Metode bft

Balneologia
Mecanism de actiune pe receptori; pe sisteme de operare prin mechanism ciberentic.
Mod de aplicare profilaxie; terapie; recuperare.
Ramuri ale bft-ului si contraindicatii.
Bft-l este cea mai veche specialitate medicala terapeutica ce foloseste factori fizici
oferiti (curentul electric, clima, lumina, magnetismul, energia mecanica, miscarea, apa) de
mediul inconjurator pentru tratamentul bolilor.
Actiune bft: factorii fizici sunt niste stimuli care aplicati pe organism, la nivelul
receptorilor, declanseaza niste impulsuri. Aceste impulsuri vor produce modificari locale (la
locul de aplicare) si generale (cu effect asupra intregului organism).
Modificarile locale sunt de doua feluri:
1. Modificarile circulatiei. Ciruclatia poate fi modificata in sensul vasodilatatiei sau
in sensul vasoconstrictiei.
2. Modificari asupra sistemului nervos. La nivelul nervilor, factorii fizici modifica
excitabilitate receptorilor si anume, creste pragul de exitabilitate a receptorilor,
durerea nefiind receptata cu aceasi intensitate.

Modificarile generale sunt modificaari reflexe.

Organismul si mediul incojurator se influenteaza reciproc prin patru sisteme de
operare:
1. Sis. Receptor
2. s. de legatura reprezentat de sistemul nervos si umoral.
3. s. integrare reprezentat de s. nervos si endocrine.
4. s. efectuare reprezentate de toate organelle si aparatele din organism.
Intre cele patru sisteme se stabilesc relatii. Ele se influenteaza reciproc prin
mecanisme de feedback si feedafall, ca si in sistemele cibernetice cu autoreglare.
Autoreglarea cibernetica a organismului este necesara pentru a se mentine echilirul
sau homeostazia organismului. Lipsa echilibrului organismului duce la oboseala.
Efectele autoreglarii cibernetice au sunt stabilizarea homeostaziei sau optimizarea
homeostaziei. Fara homeostazie organismul nu poate functiona.
Optimizare homeostaziei insemna un echilibru superior calitativ dupa un tratament bft.
Aceste efecte se obtin in functie de modul in care dozam stimulii tratamentului. Dozele mici
normalizeaza functiile organismului. Dozele mari amplifica functiile organismului. Dozele
foarte mari inhiba functiile organismului, iar dozele exaggerate distrug structuri si functii.
Dupa un tratament de bf tar trebui sa dureze 18 zile, organismul se apara, se
compenseaza, se regleaza producandu-se urmatoarele efecte.
Efect: antialgice, decontracturante, trofice, rezortive (resoarbere a inflamatiilor),
tonizarea muschilor, cresterea elasticitatii tesuturilor, vasodilatatia.
Prin bft se intervine asupra bolilor in doua feluri:
1. in mecanismul de producere a bolii, putem chiar opri acest mechanism;
2. intervenirea symptomatic, atenuand manifestarile bolii;

de aceea bft se aplica profilactic, therapeutic sau curative si se aplica in scop de

recuperare.
Pentru profilaxie cure heliomarine, aerosoli, ape minerale si kinetoterapie, deoarece
acesti factorii fizici stimuleaza mecanismele de aparare ale organismului si obtine cresterea
rezistentei organismului..
Terapia prin bft completeaza tratamentul dietetic, medicamentos si chirurgical. De ex:
in tratamentul reumatismului degenerativ bft-ul are rol principal.
In bolile digestive se aplica cura interna cu ape minerale care inlatura spasme,
fluidifica secretii si amelioreaza motilitatea organelor interne.
In alte specicialitati bft-ul are rol secundar, iar medicamentele au rol esential.
Tratamentul de recuperare se aplica in convalescenta, este un tratament complex si
multidisciplinar pentru ca include multe specilitati paramedicale (alaturi de medici,
fizioterapeuti si ortopezi, in echipa sunt inclusi: kinetoterapeuti, terapisti ocupationali,
psihoterapeuti, logopezi, as. Sociali).
Definitia ONS a recuperarii
Un domeniu complex medical, educational si socio-profesional care urmareste
restabilirea deplina a capacitati funcionale pierdute (pierduta congenital, in urma unui
traumatism sau a unei boli) precum si dezvoltarea unor or compensatorii care asigura
posibilitati de munca si autoservire.
Recuperare se face in doua etape: medicala si socio-profesionala.
Recuperare medicala este precope si consta din aplicare bft e la inceputul bolii, alaturi
de medicamente si tratamente chirurgicale. Pe masua ce ne apropiem de convalescenta,
fizioterapia are un rol tot mai important. Daca pacientul nu poate relua activitatea, se trece la
etapa a doua. Scopul recuperari este independeta materiala si echilibru psihic. Aceasta
recuperare se face prin reorientare spre o noua profesie sau reincadrarea in vehchea
activitate, dar cu restrictii corespunzatoare handicapului.
Ramurile bft-ului:
1: balneologia si climatologia care se ocupa cu factorii fizici naturali din statiunile
balneare (apele minerale, namoluri, climat);
3. fizioterapia sau medicina fizica ce foloseste factori fizici artificiali (electroterapia,
pneumoterapia, masajul, hidrotermoterapia, kinetoterapie si terapia ocupationala).
Contraindicatiile bft-ului
In care bft ul reprezinta risc major: boli acute contagioase; boliile venerice;
parazitare; starile caseptice (slabire); bolile organice decompensate (insuficientele);
hemoragiile repetate; psihopatiile; psihozele, narcomaniile, alcolismul cronic,
sarcinile.
Daca dupa 8-10 sedinte de bft nu s-a obtinut rezultatul dorit insemna ca diagnosticul a
fost gresit ori indicatia ori tehnica de aplicare.
HTT hidrotermoterapie
Ramruile htt-ului sunt: crioterapia (terapie prin frig); hidroterapia si termoterapia.
Stimulii sunt termici, mecanici si chimici.
Proprietatiile fizice ale apei:
1. capacitate termica mare;
2. termoconductibilitate mare;
3. temperature de indiferenta mare.

Functiile teumentului
1. de receptie;
2. termoreglare;
3. in reglarea ciruclatiei;
4. metabolismului hidromineral;
5. producerea de mediatori substante care fac legatura intre celule;
6. absortie de substante chimice.
Htt-ul consta din aplicare in scop profilactic, curativ si recuperator a procedurilor care
folosesc apa sub diverse stari de agregare, direct pe tegument sau prin intermediul
unor materiale.
Ramurile are trei ramuri avand ca si criteriu, temperatrua.
1. crioterapie- temperaturi sub 0 grade;
2. hidroterapie foloseste t de la 5 la 42 grade.
3. termoterapia peste 45 grade.
Stimulii sunt termici, mecanici (externi), chimici (extrace de plante medicinale, gaze
terapeutice, diferite substante chimice). Acesti stimuli pot avea efecte specifice asupra
organismului, efecte obtinute numai prin procedura respectiva, ori efecte nespecifice
care se pot obtine identic, aplicand proceduri diferite.
C
Cel mai important stimul in htt este stimulul termic. El depinde de proprietatile fizice
ale apei. A
Apa are o capacitate termica mare. Intr-un volum redus de apa se inmagazineao mare
cantitate de caldura, de energie calorica, ce poate fi transportata la distanta. Astfel un
kg de apa se incalzeste cu 1 grad (1 calorie) cu aceasi cantitate de caldura cu care se
incalzesc 8 kg de fier.
Termoconductibilitatea mare. Apa are capacitatea de a transmite energia calorica. Apa
cedeaza sau preia o mare cantitate de caldura pe unitatea de timp. Fata de aer,
termoconductibilitatea apei este de 25 de ori mai mare. Astfel apa la 50 de grade
produce arsuri, iar aerul la 50 de grade este tolerat.
Temperatura de indiferenta mare. Este temperatura la care organismul nu simte nici un
stimul. La temperatura e indiferenta s nervos se odihneste. Reactiile de stabilizare ale
homeostaziei sunt minime. T de indiferenta la care organismul nu are nici senzatie de cald
ori rece, la apa este 34-35 de grade, iar la aer 25 de grade.
Functiile tegumentului cu rol htt
1. Functia de receptie a stimulilor. Stimulii aplicati pe piele sunt receptionati de
receptori, care sunt terminatii nervoase libere situate in piele.
Senzatia de rece este receptata de 8 ori mai repede decat cea de clad. De aceea durata
procedurilor reci este de 7-8 ori mai scurta decat cea a procedurilor calde.
2. Termoreglarea reteaua vasculara din piele. Prin htt influentam schimburile de
caldura dintre organism si mediu. Organismul cedeaza 80% din caloriile sale
antrenand procese metabolice, modificand circulatia periferica si declansand
procese fizice de cedare, preluare a caldurii.
3. Reglarea circulatiei. Pielea, prin vaele sale, influenteaza repartizarea sangelui in
organism. Pielea inmagazineaza o treime din sangele corpului, daca toate vasele
sale sunt dilatate. In caz de vasoconstrictie, circulatia sunteaza pielea, limitandu-se
la irigarea organelor interne. P

Procedurile alternante din htt antreneaza sistemul circulator, optimizand homeostazia

.
4. Influentarea metabolismului hidromineral. Pielea participa la transformarile apei si
mineralelor in organism prin transpiratie. Astfel la sauna sau baia de lumina se pot
pirde 1-3 l apa, se pierd minerale, apa provine din depozitul hidric al organismului,
inclusiv din tesutul adipos si piele.
5. Producereaa de substante vasoactive mediatori chimici.- neurotransmitatori
(aceticolina, serotonina, histamina, bradichimina, prostglandinele). Acesti
mediatori au efect local, dar si efect general asupra intregului organism.
6. Absortia de substante chimice si gaze. Prin piele se pot absorbi substantele: Iod,
hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, radonul, cu efect local si general.
Functiile normale ale pieli asigura succesul reactilor declansate de htt, de aceea in htt
este importanta stare tegumentelor, temperatura lor, aspectul tegumentelor si reactia
tegumentelor la stimului. Tegumentul este locul de producere a reactiei dermovasculare prin care dirijam si dozam procedurile de htt.