati si luara cea mai ferma
atitudine. Palmerston ceru sprijinul
armatei
franceze, dar mparatul, care fusese
abandonat de Anglia n problema
poloneza,
si pierduse ncrederea. n timp ce
Franta si Anglia cntau n contratimp,
armata
prusaca intra n Danemarca. Danezii se
ndreptara plini de siguranta spre
lordul
Palmerston; nu spusese ca Prusia nu
avea sa se masoare numai cu
Danemarca?
Dar opinia publica descoperea n ceasul
al unsprezecelea ce pericole prezenta
1637

interventia. Cabinetul se ntruni si se

pronunta mpotriva razboiului. Ce sa
raspunda danezilor? Li se facu
cunoscut ca lordul Palmerston vorbise
nainte dea consulta cabinetul si, prin
urmare, nu angajase opinia acestuia. n
1864
Schleswig si Holstein fura anexate la
Prusia. O noua putere, exigenta si
viguroasa, crestea n Europa si aspira
n mod secret la hegemonie. Ea avea sa
fie
ajutata de ezitarile politicii britanice,
care, mostenind n acelasi timp
imperialismul dominator al lui Pitt,
liberalismul agresiv al lui Canning sau
Palmerston si pacifismul scolii de la
Manchester, a oscilat n mod primejdios
timp
de o jumatate de secol ntre atitudini
contradictorii.
V
ANGLIA VICTORIANA
1638

I. n nici o perioada a istoriei omenirii

descoperirile stiintifice nu au schimbat
att de repede moravurile, ideile si
chiar peisajele ca n acest nceput al
secolului
al XlXlea.
Metoda stiintifica, aceea a lui Francis
Bacon, produsese deodata niste
efecte pe care englezii de pe vremea lui
Bacon lear
fi considerat miracole. Omul
parea sa fi devenit stapnul naturii.
Aburul nlocuia n acelasi timp forta
bratelor,
aceea a animalelor si a vntului. n
1812 o nava cu aburi urca fluviul
Clyde; n
1819 un vas cu aburi traversa
Atlanticul; n 1852 fu lansat
Agamemnon, primulvapor de razboi cu
elice si cuirasa. n 1821 Stephenson
construia prima sa
1639

locomotiva; n 1830 ducele61 inaugura

calea ferata de la Manchester la
Liverpool;
n 1838 Disraeli calatori de la Londra la
Maidenhead cu o viteza de treizeci si
sase
de mile pe ora, ncercnd o
surprinzatoare senzatie; n 1842,
printul Albert,
mergnd de la Windsor la Londra cu
trenul, la terminarea calatoriei se
adresa
conductorului: "Va rog, domnule, data
viitoare sa nu mai mergem att de
repede".
Amploarea garilor, cartierele care se
nasteau n jurul lor uluiau si spiritele
cele
mai ndraznete. Se nfiintara societati
de exploatare a inventiei; englezi de
toate
61 Este vorba de ducele de Wellington.
124
1640

1641

profesiunile, fosti ofiteri, negustori,

nvatatori deveneau administratori ai
companiilor de cai ferate; n 1842
ncepu un boom; actiunile si salariile
urcau
vertiginos. n Punch 62 aparu o
locomotiva "Specula" carei
zdrobea pe adoratorii
ei, si ea ia
strivit ntradevar,
caci n 1847 ansamblul actiunilor cailor
ferate
suferi o scadere, nu mai putin
vertiginoasa, de saptezeci si opt de
milioane de lire.
Speculatia asupra titlurilor, care n
secolul al XVIIIlea
nu fusese dect o boala
trecatoare, deveni o meserie; n multe
ntreprinderi mari, societatea anonima
(inventata odinioara pentru companiile
coloniale) nlocuia pe patronul unic si
raspunzator.
1642

II. Cam n aceeasi epoca, scrisoarea

francata numai cu un penny deschise
noilor clase pofta de a scrie. Ziarele,
mai putin scumpe, pentru ca taxa de
timbru
fusese scazuta de whigi de la cinci la un
penny, vazura tirajul marinduse.
(Times
exista din 1785, Morning Post din
1772, Daily News fu fondat de Dickens
n
1846). ncepnd din 1837, telegraful
scurta distantele dintre orase si
continente.
Planeta "se ghemui pna la
dimensiunile unui stabiliment de
comert englez".
Paianjen "pitit n insula sa" n centrul
comertului mondial, Anglia arunca o
imensa retea de cabluri n jurul
pamntului. Pentru ca traia n pace,
pentru ca
1643

avea cea mai mare flota si minele de

carbuni cele mai accesibile, pentru ca
burghezia ei, prospera si libera, stia sa
traga foloase din noile inventii, Anglia
sembogatea mai repede dect orice alta
tara. n 1830, n plina criza economica,
marele istoric Macaulay intona un imn
triumfal si anunta ca n 1930, tot pe
aceleasi insule, o populatie dubla se va
bucura de o bogatie dubla. Se stie ca
profetia sa, care paruse ndrazneata
atunci, a fost cu mult depasita de
realitate.
III. Epoca victoriana din Anglia, ca si n
Franta domnia lui LudovicFilip,
aapartinut claselor mijlocii. mbogatite
n urma descoperirilor stiintifice si a
aplicatiilor lor, ele ar fi putut cuceri
atunci puterea, gratie fortei banului,
daca
whigii nu lear
fi predat fara lupta citadela
aristocratica. "Capodopera politicii
engleze din secolul al XlXlea
1644

 scrie lie Halvy63 este perpetuarea

traditiei
parlamentarismului aristocratic. Dar cu
ce conditie se opereaza acest tur de
forta? Cu conditia de a adapta fara
ncetare aceasta politica nevoilor unei
societati care se industrializeaza si se
democratizeaza". Alianta dintre whigi si
burghezie va avea efecte profunde si
durabile asupra moravurilor din Anglia.
Multi mari burghezi, care alcatuiau
noua oligarhie industriala, proveneau
din
familii neconformiste. Chiar si aceia
dintre ei care pierdusera credinta
puritanilor
mai pastrau austeritatea lor, si
coincidenta dintre rigoarea morala si
reusita n
afaceri nu era ceva ntmplator. "A duce
o viata serioasa, a se abtine de la
bautura si jocuri de noroc, a nu uita de
ziua sabatului, a reduce placerile
1645

simturilor la mngierea unei singure

femei, aceea luata de sotie n
conformitate
cu legea, sunt virtuti caresi
gasesc rasplata nu numai n ceruri".
Uneori religia
fusese chiar pricina directa si secretul
succeselor lumesti: daca Thomas Cook
a
fondat cea mai celebra dintre agentiile
de voiaj, se datoreaza faptului ca, fiind
misionar baptist, ncepuse prin a
organiza excursii pentru mitingurile de
temperenta si scolile de duminica; daca
Fry si Cadbury, quakeri, au pus bazele
62 Cunoscut saptamnal satiric
londonez, fondat n 1841.
63 Scriitor politic francez (18701937)
autor al unei "Istorii a poporului
englez n secolul al
XlXlea",
aparuta ntre 1913 si 1923.

1646

125

1647

celor mai prospere si virtuoase fabrici

de ciocolata, e pentru ca, n lupta
mpotriva
alcoolului, predicatorii au gasit n
ceasca de cacao aliata lor cea mai
eficace. De
dragul asociatilor lor politici, whigii si
sacrificara atunci cinismul si, cel putin
n
aparenta, placerile. "Aristocratia scrie
n 1867 Bagehot 64, traieste cu frica n
sn
din cauza claselor mijlocii, a bacanilor
si a oricaror negustori". n 1850 o
corespondenta
ca aceea dintre Byron si lady
Melbourne devenise aproape de
neconceput. O data cu reforma
electorala si liberul schimb, whigii
trecusera n
programul lor n sila, desigur si
virtutea.

1648

IV. Casatorinduse
cu virtuosul si pudicul Albert, regina
nsasi se
schimbase. Curtea ei devenise grava si
familiala. "Blestemata asta de
moralitate
are sa prapadeasca totul", spunea
bombanind lordul Melbourne. Dar
lordul
Melbourne apartinea unei epoci
disparute, si Gladstone, evlavios si
prosper, grav
si familial, reprezenta mult mai bine
regimul. Sau
scris atunci romane si piese
de teatru pentru o tnara regina,
virtuoasa mama de familie. Nimic nu
trebuie "sa
mbujoreze de rusine obrajii unei tinere
persoane". Punch era laudat ca putea fi
citit "de copiii si sotiile noastre". Nu
numai viciul, ci si crima au fost
proscrise din
1649

orice literatura, n afara de cazul cnd

erau nvaluite n sentimentalism si
umor.
Monarhia, aristocratia si literatura
ntelesesera
ca n aceasta lume noua excesele
de libertinaj sau de sinceritate ar fi pus
n pericol privilegiile lor. Pentru a
impune
maselor o respectabilitate linistitoare,
clasele diriguitoare acceptara daca nu
totdeauna realitatea, care ar fi fost
uneori inumana cel putin
convenientele si
aparentele. De altminterea,
aceste aparente devenira pentru multi,
n scurta
vreme, adevarate obiceiuri. Cine citeste
Tata si fii de Edmund Gosse constata ca
starea de spirit a unor victorieni na
fost departe de aceea a sfintilor lui
Cromwell.

1650

mbinarea gravitatii, a rezervei si a

fortei, proprie acelei epoci, se manifesta
acum
n redingota neagra si cravata
barbatilor, ca si n rochiile de matase
neagra si
bonetele legendare ale reginei Victoria.
V. Daca, n aceasta alianta, whigii
sacrificasera libertatea moravurilor,
burghezii abandonasera radicalismul
gndirii. Burghezia victoriana practica
un
snobism care este esentialmente
conservator; ea accepta cadrul societatii
aristocratice; ea o respecta cu att mai
mult cu ct o gaseste mai accesibila.
Fiecarui ins din clasele mijlocii i place
sa aiba dea
face cu persoane care au
titluri nobiliare "si daca spune ca nu
tine de loc la asa ceva, nu trebuie sa fie
crezut". Vreme ndelungata servilismul
noilor alegatori a anulat efectele
reformei
1651

electorale. "Feudalismul scrie Cobden

si reia n fiece zi si din ce n ce mai
mult locul n viata politica, precum si n
viata sociala". Bagehot analizeaza
ciudata "deferenta" a natiunii engleze:
"Orict de curios ar parea spune el ,
exista natiuni n care majoritatea
ignoranta doreste sa fie guvernata de
minoritatea competenta. Ea abdica n
favoarea elitei sale. Anglia este tipul
acestor
natiuni deferente". Si ntradevar,
pe la 1850 se parea ca poporul accepta
sa lase
claselor mijlocii privilegiul votului si ca
aceste clase primesc cu bucurie sa le
reprezinte aristocrati de profesie. Sar
zice ca burghezii se considerau atunci
privitori carora le facea placere sa vada
niste actori excelenti jucnd spectacolul
64 Walter Bagehot (18261877)
economist englez, redactor, din 1860, la
periodicul "The
1652

Economist", autor (1870) al unor lucrari

de mare ecou, printre care "The English
Constitution" si
"Lombard Street" (1873), ultima
ocupnduse
de viata financiara londoneza.
126

1653

unei vieti fastuoase pe o scena

admirabila. Astfel marile familii engleze
pastreaza
pentru multa vreme nca, fara a ntlni
vreo ostilitate vehementa, frumoasele
lor
parcuri, modul de viata regesc,
locuintele lor construite de Inigo Jones,
John
Vanbrugh sau Christopher Wren 65. La
Chatsworth, n casa ducelui de
Devonshire, la Belvoir,
n casa ducelui de Rutland, la Woburn,
n casa ducelui
de Wellington, se tin adevarate curti. n
iunie 1832, a doua zi dupa reforma,
Disraeli scrisese: "Regimul ducilor, care
parea etern, sa
prabusit". Disraeli avea
sa recunoasca, dupa scurta vreme, ca
ducii, nmormntati de el, erau nca
teferi
si el nsusi va cauta sa se ralieze cu ei.
1654

VI. Supravietuirea unei fabuloase

bogatii, tolerata de toti, e cu att mai
surprinzatoare cu ct conditia saracilor
apare atunci mai jalnica. Frumoasei
rase
engleze din secolul al XVIIlea,
care traise la tara, bine hranita,
viguroasa si
vesela, ia
urmat tipul proletarului palid din
orase. n cartierele populare ale
marilor orase, mortalitatea se mentine
la un nivel nspaimntator. La Londra,
n
East End (cartier sarac) mortalitatea
este de doua ori mai mare dect n West
End
(cartier bogat). La Bath durata normala
a vietii unui gentleman este cincizeci si
cinci de ani, a unui muncitor douazeci
si cinci de ani. Sa
descris* mizeria si
1655

murdaria n care traiau atunci mii de

familii: apa potabila plina de materii
fecale,
curti infecte n care nu putea creste nici
iarba, pivnite n care dormeau
zecedouasprezece
persoane si care erau inundate de apa
clocita. Desigur Angliarurala nu murise
dea
binelea. n 1861 raportul dintre
populatia urbana si cea
rurala este de 5 la 4 si abia n anul
1881 populatia oraselor va fi de doua
ori mai
mare dect aceea de la tara. Dar
populatia rurala nsasi nusi
regasise echilibrul.
Muncitorul agricol va fi de aici nainte
mai fericit cnd va lucra pe marile
domenii,
unde "ducii" construiesc casute solide,
dect pe micile exploatari particulare,
care, n afara de unele perioade de
crestere a preturilor, abia dei
1656

asigura traiul.
n ce priveste muncitori de la orase,
conditiile lor se mbunatatesc ncet dea
lungul domniei reginei Victoria. Dl
Clapham 66 a aratat ca momentul cel
mai greu
a fost nceputul secolului. Pna la Peel,
hrana populatiei fusese scumpa.
Liberul
schimb facu sa scada costul vietii, si la
nceputul decadei 1850 salariile
ncepura
sa se urce. Salariile din 1865 depasesc
cu 20 pna la 25% pe cele din 1845;
preturile se urcasera si ele concomitent,
dar pinea, de pilda, nu costa dect cu
12% mai mult. Puterea de cumparare a
muncitorilor crescuse deci. n acelasi
timp casele de economii, societatile
cooperatiste i ajutau sa suporte mai
usor
perioadele de criza. De altmintrelea e
un fapt cert ca, ncepnd din 1850,
1657

muncitorii renuntasera la actiuni

directe si ca, ntocmai ca burghezii,
muncitorii
englezi ncepusera sa spere, pe vremea
cnd Renan scria Viitorul stiintei, ca
masinile si descoperirile stiintifice vor
aduce o noua epoca de aur.
VII. Astfel, toti victorienii, bogati si
saraci, ajungeau sa creada n progres.
Stiinta le inspira un respect religios.
Evul mediu nu vazuse n univers dect
efectul vointei libere a lui Dumnezeu;
secolul al XVIIIlea
ncercase sa mpace
sistemul legilor naturii cu o credinta
rationala; n secolul al XlXlea
multi savanti
crezura ca au descoperit o lume pe dea
ntregul mecanica. Principiile de
geologie
a lui Lyell si Originea speciilor a lui
Darwin zdruncinara teoriile biblice si
dadura
1658

65 Mari arhitecti englezi din secolul al

XVIIlea
si nceputul secolului al XVIIIlea.

* G. M. Young: Early Victorian England.

n.a.
66 John Harold Clapham (18731946)
istoric al economiei engleze.
127

1659

oamenilor din acea epoca iluzia ca au

descoperit legi privitoare la evolutia
fiintelor
vii tot att de precise ca acelea
referitoare la lumea materiala. Filozofia
nsasi
deveni "materialista". Herbert Spencer,
spirit simplu care nu vedea realitatea
lucrurilor, tot att de universal ca si
Auguste Comte, dar tot att de
rudimentar
pe ct era Comte de genial, si nzestrat
cu "un talent extraordinar de a construi
idei generale n jurul unor fapte putin
importante", cuceri nu numai publicul
englez, dar si cititorul mijlociu din
lumea ntreaga printro
filozofie a evolutiei
aplicata la toate stiintele, inclusiv
morala si politica. Epoca aceea de
universalitate, de credinta n progresul
stiintific si material, de pacifism si de

1660

industrializare gasi un simbol perfect n

Expozitia din 1851, organizata de
printul
Albert, cu o seriozitate si o perfectiune
cu totul germane. Maretia Crystal
Placeului,
entuziasmul multimilor, atmosfera de
reconciliere nationala dupa
rascoalele pentru reforma si cartism
facura o profunda impresie asupra
englezilor, dintre care multi, ca sa vina
la Londra, luara pentru prima oara, cu
aceasta ocazie, trenul.
VIII. Era inevitabil sa se produca reactii
mpotriva materialismului stiintific
si social. Epoca a avut, asadar, valurile
sale romantice, care au fost
cndreligioase, cnd literare. n
domeniul religiei nu numai ca a
continuat miscarea
metodista, dar clerul anglican a initiat,
plin de devotament, evanghelizarea
noilor
1661

orase industriale. Miscarea de la

Oxford, care a nceput prin 1833, a
ncercat sa
dea religiei anglicane prestigiul istoric si
poetic al catolicismului. Cel mai celebru
dintre adeptii sai, Newman, sfrsi prin a
se converti la catolicism si, spre finele
vietii sale, deveni cardinal. Carlyle67
conduse atacul protestant mpotriva
utilitarismului si dovedi ca "nu
Manchesterul
devenea mai bogat, asa cum se
credea pe atunci, ci numai ctiva
oameni, si dintre cei mai putin
simpatici din
Manchester".
Ruskin 68 ndrepta lupta sa mpotriva
urteniei industrialismului si
dadu nastere prerafaelitilor, dintre care
unii fondara, alaturi de William
Morris69,
un socialism estetic. n sfrsit, Dickens
dadu el singur cel mai formidabil asalt
si
1662

facu mai mult dect toti filantropii de

profesie ca sai
nvete pe englezii din
vremea sa adevarata generozitate, care
sta pe baze imaginative. Dar Dickens
nsusi a trebuit, pentru a nlesni
acceptarea realismului sau, sal
atenueze prin
umor si sentimentalism si sa dea
tragicelor sale povestiri epiloguri
fericite. Caci
ntrasta
consta compromisul victorian.
VI
DISRAELI SI GLADSTONE
I. Reforma din 1832 satisfacuse mica
burghezie; ea nu daduse maselor
populare nici un mijloc de a se exprima.
Violentele campanii ale cartistilor
aratasera ca primejdia pe care o implica
o astfel de situatie ramnea grava. E
1663

67 Thomas Carlyle (17951881)

filozof idealist englez.
68 John Ruskin (18191900)
estetician englez; a desfasurat
si o activitate publicistica pe teme
sociale, cu idei naivfilantropice.
69 William Morris (18341896) poet
si pictor prerafaelit;
de prin 1883 a aderat la socialism, un
socialism intelectual, fara legatura cu
masele muncitoare engleze.

128

1664

adevarat ca framntarea cartista fusese

necata de valul de prosperitate ce se
ivise prin 1850; cei ntelepti nu uitau
nsa ca agitatia putea renaste oricnd si
ca
ar fi de dorit deci sa existe o supapa.
Totusi, noii stapni legali ai tarii, care,
de
altfel, mentinusera la putere pe vechii
stapni ai acesteia, nu resimteau nici
un
fel de dorinta de a mai largi drepturile
electorale; dar oamenii de stat cei mai
clarvazatori
din cele doua partide: Gladstone la
liberali, Disraeli la conservatori,
erau de parere ca acesta era singurul
remediu. Fiecare dintre ei dorea
onoarea si
beneficiile politice ale unei noi reforme.
Punch publica n 1852 un desen
reprezentnd un leu adormit pe care
politicienii se straduiau sal
1665

trezeasca
mpungndul
cu bare de fier nrosit. Pe fiecare bara
era scris cuvntul: Reforma.
Dar ce reforme? Cnd un guvern tory
propunea sa se dea drept de vot tuturor
acelora care plateau o chirie mai mare
de zece livre, opozitia whig tipa cai
o
rusine si ca limita justa a "drepturilor
omului" era de opt livre. Cnd un
parlament whig propunea sapte livre,
Derby, prin gura profetului sau Disraeli,
afirma ca aceasta nsemna sa se arunce
Anglia n bratele primejdiilor
demagogiei.
Problema reala era de a sti care dintre
cele doua mari partide va cstiga
favoarea
noilor alegatori. Dar Gladstone vorbea
cu indignare de cei care cercetau
statisticile electorale la modul acesta si
cntareau fortele populare asa cum ai
1666

cntari forta unei armate de invadatori.

"Persoanele despre care se fac
asemenea
observatii sunt fratii nostri, crestini ca
si noi, carne si snge din carnea si
sngele
nostru". La care un tory l ntreba de ce
carnea si sngele nostru sar
opri la o
chirie de sapte livre.
II. Vreo treizeci de whigi, ostili oricarui
pas nainte pe drumul democratiei,
refuzara sa voteze (n 1866) reformele
lui Gladstone. Ei fura botezati
adullamiti,
deoarece "regele David retragnduse
n cavernele de la Adullam, toti
datornicii si
toti nemultumitii sau
strns n jurul lui" 70. Derby si
Disraeli, cu sprijinul pasiv al
adullamitilor, i rasturnara pe Russel si
Gladstone si, gasinduse
1667

la putere n
minoritate, pornira sa faca din partidul
conservator un partid modern, nu cu
totul ostil oricarei schimbari, ca vechiul
partid tory, ci atasat de vechile institutii
engleze (monarhie, Camera Lorzilor,
biserica anglicana) si capabil n acelasi
timp
sa le modifice daca mprejurari noi o
cereau. Eforturile lui Disraeli pentru
"asi
educa partidul" reusira si partidul
conservator i datora o a doua si lunga
tinerete. Reamintindui
aristocratiei ca rolul ei traditional nu
era de a nfrna
poporul, ci de al
conduce, el ngadui familiilor care
guvernasera att de multa
vreme Anglia sa continue a juca un rol
ntro
societate transformata. Cednd

1668

liberalilor n unele chestiuni de

amanunt, el reusi ca o noua reforma
electorala sa
fie votata de Camera Comunelor n
1867. Dreptul de vot depindea, ca si n
1832,
de proprietatea imobiliara sau de
cuantumul chiriei, dar limitele erau mai
joase,
mai ales n trguri, si rezultatul
reformei a fost ca sa
mai adaugat corpului
electoral nca un milion de votanti,
aproape toti muncitori de la orase. Care
va fi
atitudinea politica a noilor alegatori?
Era de neprevazut, si Derby nsusi era
de
acord ca noua lege va fi "un salt n
necunoscut". Dar era mndru ca le
luase
whigilor una din temele lor favorite si,
ca si Disraeli, avea ncredere n bunul
simt
1669

al muncitorilor englezi. Conservatorii

nu au avut de ce sa. regrete mai trziu
gestul acesta, dar primele alegeri dupa
reforma (1868) au constituit un succes
liberal.
70 Din Vechiul testament, Cartea I a lui
Samuil, cap. 22, 12.
129

1670

III. Putin timp dupa votarea reformei,

Derby, mbolnavinduse,
ceda locul de
leader al partidului conservator lui
Disraeli. Cam n acelasi timp, Gladstone
deveni seful necontestat al partidului
liberal, si cei doi barbati de stat, care de
la
caderea lui Peel fusesera totdeauna n
opozitie unul fata de celalalt, intrara
ntrun
conflict direct. Lupta dintre Disraeli si
Gladstone, n afara interesului sau
uman, are o valoare exemplara pentru
ca ilustreaza importanta, pentru
reusita
regimului parlamentar, a unui anumit
prestigiu dramatic. Daca rascoala reala
a
cetatenilor unei tari trebuie nlocuita
prin revolutii n incinta Camerei, se
impune

1671

nsa ca bataliile oratorice sa fie la

rndul lor niste spectacole naltatoare.
Gratie
talentelor foarte diferite, dar
amndoua remarcabile ale lui
Gladstone si
Disraeli, luptele parlamentare de la
Westminster fura timp de douazeci de
ani
lupte ntre giganti. Se ciocneau doua
filozofii si doua pozitii spirituale. De o
parte
gravitatea, seriozitatea, virtutea
constienta; de cealalta stralucirea,
spiritul si, sub
aparenta unei superficiale frivolitati, o
credinta nu mai putin vie dect aceea a
lui
Gladstone. Acesta din urma credea n
guvernarea de catre popor, voia sa
primeasca de la popor inspiratiile sale
si se declara gata pentru orice reforme
ar
dori poporul, chiar daca sar
1672

atinge de cele mai vechi traditii ale

Angliei. Disraeli
credea n guvernarea pentru popor, n
necesitatea de a mentine osatura tarii
si nu
admitea reforme dect n masura n
care ele respectau anumite institutii
esentiale legate de trasaturile
permanente ale naturii umane. Aceste
doua
atitudini sunt bine simbolizate n
imaginea lui Gladstone care doboara el
nsusi
copaci la Hawarden si n cea a lui
Disraeli care nu lasa, la Hughenden 71,
sa se
doboare nici un copac.
IV. Gladstone a fost primministru
din 1868 pna n 1874, Disraeli din
1874
pna n 1880, si din nou Gladstone din
1880 pna n 1885. n timpul acestor
optsprezece ani sau
1673

produs mari schimbari pe continent.

Nici Disraeli, nici
Gladstone nu stiusera sa vada ca
"echilibrul puterii" avea sa fie distrus n
Europa
de o forta noua: Prusia. Palmerston
tolerase sa se anexeze
SchleswigHodstein;
Disraeli si Gladstone asistasera fara sa
reactioneze la razboiul austroprusac,
apoi la razboiul francogerman,
care consacrara hegemonia Prusiei si
dusera la
formarea imperiului german. Rusia, la
rndul ei, denunta tratatul de la Paris,
cu
care se ncheiase razboiul din Crimeea,
si si reconstitui flota din Marea Neagra.
Si aici Gladstone se arata ngaduitor.
Dar concesiile constituie un mare
pericol:
ele deschid pofta si maresc ndrazneala
acelora carora li sau
facut. Anglia parea
1674

amortita si cele mai slabe tari se

gndeau ca de aici nainte puteau sa
scie leul
britanic fara a fi pedepsite. Cu vremea
nsa opinia publica ncepu sa se mnie
din
cauza acestei slabiciuni. ntro
piesa de teatru, Gladstone aparea
primind o
ambasada chineza carei
pretindea Scotia. Primul ministru
reflecta si gasea trei
raspunsuri posibile: sa cedeze imediat
Scotia, sa astepte putin si sa sfrseasca
prin a o ceda sau sa decida numirea
unui arbitru. Publicul gasea satira
destul de
ndreptatita.
V. Politica externa a lui Disraeli a fost
mai ndrazneata, mai pitoreasca, dar
71 Hawarden, Hughenden numele
resedintelor private ale celor doi oameni
de stat.
1675

130

1676

n acelasi timp mai primejdioasa dect

a lui Gladstone. n timp ce acesta din
urma voia pace cu orice chip, nul
interesa imperiul si dorea ca tara lui sa
aiba
mai curnd
un prestigiu moral dect un prestigiu
imperial, atragndusi,
lui si
partizanilor sai, porecla de Little
Englanders (partizani ai unei Anglii
mici),
Disraeli si prietenii sai se proclamau
"imperialisti". n imaginatia romantica a
lui
Disraeli renastea ideea de imperiu, idee
mult slabita dupa moartea lui Chatham
si pierderea coloniilor americane. El i
propunea Angliei, naintea lui
Chamberlain, naintea lui Rhodes,
naintea lui Kipling, o conceptie dea
dreptul

1677

romana despre rolul si datoriile sale n

lume. mpotriva dorintei majoritatii
partidului
sau, care avea oroare de schimbari,
oricare ar fi fost natura lor, i dadu
reginei, care l astepta cu nfrigurare,
titlul de mparateasa a Indiei. n 1875
cumpara n secret de la khediv72 177
000 actiuni ale Canalului de Suez
pentru
suma de patru milioane de livre.
Majoritatea actiunilor o detinea Franta,
dar
Anglia achizitionase o parte din aceasta
ntreprindere, de o deosebita
importanta
pentru ea, deoarece canalul era drumul
cel mai scurt spre India si spre China.
n
acelasi an, Disraeli, batrn si obosit,
trecu n Camera Lorzilor, sub numele
de

1678

lord Beaconsfield. Europa era n

continuare nelinistita din pricina
conflictului
dintre Turcia si provinciile sale crestine,
pe care le apara Rusia cu scopul de a le
anexa. Nu exista nimic pe lume de care
Disraeli sa se teama mai mult ca de
prezenta rusilor n Mediterana. Prima
axioma a politicii britanice era, dupa
dnsul, mentinerea unui drum de liber
acces spre India. Or, pe uscat nu exista
alt drum posibil dect prin Turcia, tara
amica; iar drumul pe mare urma sa
treaca prin Canalul de Suez, care putea
deveni foarte vulnerabil n cazul n care
provinciile turcesti din Asia sar
fi gasit n minile unei natiuni ostile. El
lua deci
apararea Turciei. Dar ntruct turcii
comisesera atrocitati n Bulgaria,
Gladstone
strni mpotriva lor opinia publica
engleza, n cursul unei campanii de
discursuri
1679

pe care Disraeli le considera ridicole,

dar care impresionara populatia
religioasa
prin fervoarea lor. Miscarea lua
asemenea proportii nct Beaconsfield
renunta sa
intervina.
VI. Curnd Rusia putu sai
impuna Turciei tratatul de la San
Stefano.
Turcia europeana disparea aproape
completamente si o Bulgarie mare i
nlesnea
Rusiei accesul la Mediterana. Lordul
Beaconsfield socoti tratatul acesta
inacceptabil pentru Anglia sii
trimise Rusiei un ultimatum. Aceasta,
epuizata n
urma razboiului, nspaimntata de
aducerea trupelor din India si de
sosirea flotei
britanice la Constantinopol, se nclina.
Negocierile conduse n stilul lui
1680

Palmerston, punnd flota nainte si

venind cu diplomatia n urma ei, fura
pe
placul orgoliului britanic. Congresul de
la Berlin (1878) revizui tratatul de la
San
Stefano. Bulgaria fu taiata n doua,
Bosnia promisa Austriei, Anglia obtinu
insula
Cipru. Tratatul de la Berlin parea sa
reprezinte un succes deplin pentru
lordul
Beaconsfield, care primi drept
recompensa Ordinul Jaretierei. De fapt,
Ciprul na
prezentat niciodata vreo utilitate pentru
Anglia; Turcia continua sa maltrateze
pe
supusii crestini care iau
fost restituiti, si din pricina Bosniei
avea sa izbucneasca
razboiul din 1914. n 1879, ostilitatea
Rusiei, ai carei ministri se ntorsesera
de la
1681

Berlin foarte mniosi mpotriva Angliei,

precipita conflictele pe frontiera Indiei.
Cnd urma un razboi n Africa de sud
mpotriva zulusilor, publicul fu pus pe
gnduri: daca politica pacifista a lui
Gladstone era lipsita de glorie, politica
72 Titlul purtat de suveranii, Egiptului
(de fapt viceregi n numele sultanului
otoman) ntre 1867 si
1914. Cuvntul e de origine persana si
nseamna "stapnitor".
131

1682

imperialista a lui Disraeli nu era lipsita

de primejdii. n 1879, Gladstone
ntreprinse din nou un mare turneu
oratoric n Scotia si obtinu un imens
succes.
El spunea alegatorilor sai ca nu era
vorba de a aproba cutare sau cutare
masura
politica, ci de a alege ntre doua morale.
De cinci ani de zile nu li se vorbea dect
de interesele imperiului britanic, de
frontiere stiintifice, de noi Gibraltare, si
care
era rezultatul? Rusia marita si ostila,
Europa tulburata, India n razboi, iar n
Africa o mare de snge. De ce? Pentru
ca pe lumea asta mai exista si altceva
dect necesitatile politice, spunea
Gladstone, exista necesitati morale.
"Gnditiva
ca viata plina de smerenie din satele
Afganistanului, n mijlocul zapezilor
iernii,
1683

este tot att de inviolabila n ochii

Atotputernicului ca si viata din orasele
voastre". Frumosul obraz de pasare de
prada, ochii patrunzatori si puternici,
glasul a carui permanenta vigoare
parea un miracol, naltatoarea lui
doctrina
religioasa umpleau inimile satenilor
scotieni, oameni evlaviosi, de admiratie
si
aproape de teama: li se parea ca aud
cuvinte divine si contempla un profet.
La
alegerile din 1880, Disraeli si partidul
sau fura nfrnti.
VII. E mult mai usor sa predici pacea
dect so
mentii. Gladstone era sincer
n oroarea sa fata de violenta, dar avea
sa fie silit so
foloseasca, si asta cu att
mai mult cu ct slabiciunea sa initiala
marea pretutindeni pericolele si
1684

tulburarile. Primele necazuri venira din

Africa de sud. Acolo, de cnd englezii
anexasera, n timpul razboaielor
napoleoniene, Colonia Capului, colonie
olandeza,
se ivisera conflicte ntre fermierii
olandezi si colonistii englezi. n 1877
englezii
anexasera republica olandeza
Transvaal; n 1881 burii se rasculara si
nvinsera la
Majuba Hill mica armata engleza de
ocupatie. Gladstone accepta faptul
ndeplinit
si redadu burilor independenta. n
Irlanda se dezvolta n secret un partid
republican, rebel si antienglez. Optzeci
de deputati condusi de misteriosul si
stralucitorul
Parnell, partizani ai autonomiei (Home
Rule), adica ai separatismului
irlandez, i faceau zile grele guvernului
n Camera Comunelor. Iar n Irlanda
1685

actiunea parlamentara era sprijinita de

o actiune directa care mergea pna
laomucideri. Taranii refuzau sa
plateasca arenda. n zadar Gladstone
ncerca sai
sprijine printrun
Land Act, lege agrara care nsarcina
unele tribunale speciale cu
revizuirea contractelor de arenda; n
zadar l elibera pe Parnell si pe prietenii
sai,
arestati pentru instigare la rascoala.
Dupa cteva zile atentatele ncepura din
nou. Opinia publica engleza, indignata,
sili guvernul sa propuna o lege de
represiune
care dadu oarecare rezultate.
VIII. Dupa Transvaal si Irlanda, Egiptul.
Proasta administratie a khedivului a
determinat Franta si Anglia sa asigure
mpreuna controlul finantelor si
administrarea datoriei egiptene. Niste
europeni fiind masacrati la Alexandria,
1686

guvernul francez, mai mult din

timiditate dect din ntelepciune, sia
retras flota.
Gladstone ar fi rechemat si el bucuros
flota engleza, dar presa si publicul nui
ngaduira. Armata engleza intra n
Cairo. Aceasta cucerire "ntreprinsa
ntrun
moment de neatentie" i redadu lui
Gladstone, care a reprobato,
popularitatea, n
drept, ocuparea Egiptului avea un
caracter temporar si era tinuta sub
observatiecu gelozie de Franta. n fapt,
sir Evelyn Baring (mai trziu lord
Cromer) ncepu de
ndata, sub suveranitatea nominala a
khedivului, sa administreze tara. O
armata
de ocupatie engleza ramasese
"provizoriu" n Egipt. Cnd, n Sudanul
egiptean,

1687

un musulman fanatic se proclama

mahdi 73, i aduna pe dervisi si alunga
pe
73 Cuvnt arab nsemnnd "cel drept
calauzit" profet.
132

1688

soldatii egipteni, generalul englez Hicks,

trimis acolo, fu complet zdrobit.
Gladstone hotar ca Sudanul sa fie
evacuat si nsarcina, din imprudenta,
cu
aceasta operatie pe generalul Gordon,
personaj caresi
facuse o larga reputatie n
timpul razboaielor din China si care, n
felul sau, era tot att de fanatic ca si
mahdiul. n loc sa evacueze Sudanul, el
se baricada la Khartum si ceru ntariri,
dar n zadar. Cnd Gladstone se decise
sa i le trimita, era prea trziu. Mahdiul
l
masacrase pe general si cei unsprezece
mii de oameni din garnizoana. Gordon
avea toate virtutile necesare ca sa
devina un erou national; tenacitatea sa
placea
imperialistilor, pasiunea lui pentru
Biblie placea protestantilor si fantezia
sa
1689

placea ntregului popor englez. Moartea

lui a provocat caderea guvernului. Dar
abia n 1898 uciderea lui a fost
razbunata, de catre expeditia condusa
de
Kitchener.
IX. n interior, Gladstone curma cteva
nedreptati religioase; separa de stat
biserica anglicana din Irlanda, pe care
catolicii irlandezi naveau
nici un motiv
so
ntretina; ordona sa se deschida pentru
neconformisti (care nca din 1836
aveau accesul liber la noua Universitate
din Londra) portile universitatilor din
Oxford si Cambridge. Prin Education
Act din 1870 (legea Forster), Anglia
capata
n sfrsit embrionul unui sistem
national de scoli. Printul Albert fusese
surprins
1690

de numarul mare de analfabeti englezi,

mult mai mare dect numarul de
analfabeti germani sau francezi. La
Manchester, din o suta de persoane
care se
casatoreau, patruzeci si cinci iscaleau
n registru cu degetul, nestiind
sa scrie; n
1845, 33% din barbati si 49% din femei
erau analfabeti; n 1861, respectiv 25%
si
35%. Regina Victoria, ngaduitoare,
socotea ca nu era necesar sa se imite
continentul n aceasta privinta. Clasele
nobiliare si mijlocii si trimiteau copiii la
scolile publice (Public Schools); vreme
ndelungata nau
existat pentru popor
dect scoli sustinute de biserici. Legea
Forster nfiinta, n sfrsit, la sate, unde
nu
existau scoli libere, o scoala de stat,
care era crestina, fara a fi confesionala.
n
1691

1891 nvatamntul deveni obligatoriu n

Anglia, iar in 1912 deveni gratuit.
Trebuie notat ca Anglia, unde stiintele
erau mai putin studiate n scoli dect n
oricare tara din lume, a dat nastere
ctorva dintre cei mai mari savanti ai
secolului al XlXlea:
Darwin, Huxley, lordul Kelvin, Clerk
Maxwell, Lister,
Thomson. Oare programele scolare, mai
putin ncarcate, sa fi pastrat
prospetimea
geniilor?
X. n 1867, Disraeli daduse drept de vot
muncitorilor din orase; n 1884,
Gladstone l acorda muncitorilor
agricoli. O lege cu privire la scrutinul
secret si oalta referitoare la coruptie n
alegeri puse capat plutocratiei.
ncepnd din 1884,
din sapte milioane de barbati adulti
voteaza cinci milioane. Nu mai sunt
exclusi
1692

dect cei ce locuiesc n casa stapnului

lor (servitorii) si cei ce locuiesc n casa
parinteasca (tinerii care traiesc n
familie), precum si toate femeile. Chiar
si
administratia locala fu ncredintata
atunci unor corpuri alese, si judecatorii
de
pace si pierdura puterea
administrativa, pe care o detineau de pe
vremea dinastiei
Tudor. Anglia trecuse ntro
jumatate de secol, fara zguduiri
profunde, de la
oligarhie la democratie. Dar, n acelasi
timp, independenta Camerei Comunelor
fu
foarte slabita. n vechiul sistem
aristocratic, un mare senior n trgul
sau (sau
acela caruia i daruise trgul) se simtea
invulnerabil; votul lui n parlament era
liber pentru ca primul ministru nu avea
asupra lui nici o influenta, dect doar
1693

133

1694

prin coruptie, la care rezistau deputatii

onesti sau prea bogati. n sistemul
democratic,
toate locurile devenira instabile;
deputatul nefiind niciodata sigur ca va
fi
reales de catre un corp electoral vast si
capricios, amenintarea primului
ministru
cu dizolvarea parlamentului deveni un
mijloc de ai
sili pe cei sovaitori sa se
decida. O asociatie liberala, fondata de
Joseph Chamberlain. la Birmingham,
constitui un exemplu de ceea ce a fost
numit, imtndui
pe americani, un
caucus74. Partidele devenira puternice
organizatii care propuneau pe
candidati,
adunau fonduri electorale (obtinute
adesea n urma vnzarii de titluri de
nobleta)
1695

si impuneau suveranului sa numeasca

pe seful lor n postul de primministru.
Din ce n ce mai mult n afara de
accidente imprevizibile, grave greseli
personale
sau sciziunea unui partid premierul,
dupa reusita n alegeri, era aproape
sigur
ca va pastra puterea pe toata durata
parlamentului. Astfel, ca o consecinta
neprevazuta a reformelor electorale,
puterea executiva iesea ntarita si
sistemul
englez se apropia de sistemul american,
eliberat nsa de pericolul pe carel
prezinta n America suprapunerea
alegerilor prezidentiale si a alegerilor
pentru
Congres.
XI. Cele doua mari partide traditionale
pareau atunci eterne, si cineva care
ar fi prezis n 1892 ca ntro
1696

buna zi puterea va fi preluata de un

partid al muncii
ar fi parut extrem de ndraznet.
Socialismul englez, de la Thomas More
la William
Morris, a fost utopic si ineficace. Un
evreu german, Karl Marx, care de la
revolutia
din 1848 traia la Londra, publicase n
1864 Capitalul, Coranul socialismului,
asa
cum Bogatia natiunilor fusese Biblia
liberalismului; el constata efectele, cu
totul
neprevazute pentru Adam Smith, ale
liberei concurente; el anunta ca, asa
cum
burghezia a nvins feudalismul,
proletariatul va expropria ntro
zi burghezia. Dar
lupta de clasa conta pe prea putini
luptatori n Anglia prospera. A trebuit
sa vina
1697

criza economica, lunga si dureroasa,

care a urmat dupa 1875, ca sa se nasca
o
federatie socialdemocrata,
nfiintata de burghezul Hyndman, si
chiar si atunci
aceasta a jucat n viata muncitorilor
englezi un rol infinit mai mic dect
tradeunionistii
practici. Socialismul a luat totdeauna n
Anglia forme originale. A
fost reformator si paternalist cu Robert
Owen, estetic cu Ruskin si cu
prerafaelitii; intelectual, paradoxal si
tergiversant cu Societatea fabiana;
parlamentar, evanghelist cu Ramsay
Macdonald. Gratie acestei din urma
caracteristici, avea sa atraga mai trziu,
alaturi de muncitori, o buna parte a
micii burghezii neconformiste. Asa
precum Bentham si Mill impregnasera
cu
doctrina lor pe intelectualii victorieni si
facusera sa triumfe liberalismul
1698

individualist, fabienii, si n special

Bernard Shaw si sotii Webb, au dat
drept de
cetatenie colectivismului n spiritul
intelectualilor de pe vremea lui Eduard
75.
Colectivismul fabian se deosebea de
socialismul continental prin doua
trasaturi:
mai curnd dect capitalul industrial,
ataca renta funciara si marea
proprietate
agricola; si mai curnd dect sa
propovaduiasca o guvernare directa
prin alegeri
populare, ramnea credincios
principiilor guvernarii reprezentative.
Ideile
fabienilor aveau sa inspire n scurta
vreme politica financiara si sociala a
unor
liberali avansati cum a fost Lloyd
George.
VII
1699

74 Comitet electoral (n limba engleza).

75 Regele Eduard al VIIlea
(19011910).
134

1700

IMPERIUL N SECOLUL AL XIXLEA

I. Dupa pierderea coloniilor americane,

negarea valorii economice a coloniilor
deveni n Anglia o atitudine destul de
obisnuita. Pe de alta parte, Wesley
trezise
n sufletele religioase scrupule fata de
rasele indigene, mai ales cnd ele se
converteau la crestinism. Indiferenta si
scrupulele explica surprinzatoarea
generozitate cu care Anglia a retrocedat
de doua ori. n 1802 si 1815, Frantei si
Olandei coloniile pe care suprematia pe
mare i ngaduise sa le cucereasca.
Frantei ia
napoiat Antilele franceze, insula
Bourbon, dreptul de pescuit la Terra
Nova si diferite alte posesiuni. Olandei i
restitui lava, Curaao si Surinam.
Totusi, n anumite puncte un instinct
obscur ia
1701

oprit pe negociatori,
ndemnndui
sa pastreze macar osatura imperiului.
India si Canada au ramas
cele doua elemente de baza. Capul
Bunei Sperante, cucerit de la olandezi
n
1796, fusese pastrat ca o statie utila pe
drumul spre India. Gibraltarul, Malta si
Insulele Ionice dominau Mediterana. n
Pacific, se nfiintase o colonie de
deportati
pe pamntul Australiei, n 173976. n
felul acesta se schita scheletul viitorului
Imperiu britanic, dar nimeni nusi
nchipuia ca toate aceste teritorii
mprastiate
vor putea ntro
zi forma un Commonwealth, sau o
federatie de state autonome
reunite printro
legatura liber consimtita.

1702

II. Pentru ca noul imperiu sa nu

mpartaseasca mai curnd sau mai
trziu
soarta coloniilor americane, era absolut
necesar sa obtina o forma oarecare de
autonomie, cel putin acolo unde sau
stabilit comunitati ntinse de rasa alba.
Am
vazut, studiind istoria Angliei, cum sa
nascut si a crescut dragostea
anglosaxonilor
pentru libertatile lor. E un sentiment pe
care aveau sal
duca
pretutindeni cu ei. Colonistul englez,
care de cele mai multe ori nu parasea
metropola dect ca sa scape de
constrngerea religioasa si sociala, nu
era omul
care sa accepte pierderea, prin exil, a
dreptului de participare la guvernarea
tarii

1703

unde avea sa traiasca. n colonii, ca si

n metropola, era necesar sa fie
respectate
cele doua mari principii care, dupa cum
spune H.A.L. Fisher77, sunt polii rasei
anglosaxone,
"dintre care primul este ca orice
guvernare trebuie sa se bazeze pe
consimtamntul celor guvernati, al
doilea ca rolul omului de stat este sa
evite
revolutia cu ajutorul reformelor". Dar
cum sa se faca din colonii state libere
mentinnd n acelasi timp unitatea
imperiului? Ar fi fost contrar geniului
rasei ca
aceasta problema sa fie rezolvata prin
victoria unui rationament abstract
asupra
unui alt rationament. Un accident
fericit dadu nastere primului dominion;
reusita
ncuraja imitatiile; astfel fu creat
Commonwealthul
1704

britanic. Accidentul fericit fu

prezenta, ntro
provincie a Canadei, a unei populatii
franceze, care (dupa 1791)
alegea o Adunare legislativa aproape n
ntregime franceza ca limba si simtire,
pe
cnd puterea executiva apartinea unui
guvernator englez, nconjurat de un
Consiliu compus din functionari
englezi. n caz de nentelegere (date
fiind
mprejurarile, nentelegerile erau
inevitabile) renastea dincolo de ocean
vechiul
conflict dintre monarh si parlament,
conflictul care dusese n Anglia la
caderea
dinastiei Stuart.
76 n fapt, prima colonie de deportati n
Australia sa
nfiintat n 1788.
77 Herbert Albert Laurens Fisher (1865
1940) istoric, profesor la Oxford.
1705

135

1706

III. n 1837 izbucni n Canada franceza

o rebeliune care se extinse si n
provinciile engleze. Reprimarea ei sa
facut usor, dar numai un guvern
ncapatnat
sau orb ar fi putut sa nu tina seama de
acele semne de nemultumire.
Whigii avura inteligenta sa trimita n
Canada un om de stat care nu se temea
de
experiente. Lord Durham avea inima
generoasa si un caracter detestabil, o
combinatie destul de reusita pentru un
sef. Dupa o sedere de cteva luni, se
ntoarse cu un remarcabil raport
asupra situatiei din Canada. Ajungea la
concluzia ca era necesar sa se
instaureze n ambele provincii
facnduse
totodata sfortari pentru o unire mai
strnsa ntre ele o oarecare forma de
reprezentare ministeriala. "Nu vreau sa
ma ating de nici una din prerogativele
1707

coroanei, dar coroana trebuie sa se

supuna consecintelor necesare ale
institutiilor
reprezentative si ea trebuie sa
guverneze prin intermediul acelora n
care
corpul reprezentativ are ncredere".
Ideea aceasta paru revolutionara
multora
dintre contemporanii lui Durham.
Aveau impresia ca asta nsemna
ruperea
tuturor legaturilor dintre colonie si
metropola. Si ce sar
ntmpla daca sar
ivi un
conflict ntre reprezentantul regelui si
guvernul local? Riscul fu acceptat. Noul
guvernator general, lordul Elgin, alcatui
cu curaj un consiliu de ministri compus
din canadieni reformisti, care aveau
atunci majoritatea n tara si dintre
carectiva luasera chiar parte la
rebeliune. Experienta reusi. ncrederea
1708

dadu nasteredevotamentului. ncepnd

din acest moment, fu admis principiul
selfgovernmentului.
n drept, nu se schimba nimic, caci
trebuiau respectateformele. Guvernul
englez si pastra privilegiul de ai
numi pe ministri. n fapt,
nui
alegea dect pe acei oare aveau
ncrederea Camerelor canadiene. Astfel,
cea
mai mare revolutie coloniala fu
nfaptuita fara texte si fara zarva. Era o
solutie
foarte britanica.
IV. Diferitele state care compuneau
Australia si Noua Zeelanda primira si
ele, ntre 1850 si 1875, dreptul de asi
acorda constitutii liberale. Problema era
nsa complexa n tarile n care traiau
cot la cot un mic numar de colonisti
albi si
numerosi indigeni. n asemenea cazuri
a da minoritatii albe toate drepturile de
1709

control ar fi fost periculos, caci ea ar fi

putut abuza de puterea sa pentru a
oprima pe indigeni. n Africa de sud
prezenta a doua rase europene a pus o
problema si mai dificila. Sa
vazut la timpul sau ca, atunci cnd
Anglia a ocupat
Colonia Capului, colonistii pe care ia
gasit acolo erau fermieri olandezi, ca
acesti
tarani (sau buri) emigrasera, mai nti
n Natal, apoi n republicile Orange si
Transvaal, fondate de ei; ca n 1881 o
revolta a burilor nimicise fortele engleze
la
Majuba si, n sfrsit, ca Gladstone
renuntase atunci la Transvaal.
Colonizarea
engleza n Africa de sud fu totusi
continuata de o "companie" particulara
al carei
suflet era Cecil Rhodes, un Clive78 al
acestui continent. Cnd, mai trziu, au
fost
1710

descoperite n Transvaal mine de aur si

de diamant, un val de emigranti englezi
navali n republicile olandeze, unde lea
fost acordat dreptul de a dobndi
concesiuni,
dar li se refuzara drepturile civile. n
1895, un englez, prieten cu Rhodes si
manevrat de catre el, doctorul
Jameson, ntreprinse n plina perioada
de pace un
raid armat n Transvaal. nvins si facut
prizonier n scurta vreme, Jameson
compromise n n mod grav, prin
aventura sa, guvernul britanic, pe care
burii l
banuiau ca a ncurajat raidul.
78 Aluzie la cuceritorul Indiei, Robert
Clive.
136

1711

V. n tot timpul celei dea

doua jumatati a secolului al XlXlea,
Africa,
"continent inventat de providenta
pentru a sci ForeignOfficeul",
fu cioprtita
de puterile europene. Din 1853 pna n
1873, Livingstone explora regiunea
lacului Tanganica, apoi Stanley traversa
ntregul continent. ndata ce noile
teritorii fura accesibile, Germania,
Belgia si Franta, mai tirziu Italia si le
disputara. Anglia oficiala ramase multa
vreme n afara jocului african. Noile
colonii engleze din Nigeria, Rhodesia,
Kenya, Uganda fura nfiintate de marile
companii, nu numai de aceea a lui Cecil
Rhodes (British South Africa Company),
ci
si de aceea a Nigerului, precum si de
compania East Africa. Aceasta ciudata

1712

ntoarcere la sistemul companiilor

privilegiate (chartered) poate fi explicata
prin
avantajele pe care le avea guvernul
imperial lasndui
pe capitalistii
ntreprinzatori sa faca cheltuielile de
investigare si ale primei instalari. Daca
initiativa dadea gres, era parasita; daca
reusea, guvernul imperial se substituia
companiei. Astfel, putin cte putin sa
format n Africa un imperiu att de vast
nct i ngadui lui Rhodes sa conceapa
proiectul unei cai ferate care sa mearga
de la Capetown la Cairo fara a parasi
teritoriul britanic. Linia era ntretaiata
numai de estul african german, pe care
Anglia avea sal
dobndeasca n urma
razboiului din 1914.
VI. n India, dupa ce fusese destramat
imperiul mongolilor, compania
privilegiata (East India Company)
1713

continuase, aproape fara voia ei,

cucerirea tarii.
Ea adusese un corp de functionari care
luptau din rasputeri mpotriva foametei
si
a anarhiei. Reformatorii din 1832
voisera sa aplice si aici principiile lor, si
n
Indian Charter Act din 1833 se declara
ca orice supus al maiestatii sale poate
ocupa orice functie, indiferent de rasa,
loc de nastere sau culoarea pielii. Era
oteza ndrazneata, dar greu de aplicat
atunci. n 1857 izbucni o violenta
rebeliune
militara a trupelor indigene carora
compania le ncredintase, ca odinioara
Imperiul roman, securitatea tarii 79.
Reprimarea lor fu brutala si avu un
efect
deplin. Guvernul britanic lua el nsusi
n mna administrarea Indiei;
garnizoana
1714

europeana fu ridicata la saptezeci si

cinci de mii de oameni. Dupa noi
campanii
mpotriva mahratilor, a sikhilor, a
gurkhasilor si, n sfrsit, a
birmanilor80,
peninsula fu cucerita n ntregime
(1885).
VII. Kipling a facut elogiul Indian Civil
Serviceului;
alti scriitori, dimpotriva,
au reprosat membrilor sai orgoliul de
rasa si lipsa de contact cu indigenii.
Fapt
cert este ca n India, o tara de trei sute
cincizeci de milioane de locuitori, dupa
rebeliune si apoi dupa cteva inevitabile
rascoale, linistea a fost mentinuta de
saptezeci si cinci de mii de soldati
europeni si o suta cincizeci de mii de
soldati
indigeni; fapt cert este ca numarul
administratorilor, englezi na
depasit cinci mii
1715

si ca suprafata pamnturilor
destelenite, irigate si asanate de ei a
fost imensa; e
de asemenea un fapt cert ca sub
dominatia engleza populatia Indiei a
crescut cu
doua sute treizeci de milioane de
locuitori; si, n sfrsit, ca engleza a fost
singura
limba comuna a nenumaratelor
popoare ale Indiei si limba care se
folosea la
congresele panindiene. O imensa
patura de indieni instruiti n spirit
european au
79 Miscarea din 1857 na
fost numai o rebeliune militara; ea a
fost cea mai mare rascoala
nationala a poporului indian.
80 Cu exceptia campaniei contra
Birmaniei (1885), celelalte sau
desfasurat nainte de 1857.

1716

137

1717

putut ocupa numeroase posturi

administrative81. Era firesc ca India, la
rndul
sau, sasi
doreasca n cele din urma un
selfgovernment,
asa cum a fost acordat
dominioanelor,
ba chiar o independenta totala. De la
razboiul rusojaponez,
Orientul na
mai suportat dect n sila dominatia
Occidentului. Sau
produs
miscari nationale, destul de prost
privite de administratia angloindiana,
dar
tolerate de guvernul imperial, care, aici
ca si n alte parti, a urmarit
compromisul,
ncet, ncet, autoritatea guvernamentala
a fost transferata hindusilor. n 1917

1718

instructiunea publica si cea mai mare

parte din serviciile interne au trecut n
sarcina cabinetelor provinciale indiene,
raspunzatoare n fata unor Camere
alese;
numai armata si politia au ramas n
minile functionarilor britanici.
VIII. Tragedia oricarei administratii
coloniale este ca, daca reuseste prea
bine, ea slabeste, ca o consecinta a
succesului nsusi, legaturile sale cu
metropola.
n Egipt, ca si n India, asanarea
finantelor, dezvoltarea instructiunii, a
bogatiei, a ordinea, aveau, mai devreme
sau mai trziu, sa inspire populatiilor
indigene o mai mare nevoie de
independenta. Totusi nu parea
imposibil de
conceput ca niste popoare libere sa fie
unite printrun
angajament comun de
1719

aparare mutuala, prin tarife

preferentiale, prin relatii de limba si
cultura. Noul
caracter al imperiului avea sa fie n
secolul al XXlea
una din problemelepostbelice. n secolul
al XlXlea
trebuia mai nti ca acest imperiu sasi
capete
forma definitiva si apoi sa obtina
recunoasterea de catre natiunile rivale.
Dubla
sarcina cerea un guvern care sa creada
n imperiu; aceasta a constituit sansa
conservatorilor.
VIII
DECLINUL LIBERALISMULUI
I. Regina Victoria l aprecia pe
Gladstone, dar l considera primejdios
ca om
de stat: "El a slabit spunea regina
autoritatea acestei tari n lume". Or,
1720

Victoria avea o ciudata facultate de a

privi mai toate problemele ntocmai ca
"popoarele sale". Dupa uciderea lui
Gordon, multi alegatori ncetasera sa
mai
creada n Gladstone, cu toata
prodigioasa lui elocinta. La alegerile din
1886, dupa
un scurt intermediu tory, obtinu o mica
majoritate, dar numai datorita
sprijinului
irlandezilor. Ca o consecinta paradoxala
a jocului parlamentar, strainii acestia
deveneau arbitri n Anglia. Curnd se
raspndi zvonul ca Gladstone si
asigurase
sprijinul lor n schimbul promisiunii de
a le acorda autonomia (Home Rule). Era
adevarat; n aprilie 1886, primul
ministru depuse n parlament un
proiect n care
se prevedea ca Irlanda sa devina
autonoma si sa se nfiinteze la Dublin
un
1721

parlament irlandez. Camerei unice (dar

compusa din doua categorii de membri,
unii alesi de trguri si comitate, altii
inamovibili) urmau sai
fie ncredintate toate
afacerile interne ale Irlandei, guvernul
imperial pastrnd numai controlul
asupra
armatei, asupra vamilor si a politicii
externe. Irlanda avea sa plateasca
imperiului
o contributie anuala, reprezentnd
partea sa din cheltuielile comune.
Joseph
81 n realitate, intrarea indienilor n
administratie sa
facut foarte lent si cel putin pna dupa
1918
nu se poate vorbi de "o imensa patura
de indieni" beneficiind de asemenea
drept.
138
1722

1723

Chamberlain, lordul Hartington si

numerosi conducatori ai partidului
liberal
protestara; ei ar fi acceptat la rigoare o
solutie federalista, dar nu admiteau o
solutie separatista. "Trecutul lui Parnell
si al prietenilor sai nu justifica
ncrederea lui Gladstone", spuneau ei.
Curnd acesti unionisti, sau campioni
ai
unirii cu Irlanda, parasira partidul
liberal si, fara a se alatura nca
partidului
conservator, se angajara sal
sprijine mpotriva lui Gladstone. Acesta
facu apel la
alegatori, dar raspunsul tarii fu ostil. Se
alesera patru sute de unionisti, dintre
care trei sute optsprezece erau
conservatori. Partizanii lui Gladstone
fusesera

1724

nvinsi si puterea trecu n minile

lordului Salisbury, seful coalitiei
unioniste.
II. Robert Cecil, marchiz de Salisbury,
privea afacerile umane cu o
ntelepciune rece si profunda. Pe
vremea cnd fusese ministrul lui
Disraeli, condamnase
cu aceeasi tarie att visarile romantice
ale sefului sau, ct si idealismul
lui Gladstone. Avea oroare de
argumentele de nalta moralitate pe
care cea mai
mare parte a oamenilor politici le aduc
n sprijinul intereselor lor. El considera
societatile umane ca niste organisme
fragile de care trebuie sa te atingi ct
mai
putin posibil. Cnd, dupa douazeci de
ani, parasi puterea, nu rezolvase nici
problemele sociale, nici chestiunea
Irlandei, dar le mpiedicase sa dea
nastere ladezordini n toata aceasta
1725

perioada. n politica externa, ca si n

cea interna, a
cautat sa se fereasca de sentimente si
sa gndeasca "n mod chimic". Nu voia
sa
aiba pentru natiunile straine nici
simpatie, nici antipatie. Solitar n viata
particulara, el accepta pentru tara sa "o
splendida izolare". Aceasta atitudine a
fost posibila si chiar rezonabila n
timpul cnd lordul Salisbury a fost la
putere,
adica pna n 1902. Dupa el avea sa
vina un timp n care Anglia,
amenintata,
trebuia sa gaseasca, ca pe vremea lui
Pitt, un soldat pe continent.
III. ndelungata guvernare a lordului
Salisbury na
fost ntrerupta dect o
scurta perioada. La alegerile din 1892,
majoritatea Camerei se alcatui din nou
din
1726

liberali gladstonieni si din irlandezi

autonomisti (home rulers). Gladstone,
nemblnzit la optzeci si trei de ani, sili
din nou Camera Comunelor sa voteze
autonomia. Dar lorzii respinsera legea,
care era prea putin populara ca sa se
angajeze pe aceasta tema o lupta pe
viata si pe moarte cu nalta Camera.
Retragerea lui Gladstone lasa partidul
liberal fara sef. Sir William Harcourt si
lordul Rosebery, care ar fi putut, oricare
dintre ei, sa ia conducerea partidului,
nu
se ntelegeau destul de bine ca sa poata
colabora. n prezenta unor adversari
att
de nvrajbiti, rolul conservatorilor
devenea usor. De asta data liberalii
unionisti:
Hartington (mai trziu duce de
Devonshire), Joseph Chamberlain si
prietenii lor

1727

acceptara sa intre n guvern alaturi de

Salisbury si nepotul sau Arthur
Balfour.
Era o vreme de conflicte ntre puterile
imperialiste, de gelozii si de intrigi. n
America o ciocnire la frontiera dintre
Venezuela si Guyana britanica l sili pe
presedintele Statelor Unite sa
aminteasca de doctrina Monroe si sar
fi ajuns larazboi daca Salisbury nu ar fi
acceptat un arbitraj. n Africa, expeditii
franceze,
urcnd pe vaile Nigerului si ale
Congoului, anexau imense teritorii care
desparteau coloniile engleze de
hinterlandurile
lor. Franta nu avea atunci nici un
motiv ca sa renunte la Egipt. Spera sa
intre acolo prin Nilul de sus si o
misiune,
sub ordinele comandantului Marchand,
se ndrepta spre Sudan. Anglia, pe de
alta parte, nu renuntase la Maroc si un
aventurier scotian, caidul MacLean,
1728

ncuraja curtea sultanului sa opuna

rezistenta influentei franceze. Frontiera
siameza, Madagascar, Terra Nova, erau
alte pricini de discordie ntre cele doua
139

1729

tari.
IV. Aceasta nemultumire latenta se
transforma ntrun
conflict ascutit atunci
cnd generalul Kitchener, dupa ce la
nvins pe mahdi, razbunndul
pe Gordon
si ocupnd Sudanul, ntlni misiunea
Marchand pe Nilul de sus, la Fachoda.
Timp de cteva zile, razboiul paru
inevitabil. La Londra ziarele
conservatoare erau
cuprinse de un periculos acces de febra
militara; ziarele liberale vorbeau pe un
ton grav de datoria morala care
incumba englezilor de a recuceri
Sudanul pentru
egipteni. Ambele parti mobilizara flotele.
Anglia deplasa n graba vasele sale,
care
se gaseau mprastiate n mod periculos,
flota sa din Mediterana fiind parte la
1730

Malta, parte n Gibraltar, putnd fi

oricnd taiata n doua de flota franceza
de laToulon. mparatul Germaniei
nutrea speranta ca va izbucni un
razboi. Dar
Delcass82 crezu cai
mai ntelept sa cedeze si sa pregateasca
astfel o mpacaredurabila ntre cele
doua tari. n cursul anilor care urmara
acestui episod, Anglia
a fost foarte nepopulara n Franta.
V. La drept vorbind, ea era atunci
nepopulara n oata lumea, caci trecea
printruna
din acele perioade de orgoliu si euforie
care sunt tot att de
primejdoase pentru popoare ca si
pentru indivizi. Doctrina imperialista,
predicata
pe la 1875 de Disraeli unor
conservatori destul de rebeli, devenea o
religie
nationala. Dupa cum expozitia de la
Crystal Palace marcase n 1851 apogeul
1731

prosperitatii industriale a englezilor,

Jubileul de Diamant din 1897 marca
apogeul gloriei lor imperiale. Regina si
lordul Salisbury cazusera de acord sa
faca
din aceasta sarbatoare o ceremonie
interna a imperiului. Nici un suveran
strain,
ci numai printi, oameni de stat si
soldati veniti de pe toate teritoriile
engleze. De
ctiva ani, un poet de geniu, Rudyard
Kipling, dadea o forma de neuitat
sentimentelor attor englezi care.
mprastiati pe planeta, se straduiau sa
mentina
sub toate cerurile solidele calitati ale
caracterului britanic, asa cum l
formau, de
la Arnold 83 ncoace, scolile publice
(Public Schools). Acestui popor moral,
Kipling i
dadea motive morale ca sasi
1732

iubeasca gloria; cucerirea devenea n

ochii sai o
datorie; imperiul devenea "povara
omului alb". Un alt om de geniu,
ministrul
coloniilor, Joseph Chamberlain, radical
transformat n aliat al conservatorilor,
sustinea ca ar trebui sa se combata
mizeria si somajul prin dezvoltarea
comertului cu imperiul. ncerca prin
toate mijloacele sa dea dominioanelor,
coloniilor si'metropolei sentimentul
acelei unitati pe care o cnta Kipling. O
scrisoare francata cu un penny putea
sa ajunga nu numai n RegatulUnit.
dar si
n locurile cele mai ndepartate ale
imperiului. Dominioanele fura
ncurajate sasi
faca cunoscute produsele la Londra.
Chamberlain a fost cel dinti care a
nteles
ca n caz de razboi Canada si Australia
puteau colabora la apararea imperiului.
1733

idee care cincizeci de ani mai devreme

ar fi parut o aberatie si care
cincisprezece
ani mai trziu deveni o realitate.
VI. Kipling, n timpul jubileului,
publicase n Times un poem de o
gravitateamenintatoare, care produse
surprindere. n mijlocul festinului,
scrise pe perete
un cntec biblic: "Dumnezeu al
Armatelor, fii cu noi, ca sa nu uitam!".
82 Thophile Delcass (18521923)
ministru de externe al Frantei ntre
1898 si 1905.
83 Autorul are, probabil, n vedere pe
Matthew Arnold (18221888), poet.
critic literar si inspector
general scolar ntre 1852 si 1886.

140

1734

Avertisment profetic. n mai putin de

trei ani dupa glorioasa procesiune a
jubileului, n vrful continentului
african, doua mici republici de tarani,
Transvaal si Orange, tineau n sah cel
mai puternic imperiu din lume. Spre
marea surprindere a Angliei si a
Europei, acest razboi inegal tinu mai
bine de un
an. El evidentie slabiciunea armatei
britanice, proasta organizare a War
Officeului,
precum si inimicitiile pe care le trezise
Anglia n lumea ntreaga prin
politica sa de egoism imperial. Silindui
pe cei mai ntelepti barbati ai Angliei sa
reflecteze asupra acestei situatii si sai
caute un remediu, razboiul din
Transvaal
a avut o puternica influenta asupra
politicii europene de la nceputul
secolului

1735

urmator. Ea i dezgusta pentru o buna

bucata de vreme pe englezi de
diplomatia
autoritara, a carei moda o
introdusesera Canning si Palmerston si
pe care nu o
mai puteau justifica raporturile reale
ale fortelor existente. Cnd, n sfrsit,
victoriile lui Roberts si Kitchener
ngaduira sa se semneze o pace
victorioasa cu
burii, pacea fu destul de moderata. Cele
doua republici fura anexate, dar Anglia
acorda fermierilor nvinsi o generoasa
indemnizatie care le permise sasi
reconstruiasca fermele si sasi
repuna la punct ogoarele. Cnd
generalii buri,
dupa cteva luni, venira la Londra, fura
primiti cu un entuziasm carei
surprinse.
n 1906 ambele republici primira
dreptul de asi
alcatui guverne parlamentare si,
1736

n 1910, lua fiinta Uniunea

SudAfricana,
compusa din Colonia Capului, Orange
si Transvaal. Nimic nu face mai multa
onoare politicii engleze dect loialismul
cu
care republicile sudafricane
au participat la apararea imperiului n
timpul
marelui razboi. Generalul Botha si
generalul Smuts, veterani ai razboaielor
mpotriva Angliei, se numarara ntre
1914 si 1919 printre consilierii sai cei
mai
ascultati si printre cei mai demni de a fi
ascultati.
VII. Regina Victoria na
vazut sfrsitul razboiului. Ea murise n
1901, dupa o
domnie de saizeci si trei de ani, cea mai
fericita poate din istoria Angliei, cea n

1737

cursul careia tara acceptase fara razboi

civil, fara suferinte grave o revolutie
mult
mai profunda dect aceea din 1688, n
timp ce regatul devenea nu numai cu
numele, dar si n fapt un imperiu. Ea
avusese ca supusi pe: Dickens,
Thackeray,
George Eliot, surorile Bronte, Macaulay,
Carlyle, Newman, Tennyson, Ruskin,
William Morris, Rossetti, Browning,
Thomas Hardy si, spre sfrsitul
domniei, pe:
Meredith, Swinburne, Oscar Wilde,
Stevenson, Kipling; dar literatura no
interesase dect (si putin de tot) pe
vremea cnd traia "scumpul ei Albert".
Curiozitatea si maretia ei sau
manifestat n alte domenii. Ea
restabilise si
naltase demnitatea regala, compromisa
de ultimii hanovrieni. Gratie ei,
monarhia constitutionala devenise o
forma de guvernare acceptata,
1738

ncercata, dedorit. n afara de perioada

att de ndepartata a adolescentei sale,
a avut
totdeauna ntelepciunea sa cedeze
atunci cnd se gasea n dezacord cu
ministrii
sai, "dar si retinuse si ceruse trei
drepturi esentiale! dreptul de a fi
consultata,
dreptul de a ncuraja si dreptul de a
avertiza". Era destul pentru un
suveran, mai
ales dupa o lunga domnie, ca sa poata
exercita o influenta moderatoare asupra
unor ministri respectuosi. La nceputul
domniei si din nou pe la 1870 cnd
regina, devenita "vaduva profesionala",
paruse a se dezinteresa de regat se
ridicasera valuri de republicanism; n
clipa mortii reginei, dragostea englezilor
pentru monarhie era tot att de mare,
poate mai mare nca dect pe vremea

1739

Elisabetei. Fiul si nepotul Victoriei

aveau, prin ntelegerea meseriei de rege,
sa
ncalzeasca si sa nradacineze acest
sentiment.
141

1740

VIII. Victorianismul murise naintea

Victoriei. n jurul printului de Wales se
formase o societate noua, antivictoriana
prin reactie, mai libera n moravuri si n
discutii, mai accesibila dect curtea
noilor oameni ai banului (moneyed
men),
americani si evrei. Nici clasele mijlocii
nu se mai agatau cu atta pasiune de
compromisul victorian. Moda
condamna pe marii poeti si romancieri
ai epocii victoriene.
Pe vremea cnd Marcel Proust,
adolescent, o admira pe George Eliot,
Anglia l citea pe Oscar Wilde. Ca si n
Franta, romantismului stiintific si
religiei
progresului, leau
urmat ndoielile si descurajarea.
Semizeii victorianismului,
Spencer si chiar Darwin, si vazura
altarele darmate. Samuel Butler si
batea joc
1741

n acelasi timp (n Erewhon) si de

evolutionism si de crestinism. Unii
cautau refugiu
n estetismul decadent al Yellow
Bookului84.
Altii, mai vigurosi, nu criticau
dect ca sa reconstruiasca. Se ridica
repede o noua generatie de scriitori,
care,
prin Bernard Shaw, H.G. Wells, Arnold
Bennett, John Galsworthy, avea sa
nvete
burghezia engleza care sunt noile valori
morale. Daily Mail, ziar de jumatate de
penny, fondat de Harmsworth (mai
trziu lord Northcliffe) n 1898, se
raspndi
imediat n masele largi populare. Locul
sporturilor n viata si n preocuparile
englezilor se marea. Victorienii din
1850 jucasera crochet, trasesera cu
arcul; cei

1742

din 1900 jucau tenis, golf; crichetul,

fotbalul, cursele, vnatoarea erau
distractii
permanente. Sfrsitul domniei fu marea
epoca a bicicletei. Se nastea
automobilul
si Wells vestea unui public incredul ca
ntro
buna zi automobilul va alunga caii
de pe drumuri. Opt ani dupa moartea
Victoriei, n 1909, Blriot avea sa
traverseze Canalul Mnecii pe un
aparat de zburat. Dupa jubileul din
1897,
constructorii unei ciudate masini,
cinematograful, putura arata reginei
propria sa
imagine n mers. Nici o clipa, n tot
timpul acestei ndelungate domnii,
ingeniozitatea savantilor si a
inventatorilor nusi
ncetinise avntul. Febra de
genialitate, care cuprinsese umanitatea
ncepnd din 1760, si pastra caracterul
1743

acut; parea greu de crezut ca ntro

buna zi ea sa nu produca un accident
grav.
IX
PACEA ARMATA

I. Noul rege avea n momentul urcarii

sale pe tron aproape saizeci de ani. Ca
print de Wales, mama sa l tinuse
departe de treburile statului. Opinia
publica, si
mai ales supusii sai neconformisti,
judeca cu asprime viata lui, care pna
atunci
paruse a fi nchinata numai placerilor.
Dar Eduard al VIIlea
avea bunsimt,
bonomie si tact. Calatorise mult si
cunostea bine Europa, oamenii de stat
din
toate tarile, precum si limitele puterii
Angliei. n timp ce la Paris avea
numerosi
1744

prieteni, si chiar printre oamenii de stat

republicani, nepotul sau, Wilhelm al
IIlea,
mparat al Germaniei ncepnd din
1888, nutrea fata de el o adevarata ura.
n ochii mparatului, care era capricios,
susceptibil, romantic, printul de Wales
reprezenta prototipul englezului calm si
sigur de sine, carel
descumpanea sil
irita. n urma unor ofense publice si
particulare, unchiul sfrsi prin a
resimti si el
o vadita repulsie fata de nepotul sau.
Antipatia dintre cei doi barbati avea sa
joace un rol secundar, dar efectiv n
evolutia politicii europene ntre anii
1900 si
1910. ndeosebi dorinta mparatului de
ai
ului pe englezi si de ai
bate pe
84 Revista ilustrata. A aparut
trimestrial ntre 1894 si 1897.
1745

142

1746

propriul lor teren grabi construirea unei

mari flote germane care avea sa
nelinisteasca, n curnd, Anglia.
II. Razboiul din Transvaal dovedise celor
mai clarvazatori dintre englezi ca
splendida izolare, dupa ce constituise o
forta, devenea un pericol, "izolarea fiind
mult mai vadita dect splendoarea".
ntinderea imperiului era att de vasta
nct
n orice clipa Anglia se putea vedea
constrnsa sa foloseasca o mare parte a
fortelor sale n vreo regiune departata
de pe glob. Daca unul dintre inamicii pe
care sii
facusera n Europa prin aroganta lor un
Palmerston sau un Rosebery ar
alege un astfel de moment pentru a o
lovi n India, n Egipt sau chiar la ea
acasa,
cine ar aparao?

1747

Doua puteri apareau ca aliate posibile:

Germania si Franta.
Chamberlain, unul din primii care au
nteles primejdiile acestei situatii,
sovaia
ntre cele doua tari. El facuse avansuri
Germaniei, dar acestea fusesera
respinse.
Dupa nlocuirea lordului Salisbury prin
nepotul sau Balfour la Downing Street
si
prin lordul Lansdowne la Foreign Office,
o mpacare cu Franta deveni mai
lesnicioasa. Cu att mai mult cu ct
oamenii de stat din cele doua tari,
nspaimntati de puterea germana,
doreau o apropiere. Dupa o calatorie, n
1903,
a regelui Eduard la Paris, calatorie care
a schimbat ambianta sentimentala a
negocierilor, tratativele ncepura.
Trasatura lor esentiala a fost
renuntarea
1748

Frantei la orice pretentie asupra

Egiptului, n schimbul recunoasterii de
catre
Anglia a intereselor Frantei n Maroc,
vecinul Algeriei. Acordul semnat n
1904,
punctul de plecare al unei "Antante
cordiale", se remarca prin aceea ca
satisfacea
n mod egal ambele parti. Fusesera
reglementate toate vechile litigii cu
privire la
Terra Nova, Africa, Asia. Cele doua
guverne si promiteau unul altuia
sprijinul lor
diplomatic fata de terti, n vederea
executarii acestei conventii. Astfel se
termina
n mod fericit lunga rivalitate care, de la
cucerirea normanda, despartise cele
doua tari. Interese dinastice, interese
religioase, interese imperiale, totul le
situase pe pozitii opuse. Acum certurile
se terminasera; fiecare dintre cele doua
1749

puteri avea de aici nainte un imperiu

bine adaptat firii sale si fortelor sale.
Nici
una din ele nu mai rvnea la teritoriile
celeilalte. Parea foarte probabil ca
aceste
doua natiuni, saturate, sa ajunga
curnd sasi
acorde sprijin reciproc mpotriva
puterilor mai putin bine nzestrate.
III. Guvernul german vedea cu neliniste
apropierea dintre Franta si Anglia si
privea cu mnie acordul referitor la
Maroc, tara n care avea unele interese.
Dar
astepta o ocazie favorabila pentru a
protesta. Ocazia io
oferi, n 1904, razboiul
rusojaponez.
Rusia, cu toate ezitarile tarului, se
apropiase de vreo zece ani de
Franta. Dupa nfrngerea sa ncetase,
cel putin pentru o vreme, sa mai
conteze
1750

ca putere militara. Franta, dupa

afacerea Dreyfus. parea prea nvrajbita
de
certuri interne ca sa mai poata sustine
vreo lupta n afara. Anglia o va sprijini,
oare, daca Germania va lua o pozitie
ferma? Guvernul german credea ca nu.
Venise clipa favorabila pentru a se
debarasa de acel Delcasse pe care
Germania l
considera fauritorul unei coalitii
ndreptata mpotriva ei. O debarcare a
mparatului Germaniei la Tanger, apoi
un ultimatum abia deghizat dadura loc
la
temeri de razboi. Lordul Lansdowne i
oferi lui Delcasse nu o alianta, ci o
strngere a legaturilor care uneau cele
doua tari. Rouvier, presedintele
Consiliului francez, nfricosat de
amenintarile Germaniei, prefera sa
capituleze.
Delcass fu sacrificat. Timp de cteva
saptamni, oamenii de stat britanici se
1751

ntrebara daca politica Antantei cordiale

fusese o politica nteleapta (mai iunie
143

1752

1905).
IV. Dar Anglia ncepe sa se apropie de
ceasul al doisprezecelea. Guvernul
conservator, prin politica sa cu privire
la nvatamnt, si nemultumise aliatii:
radicalii unionisti. Scolile religioase,
dar nu confesionale , nfiintate pe baza
legii Forster din 1870, satisfacusera pe
neconformisti, dar deservisera pe
anglicani si pe catolici. Cabinetul
unionist, compus n majoritate din
anglicani,
decise ca toate scolile, libere sau nu, sa
primeasca subventii de la stat,
nstrainndusi
astfel pe alegatorii neconformisti,
alegatorii lui Chamberlain si ai
prietenilor sai. Simtind ca se dezlantuie
o furtuna, Joseph Chamberlain se
stradui so
nabuse lansnd o idee noua: ideea
tarifelor preferentiale, care ar uni
1753

mai strns comertul metropolei cu al

coloniilor. "Sunteti un popor imperial
spuse el englezilor lasati sa intre n
mod liber produsele imperiului si
supuneti
la taxe marfurile venite din alte tari".
Dar a protegui grul canadian, oile
australiene, bumbacul din India
nsemna a redeschide ntreaga
controversa referitoare
la liberul schimb. Or, religia ai carei
profeti fusesera Cobden si Bright,
iar sir Robert Peel martirul si pastrase
n mod ciudat vitalitatea. Anglia se
marise
si prosperase ntrun
regim al liberului schimb; ea datora
acestui regim un secol
de fericire, o alimentatie abundenta si
variata, piete pentru
produselemanufacturilor sale. Ea si
pastra credinta n acest regim. n zadar
Chamberlain
1754

demonstra eroarea lui Cobden. "Cobden

lea
spus englezilor din vremea lui ca
scopul sau era sa faca din Anglia
atelierul lumii, iar din restul
universului
grnarul Angliei. Dar restul lumii nu
concepea n felul acesta soarta ei, Si ia
raspuns liberului schimb englez
printrun
protectionism activ. Germania si
Statele Unite au construit uzine, care
au luptat cu succes mpotriva celor
engleze.
n multe industrii Anglia era batuta.
Daca nu voia sa piarda n acelasi timp
si
dominioanele sale si industriile sale,
trebuia sa reactioneze". Aceste doctrine
iau
surprins, fara sai
convinga, pe partizanii liberului schimb
din cabinet. Apelul la
1755

sentimentul imperial i emotionase prea

putin pe alegatori, si chiar le displacea,
pentru ca entuziasmului din primele
zile ale razboiului burilor i urmase,
atunci
cnd acesta sa
prelungit, un fel de pacifism si de
antiimperialism. Toti partizanii
liberului schimb din cabinet i
prezentara lui Balfour demisia lor.
Unionismul se
destramase. Venise ceasul al
doisprezecelea.
V. Partidul liberal avu oarecare greutati
n formarea unui guvern. Pentru a
evita certurile, vechii leaderi fura
ndepartati si primministru
fu numit sir Henry
Campbell Bannerman, de la care nu se
astepta mare lucru, dar care se
comporta
admirabil. El muri n 1908 sii
succeda Mr. Asquith, mare
parlamentar, de o
1756

indiscutabila noblete de caracter.

Foreign Officeul
i reveni lui sir Edward Grey,
descendent din vechea si celebra familie
whig. "Parsifal ncurcat ntro
partida de
poker", acest mare senior idilic si loial
avea sa conduca destinele Angliei spre
cea
mai grava criza din istoria sa. Printro
ironie a soartei, pacifistul cabinet
liberal,
adversar al imperialismului si al
cheltuielilor militare, mostenea,
ntocmai ca
Gladstone n 1880, o situatie carel
obliga sa adopte o pozitie ferma. Grey,
abia
instalat la Foreign Office, trebui sa se
ocupe de conferinta de la Algesiras,
convocata pentru a reglementa soarta
Marocului, si sa autorizeze convorbiri
ntre
statelemajore
1757

ale Frantei, Angliei si Belgiei.

Conferinta se termina fara nici o
catastrofa, ntruct domnul von Blow
85 ceda n fata atitudinii ferme a Angliei
si
85 Bernhard von Blow cancelar al
Germaniei ntre 1900 si 1909.
144

1758

a ostilitatii ntregii Europe. Dar din

1906 pna n 1914 starile de alerta se
succedara una dupa alta. Flota
germana crestea att de rapid nct se
putea
prevedea momentul cnd va egala, apoi
va depasi flota engleza. "Echilibrul
puterii" n Europa se rupsese. Orict de
pacific ar fi fost guvernul liberal, el se
considera responsabil pentru
securitatea tarii si stia ca Anglia, lipsita
de
suprematia pe mare, ar fi o tara
pierduta. Dupa zadarnice eforturi
pentru a se
ajunge la un acord naval cu mparatul
si cu amiralul Tirpitz, cabinetul lua
masuri de aparare. Un acord cu Rusia,
care completa pe acela ncheiat n 1904
cu Franta, grupa cele trei puteri n
Tripla Alianta. Germania pretinse ca
este

1759

ncercuita. si fara ndoiala ca o si

credea. Lordul Haldane, titular la War
Office,
reorganiza armata, nfiinta o armata
teritoriala si alcatui un statmajor.
La amiralitate,
amiralul Fisher, sustinut de Winston
Churchill, se stradui sa regrupeze
flotele prea mprastiate si sa constituie
n Marea Nordului o puternica masa de
manevra. Politia n Mediterana fu lasata
n cea mai buna parte n grija Frantei.
VI. Cursa narmarilor nghiti resursele
pe care partidul liberal si propusese
sa le consacre reformelor sociale. Ea
nemultumi si deceptiona pe alegatori.
Daca
partidul sar
fi pornit sa faca noi alegeri fara ca n
prealabil sa se fi reabilitat
printro
propaganda n snul poporului, ar fi
mers la dezastru. Lloyd George, un
1760

tnar radical din Tara Galilor, agresiv si

seducator, devenit ministru al
finantelor,
gasi o tema potrivita pentru aceasta
propaganda: suscitarea ostilitatii fata
de
lorzi. Prestigiul acestora fusese atins de
cnd orice englez stia ca unele titluri de
pair se vndusera n profitul fondurilor
electorale. Partidul liberal avea fata de
nalta Camera un resentiment destul de
ndreptatit, deoarece masurile sale
preferate: separatia bisericii n Tara
Galilor, dezvoltarea scolilor
neconformiste,
Home Rule, fusesera mpiedicate de ea.
Dar ntro
tara att de fidela traditiilor,
pentru ai
nvinge pe pairi, ei trebuiau pusi n mod
indiscutabil ntro
situatie

1761

proasta; de exemplu, sa fie pusi n

situatia, mpotriva oricarui precedent,
de a
respinge bugetul. Lloyd George propuse
un ansamblu de impozite noi si de legi
sociale pe carel
intitula: bugetul poporului, "mi trebuie
bani spunea el
pentru a plati noile cuirasate, pentru
cheltuieli militare, pentru
pensiilebatrnilor. i voi cere celor
bogati". El si nsusi ndeosebi ideile
fabienilor si
institui noi impozite asupra marilor
proprietati rurale si asupra
acumularilor debunuri "necstigate
prin munca". n 1909, lorzii asa cum
dorea Lloyd George,
respinsera bugetul si parlamentul fu
dizolvat. Campania electorala arata ct
de
conservatoare ramasese Anglia lui
Eduard. Masa alegatorilor trebuia sa
opteze ntre
1762

o adunare aristocratica si un buget

demagogic. Rezultatul fu surprinzator.
Liberalii pierdura un mare numar de
locuri. Asquith avea n Camera
Comunelor o
situatie asemanatoare cu aceea pe care
o avusese odinioara Gladstone. Nu
putea
sa obtina votarea bugetului fara
sprijinul irlandezilor si trebui sa
cumpere
sprijinul lor printro
promisiune de autonomie (Home Rule).
Dar ca promisiunea
sa aiba oarecare valoare, trebuia abolit
vetoul
lorzilor, deoarece era sigur ca o
Camera de pairi nu va vota niciodata
dezmembrarea imperiului. Si astfel,
problema
bugetului trecu pe al doilea plan, iar
limitarea dreptului de veto pe primul.

1763

Cum sa fie determinati lorzii sa voteze

propria lor decadere din drepturi? Nu
era
posibil dect prin metoda folosita n
1714 si n 1832, si anume: amenintarea
cu o
noua promotie de pairi. Dar chiar si
aceasta amenintare avea nevoie de
sprijinul
regelui; era sigur ca el nul
va acorda dect dupa noi alegeri.
145

1764

VII. Lorzii, prudenti, votara bugetul lui

Lloyd George. Moartea lui Eduard al
VIIlea
(1910) ntrerupse lupta dintre partide,
dar prea apriga era violenta
sentimentelor pentru ca cearta sa se fi
marginit la att. Noile alegeri dnd
aceleasi rezultate ca cele precedente,
adica o majoritate liberaloirlandeza,
noul
rege, George al Vlea,
constrnse Camera Lorzilor, sub
amenintarea crearii unei
noi promotii de pairi, sa voteze ea nsasi
limitarea puterilor sale. ncepnd din
1911, orice masura financiara votata de
Camera Comunelor devenea lege dupa
oluna, chiar daca lorzii refuzau so
voteze. n ce priveste celelalte legi,
Camera
Lorzilor pastra un drept de veto
suspensiv, dar dupa votul favorabil al
Camerei
1765

Comunelor, dat n trei sesiuni

succesive, Camera Pairilor trebuia sa se
ncline.
Aceste masuri, de altfel, nu au lipsit
Camera Lorzilor de orice prestigiu. Ea
continua
sa joace un rol moderator si dezbaterile
ei au adesea mai multa valoare
intelectuala si oratorica dect ale
Camerei Comunelor.
VIII. Aceasta lege dreapta a fost votata
ntro
atmosfera de ura. Luptele
politice din Anglia luara ntre 1911 si
1914 un caracter att de violent cum
nu
avusesera de mult n aceasta tara.
Lloyd George nvrajbise clasele ntre ele,
ba si
bisericile. n mine, la caile ferate,
puternice corporatii muncitoresti se
ridicau
mpotriva autocraticelor corporatii
patronale. n perioada aceasta sau
1766

dezlantuit
numeroase greve. Progresele stiintei au
dus la nmultirea bunurilor de consum.
Clasa muncitoare si reclama partea ei.
O noua ajustare ntre drepturile
patronului si acelea ale salariatilor se
putea face fara tulburari? Daca regimul
parlamentar trebuia sa mai dureze, era
necesar ca tradeunionurile
sa fie si ele
reprezentate n parlament. Partidul
liberal avu ntelepciunea sa pregateasca
aceasta tranzitie printro
ntreaga serie de legi, dintre care cea
mai importanta a
fost aceea care, acordnd deputatilor o
remuneratie, facea Camera sasi
piarda
caracterul ei de club aristocratic.
Partidul laburist, care n 1901 nu avea
dect
doi deputati, numara n 1906 cincizeci
de reprezentanti. Alaturi de partidul
1767

liberal, a votat cteva legi de asigurare

n favoarea muncitorilor. Totusi, femeile,
care doreau sa obtina dreptul de vot
(sufragetele), exasperate de atitudinea
guvernului si a Camerei Comunelor fata
de ele, renuntara la metodele legale si
ncercara mai mult sai
sperie pe barbati prin vexatiuni dect
sai
convinga prin
argumente. Legea Home Rule, votata n
1912, se izbi n Irlanda de rezistenta
patimasa a protestantilor din Ulster86.
Acestia declarara ca nu vor accepta sa
se
desparta de Anglia si ca, la nevoie, se
vor apara cu forta. Seful lor, sir Edward
Carson, si prietenii sai alcatuira un
guvern provizoriu si si organizara o
armata;
dupa manifestarile ofiterilor din tabara
de la Curragh, era de temut ca o parte
din
1768

armata regulata britanica ar putea

refuza sa mearga mpotriva Ulsterului.
Renuntnd la obisnuita prudenta a
partidului sau, leaderul
unionist Bonar Law
l sustinu pe Carson. Asquith, pentru a
evita un razboi civil, propuse sa dea
Ulsterului un ragaz de sase ani. "Nu
vrem o sentinta de moarte cu o
suspendarede sase ani", raspunse
Carson. n 1914 pericolul deveni
iminent. Legea urma sa
fie aplicata. Lipsea numai asentimentul
coroanei. Se faceau mari eforturi
pentru
al
determina pe George al Vlea
sa nusi
dea asentimentul si sa ceara dizolvarea
parlamentului. La 21 iulie 1914, regele
nsusi deschise o conferinta a
reprezentantilor
guvernului, opozitiei, Irlandei si
Ulsterului. n 24 ale lunii, aceasta
1769

conferinta, nentrezarind nici o

speranta de ntelegere, lua sfrsit. n
aceeasi zi
86 Numele vechi al celei mai
septentrionale provincii a Irlandei; azi
Irlanda de Nord, care continua
a fi unita cu Anglia.
146

1770

Austria trimise un ultimatum Serbiei.

IX. n Europa, ca si n Anglia, dupa o
perioada de relativa liniste, a urmat o
epoca agitata, tulbure, aflata sub
impulsul unei filozofii a violentei.
Conservatorismului static al Sfintei
Aliante, idealismului ineficace al
revolutionarilor din 1848, li se
substituia acum politica realista a lui
Cavour, a lui
Bismarck si puternica lupta de clasa,
pe care o prezisesera Karl Marx si
Georges
Sorel. Cu toate ca liberalismul era la
putere n Anglia, doctrina sa idealista,
reformista, rationala si morala era
pretutindeni tinuta n sah de
sufrageteexasperate, de grevisti
nerabdatori, de irlandezi revoltati, de
ofiteri rebeli. n acest

1771

moment, unul din cele mai ngrozitoare

razboaie ntrerupse, pe timp de patru
ani,
dureroasele si inconstientele cazne n
care batrna natiune dadea nastere
unei
Anglii noi.
X
MARELE RAZBOI

I. La mijlocul secolului al XlXlea

si pna prin 1890, un razboi pe viata si
pe
moarte ntre Germania si Anglia ar fi
parut de neconceput. Aceste doua tari,
caresi
aminteau cu placere de originea si
religia lor comuna, nu aveau interese
opuse; dinastiile lor erau unite prin cele
mai strnse legaturi de familie. Rivala a
Rusiei n Asia, a Frantei n Africa,
Anglia nu ntlnea n drumul sau,
nicaieri n
1772

lume, vreo piedica din partea

Germaniei. La nceputul secolului al
XXlea,
situatia se schimba. Se ivise un nou
suveran dupa Filip al IIlea,
dupa Ludovic
al XlVlea,
dupa Napoleon care aspira la
hegemonia pe continent si dorea sasi
faureasca o flota capabila sa nfrunte
flota engleza; o data mai mult politica
"echilibrului puterii" parea a cere
Angliei sa se opuna unor astfel de
pretentii.
ntelegerea cu Franta, apoi cu Rusia, a
devenit, ncepnd din 1905 o reactie
defensiva, provocata de amenintarile
amiralului Tirpitz. "Trebuie sa punem
mna
pe tridentul lui Neptun", spunea
mparatul Germaniei. Ceea ce i puse pe
gnduri
pe detinatorii de atunci ai tridentului.
1773

II. Dar daca partidul conservator,

amiralitatea si ctiva liberali de geniu
ca
Winston Churchill presimteau
traditionalul pericol, guvernul Angliei
era pe atunci
profund pacifist. Astfel ca nu i sa
facut nici Frantei, nici Rusiei nici un fel
de
promisiune formala, pna n august
1914. Opinia publica, stapna,
suverana a
hotarrilor britanice, nar
fi tolerat un razboi al carui motiv unic
ar fi fost
necesitatea de a pastra suprematia pe
mare. Cauza imediata a razboiului din
1914 (un ultimatum austriac adresat
Serbiei, n urma asasinarii arhiducelui
mostenitor) nui
putea emotiona pe alegatorii englezi. A
trebuit ca germanii sa
intre n Belgia, n pofida tratatelor de
neutralitate, pentru a declansa acel val
1774

sentimental care, umflnd valul de

realism, a ridicat aproape ntreaga
Anglie n
picioare. De altminterea, chiar daca
Germania ar fi respectat neutralitatea
Belgiei, Anglia tot sar
fi vazut silita sa intre n razboi, dar ceva
mai trziu. Cu
toate ca nusi
luase nici un angajament direct fata de
Franta, multi barbati de
147

1775

stat englezi erau de parere ca nici

onoarea, nici securitatea propriei lor
tari nu
ngaduiau sa lase ca Franta sa fie
zdrobita. Cu att mai putin puteau
tolera ceea
ce niciodata Wilhelm de Orania sau Pitt
nar
fi permis: prezenta Germaniei la
Anvers si la Calais. Asquith, primul
ministru, si Grey, ministrul afacerilor
externe, erau hotarti sasi
dea demisia n cazul n care Anglia ar fi
ramas
neutra. Violarea de catre Germania a
frontierei belgiene, la 4 august,
determina
trimiterea unui ultimatum la Berlin.
III. Desi se regasesc n marele razboi
anumite caracteristici ale razboaielor

1776

continentale sustinute de Anglia n

trecut politia marilor, coalitie
continentala,
subsidii pentru aliati si, la nceput,
trimiterea unui mic corp expeditionar n
Flandra , sunt nsa si trasaturi noi: a)
Pentru prima oara fortele mobilizate
erau
att de numeroase si pericolul att de
grav nct Anglia nsasi, mpotriva
tuturor
traditiilor sale, trebui sa recurga la
recrutare. Masa cetatenilor britanici,
pna
atunci adapostita n spatele soldatilor
de profesie, suporta greu calamitatile
razboiului; b) Pentru prima oara,
deasemenea, submarinul era sa vina de
hac
rezistentei engleze. Flota asigurase fara
greutate transportul corpului
expeditionar,

1777

dar numarul si raza de actiune a

submarinelor germane cresteau din ce
n
ce mai mult. n 1914 existau n lume
aproape opt mii de vase comerciale de
cursa
lunga, dintre care patru mii erau
engleze. Din 1914 pna n 1918,
Germania
scufunda cinci mii. Din douazeci de
milioane de tone, opt milioane ajunsera
pe
fundul oceanului. La nceput santierele
de constructie nlocuira destul de usor
pierderile; ncepnd din 1917, ritmul
torpilarilor se accelera si depasi ritmul
nlocuirilor. Daca nu sar
fi gasit un remediu, aliatii ar fi fost la
pamnt cam prin
luna august 1917 din lipsa de
transporturi.
IV. Aceasta situatie, cunoscuta de
germani, ia
determinat sa torpileze
1778

vasele, chiar neutre, cu riscul de a sili

Statele Unite sa se alature aliatilor, ceea
ce
sa
si ntmplat n 1917. Razboiul
submarin a fost anihilat: prin
organizare de
convoaie aparate de torpiloare; prin
folosirea navelor de razboi camuflate n
vase
comerciale n scopul distrugerii
submarinelor; prin blocarea porturilor
belgiene,
care serveau de baze germanilor. n
1918 amenintarea submarinelor fusese
att
de bine nlaturata nct transportul a
patruzeci si doua de divizii ale Statelor
Unite sa
soldat cu o pierdere totala de doua sute
de oameni. Cu toate ca singura
mare batalie navala din timpul
razboiului, aceea din apele Iutlandei, a
ramas
1779

indecisa, se poate spune ca Anglia sia

pastrat suprematia pe mare n timpul
razboiului din 1914 deoarece flota
germana, n afara de cteva remarcabile
ispravi ale unor vase izolate, na
putut parasi porturile. Fara flota
britanica
aprovizionarea aliatilor ar fi fost
imposibila.
V. Primul obiectiv fixat de guvernul
englez corpului sau expeditionar a fost
apararea porturilor de la Canalul
Mnecii si Marea Nordului. Dar
obiectivul nu a
putut fi atins dect n mod imperfect,
deoarece germanii au cucerit Anvers,
Ostende si Zeebrugge; prin batalia de la
Ypres, nsa, Calais si Boulogne au fost
salvate. Cnd frontul occidental a fost
n ntregime brazdat de liniile continue
ale
transeelor, de la mare pna la frontiera
elvetiana, multe spirite judicioase, att
1780

din Anglia ct si din Franta, intervenira

cu sfaturile lor de a se ocoli aceasta
linie,
efortul militar urmnd a se ndrepta n
alta parte. Unii sugerau Salonicul si o
148

1781

viguroasa campanie n Balcani, care ar

ralia la cauza aliatilor unele popoare
sovaielnice, precum grecii, bulgarii si
turcii; altii propuneau o debarcare n
Dardanele, pentru a forta trecerea prin
strmtori si a aproviziona Rusia. Fu
acceptata ideea acestora din urma, dar,
cu toate eforturile eroice si imensele
pierderi de nave si oameni, peninsula
Gallipoli nu putu fi cucerita. Puterile
aliate
trebuira sa revina la tactica sngeroasa
a atacului frontal mpotriva pozitiilor
fortificate. Pentru a veni n ajutorul
armatei franceze, atacata la Verdun,
armata
engleza dadu costisitoarea batalie de pe
Somme. Pna n iunie 1918 rezultatul
pe
frontul occidental era ndoielnic.
Tancurile (sau carele de asalt), care,
folosite n

1782

masa, ar fi putut permite sa se obtina o

rupere a frontului german, fura
ncercate
prea devreme si ntrun
numar prea mic. Tancurile au fost
inventia cea mai
originala a razboiului si riposta eficace
a trupelor de soc fata de progresul
proiectilelor; ele sunt pentru infanteria
moderna ceea ce fusese armura pentru
razboiul din evul mediu. Un alt aspect
al razboiului din 1914 a fost rolul
cvadruplu pe care la
avut aviatia: recunoastere,
bombardament, vnatoare,
lupta directa mpotriva infanteriei.
VI. Fermitatea tuturor popoarelor din
imperiul britanic a fost de
nezdruncinat. Angajamentele voluntare
si apoi recrutarea au dat opt milioane
de

1783

oameni. Toate dominioanele si India

nsasi venira n ajutorul metropolei.
Numai
Irlanda de Sud, care la nceputul
razboiului paruse totusi impresionata
de soarta
Belgiei catolice, a fost victima, cel putin
n parte, a propagandei germane. O
rascoala la Dublin a trebuit sa fie
reprimata, cu mari pierderi de ambele
parti.
Partidul rebelilor (sau SinnFein)
deveni mai trziu partid de
guvernamnt n
Irlanda. Costul razboiului, din 1914
pna n 1918, atinse aproape noua
miliarde
de lire, plus doua miliarde mprumutate
aliatilor, n timp ce razboaiele
napoleoniene nau
costat, n douazeci si doi de ani, dect
opt sute treizeci si unu
de milioane de lire. Din aceste noua
miliarde, patru au fost furnizate de
1784

impozitele percepute n timpul

razboiului. Incometax
sa
ridicat la sase silingi
pentru o lira; un impozit suplimentar
asupra veniturilor mari putea atinge
singur
sase silingi. Curnd alimentele trebuira
sa fie rationalizate. Guvernul proceda
cu
mare grija pentru a impune restrictiile
n egala masura si celor saraci si celor
bogati. Sarcinile de razboi au fost
repartizate mult mai just dect pe
vremea lui
Pitt; si libertatile publice, pe ct posibil,
au fost respectate. Un popor unit
sustinu
acest razboi pna la victorie nu pentru
ca i sar
fi impus de catre conducatori, ci
pentru ca cetatenii sai l considerau un
razboi drept.
1785

VII. La nceput, armata se plngea, pe

buna dreptate, de lipsa de munitii.
Razboiul era nainte de toate un razboi
de artilerie si nici unul dintre
popoarelebeligerante (n afara poate de
Germania) nu era pregatit. ntre
French,
comandantul corpului expeditionar, si
Kitchener, ministrul de razboi, relatiile
devenira dificile. Un cabinet de coalitie
atribui Ministerul Munitiilor lui Lloyd
George, care. cu ocazia unei noi
remanieri, fu numit primministru.
Conducerea
razboiului fu ncredintata unui cabinet
de razboi compus din cinci membri, un
fel
de Directorat executiv, pe carel
prezida Lloyd George. Fu de asemenea
convocat
un cabinet de razboi "imperial", alcatuit
din primministrii
dominioanelor si
1786

Indiei. Aceste institutii de razboi

disparura o data cu restabilirea pacii.
149

1787

VIII. Forta Germaniei si curajul

armatelor sale apar n mod clar daca se
observa ca n 1918, dupa patru ani de
razboi mpotriva unei coalitii europene,
Germania era departe de a fi nvinsa.
Poate ca nici nar
fi fost daca nu
interveneau Statele Unite. Printrun
atac ndreptat mpotriva punctului de
sudura
al armatelor franceze cu cele engleze,
comandamentului german nu ia
lipsit
mult, n martie 1918, pentru a separa
aceste armate una de alta si ai
mpinge pe
englezi spre mare. La 26 martie 1918,
la Doullens, maresalul Foch fu numit
comandant suprem al armatelor aliate.
Atacurile germane continuau sa fie
redutabile, dar sosirea rapida a
diviziilor americane avea sa permita
redresarea
1788

aliatilor si formarea unor importante

rezerve. Esecul atacului german din 18
iulie
din Champagne (atac dejucat printro
manevra conceputa de Ptain,
executata de
Gouraud si inspirata de felul cum a
procedat Wellington la Torres Vedras) si
contraatacul lui Mangin la
VillersCotterts
(18 iulie 1918) marcheaza momentul
n care "speranta a trecut dintro
tabara n cealalta". La 8 august ncepu
contraofensiva britanica, pornita de
englezi, canadieni si australieni. ntre
aceasta data si 11 noiembrie, data
armistitiului, care puse capat
razboiului,
marsul aliatilor fu continuu si victoriile
lor nentrerupte. nfrngerea, apoi
revolutia germana l silira pe mparatul
Wilhelm sa se refugieze; el se adaposti
n
1789

Olanda. Marinarii din flota germana,

primind ordin spre sfrsitul lui
octombrie sa
ncerce o iesire disperata n larg, se
rasculara. Dect sa predea vasele lor
englezilor,
ofiterii germani le scufundara la Scapa
Flow. Englezii scapara de un
cosmar: o flota rivala n Europa. Pentru
Anglia acesta era obiectivul principal al
razboiului. Ea atinsese si altele: Belgia
si coasta Marii Nordului scapasera de
orice amenintare; Mesopotamia,
Palestina, coloniile germane din Africa
fusesera
cucerite de armatele sale sau ale
aliatilor; sub diferite forme, aceste
teritorii aveau
sa fie de atunci ncolo ncorporate n
imperiu sau sa graviteze n jurul lui.
IX. Era firesc ca o victorie att de
completa, dupa un razboi att de greu,
sa
1790

fi fost semnalul unei orgii "de sovinism".

Alegerile care avura loc n Anglia dupa
armistitiu se terminara printro
"Camera kaki", aleasa pe baza unui
program
vindicativ. Cabinetul britanic, adaugnd
la reparatiile daunelor pricinuite si
contravaloarea pensiilor de razboi, a
ridicat despagubirile cerute Germaniei
la
niste cifre absurde. Fu, de altfel, primul
cabinet care promise parlamentului sau
pedepsirea "vinovatilor de razboi".
Pentru a determina popoarele sa ndure
suferintele ngrozitoare si pierderile
inumane, toti sefii de guvern au trebuit
sa
atte spiritele pna la nebunie; nu lea
fost nsa usor sa le linisteasca. Pacea de
la Versailles a fost, asadar, o pace
nereusita 87. Frantei, careia Lloyd
George i
refuzase frontiera Rinului, i se propuse
n schimb un tratat de alianta, care na
1791

fost niciodata ratificat. Italia, fata de

care sau
luat angajamente precise n
momentul intrarii ei n razboi, fu
tratata de americani si de englezi cu
oreavointa
vecina cu ostilitatea. n sfrsit,
Germania fu adusa la desperare
printrun
tratat "prea blnd n partea lui dura si
prea dur n partea lui blnda".
Nu era acea pax britannica cu care se
terminasera alte razboaie.
87 Tratatul de la Versailles si celelalte
tratate de la sfrsitul
primului razboi mondial sunt
criticabile n multe punete. Ignorarea
voita si completa a primului stat
socialist Rusia sovietica
, reparatiile de razboi stabilite la sume
astronomice, nerealiste, si rempartirea
coloniilor ntre

1792

nvingatori sunt cteva exemple

concrete. Desi unele cercuri burgheze
occidentale au vorbit si mai
vorbesc de "balcanizarea" Europei,
istoria sia
spus definitiv cuvntul: statele
nationale unitare,
independente, suverane, sunt o
realitate viabila si n masura n care
autorii tratatelor din 1919
1920 au favorizat constituirea sau
desavrsirea construirii lor, ei nu pot fi
condamnati pentru
aceasta.
150

1793

XI
PERIOADA DINTRE CELE DOUA
RAZBOAIE

I. Razboiul din 19141918 a zguduit

mult mai adnc planeta dect
razboaiele napoleoniene. State milenare
au disparut; noi state au fost create.
Tratatele
din 1815 neglijasera fortele nationale;
cel din 1919 a trezit nationalisme
despre care sar
fi putut crede ca sau
stins. Rase si limbi au iesit din
mormintelesecolelor. n timp ce Rusia
devenea un stat comunist, sau
vazut nascnduse
n
Italia si n Germania dictaturi si state
totalitare care au nlocuit regimurile
parlamentare. Toate aceste transformari
au avut asupra Angliei o influenta mai
1794

mica dect sar

fi putut crede. Natiune cu un caracter
prea original pentru a fi
sensibila la nruriri din afara, ea a
gasit pentru problemele epocii solutii
adaptabile naturii sale. Si, totusi,
Anglia nu a fost scutita nici ea de
schimbari
politice si economice importante.
II. n politica interna, cea mai
remarcabila dintre schimbari a
constituito
legea electorala care a consacrat
universalitatea reala a votului.
Aprobata n plin
razboi si simboliznd unitatea
nationala, Representation of the People
Act (1918) a
dat drept de vot tuturor barbatilor,
precum si femeilor de la vrsta de
treizeci de
ani n sus. Aceasta lege a creat opt
milioane de alegatori noi, din care sase
milioane
1795

femei. Ea a fost completata n 1928

printrun
text care a emancipat femeile
la aceeasi vrsta cu barbatii. Ceea ce
sufragetele nu putusera obtine prin
violenta
a fost cucerit n timpul razboiului prin
devotamentul si munca femeilor
engleze.
Un al doilea fapt politic important; este
disparitia aproape totala a partidului
liberal, care, sub numele de partid
whig, avea o vechime de trei secole.
Fenomenul acesta are cel putin trei
cauze: a) scrutinul cu un singur tur nu
permite partidelor de opozitie sa se
divida 88. Un scrutin cu doua tururi
sau mai
degraba reprezentarea proportionala ar
fi putut salva partidul liberal. Dar un
astfel de regim electoral, n teorie mai
echitabil, ar fi adus la putere guverne

1796

slabe, pe care Anglia nu le agreeaza; b)

partidul laburist, cu toate ca la origine
a
fost un partid socialist si muncitoresc,
nu este un partid revolutionar. Multi
intelectuali liberali siau
gasit locul lor acolo; c) n Anglia, marile
probleme politice
fiind rezolvate sau aproape rezolvate n
chip satisfacator pentru toti, cele mai
importante probleme devin problemele
muncii, ale somajului, ale repartitiei
bunurilor. Partidul laburist, sprijinit de
tradeunionuri,
reprezenta mai bine
dect partidul liberal parerile maselor
muncitoresti cu privire la asemenea
subiecte.
III. n timpul anilor care au urmat
razboiului, n Anglia economia a
determinat politica. Ca si razboaiele
napoleoniene, razboiul din 1914 a fost
urmat
1797

de o grava depresiune industriala.

Cauzele tulburarilor au fost aceleasi ca
n
1816: demobilizarea subita a unui mare
numar de oameni care nusi
mai gaseau
88 Autorul vrea sa spuna ca scrutinul
cu un singur tur nu permite
combinatiile, cartelurile
electorale ncheiate pe plan local.
151

1798

locul ntro
economie transformata; dezvoltarea
prodigioasa a masinismului
datorita necesitatilor de razboi; bugetul
umflat de enormitatea datoriilor
contractate n timpul campaniei. Criza
din 19201931, cu toate ca na
dat loc la
violente, nici la rascoale, a fost mai
profunda si mai periculoasa dect cea
din
18161821. O bucata de vreme, ctiva
buni observatori se ntrebau daca nu
cumva Anglia era condamnata. Avansul
pe carel
luase n secolul al XlXlea
fata
de rivalii sai fusese pierdut. Industria
sa, nu att de bine echipata ca aceea a
Germaniei si a Statelor Unite, era, n
afara de aceasta, paralizata din pricina
salariilor mai ridicate dect acelea de
pe continent si de care tradeunionurile
1799

nu
ngaduiau sa se atinga cineva. Comertul
sau exterior suferea din cauza saracirii
lumii si a disparitiei consumatorilor;
flota comerciala era lasata fara nici o
ntrebuintare. Pentru asi
pastra rolul sau de bancher al lumii, ea
ncearca, pna
n 1931, sa mentina valoareaaur
a lirei sterline, si aceasta politica
monetara,
care n teorie se putea sustine, dar care
n practica se dovedi nefasta, facu sa
creasca si mai mult somajul.
IV. Problema somajului englez era
complexa. Numarul oamenilor ocupati
n
Anglia dupa razboi n realitate a
crescut, nu sa
micsorat. n 1911 munceau 12
927 000 de barbati si 5 424 000 de
femei. n 1921, 13 656 000 de barbati
si 5
1800

701 000 femei. Dar numarul total al

cetatenilor n cautare de lucru era mai
mare
si, mai ales, se produsese o deplasare a
minii de lucru. Minele, caile ferate,
industria textila foloseau mai putini
muncitori; comertul, ramurile de
agrement
(sporturi, hoteluri etc), transporturile
rutiere foloseau dimpotriva un numar
mai
mare. La aceste schimbari legate de
natura industriilor corespund
curioasemigratiuni. n timpul revolutiei
industriale, centrul de greutate al
Angliei se
deplasase de la sud la nord; astazi
transportul energiei electrice, motoarele
actionate cu benzina atrag populatia
spre sud si, n special, n regiunea
Londrei.
Folosirea acestor noi forte explica
somajul grav al minerilor, datorita si
maririi
1801

productiei n alte tari mai bine utilate,

n special n Polonia. n 1926 o
ncercare
de a scadea salariile minerilor provoaca
o greva generala. Ziarele ncetnd sa
apara, guvernul publica o mica foaie
oficiala: British Gazette, si si anexa n
mod
temporar British Broadcasting
Corporation (singura companie
autorizata n Anglia
sa faca emisiuni de radio). Stapn pe
opinia publica, sprijinit de majoritatea
tarii,
sustinut de numerosi voluntari care
colaborau cu politia si asigurau
aprovizionarea marilor orase, guvernul
conservator a nvins greva.
V. Cnd numarul somerilor depasi un
milion si jumatate, asigurarea contra
somajului nemaiputnd face fata,
trebui sa fie nlocuita printro
subventie, dole,
1802

sistem ruinator pentru buget. Un

guvern laburist, prezidat de Ramsay
Macdonald, venind la putere n 1929,
nu reusi mai mult dect guvernul
conservator
sa nvinga somajul si criza. n Statele
Unite, n Europa, capitalistii
pierdeau orice ncredere n viitorul
Angliei. Aurul evada din tara. n timpul
celei
dea
doua jumatati a lunii iulie 1931,
treizeci si cinci de milioane de lire
sescursera astfel din Londra. n ritmul
acesta, bancruta nu era departe.
Ramsay
Macdonald se gndi ca un cabinet
national ar inspira mai multa ncredere.
Fara a
fi pus n minoritate de parlament, care
de altfel era n vacanta, el i ofera
regelui

1803

demisia. Fu nsarcinat sa formeze, cu

concursul conservatorilor, un cabinet
de
coalitie, pe care l prezida tot el n 1935,
data la care Stanley Baldwin, leaderul
conservatorilor, i urma la putere.
152

1804

VI. Redresarea rapida a economiei

britanice n perioada 19311935 i
surprinse si pe cei mai optimisti. Pe de
o parte si ntro
larga masura ea se
datora sngelui rece al natiunii, pe de
alta energicului ministru al finantelor:
Neville Chamberlain.
Metodele folosite au fost destul de
simple: a) Anglia a
renuntat sa mentina valoareaaur
a lirei. Cursul ei a scazut n Franta de
la 125 la
75 de franci. Insularitatea muncitorilor
si a functionarilor britanici a facut ca
aceasta scadere sa nu fie urmata de o
crestere importanta a salariilor.
Preturile
engleze au scazut mai mult dect acelea
ale bloculuiaur,
favoriznd exportul.
Tarile scandinave, America de Sud si,
ntro
1805

anumita masura, America de Nord

urmnd fluctuatiile lirei, se constitui o
zona a lirei, n interiorul careia piata
Londrei putea sasi
continue rolul sau de centru bancar; b)
Liberul schimb a fost
abandonat. La conferinta de la Ottawa
(1932), oamenii de stat britanici
invitasera
dominioanele sa ncheie cu metropola
acorduri economice. Dar dominioanele
se
aratara putin entuziasmate si esecul
acesta i ncuraja pe ministrii englezi sa
caute rezolvarea problemelor lor mai
curnd ntro
reorganizare interna. Tarife
protectioniste ngaduira industriasilor
n dauna Frantei si a Germaniei sa
recucereasca piata engleza. Walter
Elliot 89 facu un mare efort pentru a
reanima
agricultura si cresterea vitelor; c) n
sfrsit, bugetul a fost echilibrat gratie
1806

economiilor, acceptate cu curaj, si a

unor noi impozite. O politica de credite
ieftine permise industriei de constructii
sa cunoasca o mare prosperitate. Doua
milioane de case noi fura cladite ntre
1919 si 1933. Toate aceste masuri au
produs rezultate fericite. Desi somajul
era nca departe de a fi nvins, a
nceput sa
descreasca.
VII. E cazul oare sa se consemneze
sfrsitul liberului schimb n Anglia,
moartea Angliei individualiste si
imperiale? E cazul sa se admita ca sa
nascut o
noua Anglie "autarhica" si
protectionista? Adevarul e mult mai
simplu. n secolul
al XlXlea,
diferenta de nivel ntre civilizatia
europeana si restul lumii crease un
larg curent de schimburi, care
asigurase n acelasi timp biruinta unui
continent
1807

si a unei doctrine. Forta acestui curent

nu putea dect sa se micsoreze;
razboiul
a accelerat schimbarea sistemului.
ntlnind deodata un taifun economic,
Angliaa strns velele. ntro
epoca de dezordine mondiala, ea gasi
cai
avantajos sa
reuneasca productia si consumatia
ntrun
grup mic, usor de controlat. E vorba
de un compromis si nu de o convertire.
VIII. Tot un compromis a permis
englezilor sasi
salveze imperiul, a carui
dezmembrare era anuntata de multi
europeni prin 1925. Dominioanele
Canada,
Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud
dadusera n timpul razboiului, fara
precupetire, oameni si bani ca sa ajute
metropola. Dar ntelegeau so
faca n
1808

calitate de state independente. Cnd fu

creata Societatea Natiunilor, cerura sa
aiba reprezentanti deosebiti de cei ai
Angliei. Al doilea statut de la
Westminster
(1931) stipula ca parlamentul britanic
nu va mai avea dreptul sa legifereze
pentru
dominioane; ca dreptul de pace sau de
razboi, ca si acela de a ncheia tratate,
n
ceea ce le priveste va apartine
dominioanelor; si, n sfrsit,
primministrii
dominioanelor depindeau direct de
suveran. De aci nainte regele este
singura
legatura oficiala dintre Anglia si
natiunile care formeaza
Commonwealthul.
89 Om politic conservator (1888
1958); ntre 1930 si 1940 a detinut si
functii guvernamentale.
1809

153

1810

Printrun
tratat din 1921 se hotarse ca si
Irlanda sa fie dominion. Se crease un
stat liber al Irlandei de Sud, provinciile
Ulsterului ramnnd, asa cum doreau,
engleze. Din 1922 pna n 1931,
Irlanda, sub presedintia dlui
Cosgrave, accepta
aceasta situatie, dar n 1931 de Valera,
carel
nlocui pe Cosgrave, rupse complet
toate legaturile cu Anglia. Din acel
moment, Irlanda nu mai recunoaste
nici
legatura monarhica, nu trimite
reprezentanti la ceremoniile britanice si
se
comporta ca un stat independent.
IX. Trecerea de la viata rurala la viata
urbana fusese la nceputul secolului al
XlXlea

1811

cauza unor mari suferinte; la nceputul

secolului al XXlea,
dezvoltarea
transporturilor rutiere si aceea a
distractiilor populare a adus,
dimpotriva, o
renastere a vietii rurale. Pe largi
autostrazi circulau n toata Anglia
autocare,
masini, motociclete, ale caror valuri,
acoperind rarele automobile de lux,
erau
semnul unei rapide nivelari a claselor.
Pe malul marilor, al rurilor, al
piscinelor,
se ridica o noua Merry England, pentru
care gramofonul si radioul nlocuisera
viola d'amore90 si clavecinul. Libertatea
moravurilor le ngaduia tinerilor si
tinerelor sa guste mpreuna aceste
placeri. Savantii, romancierii,
dramaturgii
emancipasera de reticentele victoriene o
mare parte din tineretul englez. Teatrul
1812

din Londra a fost ntre cele doua

razboaie tot att de ndraznet ca pe
vremea lui
Congreve sau a lui Wycherley. Se putea
observa concomitent la romancieri ca
Lawrence si Aldous Huxley sinceritatea
epocii primilor regi hanovrieni,
supravietuirea puritanismului si
transformarea radicalismului religios
ntrun
radicalism politic, pacifist si sexual. Nu
trebuie uitat, de altfel, n interpretarea
acestor autori ca operele lor nu erau
citite dect de o minoritate si ca, n
ntreg
imperiul, miriade de barbati si femei
ramneau credinciosi disciplinelor
religioase
si morale ale secolului precedent.
X. Curentul de opinii care a dus pe
neasteptate la abdicarea regelui Eduard
al VIIIlea
(decembrie 1936) a facut evident pentru
toata lumea existenta si forta
1813

acestei Anglii traditionale. Parintele

sau, George al Vlea,
si mama sa, regina
Maria, ntarisera si mai mult, prin
simplitatea si demnitatea vietii lor,
prestigiul
monarhiei. Jubileul regelui George si,
dupa cteva luni, funeraliile sale
ngaduisera
popoarelor din imperiu sasi
manifeste loialismul.
Eduard al
VIIIlea
nsusi fusese nconjurat la nceputul
domniei sale de o simpatie aproape
unanima. Anglia parea fericita ca a
gasit un suveran modern si de viata
care, n
ziua urcarii pe tron, a venit cu avionul
la Londra si care vizita n egala masura
castelele pairilor si casele somerilor.
Dar Times avea sai
aplice lui Eduard al
VIIIlea,
1814

nainte de a fi trecut macar un an,

cuvintele lui Tacit: Omniura consensu
capax Imperii nisi imperasset 91.
XI. Domnia nu durase nici zece luni,
cnd cetatenii englezi si cei din
dominioane aflara din zvonuri
persistente, precum si din ziarele
americane ca
regele se pregatea sa ia de sotie o
americana, Mrs. Simpson, care era pe
punctul
90 Instrument muzical cu coarde
aparut n secolul al XVIIlea
si raspndit n secolul al XVIIIlea,
avnd un timbru dulce, potrivit pentru
executarea pieselor lirice.
91 "Dupa parerea tuturor, vrednic de
domnie, daca nar
fi domnit" (n limba latina). Tacitus,
Historiae, I, 49, 8; cuvintele istoricului
roman se refera la mparatul Galba
(anul 68 e.n.).

1815

154

1816

de a obtine al doilea divort al ei. De

pretutindeni soseau la primul ministru,
Stanley Baldwin, mesaje de avertizare si
de neliniste; acesta i ceru regelui o
audienta si i expuse primejdiile unei
astfel de hotarri. Nimeni nu iar
fi
contestat suveranului dreptul de a lua
de sotie, asa cum au facut attia
stramosi
ai sai, o straina, dar o mare parte a
supusilor refuzau sa recunoasca o
casatorie
cu o femeie de doua ori divortata.
Regele nsusi, constient de aceste
dificultati,
sugera o casatorie morganatica. Nici o
lege engleza nu permitea sa se recurga
la
un astfel de expedient si nici guvernul
britanic, nici guvernele dominioanelor
nar

1817

fi consimtit sa propuna votarea unei

legi noi n aceasta privinta. Toti
apreciau ca
o astfel de casatorie ar stirbi n mod
grav autoritatea coroanei. Sar
fi format
factiuni de nempacat. Regele, departe
de a ramne arbitrul unanim acceptat
si
legatura cu statele imperiului, putea
deveni, dimpotriva, o pricina de
nvrajbiresi
scandal.
XII. La nceputul lunii decembrie 1936,
dezbaterea deveni publica si, timp de
doua zile, opinia londoneza oscila.
Ziarele populare acuzau guvernul,
bisericile si
aristocratia ca aparau cu ipocrizie o
morala nvechita; manifestantii strigau
pe

1818

strada: "Vrem pe regele nostru!" Dar

chiar la Londra multimile acestea erau
putin
numeroase, si masele mai tacute din
provincie, acelea din Tara Galilor, din
Scotia, din dominioane i nstiintara
curnd pe reprezentantii lor ca
mpartaseau
parerea cabinetului britanic.
Majoritatea cetatenilor din regat si din
imperiu
cereau ca regele sa aleaga ntre coroana
si casatorie. Parlamentul, care n tot
timpul crizei a dovedit o disciplina
voluntara, demna de toata lauda, a
aprobat
fara rezerve fermitatea primului
ministru. Eduard al VIIIlea
nsusi dorea sa
abdice. "Sunt gata sa plec", i spusese
lui Baldwin. Nici o clipa el nu sprijini pe
cei
care ar fi vrut sa transforme aceasta
drama sentimentala ntro
1819

intriga politica.
Chiar n ziua cnd, dupa abdicare (11
decembrie 1936), i urma la tron fratele
sau, sub numele de George al Vllea,
el adresa din Windsor fostilor lui supusi
un
mesaj n care le explica hotarrea
luata si si afirma n termeni miscatori
loialismul
fata de noul suveran. God save the King
although I be not he92, scrisese
Shakespeare n Richard al IIlea.
XIII. O drama att de ciudata cum
Anglia nu mai cunoscuse pna atunci a
dovedit ca rolul monarhiei ramne
destul de important pentru ca poporul
sai
ceara familiei regale virtuti exemplare,
ca institutiile parlamentare si
pastreaza
capacitatea lor de a asigura cele mai
mari schimbari n spirit de ordine,
ntelepciune si demnitate si, n sfrsit,
ca natiuneamama
1820

si dominicanele pot, n
cazuri grave, sa se puna de acord
repede si discret n vederea unei
actiuni
comune. Asa cum un bolnav
nsanatosit se simte uneori mai viguros
ca nainte
de boala, imperiul britanic a iesit din
aceasta criza mai ncrezator n legile
sale si
n el nsusi. "Copacul a fost violent
zguduit de furtuna; sa
vazut astfel si mai
bine ct de tari i sunt radacinile".
XIV. ntre cele doua razboaie, traditiile
Angliei, care iau
servit att de bine
n politica interna, au deservito
n politica externa, atunci cnd a
ncercat sa
92 Dumnezeu sal
apere pe rege, desi nu sunt eu acela (n
limba engleza). Richard al IIlea,
actul al
1821

IVlea,
scena I.
155

1822

aplice metode vechi la o situatie noua.

Ideea care o obseda era mentinerea
"echilibrului puterii" n Europa. De
aceea, la fel cum n 1815 sustinuse
Franta
mpotriva aliatilor, n 1919 sa
temut ca Germania a iesit prea slabita.
Si cnd
Franta ceru ca Societatea Natiunilor sa
fie pregatita sa aplice, la nevoie cu
forta,
hotarrile sale, ministrii englezi i
opusera ideea constrngerii morala.
Constrngerea morala nu putea avea
vreun efect ntro
vreme cnd mari tari
europene, ca Italia, apoi Germania, se
lasau dominate de dictatori (Adolf
Hitler,
Benito Mussolini), porniti, n virtutea
doctrinei lor, sa uzeze de violenta.
Poporul

1823

englez a nteles lucrul acesta chiar

naintea guvernului sau. Putin cte
putin,
propaganda facuta n toata tara de
Uniunea pentru Societatea Natiunilor,
sprijinita de biserici, crea o "mistica a
Genevei". Cnd, n 1935, Italia cuceri
Etiopia,
un val de simpatie sustinu brusca
reactie imperiala si, pentru prima oara
din 1919, Marea Britanie propuse sa se
aplice sanctiunile prevazute de pact.
Anglia si Franta mergeau n contratimp.
Sanctiunile, insuficiente, fura lipsite de
efect. Italia se trezi aruncata n tabara
Germaniei (Axa Roma Berlin) si
cabinetul
lui Neville Chamberlain (care i urma n
1937 lui Baldwin) ncerca sa duca o
"politica
de mpaciuire".
XV. Politica aceasta nu putea reusi cu
aventurieri care nu respectau dect
1824

forta. ncurajat de un tratat naval pe

carel
propusese si asupra caruia Marea
Britanie cazuse de acord, precum si de
faptul ca Franta si Anglia i ngaduisera
sa
remilitarizeze,
n 1936, malul stng al Rinului, Hitler
ntreprinse o serie de
cuceriri de razboi. Astfel, n martie
1938 fu anexata Austria. Apoi veni
rndul
Cehoslovaciei. Dl
Chamberlain si prietenii sai credeau ca
daca se va da
satisfactie Germaniei n anumite
puncte, ea va fi dispusa apoi sa
coopereze la
mentinerea ordinii europene. La
conferinta de la Mnchen, din
septembrie 1938,
Marea Britanie si Franta abandonara
Cehoslovacia. "Va aduc pacea si
onoarea",
1825

spuse Chamberlain cnd se ntoarse la

Londra. Erau cuvintele lui Disraeli
dupa
Congresul de la Berlin. Winston
Churchill raspunse: "Anglia si Franta
aveau de
ales ntre pace si dezonoare. Ele au ales
dezonoarea si vor avea razboi".
Churchill
avea dreptate, deoarece Hitler, vaznd la
Mnchen ce slabe erau democratiile, nu
se mai temu de acum ncolo de nimic.
Desi se angajase sa respecte ceea ce
mai
ramnea din Cehoslovacia, n martie
1939 se hotar, n dispretul
angajamentelor
luate fata de Chamberlain, sa invadeze
toata tara.
XVI. Hitler nu prevazuse schimbarea pe
care un astfel de sperjur l va aducen
atitudinea lui Chamberlain. ntro
clipa, omul de stat care cautase att de
mult
1826

prietenia Germaniei, deveni adversarul

ei. Deoarece totul lasa sa se prevada ca
victima cea mai apropiata va fi Polonia,
el informa guvernul polonez ca n cazul
n
care va fi atacat, guvernul majestatii
sale i va da guvernului polonez
ntreaga
asistenta carei
va sta n putinta. Si atunci un nou
razboi european deveni
inevitabil. O data mai mult, Anglia se
afla n fata unei puteri hotarte sa
domine
Europa si poate lumea; o data mai mult
ea se decisese sa se opuna; o data mai
mult avea soldati pe continent: Franta
si Polonia. Poate ar fi putut sa atraga n
jocul sau si Rusia, dar negocierile au
esuat si Rusia semna un pact de
neagresiune cu Germania. Al doilea
razboi mondial ncepea sub auspicii
proaste.
1827

Polonia fu invadata si, la 3 septembrie,

dl
Chamberlain anunta n Camera
Comunelor intrarea n razboi a tarii
sale. "Sper sa traiesc destul spuse el
ca sa
mai apuc ziua n care va fi distrus
hitlerismul si va fi restabilita libertatea
n
156

1828

Europa". Hitlerismul avea sa fie distrus

si libertatea restabilita, dar dupa
moartea
lui Chamberlain. Winston Churchill, om
de geniu si imaginatie, facut sa
guverneze
pe vreme de furtuna, nemblnzit si
pitoresc, va deveni marele premier al
razboiului si el va fi acela care va
conduce tara sa la victorie.
XII
AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

I. Mai mult dect razboaiele

napoleoniene, mult mai mult dect
razboiul din
1914, al doilea razboi mondial a fost
pentru Anglia o chestiune de viata si
demoarte. ncepnd de la cucerirea
normanda, Anglia, aparata de flota sa,
de
1829

armata sa, de bogatia si de aliatii sai, se

simtea n siguranta chiar si atunci cnd
se afla n toiul bataliilor. Victoriile si le
cstiga pe continent sau pe cine stie
care
ocean ndepartat. Dupa 1920 progresul
aviatiei anihilase n buna parte
beneficiileinsularitatii. n cursul
razboiului din 19391945, Londra
avea sa apara ca o
tinta foarte vulnerabila. Lumea avea sa
vada ceea ce nar
fi crezut posibil: o
serioasa amenintare de invazie a Angliei
de catre Germania, drumurile
Mediteranei taiate de Axa, n timp ce
alianta Japoniei cu dictatorii punea n
pericol India, Singapore si chiar
Australia. Pna la urma, gratie
anticelor virtuti
de tenacitate, de calm si de curaj, gratie
de asemenea sprijinului Statelor Unite,

1830

al Rusiei si al miscarilor de rezistenta

din Europa, Marea Britanie va iesi
onorabil
din acele "guri de infern", mndra de
forta sa morala, de unitatea sa, de
fidelitatea dominioanelor, dar nelinistita
n privinta viitorului si stiind ca, de aci
nainte, diplomatia sa traditionala va
trebui schimbata n mod radical.
II. La nceputul razboiului avea ca aliati
Polonia si Franta, dar nu le putea da
un sprijin suficient nici pe uscat, nici n
aer. O lunga perioada de pacifism
slabisepotentialul sau de razboi. n
aprilie 1940 ea nu pusese nca n stare
de lupta
dect zece divizii. A trebuit sa vina
Churchill la putere pentru a da
productiei
impulsul puternic de care avea nevoie.
Insuficient sustinuta, insuficient
echipata,

1831

Polonia nu putuse rezista dect o luna.

Franta, contnd pe linia Maginot,
pregati
un razboi defensiv, dar linia nu
acoperea frontiera de nord si aceasta fu
trecuta n
mai 1940 de catre diviziile blindate ale
lui Hitler, care a violat neutralitatea
Olandei si a Belgiei. Armatele
francobritanice
se vazura taiate de bazele lor prin
cursa spre mare a carelor de asalt
germane. n cteva zile, dezorganizarea
produsa
de Luftwaffe93 , stapna aerului, de
tancurile ce atacau statelemajore,
naintnd pna n spatele frontului, de
milioanele de refugiati care ncurcau
circulatia pe drumuri deveni att de
mare nct orice contraatac si chiar
orice
manevra erau imposibile.
III. Atunci, o flota de aproape o mie de
vase, de toate categoriile si toate
1832

marimile crucisatoare, pacheboturi,

iachturi, barci, salupe , sosi din Anglia
la
Dunkerque, noaptea, sub o ploaie de
bombe, ca sa culeaga ramasitele
armatelor
aliate. Fura mbarcati aproape patru
sute de mii de oameni, sub protectia
93 Arma aeriana numele oficial al
aviatiei germane n timpul celui deal
doilea razboi mondial.
157

1833

eroicelor divizii franceze, care se

sacrificara pentru a apara orasul de
inamic, si a
aviatiei de vnatoare britanice, care, de
la bazele sale din Anglia, proteja
Dunkerqueul.
Astfel Anglia si recupera oamenii, dar
nu si echipamentul, care a
trebuit sa fie abandonat. Atunci cnd
Franta, ale carei armate fusesera
completamente dezorganizate, semna
un armistitiu, Marea Britanie se trezi
singura, cu arme nvechite, n fata unei
amenintari cu invazia. Ea se puse
curajos
pe lucru, nfiinta o noua armata,
construi transee si instalatii militare pe
toate
plajele si falezele sale si pregati ziduri
de flacari alimentate de o imensa retea
de

1834

tevi cu benzina. Nici un moment ea nu

fu atinsa de morbul disperarii. Anglia
nu
fusese niciodata batuta si nu voia sa
creada ca ar putea fi vreodata. Venira n
Anglia guvernele n exil din Norvegia,
din Belgia, din Polonia, din
Cehoslovacia,
venise si generalul de Gaulle, mpreuna
cu voluntarii sai, din Franta. Savantii
englezi faceau minuni si secondau prin
inventiile lor marina si aviatia (lupta
mpotriva minelor magnetice, radarul).
Churchill, care se dovedi atunci un
ministru de talia lui Pitt, anima
eforturile tuturor. "Batalia Frantei sa
terminat;
cred ca batalia Marii Britanii este pe
cale sa nceapa. De aceasta batalie
depinde
salvarea civilizatiei crestine... Sa ne
ntarim inimile ca sa ne ndeplinim
datoria si
1835

sa ne comportam astfel nct, daca

Imperiul britanic si comunitatea sa de
natiuni
vor mai dainui mii de ani, oamenii
acelor vremuri viitoare sa poata spune:
A fost
cea mai mareata clipa din istoria lor".
IV. Si iata ca ntradevar
Anglia a cunoscut atunci clipa ei cea
mai mareata,
dar si cea mai primejdioasa. Atacul a
venit pe calea aerului. Goering, care
credea
ca are, si avea efectiv, o zdrobitoare
superioritate aeriana, voia sa frnga
prin
bombardamente masive apararea si
curajul englezilor, astfel ca invazia sa
devina
usoara. Prima mare batalie aeriana din
istorie a durat de la sfrsitul lui august

1836

pna n noiembrie 1940. Pilotii din

aviatia engleza Royal Air Force erau
de
patru ori mai putin numerosi dect cei
din Luftwaffe, dar eroismul si dibacia
lor
au pricinuit aviatiei naziste astfel de
pierderi nct n cele din urma, a
renuntat la
initiativa sa. "Nicicnd n istorie, attia
oameni nau
datorat att de mult attor
de putini...", spuse Churchill.
Razboiulfulger
(Blitzkrieg) distrusese cartiere
ntregi din Londra, incendiase docurile,
rasese de pe suprafata pamntului
orase
ntregi, cum a fost Coventry, dar
aprinsese "n inimile britanice si n
ntreaga
lume un asemenea foc" nct avea sa
arda "cu o flacara vie si dreapta pna n
1837

ziua n care ultimele vestigii ale tiraniei

naziste" din toata Europa vor fi
prefacute
n cenusa.
V. Dar pna sa ajunga acolo, Anglia a
traversat o lunga si dureroasa
perioada de nfrngeri. Ea nu a reusit
sa mpinga Iugoslavia si Grecia la
rezistenta mpotriva Germaniei dect
pentru a vedea aceste tari repede
nvinse si
ocupate. n Mediterana, ca si pe oceane,
submarinele i pricinuira pierderi
nemaipomenite,
pe care constructia de noi vase era
departe de a le compensa. Germanii
cucerira Creta pe calea unei invazii
aeriene prima din istorie , ceea ce
putea
inspira temeri mari pentru Egipt. n
desert, ntre Tripolitania si Alexandria,
diviziile italiene fusesera ntarite de
Afrika Korps al maresalului Rommel si
1838

trupele britanice din Tobruk se aflau

ncercuite. Dar marii aventurieri
seepuizeaza totdeauna fiindca nu stiu
sa se opreasca la timp. n loc sa
exploateze,
cu toate fortele sale, victoria africana,
Hitler comise n iunie 1941 nebunia
fara
seaman de a ataca Rusia. Din acea zi
razboiul era cstigat de Churchill, caci
el
158

1839

avea, pe de alta parte, sprijinul fara

rezerve al lui Roosevelt, care, ferm
hotart sa
intre n razboi, dar sa no
faca dect n ziua cnd America va fi
gata sal
urmeze,
dadea pna atunci Angliei ajutorul
material cel mai eficace sub forma
de"mprumutnchiriere",
adica fara ca Anglia sa aiba de varsat
devize. mprumutulnchiriere
reechipa n parte Armata a opta,
devenita ulterior cea mai glorioasa
armata britanica (din ea faceau parte
eroii francezi de la BirHakeim)
si careia
noile sale tancuri si un nou sef,
Montgomery, i adusera, n sfrsit, n
1942
victoria de la ElAlamein,
care salva Egiptul.

1840

VI. La sfrsitul anului 1941, Statele

Unite intrara n razboi n urma atacului
dat de japonezi la Pearl Harbor.
nceputul razboiului din Pacific fu
nefericit
pentru Statele Unite, care pierdura
Filipinele; pentru Anglia, care pierdu
Singapore si Birmania; pentru Olanda,
care pierdu Iava si Sumatra; si pentru
Australia, care vazu armata japoneza la
portile sale. Dar forta de productie a
Americii era att de mare, nct orice
observator bine informat putea sa
prevada
ca dupa doi sau trei ani nici Japonia,
nici Germania nu vor fi n stare sa
rezistearmatelor aliate, care vor avea
atunci suprematia totala n aer si pe
mare. n ceea
ce priveste Europa, un atac frontal n
1942 parea imposibil. O debarcare
efectuata la Dieppe, cu un mare curaj,
de catre canadieni revelase forta
1841

dispozitivelor de aparare ale germanilor.

Planul stabilit de comun acord ntre
Anglia si America prevedea sa se ia
drept platforma de plecare Africa de
nord
franceza. Armatele aliate debarcara
acolo la 8 noiembrie 1942. Curnd
armata
franceza din Africa, nca numeroasa, li
se alatura si, mpreuna, ele zdrobira
armatele germane din Tunisia, la care
se alaturase Rommel, fugarit de
Montgomery si prins ntre doua focuri.
Capitularea totala a fortelor germane si
italiene din Africa de nord a fost prima
mare victorie a aliatilor. Nu era nca,
spuse Churchill, nceputul sfrsitului,
dar era sfrsitul nceputului.
VII. "Venise timpul sa se recucereasca
Europa, unde, n toate tarile ocupate,
miscarile de rezistenta i asteptau pe
aliati. Necesitatea de a asigura
acoperirea
1842

aeriana a debarcarilor impunea salturi

din platforma n platforma. Din Tunisia,
Eisenhower, comandant suprem, trecu
n Sicilia, din Sicilia n Italia. Trebuia
continuat efortul n aceasta directie,
facnduse
din Mediterana centrul ofensivei?
Era parerea lui Winston Churchill. Dar
opinia lui Roosevelt si a lui Stalin birui
si
se hotar ca principalul atac mpotriva
"fortaretei Europa" sa aiba ca baza
Insulele
Britanice si sa fie ndreptat spre coasta
normanda, primele obiective fiind
Cherbourg si peninsula Cotentin.
Aceasta operatie, pregatita cu infinita
grija
(constructie de porturi artificiale,
pipeline sub Canalul Mnecii), fu
ncercata la 6
iunie 1944 si reusi n mod rapid. Dar,
riposta germana fu un nou Blitzkrieg
1843

mpotriva Angliei, si n special mpotriva

Londrei. De asta data proiectilele,
lansate de pe coasta europeana, erau
purtate de rachete fara piloti. Aceasta
arma
noua, V1 (V pentru Vergeltung
razbunare), fusese studiata de multa
vreme de
germani si Royal Air Force aruncase mii
de tone de explozive pe rampele de
lansare. Totusi, pagubele fura enorme si
tot att de grave ca acelea pricinuite n
urma atacului din 1940. Mai mult de
un milion de case fura distruse sau
deteriorate de bombele zburatoare. V2,
o racheta stratosferica, avnd o viteza
mai
mare dect sunetul, dejuca sistemul de
aparare organizat mpotriva lui V1. Pare
sigur ca, daca germanii ar fi fost n
masura sa nceapa aceasta ofensiva
decisiva
mai devreme, ea ar fi stingherit foarte
mult pregatirile pentru invazie.
1844

159

1845

VIII. Dar reusita invaziei i lipsi foarte

curnd de rampele lor de lansare.
Armatele britanice urcara dea
lungul coastei spre Belgia, n timp ce
armatele
americane se ndreptau spre est, si
divizia Leclerc intra n Paris. La 15
august o
noua debarcare fu efectuata n sudul
Frantei si progresa, fara a
ntmpinagreutati,
spre nord. n septembrie totul era gata
pentru atacarea liniei Siegfried,
dar un atac frontal ar fi putut fi
ucigator. nainte de al
porni, Eisenhower ncerca
sa nvaluiasca prin Olanda extremitatea
nordica a liniei, lansnd asupra ei, prin
surpriza, cteva divizii aeropurtate.
Aceasta manevra esua si razboiul mai
dura o

1846

iarna ntreaga, dar aviatia britanica si

americana faceau praf industria
germana
si nu mai exista nici o ndoiala n ce
priveste rezultatul. n sfrsit, armata
venita
din vest se ntlni cu armata rusa,
Hitler se sinucise si, la 7 mai 1945,
inamicul
semna capitularea neconditionata.
Churchill aparu ntrun
balcon din Londra si
fu aclamat; el evoca vremea cnd
luminile erau stinse, cnd cadeau
bombele si
cnd nici un om, nici un barbat, nici o
femeie, nici un copil, nu vorbea de
ncetarea luptei. Acum, Anglia, dupa
ani ndelungati, scapase din "gurile
infernului si din ghearele mortii". Mai
ramnea de nvins Japonia, dar si
aceasta
victorie era pe calea cea buna.
XIII
1847

CONCLUZII

I. Istoria Angliei este istoria uneia dintre

cele mai remarcabile biruinte ale
spetei umana. Cteva triburi saxone si
daneze, ratacite pe o insula din
marginea
Europei, amestecate cu ctiva
supravietuitori celti si romani,
organizate de
aventurieri normanzi, au devenit n
cteva secole stapne pe o treime din
planeta.
E interesant de aflat secretul unui
destin tot att de uimitor ca, odinioara,
acela
al Romei.
II. Amestecul raselor era bine dozat,
climatul sanatos, pamntul fertil.
Adunari locale introdusera la sate
gustul pentru discutiile publice si
pentru tranzactii.
1848

Dar aceste obiceiuri ar fi cazut, fara

ndoiala, n desuetudine, asa cum sa
ntmplat n alte tari, daca nu ar fi
intervenit cucerirea normanda. Gratie
autoritatii Cuceritorului si a urmasilor
sai normanzi si angevini, englezii au
cunoscut, naintea oricarui popor din
evul mediu, binefacerile unei bune
justitii si
au nvatat sa respecte legile. Aparati
fata de vecinii lor continentali de apa
marii
si eliberati, multumita ei, de orice
temeri, care au paralizat n Franta
attia
oameni de stat, ei au putut, fara a
ntmpina mari primejdii, sasi
organizeze pe
ndelete institutii originale. Un sir de
ntmplari fericite le nlesni sa
descopere pe
ncetul conditiile simple care sa le
asigure totodata securitatea si
libertatea.
1849

III. De pe vremea regatelor saxone, regii

englezi guvernasera n colaborare cu
un Consiliu si se straduisera sa obtina
pentru actele lor aprobarea celor mai
puternici barbati ai tarii. Aceasta
metoda a fost mbratisata de urmasii
lor, si
160

1850

Anglia na
cunoscut niciodata monarhia absoluta
94. Cnd fortele reale sau
deplasat, suverani abili au consultat
toate "starile" din regat si si leau
raliat. Cei
mai buni dintre clerici au fost ministrii
lor; baronii, apoi squireii
au devenit
functionarii lor; orasenii lor sau
grupat n "comune devotate". Pe
masura ce se
apropiau de maturitatea politica, rnd
pe rnd, seniorii, cavalerii, micii
proprietari, negustorii, meseriasii,
fermierii au fost chemati sa participe la
responsabilitatile puterii, pna ce, n
sfrsit, partidul muncitoresc (sau
laburist)
deveni partidul de guvernamnt al
maiestatii sale. Transformnd astfel
toate

1851

grupele succesive de nemultumiti

virtuali n colaboratori reali, guvernele
engleze
au putut acorda poporului libertati cu
att mai largi cu ct se simteau mai
putin
amenintate.
IV. Doua virtuti pretioase ntre toate:
continuitatea si supletea, au asigurat
Angliei o evolutie linistita. "E mai bine
spunea lordul Balfour sa faci un lucru
absurd, dar care sa
facut ntotdeauna, dect sa faci un
lucru care nu sa
facut
niciodata".
Anglia este si acum, asa cum a fost
totdeauna, guvernata de precedente.
Dupa zece secole aristocratia funciara
se mentine ca o magistratura benevola.
Monarhia, parlamentul, universitatile
au ramas credincioase traditiilor si
1852

obiceiurilor din evul mediu. Legile

padurii, edictate de Cuceritor,
proteguiesc si
azi cu ecourile lor din ce n ce mai rare
pe ultimii vnatori cu gonaci. Dar
puterea
de adaptare a poporului englez este
egala cu conservatorismul sau.
ntotdeauna
institutia veche recunoaste, accepta si
asimileaza fortele noi. Astfel ca n
Anglia
na
fost niciodata o adevarata revolutie.
Scurtele rascoale carei
jaloneaza istoria
nau
fost dect niste valurele pe suprafata
unui ocean si "glorioasa revolutie din
1688" na
fost dect un schimb de semnaturi.
V. Oamenii de stat ai Angliei au folosit
efectele hazardului asa cum marii
1853

artisti retin o expresie sau o trasatura

fericita.
Am aratat mai nainte cum apropierea
dintre cavaleri si oraseni, apoi
abtinerea voluntara a clerului au dus la
formarea unui parlament compus din
doua Camere distincte. Curnd dupa
aceea, regii, n privinta resurselor lor
financiare, depinsera de bunavointa
acestui parlament, n timp ce suveranii
Frantei si ai Spaniei puteau percepe,
prin forta, impozite neconsimtite. Si n
scurta vreme englezii ntelesera ca
libertatile lor erau legate de mentinerea
a doua
reguli imperative: nici impozite
perpetue, nici armata regala prea
puternica.
Asupra acestor doua puncte au intrat
n conflict cu dinastia Stuartilor si au
biruit. Parlamentul iesind nvingator,
mai ramnea sa se gaseasca mijlocul de
a
1854

atribui acestei adunari legislative si o

putere executiva. Si atunci, o noua
ntmplare, urcarea pe tron a dinastiei
hanovriene, a facut posibila crearea
unui
cabinet raspunzator n fata Camerelor.
n sfrsit, prudenta aristocratiei engleze
si
ntelepciunea politica a sefilor sai
ngaduira sa se transforme fara
revolutie un
club de proprietari rurali ntro
adunare nationala. Astfel sa
conturat n mod lent
o metoda de guvernare care nu este,
asa cum a crezut adesea Europa, un
sistem
abstract, valabil orisiunde, ci un
ansamblu de retete care, n aceasta tara
si din
94 Nu n sensul n care acest regim sa
dezvoltat, de pilda, n Franta; totusi
regii din dinastia
1855

Tudor (14851603) si cei din dinastia

Stuart de dinainte de revolutie (1603
1640) sunt
considerati monarhi absoluti.
161

1856

anumite motive istorice, au reusit.

VI. Insularitatea, distanta si, poate,
climatul au dus la o ruptura religioasa
cu Roma si aceasta ruptura, la rndul
ei, a fost cauza initiala a formarii unui
Imperiu britanic95. ndelungate lupte
religioase au creat n Marea Britanie un
tip
de protestant disident, curajos si
ncapatnat, care, n loc de a se
supune, a
emigrat si a populat tari ndepartate cu
anglosaxoni.
Suprematia pe mare, pe
care Anglia a cucerito
n mod succesiv, n lupta cu Spania,
Franta, Olanda si, n
sfrsit, cu Germania si pe care a
cstigato
deoarece a putut, gratie pozitiei sale
geografice, sa consacre flotei cea mai
mare parte a resurselor sale, a asigurat
1857

supravietuirea acestui imperiu. Sar

fi putut crede ca va disparea, daca nu
n
urma unor cuceriri straine, cel putin n
urma unei explozii interne, dar
pierderea
coloniilor americane nvatase guvernul
din Londra sa adopte modestia. Dupa
ce
inventase parlamentul si cabinetul,
Anglia descoperi din ntmplare, sio
aplica
cu bunul sau simt, conceptia despre o
federatie imperiala de state libere. n
imperiu, ca si n Anglia, guvernul
britanic nu doreste alt izvor al
autoritatii sale
dect consimtamntul celor guvernati.
VII. Reusita compromisurilor engleze va
fi ea oare durabila? Raspunsul la
aceasta ntrebare nu intra n sarcina
istoricului, care consta n descrierea
trecutului, si nu n prezicerea viitorului.
Dar el poate observa ca opozitia dintre
1858

clase si partide, mortala n alte tari,

este mai putin primejdioasa n Anglia,
pentru
ca obiceiul de a se nclina n mod
disciplinat n fata hotarrii majoritatii
este tot
att de stravechi ca si curtile de
judecata ale regilor normanzi si
totodata pentru
ca, sub superficialele conflicte de opinii,
exista o unitate fundamentala a tarii,
care pare de nezdruncinat. Clasele sunt
despartite aici nu de amintiri si nici de
patimi, ci de interese asupra carora se
poate usor tranzactiona. Inteligenta si
elocventa, care nvrajbesc att de
puternic alte popoare, au mai putina
influenta
asupra englezilor dect ntelepciunea
instinctiva si traditionala. Respectul
trecutului este la ei generalizat si istoria
este prezenta n mii de obiceiuri. Forta
poporului englez sta att n flotele sale
navale si aeriene, ct si n caracterul
1859

disciplinat, binevoitor, ncrezator si

tenace pe care lau
modelat zece secole de
fericire.
95 Ruptura religioasa cu Roma a fost o
cauza secundara a formarii Imperiului
britanic; cauza
initiala a fost dezvoltarea economica din
secolul al XVIlea,
care a dus la expansiunea
comerciala
si la suprematia maritima a Angliei.
162

1860

1861

daca metodele stiintifice sunt astazi mai

eficace dect pe timpul
elisabetanilor, inteligenta si gustul lor
erau superioare inteligentei si
gustului pe care le poseda, n timpul de
fata, persoanele din aceeasi
clasa.
XII
CONCLUZII
I. Asadar, Anglia produce, n secolul al
XVIlea,
o arta si o literatura
care i sunt specifice. Ea a preluat din
Renasterea europeana ceea ce se
potrivea geniului sau, apoi sa
despartit de continent. Totul a
contribuit,
pe vremea dinastiei Tudor, so
faca mai insulara: progresul limbii

1862

nationale, constructia unei flote

puternice, ruptura cu biserica romana.
Daca citim n Memoriile lui Sully194
relatarea unei ambasade franceze la
Londra de la nceputul secolului
urmator, ne putem da seama de
violenta
xenofobiei engleze de atunci: E sigur ca
englezii ne urasc scrie
Sully ,
si cu o ura att de puternica si att de
generala, ca ai fi tentat so
treci n
numarul aptitudinilor firesti ale acestui
popor. E mai sigur cai
efectul
orgoliului si nfumurarii sale; pentru ca
nu exista n Europa un popor
mai trufas, mai dispretuitor, mai exaltat
de ideea perfectiunii sale. Daca
ar fi sa li se dea crezare, spiritul si
ratiunea nu se gasesc dect la ei; ei
si adora toate parerile si dispretuiesc
opiniile tuturor celorlalte natiuni;
1863

si nu le vine niciodata n gnd sai

asculte pe altii sau sa se ndoiasca de
ei nsisi. De altfel, prin felul lor de a fi,
si strica mai mult lor dect noua.
Ei sunt, din pricina asta, la discretia
tuturor capriciilor lor. nconjurati
de mare, sar
zice ca sau
molipsit de ntreaga ei nestatornicie".
Unul din
secretele popularitatii dinastiei
Tudorilor este arta cu care au flatat
prejudecatile insulare si orgoliul
supusilor lor.
II. Guvernarea regilor Tudor a fost o
guvernare de mna forte, dar
forta ei nu io
dadea nici armata, nici politia.
Sprijininduse
pe opinia
publica, pe yeomeni,
pe arendasi, pe negustori, ei au
acaparat puterea
1864

spirituala. Regii Frantei si ai Spaniei

sau
aliat cu biserica romana
pentru a crea monarhii absolute; regii
Angliei sau
aliat cu parlamentul
pentru a alunga biserica Romei si a
deveni ei nsisi sefi ai unei biserici
nationale. Adeziunea lor la Reforma ar
fi adus ruina Angliei daca cele
doua mari puteri catolice sar
fi nteles sa zdrobeasca acest mic regat.
Rivalitatea dintre dinastiile Habsburg si
Valois a salvat dinastia
Tudorilor. Multumita discordiilor din
Europa, Anglia a putut practica
194 Maximilien de Bthune, duce de
Sully (15601641)
remarcabil
om de stat francez,
ministru al regelui Henric al IVlea,
dupa moartea caruia (1610) sa
retras din viata
politica
1865

1866

politica balantei puterii", carei

este impusa de situatia sa si care
consta
n a atta mpotriva statului cel mai
puternic de pe continent coalitiile,
carora ea le aduce sprijinul bogatiei si
al flotelor sale. Ea nu duce nca,
pe vremea Elisabetei, o politica
imperiala, si nimeni nusi
imagineaza n
secolul al XVIlea
ca teritoriile de peste ocean, rvnite
atunci numai
pentru bogatiile lor, ar putea deveni
ntro
zi colonii de populat.
III. Visul roman si crestin al unui
imperiu european nu mai
obsedeaza la nceputul secolului al
XVIIlea
mintile suveranilor. Forta

1867

statului national a devenit singurul

scop al eforturilor lor. Aceasta fortaia
forme diverse. n Franta si n Spania,
puterea centrala se exercita de
functionari, ei nsisi sustinuti de
soldati; n Anglia, institutiile locale din
evul mediu siau
pastrat ntregul prestigiu. Parlamentul,
agent de
legatura ntre rege si opinia publica a
comitatelor, oraselor si satelor, a
fost respectat de dinastia Tudorilor.
Henric al VIIIlea
sa
folosit de
parlament pentru a impune acceptarea
reformei sale religioase. Elisabeta
a lingusit parlamentul sau cu o
staruinta care ngaduie sati
imagineziputerea lui. n 1583, adica
atunci cnd regina era n culmea
puterii sale,
sir Thomas Smith 195 scrie: Puterea
cea mai nalta si cea mai absoluta a
1868

regatului Angliei o constituie

parlamentul, caci orice englez e
presupus a
fi prezent acolo n persoana sau prin
mandat, de la print si pna la cel
mai umil ins din Anglia, astfel nct
consimtamntul parlamentului este
considerat a fi consimtamntul
tuturor". Pe la sfrsitul domniei
Elisabetei, parlamentul devenise
constient de forta sa si critica adusa
actelor coroanei, desi ramnea
respectuoasa, dovedea limpede
independenta si autoritatea Camerei
Comunelor.
IV. ntocmai precum feudalitatea sa
stins n urma triumfului sau,
monarhia engleza va slabi curnd
datorita tocmai serviciilor pe care lea
adus. Respectul enorm care
nconjurase dinastia Tudorilor era
datorat n
aceeasi masura meritelor proprii ale
acestei familii, ct si amintirii
1869

nenorocirilor care precedasera urcarea

lor pe tron. Dar dupa cea
trecut
pericolul, i afurisesti pe toti sfintii.
Curnd, ncurajati de ordinea
interioara restaurata de monarhie si de
siguranta externa pe care o
garanteaza n acelasi timp noua putere
maritima a Angliei si nvrajbirile
din Europa, squirii si orasenii vor
ncerca sai
impuna regelui vointa lor
exprimata prin parlament. Coroana si
Camera Comunelor vor juca n
Anglia o mare partida, a carei miza va fi
puterea suprema; imprudenta
unei dinastii noi va deschide cale libera
pentru victoria parlamentului.
195 Sir Thomas Smith (15141577)
nvatat
si om politic englez. Opera din care se
citeaza, De republica Anglorum, a
aparut postum, n 15831584.
1870

1871

1872