Sunteți pe pagina 1din 29

LICEUL TEHNOLOGIC TUDOR VLADIMIRESCU IMIAN

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU OBINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A
COMPETENELOR PROFESIONALE NIVELUL 3
PROFIL: TEHNIC
SPECIALIZARE: TEHNICIAN MECANIC PENTRU
NTREINERE I REPARAII

NDRUMTOR PROIECT:
PROFESOR CORICOVAC CAMELIA

CANDIDAT:
PUNESCU MARIAN

2014
LICEUL TEHNOLOGIC TUDOR VLADIMIRESCU IMIAN

ACHIEREA
METALELOR
NDRUMTOR PROIECT:
PROFESOR CORICOVAC CAMELIA

CANDIDAT:
PUNESCU MARIAN

2014

CUPRINS
Argument...............................................................................................................2
Capitolul I: Aspecte generale privind achierea metalelor....................................4
1.1.Structura procesului tehnologic de achiere...........................................4
1.2. Semifabricate.........................................................................................5
1.3. Cinematica achierii..............................................................................7
1.4. Scula achietoare...................................................................................8
1.5. Parametrii achiei................................................................................13
Capitolul II: Fizica procesului de achiere..........................................................17
2.1. Procesul formrii achiei.....................................................................17
2.2. Fenomene plastice secundare..............................................................19
Capitolul III: Norme de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin
achiere............................................................................................................................
Bibliografie..........................................................................................................

ARGUMENT
In constructia de masini, de utilaje si de aparate obiectul procesului de fabricatie il
reprezinta realizarea pieselor avand formele geometrice, dimensiunile si calitatea suprafetelor
in concordanta cu prescriptiile impuse de rolul functional si de conditiile reale de lucru.
In timpul procesului tehnologic de aschiere se obtine modificarea formei si a
dimensiunilor unor corpuri, in general metalice, prin detasarea surplusului de material sub
forma de aschii, in scopul obtinerii unor suprafete cu anumite configuratii, intr-un camp de
toleranta determinat, cu o rugozitate impusa. Corpurile care sufera modificari de forma poarta
denumirea de piese sau semifabricate, iar surplusul de material, denumit si adaos de
prelucrare, se indeparteaza sub forma de aschii cu ajutorul unor scule aschietoare, in timp ce
intre piesa si scula exista o miscare relativa impusa, numita miscare de aschiere.
1

Prelucrarea prin aschiere are la baza o proprietate tehnologica, foarte importanta


pentru oricare material, numita aschiabilitate (sau prelucrabilitate). Aschiabilitatea reprezinta
capacitatea unui material de a permite modificarea formei sale corespunzator scopului
propus, prin desprinderea de particule sau microparticule materiale sub actiunea unei forte
exterioare.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca la realizarea unui proces tehnologic de aschiere
concura patru factori: piesa, miscarea de aschiere, scula si aschia.
Desfasurarea procesului de aschiere presupune, in mod obligatoriu, existenta
masinilor-unelte adecvate procedeului de generare a formelor si a preciziei de prelucrare, a
sculelor aschietoare corespunzatoare cinematicii de aschiere, a semifabricatelor cu forme si
dimensiuni apropiate de acelea ale piesei finite, a dispozitivelor de orientare si de fixare a
semifabricatului, a mijloacelor de masurat si controlat etc.

Complexitatea sistemului tehnologic de aschiere depinde de gradul de complexitate a


formei geometrice a piesei, de clasa de precizie dimensionala si de marimea rugozitatii
suprafetelor generate care, la randul lor, depind de felul solicitarilor mecanice, de rolul
functional si de conditiile de lucru.
Orice sistem tehnologic de aschiere trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa contina in structura sa un sistem de actionare mecanic, hidraulic sau electric,


capabil sa asigure cinematica corespunzatoare generarii formei geometrice a piesei prelucrate
si sa dezvolte o putere suficient de mare pentru intretinerea procesului de aschiere;

sa fie prevazut cu dispozitive corespunzatoare, care sa asigure orientarea si


stabilitatea fixarii semifabricatului in raport cu celelalte elemente ale sistemului tehnologic;

sa posede buna stabilitate dinamica si un grad ridicat de precizie de prelucrare;

semifabricatele trebuie sa aiba forme geometrice si dimensiuni cat mai apropiate


de cele ale piesei finite;

sculele aschietoare sa prezinte geometria si proprietatile fizico-mecanice


corespunzatoare tipului de piesa supusa prelucrarii;

sistemul tehnologic de aschiere trebuie sa fie prevazut cu mijloace adecvate de


masurare si de control, capabile sa permita citirea cat mai exacta a marimilor supuse
masurarii;

sistemul tehnologic de aschiere trebuie sa fie dotat cu mijloace adecvate de


comanda manuala, automata sau asistata pe calculator, caracterizata prin comoditate in
manuire si siguranta in exploatare;

sistemele de pozitionare si fixare a sculelor aschietoare sa fie caracterizate printrun grad ridicat de rigiditate si stabilitate.

CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND
ASCHIEREA METALELOR
1.1. Structura procesului tehnologic de aschiere
Dintre toate procesele tehnologice, cel de prelucrare prin aschiere este cel mai
complex. El se imparte in: operatii, asezari, pozitii, faze, treceri, manuiri si miscari.
Operatia tehnologica este partea procesului tehnologic constand din transformarea
directa, cantitativa si/sau calitativa a obiectului muncii intr-un produs finit sau semifabricat,
cu anumite caracteristici masurabile, realizat cu ajutorul unor mijloace manuale sau cu un
anumit utilaj. In cadrul unei operatii (ce se caracterizeaza prin continuitate) raman
neschimbate: piesa sau piesele ce se prelucreaza, utilajul sau locul de munca, muncitorul sau
echipa ce o executa. In functie de specificul procesului tehnolgic, operatia se imparte in
asezari sau pozitii (functie de utilajul folosit).
Asezarea este o parte a operatiei care se excuta la o singura fixare a piesei sau a
ansamblului in dispozitivul sau pe masina folosita la operatia considerata.
Pozitia este o parte a operatiei in cursul careia orientarea piesei ramane neschimbata in
raport cu masina-unealta. In cazul prelucrarii pe pozitii in cadrul unei operatii, piesa se
fixeaza o singura data. Prelucrarea pe pozitii are loc la masina-unealta la care piesele (sau
sculele) se fixeaza intr-un dispozitiv rotativ care asigura schimbarea orientarii pieselor sau
sculelor fata de masina in cursul operatiei. Inlocuirea asezarilor cu pozitii scurteaza timpul de
prelucrare si constitue un element de progres in organizarea proceselor tehnologice de

prelucrare mecanica a pieselor. O astfel de structura a operatiei se aplica la prelucrarea


pieselor la masini semiautomate si automate.
Faza este o parte a operatiei, care se realizeaza in cadrul unei asezari sau pozitii si se
caracterizeaza prin utilizarea acelorasi unelte de munca si aceluiasi regim tehnologic, obiectul
muncii suferind o singura transformare tehnologica. Prelucrarile mecanice pot fi realizate
folosind faze simple, cand se prelucreaza o singura suprafata cu o singura scula, sau faze
compuse, cand se prelucreaza simultan mai multe suprafete.
Invariabilitatea parametrilor regimului tehnologic la masinile-unelte trebuie inteleasa
in sensul ca muncitorul nu intervine asupra organelor de conducere ale masinii si nu schimba
vitezele si avansurile. Regimul de lucru in cursul unei faze poate fi insa modificat de un
sistem cu actionare automata. Folosirea fazelor compuse scurteaza timpul de prelucrare al
piesei. Ele sunt folosite la strungurile revolver, la masinile semiautomate si automate.
Trecerea este o parte a fazei caracterizata prin invariabilitatea pozitiei reciproce a
sculei si suprafetei ce se prelucreaza si a regimului de lucru al masinii; in timpul unei singure
treceri se indeparteza un singur strat de metal. O faza poate fi formata din mai multe treceri
care se succed una dupa alta. Numarul de treceri poate fi redus prin alegerea corespunzatoare
a semifabricatului, prin stabilirea rationala a adaosurilor intre faze etc.
Manuirea consta dintr-un grup de miscari ale unui executant, determinate de un scop
bine definit.
Miscarea este cel mai simplu element, masurabil in timp, al activitatii unui executant.
Studiul manuirilor si miscarilor prezinta importanta la analiza proceselor tehnologice in
vederea cresterii productivitatii muncii si la normarea tehnica.
1.2. Semifabricate
Pentru procedeele de prelucrare prin aschiere, piesa initiala, delimitata in spatiu de
suprafetele initiale care se afla intr-o anumita combinatie, poarta numele de semifabricat.
Semifabricatele destinate prelucrarilor prin aschiere pot fi obtinute prin toate grupele de
procedee tehnologice frecvent folosite: turnare, deformare plastica si sudare.
Suprafata semifabricatului, adica suprafata piesei inainte de prelucrare, poarta
denumirea de suprafata initiala, iar cea obtinuta dupa prelucrare se numeste suprafata finala
sau suprafata prelucrata. Suprafata piesei care se afla in contact cu taisul sculei in timpul
prelucrarii sau urma lasata pe piesa de catre muchia aschietoare a sculei, intr-un ciclu de
prelucrare, poarta denumirea de suprafata de aschiere (fig. 1.1).

Fig. 1.1. Suprafetele piesei:


a - la stunjirea frontala; b - la rabotare.

Fig. 1.2. Semifabricatul si piesa finita:


1, 2, 3, 4, 5 - suprafete prelucrate;
6, 7, 8 - suprafete initiale;
9 - adaos de prelucrare.
Stratul de material cuprins intre suprafeta initiala si suprafata prelucrata (fig. 1.2) se
numeste adaos de prelucrare.
Forma semifabricatului si marimea adaosului de prelucare depind de: natura
materialului, procedeul tehnologic de obtinere, dimensiunile, greutatea si complexitatea
formei piesei finite, precizia dimensionala si a pozitiei relative a suprafetelor, rugozitatea si
caracterul productiei de realizare a piesei finite (individuala, serie mica, mijlocie, de masa).
Pentru exemplificare, in figura 1.3 sunt prezentate modalitatile de obtinere a unui arbore
pornind de la diferite tipuri de semifabricat, marimea adaosului de prelucrare diferind
substantial.

Fig. 1.3. Adaosuri de prelucrare:


a - la obtinerea piesei prin aschiere din semifabricat bara;
b - la obtinerea piesei prin turnare sau matritare; c - piesa finita.
1.3. Cinematica aschierii
La toate procedeele clasice de prelucrare prin aschiere, prelucarea se bazeaza pe
existenta unei miscari relative intre scula si semifabricat, numita miscare de aschiere.Aceasta
miscare se executa cu viteza de aschiere ve (fig.1.4).
Miscarea de aschiere este, in general, o miscarea rezultanta, care ia nastere prin
compunerea unor miscari absolute rectilinii, de rotatie, sau dupa o curba oarecare, pe care le
executa scula si piesa in timpul aschierii. Miscarile absolute executate de catre scula si
piesa in procesul de aschiere se pot grupa in urmatoarele categorii: miscari principale si
miscari de avans (secundare).
Miscarea principala de aschiere este acea componenta a miscarii de aschiere care
determina desprindrea aschiilor la un ciclu de prelucrare, adica la o rotatie sau la o cursa a
piesei sau a sculei. Miscarea principala de aschiere se executa cu o anumita viteza (viteza
principala de aschiere) vc, de catre scula sau de catre piesa.
Miscarea de avans este acea componenta a miscarii de aschiere prin care se aduc noi
straturi de material in fata taisului sculei. Miscarea de avans se poate efectua continuu si
simultan cu miscarea principala (fig.1.4,a,b,c) sau intermitent si alternand cu aceasta
(fig.1.4,d). Miscarea de avans se executa cu o viteza de avans vf. De asemenea, orice miscare
de avans poate fi o miscare simpla (fig.1.4) sau o rezultanta a doua sau trei miscari de avans
simple (fig.1.5).

Fig. 1.4. Miscarile caracteristice:


a - la strunjire; b - la burghiere; c - la frezare; d - la rabotare;
n(vc) - miscarea principala; fl , ft - miscari de avans.
Directia instantanee a miscarii de avans este denumita, in continuare, directie de
avans, iar directia instantanee a miscarii principale, directie principala. Planul determinat de
directia principala si de directia de avans este planul de lucru Pf.
In functie de directia miscarii de avans in raport cu semifabricatul se disting
urmatoarele miscari de avans: longitudinal, transversal, circular sau tangential.
Avansul (notat cu f conform ISO 3002/3) reprezinta marimea deplasarii pe directia de
avans efectuata in timpul unui ciclu al miscarii principale (rotatie, cursa dubla etc.) sau in
timpul unei fractiuni din acest ciclu.
In afara de miscarile principala si de avans, la diferitele procedee de prelucrare prin
aschiere mai intervine si o alta categorie de miscari numite miscari de reglare.
Miscarea de reglare Mr (fig. 1.4) este acea miscare prin care se asigura o anumita
adancime (grosime) a stratului de material indepartat. Ea se numeste si miscare de
potrivire sau de pozitionare deoarece aduce scula in pozitia care asigura prelucrarea
semifabricatului la o anumita cota. Aceasta miscare se efectueaza o singura data la inceputul
prelucrarii sau dupa fiecare trecere, atunci cand grosimea stratului de material ce urmeaza a fi
indepartat este mare si nu se poate indeparta la o singura trecere.

Fig. 1.5. Compunerea miscarilor de avans.


1.4. Scula aschietoare
Una din conditiile necesare realizarii procesului de aschiere consta in existenta unor
scule aschietoare (cutite, burghie, freze, alezoare, discuri abrazive s.a.) caracterizate printr-o
geometrie si proprietati fizico-mecanice corespunzatoare.
Geometria constructiva a sculelor aschietoare
Utilitatea sculelor aschietoare consta in participarea acestora la procesul de generare a
suprafetelor unei piese, prin indepartarea simultana sau succesiva a straturilor de material ce
alcatuiesc adaosul de prelucrare. Marea varietate a procedeelor de prelucrare prin aschiere
presupune existenta unor scule aschietoare de constructii diferite, dar a caror parte activa
contine, principial, aceleasi elemente geometrice .
In general, o scula aschietoare se compune din 3 parti distincte (fig.1.6): partea activa,
de aschiere 1; corpul sculei 2; partea de fixare sau de prindere 3.
Partea activa a sculei este acea parte care contribuie la formarea aschiei ca urmare a
miscarii relative intre scula si piesa de prelucrat, participand in mod direct la desprinderea
aschiei, la generarea suprafetei prelucrate, la indepartarea, la dirijarea si la evacuarea aschiei
si, in anumite cazuri, la ghidarea sculei in procesul de aschiere.

Fig.1.6. Partile componente ale sculei:


1 - partea activa; 2 - corpul; 3 - partea de fixare.

Datorita analogiei care se poate stabilii intre partea activa a oricarei scule aschietoare
si partea activa a cutitului simplu (cutitul de strung), in cele ce urmeaza exemplificarile se vor
face, in special, pentru acesta din urma. Aceasta particularizare nu modifica caracterul de
generalitate pentru definitiile prezentate.
Partea activa a unui cutit simplu (conform ISO 3002/1) este compusa din urmatoarele
elemente (fig.1.7):
- fata de degajare

, care exercita forta de aschiere asupra stratului de aschiere si

pe care aluneca aschia detasata;


- fata de asezare principala

(in contact cu suprafata de aschiere, de-a lungul

muchiei aschietoare principale) si fata de asezarea secundara

(in contact cu suprafata

prelucrata, de-a lungul muchiei de aschiere principale);


- muchia principala de aschiere (s), reprezentand linia de intersectie a fetei de degajare
cu fata de asezare principala;
- muchia secundara de aschiere (s), este linia de intersectie a fetei de degajare cu fata
de asezare secundara;

Fig. 1.7. Partile componente ale zonei active a cutitului simplu.


- taisul sculei aschietoare (S0), este unghiul diedru solid format in jurul unei muchii de
suprafata de degajare si, respectiv, de suprafetele de asezare;

- virful taisului V este unghiul triedru format de fata de degajare si cele doua fete de
asezare;
- fateta de degajare

secundara

fateta de asezare principala

si fateta de asezare

sunt tesiturile executate in apropierea muchiilor corespunzatoare, avand alte

unghiuri decat fetele respective;


- raza de rotunjire r, sau raza varfului, este raza cercului de racordare a doua muchii
aschietoare vecine;
- raza de ascutire r, sau raza de bontire, este raza cercului de racordare dintre urmele
fetelor de degajare si de asezare, intr-un plan de sectionare perpendicular pe muchie;
- taisul principal S si respectiv secundar S sunt taisurile corespunzatoare muchiilor
respective.
La sculele complexe (freze profilate, brose, alezoare), pe langa elementele de baza
prezentate, mai apar o serie de elemente: canale pentru inglobarea si evacuarea aschiilor,
fragmentatoare de aschii, canale pentru conducerea lichidelor de aschiere (de racire-ungere),
fatete si taisuri auxiliare (fig.1.8.)

Fig. 1.8. Elementele componente ale unei freze cu doua taisuri.


Partea activa a sculelor aschietoare este realizata fie direct pe corpul sculei, fie
asamblata demontabil ori nedemontabil pe acesta.
Pentru pozitionarea si fixarea sculei in dispozitivele de prindere ale masinii-unelte, pe
un arbore sau dorn port-scula, aceasta prezinta o parte de pozitionare-fixare sub forma de
coada (paralelipipedica, cilindrica, conica) sau de alezaj.
Pentru definirea parametrilor geometrici ai unei scule care sa corespunda unor
necesitati functionale trebuie stabilit mai intai un sistem de referinta. In general se utilizeaza
trei sisteme de referinta pentru a defini si a determina unghiurile sculei:
- sistemul de referinta constructiv, care determina unghiurile constructive ale sculei,
obtinute prin ascutire;
- sistemul de referinta functional (efectiv), care determina unghiurile efective obtinute
in cursul procesului de aschiere;

10

- sistemul de referinta cinematic, care leaga sistemul de referinta constructiv de cel


efectiv si impreuna definesc orientarile relative ale miscarilor sculei aschietoare, in raport cu
piesa de prelucrat.
In cele ce urmeaza va fi prezentat numai sistemul de referinta constructiv.
Sistemul de referinta constructiv defineste asezarea sculei in vederea prelucrarii si
reascutirii, valorile parametrilor unghiulari determinand forma partii active a sculei, realizata
prin ascutire. Sistemul de referinta constructiv (fig.1.9) este format, in principal, din:
- planul de baza constructiv (Pr )- planul care trece prin punctul de aschiere considerat
pe muchia aschietoare, perpendicular pe directia miscarii principale; el este paralel cu o
suprafata de bazare ce cuprinde cele doua miscari de avans, la sculele fara axa de rotatie, iar la
sculele cu axa de rotatie este planul care trece prin punctul considerat pe muchia aschietoare si
axa de rotatie a sculei;
- planul muchiei aschietoare constructiv (PT) - planul care trece prin muchia
aschietoare tangent la suprafata de aschiere si este perpendicular pe planul de baza
constructiv;
- planul de masurare constructiv (Po) - planul perpendicular pe cele doua plane
definite mai sus.

Fig. 1.9. Sistemul de referinta constructiv.


Acest sistem de referinta contine si alte plane, necesare pentru executia si ascutirea
sculelor, precum planul de lucru Pf, planul posterior Pp, planul normal pe muchia
aschietoare Pn s.a.
In raport cu sistemul de referinta constructiv se definesc unghiurile pe care le au
suprafetele si muchiile partii active ale sculelor aschietoare. Unghiuri au notatiile generale
prezentate in continuare, dar primesc si un indice inferior corespunzator planului in care se
masoara acestea. Cele mai utilizate unghiuri sunt urmatoarele:

11

- unghiul de asezare constructiv (principal si secundar ) este unghiul format de


planul muchiei aschietoare si fetele de asezare corespunzatoare;
- unghiul de degajare constructiv (principal si secundar ) este unghiul format de
planul fetei de degajare si planul de baza constructiv;
- unghiul de ascutire constructiv (principal si secundar ) este unghiul format de
planul tangent la fata de degajare si planul tangent la fata de asezare respectiva, intr-un punct
dat al muchiei aschietoare;

Fig. 1.10. Geometria cutitului de strung:


a ,a - unghiul de asezare principal, respectiv secundar; g ,g- unghiul de degajare
principal respectiv secundar; ,- unghiul de ascutire principal, respectiv secundar; kr ,kr unghiul de atac principal, respectiv secundar; lT - unghiul de inclinare al taisului; r - unghiul la
virf al cutitului.
- unghiul de inclinare al taisului T este unghiul format de muchia aschietoare si planul
de baza, masurat in planul muchiei aschietoare;
- unghiul de varf r este unghiul format de planele tangente la muchiile principala si
respectiv secundara de aschiere;
unghiul de atac constructiv (principal kr si secundar kr) este unghiul format de
directia proiectiei taisului principal, respectiv secundar, pe planul de baza, cu directia
avansului (planul de lucru).
Relatiile matematice ce se stabilesc intre unghiurile care se masoara in planul de baza
constructiv si respectiv in planul de masurare constructiv sunt:
kr + r + kr = 180
+ = 90
1.5. Parametrii aschiei
12

In timpul prelucrarii semifabricatului, adaosul de material este detasat de pe


suprafetele piesei sub forma de aschii. Valorile care definesc marimea aschiei sunt cunoscute
sub denumirea de parametrii aschiei.
Dimensiunile aschiei detasate difera de dimensiunile aschiei nedetasate. Dimensiunile
aschiei nedetasate se indica in planul normal pe viteza principala de aschiere (fig. 1.11).

Fig. 1.11. Parametrii aschiei nedetasate.


Dimensiunile aschiei nedetasate pot fi exprimate prin:
- parametrii geometrici (hD - grosimea nominala a aschiei; bD - latimea nominala a
aschiei; l - lungimea nominala a aschiei);
- parametrii tehnologici (avansul f; adancimea de aschiere ap).
Grosimea nominala a aschiei hD reprezinta distanta dintre doua pozitii succesive ale
suprafetei de aschiere, masurata perpendicular pe suprafata de aschiere, la un ciclu al miscarii
principale (o rotatie sau o cursa dubla).
Latimea nominala a aschiei bD reprezinta dimensiunea aschiei in contact cu taisul
principal, masurata pe acesta.
Lungimea nominala a aschiei l reprezinta lungimea drumului parcurs de taisul
principal, masurata pe acesta.
Avansul f reprezinta deplasarea sculei in timpul unui ciclu de lucru in directia miscarii
de avans.
Adancimea de aschiere ap este distanta intre suprafata initiala si cea finala, masurata
intr-o directie normala pe planul de lucru. Ea reprezinta lungimea taisului principal, aflata in
contact cu piesa, masurata perpendicular pe planul de lucru (Pf ).

Fig. 1.12. Dimensiunile aschiei nedetasate si ale aschiei detasate.


Dimensiunile aschiei detasate difera de dimensiunile nominale ale aschiei nedetasate
datorita faptului ca, in timpul formarii, aschia sufera anumite deformatii.
13

Dupa prelucrare, lungimea aschiei detasate (l1) este mai mica decat lungimea aschiei
nedetasate (l), iar grosimea (hD1) si latimea aschiei detasate (bD1) sunt mai mari decat grosimea
(hD) si latimea aschiei nedetasate (bD), asa cum reiese din figura 1.12.
Rapoartele dintre dimensiunile corespunzatoare aschiei in cele doua ipostaze
definesc coeficientii de tasare ai aschiei, dupa cum urmeaza:
- coeficientul de contractie a aschiei
kl = l / l1 = 1,5 .4,0
- coeficientul de ingrosare a aschiei
khD = hD1 / hD = 1,5.4,0
- coeficientul de latire a aschiei
kbD = bD1 / bD = 1,0.1,2
Deoarece volumul aschiei nominale nedetasate este egal cu cel al aschiei detasate
(l hD bD = l1 bD1 hD1), intre coeficienti de tasare se stabileste relatia
kl = khD kbD.
Marimea coeficientului de tasare depinde de marca materialului prelucrat, de
proprietatile mecanice ale sculei aschietoare, de parametrii geometrici ai partii active, de
regimul de aschiere, de cantitatea de caldura dezvoltata prin aschiere, de calitatea fluidului de
ungere si racire, de gradul de uzura a sculei aschietoare etc., si se determina de obicei pe cale
experimentala.

Fig. 1.13. Aschii directe.

Fig. 1.14. Aschii indirecte.


La prelucrarile prin aschiere (strunjire, rabotare, mortezare, frezare, gaurire) se obtin
urmatoarele forme geometrice de aschii (in functie de geometria partii active a sculei
aschietoare si de parametrii regimului de aschiere):
- aschii directe (fig 1.14), obtinute la aschierea cu scule la care r = 0;
0< kr </2 si ap > f ;
- aschii indirecte (fig 1.15), obtinute la aschierea cu scule la care r = 0;
0< kr </2 si ap < f ;

14

- aschii avand in sectiune transversala forma unei virgule, obtinute in special la


r > ap; 0< kr < /2 si ap > f, fig. 1.15,a)

prelucrari de finisare (cu scule la care r 0 si

Fig. 1.15. Alte forme de aschii.


- aschii compuse (fig. 1.15,b), obtinute la aschierea cu scule la care r 0 si r<ap;
0< kr < /2 si ap > f (corespunzator prelucrarilor de degrosare si de semifinisare, executate cu
scule aschietoare avand taisul format dintr-o sectiune rectilinie si una curbilinie in zona
varfului).

CAPITOLUL II
FIZICA PROCESULUI DE ASCHIERE
2.1. Procesul formarii aschiei
La baza procesului de formare a aschiei stau deformatiile elastice si plastice care se
produc in materialul supus actiunii taisului sculei. In final, are loc distrugerea coeziunii dintre
stratul de aschiat si materialul de baza al piesei si separarea aschiei. Viteza de deformare la
aschiere este de ordinul zecilor si sutelor de metri pe minut, temperatura din zona de aschiere
este foarte ridicata si variabila, iar gradul de deformare este mare. In plus, apar factori legati
de scula, de regimul de aschiere si de folosirea lichidelor de racire-ungere, care influenteaza
gradul de deformare plastica. Frecarea interioara si exterioara dintre aschie, scula si suprafata
prelucrata este deosebita de frecarea obisnuita, complicand si mai mult fenomenele care au
loc in timpul aschierii.

15

In cazul cel mai simplu, procesul de aschiere poate fi reprezentat ca in figura 2.1,
unde sculei i se imprima de catre masina-unealta o forta F.
Daca stratul de aschiere, de grosime hD, se considera separat de restul materialului
printr-o taietura OO' (fig.2.1,a), atunci actiunea sculei poate fi asimilata cu actiunea unui
poanson care ar actiona cu aceeasi forta F asupra unei epruvete prismatice (fig.2.1,b),
solicitand-o la compresiune. In fiecare element de volum din masa epruvetei, sub actiunea
fortei F, iau nastere tensiuni normale principale si tensiuni tangentiale maxime, avand directii
inclinate la 45s fata de directia tensiunilor normale (fig.2.1,b). Intr-o prima etapa epruveta se
deformeaza elastic. In momentul in care se depaseste limita elastica a materialului epruvetei,
incep sa se produca deformatii plastice (alunecarea relativa a elementelor de suprafata de-a
lungul liniilor de alunecare). Cand materialul epruvetei si-a epuizat capacitatea de deformare,
se produce ruperea in zonele in care tensiunile principale au devenit maxime (la 45s fata de
directia de actionare a fortei).

Fig. 2.1. Deformarea materialului aschiat.


Pornind de la cel mai simplu proces de aschiere, rabotarea ortogonala, I.A. Time a
propus urmatoarea ipoteza de formare a aschiei (fig.2.1,c). Sub actiunea unei forte
exterioare F, generata de masina-unealta, materialul din fata suprafetei de degajare a sculei
este deformat elastic, apoi plastic si transformat in aschii in limitele unui unghi diedru ,
format de planul dupa care are loc forfecarea materialului prelucrat si planul fetei de degajare.
Fata de solicitarile care apar la comprimarea unei epruvete prismatice, cu eforturi unitare
normale si tangentiale maxime dupa o directie care formeaza un unghi de 45 cu directia
de actiune a fortei F, in cazul aschierii intervin fortele de coeziune interna care leaga
materialul de aschiat de restul materialului piesei. Deformatia stratului care se transforma in
aschie are loc in conditii mai dificile, iar liniile de alunecare (dupa directia MM', formand
16

unghiul 2, fig. 2.1,c) se vor curba catre suprafata libera a stratuluiAC. Daca eforturile unitare
tangentiale maxime depasesc o anumita valoare, are loc detasarea stratului de aschiere dupa
un plan care reprezinta infasuratoarea liniilor de alunecare si care a fost numit plan de
forfecare. Unghiul dintre directia miscarii principale si linia AM -urma planului de forfecarese numeste unghi de forfecare (notat cu 1) si are valori mai mici de 45.
Forma aschiei reprezinta un indicator sigur al conditiilor de aschiere, aratand gradul
de deformare plastica suferit de stratul de material detasat. Forma aschiei depinde de: natura
materialului prelucrat, geometria sculei, regimul de aschiere etc. Se deosebesc aschii de
rupere si aschii de deformare plastica (fig. 2.2).

Fig. 2.2. Tipuri de aschii la prelucrarea metalelor:


1-aschii de rupere; 2, 3, 4 - aschii de deformare plastica
Aschiile de rupere sunt caracteristice materialelor de prelucrat casante si apar cand
raportul / este supraunitar ( fiind efortul unitar normal iar efortul tangential din stratul
de aschiere care apar sub actiunea sculei). Ruperea elementului de aschie are loc, la
inceput, dupa o directie aproape paralela cu directia principala, urmand desprinderea printr-o
rupere fragila, dupa o directie care deviaza brusc spre exterior (fig.2.2, 1).
Aschiile de deformare plastica apar la prelucrarea materialelor plastice si cand in
stratul de aschiere raportul / este subunitar. Energia necesara detasarii aschiei de deformare
plastica este mai mare decat energia detasarii aschiei de rupere. Aschiile de deformare plastica
difera intre ele prin marimea gradului de deformatie. In ordine descrescatoare a gradului de
deformatie se deosebesc:
aschii in grupe de elemente (fig.2.2, 2), cu legatura slaba intre grupele de
elemente si cu legatura vizibila intre elementele aceluiasi grup. Avand deformatii mari la
detasare, procesul de aschiere nu este corespunzator din punct de vedere energetic;
aschii in trepte, cu legatura relativ puternica intre grupele de elemente
constitutive si cu deformatii plastice mai reduse (fig.2.2, 3);
aschii continue (de curgere), sub forma de benzi, obtinute prin alunecarea
elementelor de aschie continuu in planul de forfecare, cu un consum de energie minim
(fig.2.2, 4).
Forma definitiva a aschiei apare pe fata de degajare, la o anumita distanta de tais si nu
in fata taisului sculei, deoarece se produc deformatii si la contactul aschiei cu aceasta
suprafata. S-a stabilit ca, in toate cazurile, in zona taisului se formeaza numai aschii de

17

curgere, iar fenomenele si deformatiile produse pe fata de degajare a sculei determina aparitia
tuturor celorlalte tipuri de aschii.
2.2. Fenomene plastice secundare
Stratul ecruisat
Procesul de aschiere este insotit si de fenomene legate de contactul dintre fata de
asezare a sculei si suprafata prelucrata. Stratul de baza de sub suprafata prelucrata isi modifica
proprietatile fizico-mecanice. Dupa forma zonei de deformatii la aschiere (fig.2.3,a,b) rezulta
ca deformatiile, care se propaga in fata varfului sculei dupa limita inferioara OA, coboara sub
nivelul suprafetei prelucrate cu distanta h, fapt evidentiat prin masurarea microduritatii si prin
examenul

metalografic.

Experimental

s-a

dovedit

ca

adancimea

deformatiilor

remanente h depinde in special de raza de ascutire a taisului, de grosimea aschiei


nedetasate hD si de unghiul de degajare al sculei .

Fig. 2.3. Zona formarii aschiei (a) si zona deformatiilor remanente (b).
Din figura 2.4 se observa ca stratul de aschiere, superior punctului C (liniei BC), va
aluneca in lungul planului de forfecare si se va transforma in aschie. Restul de material aflat
sub punctul C, de grosime h, va fi puternic comprimat si refulat sub tais. Grosimea acestui
strat,
h = (1 - cos 1)
[mm],
va creste cu cresterea lui si cu scaderea unghiului 1. De asemenea,
grosimea hcreste cu cat scade raportul hD/, adica la grosimi mici de aschiere fenomenul de
ecruisare se intensifica .

Fig. 2.4. Formarea stratului ecruisat.


Valoarea avansului influenteaza mult grosimea stratului ecruisat h, care poate atinge
valori de ordinul milimetrilor. Viteza de aschiere influenteaza mai putin deoarece apare
fenomenul de recristalizare, opus ecruisarii.
Tensiunile remanente din stratul superficial pot atinge valori ridicate, de pana la 500
700 N/mm2, si pot fi de intindere (daunatoare fiindca micsoreaza rezistenta la oboseala) sau
de compresiune (favorabile).
18

Stratul franat si stratul de curgere


Unul dintre fenomenele de contact aschie-fata de degajare consta in aparitia
presiunilor si temperaturilor ridicate, care, la oteluri de exemplu, duc la aderarea particulelor
pe fata de degajare, fenomen favorizat si de rizurile acestei fete. Se produce, pe varful
rizurilor, sudarea la rece a materialului aschiei care, in deplasarea sa, poate smulge particule
din materialul sculei sau poate lasa particule pe fata de degajare a sculei. Are loc atat uzarea
sculei cat si aparitia unui strat subtire de material dur, ecruisat, din particule de aschii pe fata
de degajare, numit strat franat sau aderent.
Procesul de smulgere si de retinere de particule duce la aparitia unei rezistente la
inaintare a aschiei pe fata de degajare, respectiv a unei forte de frecare, de un gen deosebit,
intre aschie si fata sculei si intre straturile succesive ale aschiei. Devierea liniilor de alunecare
in stratul franat se prezinta in figura 2.5,a. Viteza de deplasare a diferitelor straturi de aschie
variaza de la zero in stratul aderent la valoarea v1 din aschie. Prin urmare, spre deosebire de
frecarea obisnuita dintre doua corpuri solide in miscare relativa, frecarea in procesul de
aschiere implica si o frecare interioara, datorita alunecarii relative a straturilor din zona
stagnata AOC (fig.2.5,b) si din vecinatatea acesteia.

Fig.2.5. Stratul franat din zona de contact (a)


si lungimea totala de contact (b).
Frecarea interioara are loc pe distanta c1, in care eforturile tangentiale sunt constante
iar eforturile normale variaza in sensul descresterii odata cu indepartarea de muchia de
aschiere.
Stratul de contact aschie-scula, la prelucrarea otelurilor, ajunge intr-o stare plastica
avansata la temperaturi de peste 600C si incepe sa alunece, formand stratul de curgere.
Grosimea acestui strat scade cu cresterea vitezei, respectiv a temperaturii. Pot fi create
conditii pentru formarea unui strat de curgere cat mai plastic care sa protejeze zona de contact
de frecarea directa cu aschia. In unele cazuri, cand zona de contact se apropie de tais, stratul

19

poate fi expulzat in directia taisului de unde poate curge pe fata de asezare ca o panglica
subtire, puternic ecruisata.
Depunerea pe tais
Forta de frecare dintre stratul inferior al aschiei si fata de degajare poate depasi, in
anumite conditii, forta de coeziune interioara a aschiei, astfel ca o parte din stratul de curgere
este franat si lipit de fata de degajare (fig.2.6,a), formand depunerea de tais.

Fig. 2.6. Taisul de depunere (a) si variatia geometriei reale


a sculei datorita depunerii pe tais (b).
Depunerea pe tais este formata din material foarte puternic ecruisat, cu structura
amorfa si cu proprietati fizico-mecanice mult diferite de cele ale materialului aschiei.
Duritatea sa depaseste de 2,53,5 ori duritatea materialului prelucrat.
Acest tais depus poate prelua rolul taisului sculei, dar nu este stabil, distrugandu-se si
formandu-se din nou foarte repede. Odata cu formarea sa, se modifica unghiul de degajare
real e (fig.2.6,b) si fortele de aschiere si apare pericolul ca sistemul tehnologic sa vibreze. Cu
distrugerea sa, taisul de depunere poate smulge particule din materialul sculei, accelerand
uzarea fetei de degajare si poate ingloba particule in suprafata prelucrata, inrautatind calitatea
suprafetei. Aparitia depunerii pe tais poate duce la modificari ale dimensiunilor piesei.
In aceste conditii, taisul de depunere poate avea un rol pozitiv numai la degrosare.
Finisarea se recomanda a se executa cu viteze sub 15 20 m/min sau peste 50 60 m/min, valori
pentru care marimea depunerii pe tais este redusa.

CAPITOLUL III
NORME DE SECURITATE A MUNCII PENTRU PRELUCRAREA
METALELOR PRIN ASCHIERE
PREVEDERI GENERALE
Normele specifice de securitate a muncii pentru preluarea metalelor prin aschiere
cuprind masuri de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale specifice
20

activitatii

de

preluare

metalelor

prin

aschiere

pe

masini-unelte

actionate

electric,hidraulic,pneumatic sau electropneumatic,pe masini si dispozitive manuale actionate


electric sau pneumatic si pentru preluari manuale.
Masurile de prevenire cuprinse in prezentele norme au ca scop eliminarea factorilor
periculosii existenti in sistemul existenti in sistemul de munca, proprii fiecarui element
component al acestuia ( executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca).
Domeniu de aplicare
Prezentele norme se aplica in toate unitatile economice in care exista activitatea de
preluare a metalelor prin aschiere, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social
si de modul de organizare a acestora.
Prevederile prezentelor norme se aplica cumulativ cu prevederile Normelor Generale
de Securitate a Muncii.
Pentru activitatile nespecifice sau auxiliare activitatii de preluare a metalelor prin
aschiere,desfasurate in unitati, se vor aplica prevederile normelor prezentate in anexa 1.
Revizuirea normelor
Prezentele norme se vor revizui periodic si vor fi modificate ori de cite ori este
necesar,ca urmare, a modificarilor de natura legislativa,tehnica etc., survenite la nivel national
sau proceselor de munca.
NORME PENTRU PRELUAREA METALELOR PRIN ASCHIERE
Repartizarea sarcinilor de munca la preluarea metalelor prin aschiere
Realizarea sarcinii de munca
Deservirea masinilor-unelte este permisa numai lucratorilor calificati si instruiti
special pentru acest scop.
Lucratorii in formare (calificare) vor fi supravegheati o perioada de timp de 1-3 luni,
in functie de complexitatea lucrului, de un lucrator calificat si vor lucra singuri numai dupa ce
conducatorul locului de munca il va testa practic si teoretic asupra cunoasterii normelor si
exploatarii corecte a utilajului.
Se interzice lucrul la masini-unelte fara ca lucratorii sa posede documentatia necesara
(desene, fise tehnologice, planuri de operatii, schema de ungere si instructiuni speciale de
securitate a muncii corelate cu prevederile din cartea tehnica a masinii-unelte) cu exceptia
lucrului dupa piese model.
Ajutorul de lucrator va lucra numai in prezenta lucratorului.
Ridicarea, montarea, demonstrarea subansamblelor si dispozitivelor, a accesoriile,
sculelor si pieselor de pe masini-unelte, care depasesc 20 kg se vor face cu mijloace de ridicat
adecvate, tinindu-se cont de prescriptiile Normelor de Igiena Muncii privind efortul fizic.De
la caz la caz, in functie de frecventa operatiilor de ridicare, se va aprecia necesitatea dotarii cu
mijloace ajutatoare de ridicat si transportat , chiar daca sarcinile sunt mai mici de 20 kg.
Deservirea masinilor-unelte

21

Inainte de inceperea lucrului,lucratorul va controla starea masinii, a dispozitivelor de


comanda (pornire-oprire si schimbarea sensului miscarii), existenta si starea dispozitivelor de
protectie si a gratarelor din lemn.
Lucratorul care deseveste o masina-unealta actionata electric va verifica zilnic:
a) integritatea sistemului de inchidere a carcaselor de protectie (usi, capace etc);
b) starea de contact intre bornele de legare la pamant si conductorul de protectie ;
c) modul de dispunere a cablurilor flexibile ce alimenteaza partile mobile, cu caracter
temporar, precum si integritatea invelisurilor exterioare ;
d) continuitatea legaturii la centuraa de impamantare.
Se interzice lucratorilor care deservesc masinile-unelte sa execute reparatii la masini
sau instalatii electrice.
In mod obligatoriu , masina-unealta , agregatul, linia automata vor fi oprite si scula
indepartata din piesa in urmatoarele cazuri :
a) la fixarea sau scoaterea piesei de prelucrat din dispozitivele de prindere atunci cand
masina nu este dotata cu un dispozitiv special care permite executarea acestor operatii in
timpul functionarii masinii :
b) la masurarea manuala a pieselor ce se prelucreaza ;
c) la schimbarea sculelor si a dispozitivelor;
d) la oprirea motorului transmisiei comune in cazul cand masina este actionata de la
aceasta transmisie.
In mod obligatoriu, se vor deconecta motoarele electrice de antrenare ale masiniiunealta, agregatului, liniei automate in urmatoarele cazuri:
a) la parasirea locului de munca sau zonei de polideservire, chiar si pentru un timp
scurt ;
b) la orice intrerupere a curentului electric ;
c) la curatirea si ungerea masinii si la indepartarea aschiilor ;
d) la constatarea oricaror defectiunii in functionare.
In cazul cand in timpul functionarii se produc vibratii, masina se va opri imediat si se
va proceda la constatarea si inlaturarea cauzelor. In situatia in care acestea sunt determinate de
cauze tehnice, se va anunta conducatorul procesului de munca.
Dupa terminarea lucrului sau la predarea schimbului, lucratorul este obligat sa curete
si sa unga masina, sa lase ordine la locul de munca si sa comunice schimbului urmator , toate
defectiunile care au avut loc in timpul lucrului, pentru a nu expune la accidente lucratorul care
preia masina.
Inlaturarea aschiilor si pulberilor de pe masinile-unelte se va face cu ajutorul
maturilor, periilor speciale sau carligelor. Se interzice inlaturarea aschiilor cu mana. Se
interzice suflarea aschiilor sau pulberilor cu jet de aer ; aceasta operatie este permisa numai cu
justificari tehnologice sau constructive si cu folosirea aerului comprimat de maxim 2 atm.

22

Evacuarea deseurilor de la masini se va face ori de cate ori prezenta acestora este
stanjenitoare pentru desfasurarea procesului de productie sau pentru siguranta operatorului si
cel putin o data pe pe schimb.
Piesele prelucrate, materialele , deseurile se vor aseza in locuri stabilite si nu vor
impiedica miscarile lucratorilor, functionarea masinii si circulatia pe caile de acces. Piesele
prelucrate, materialele si deseurile cu dimensiuni mai mici se vor depozita in containere.
Gratarele din lemn de la masini vor fi mentinute curate si in buna stare, evitandu-se
petele de ulei.
Petele de ulei de pe gratare sau paviment se inlatura prin acoperire cu rumegus.
Se interzice spalarea mainilor cu emulsii sau uleiuri de racire , produse inflamabile
( benzina, tetraclorura de carbon, silicat de sodiu etc.) precum si stergerea lor cu bumbac
utilizat la curatare masinii.
Prelucrarea metalelor prin strunjire
Fixarea si demontarea sculelor
Fixarea cutitelor de strung in suport se face astfel incat inaltimea cutitului sa
corespunda procesului de aschiere.
Partea din cutit care iese din suport nu va depasi de 1,5 ori inaltimea corpului cutitului
pentru strunjirea normala.
Fixarea cutitului in suport se va face toate suruburile din dispozitivul portscula.
La montarea si demontarea mandrinelor, universalelor si platourilor pe strung, se vor
folosi dispozitive de sustinere si deplasare.
Fixarea si demontarea pieselor
Piesele de prelucrat vor fi fixate bine in universal sau intre varfuri si perfect centrate,
pentru a nu fi smulse.
La fixarea pieselor si scoaterea pieselor din universal,se vor utiliza chei
corespunzatoare, fara prelungitoare din teava sau alte parghii.
La fixarea pieselor in universul strungului, se va repeta conditia L < 3d, unde L si d
reprezinta lungimea, respectiv diametrul piesei de prelucrat.
La prelucrarea pieselor lungi, pentru sustinerea lor se vor utiliza linete.
La fixarea piesei intre varfuri se va fixa rigid papusa iar pinola se va bloca in pozitia
de strangere.
Slabirea piesei din pinola papusii mobile se va efectua numai dupa oprirea strungului.
Inainte de inceperea lucrului, lucratorul se va verifica starea fizica a fiecarui bac de
strangere.Daca bacurile sunt uzate (sterse) , au joc, prezinta deformatii sau fisuri, universalul
sau platoul vor fi inlocuite.
Inainte de inceperea lucrului, lucratorul va verifica daca modul in care este ascutit
cutitul si daca profilul acestuia corespund preluarii pe care trebuie sa o execute, precum si
materialului din care este confectionata piesa. Se vor folosi cutite de strung cu prag special
pentru sfaramarea aschiei continue.

23

La cutitele de strung prevazute cu placute din carburi metalice se vor controla cu


atentie fixarea placutei pe cutit si starea acestuia.Nu se permite folosirea cutitelor la care
placutele prezinta fisuri, arcuiri sau deformtii. Cutitele cu placute din carburi metalice sau
ceramice vor fi ferite de socuri mecanice.
Pornirea si exploatarea strungului
Angajarea cutitului in material va fi facuta lin, dupa punerea in miscare a piesei de
prelucrat..In caz contrar , exista pericolul smulgerii piesei din universal sau ruperii cutitului.
La sfirsitul prelucrarii se va indeparta mai intai cutitul si apoi se va opri masina.
La prelucrarea intre varfuri se vor folosi numai antrenoare( inimi de antrenare ) de tip
protejat sau saibe de antrenare protejate.
La prelucrarea pieselor prinse cu bucse elastice, strangerea , respectiv desfacerea
bucsei se vor face numai dupa oprirea completa a masinii.
Se interzice urcarea pe platoul strungului carusel in timpul cat acesta este conectat la
reteaua de alimentare.
Se interzice asezarea sculelor si pieselor pe platou daca utilajul este conectat la reteaua
electrica de alimentare.
Pe strungurile automate se vor prelucra numai bare drepte, tesite la ambele capete.
Prelucrarea metalelor prin frezare
Fixarea sculei
Inainte de fixarea frezei se va verifica scutirea acesteia, daca aceasta corespunde
materialului ce urmeaza a se prelucra, precum si regimul de lucru indicat in fisa de operatii.
Montarea si demontarea frezei se vor face cu mainile protejate.
Dupa fixarea si reglarea frezei, se va regla si dispozitivul de protectie, astfel incat
dintii frezei sa nu poata prinde mainile sau imbracamintea lucratorului in timpul lucrului.
Fixarea pieselor
Fixarea pieselor pe masina de frezat se va executa cu dispozitive speciale de fixare sau
in menghina.
Se interzic improvizatiile pentru fixarea pieselor.
La fixarea in menghina sau direct pe masa masinii a pieselor cu suprafete prelucrate,
se vor folosi menghine cu faclci zimtate sau placi de reazem si strangere zimtate.
In timpul fixarii sau desprinderii piesei, precum si la masurarea pieselor fixate pe masa
masinii de frezat, se va avea grija ca distanta dintre piesa si freza sa fie cat mai mare.
Pornirea si exploatarea frezelor
La operatia de frezare,cuplarea avansului se va face numai dupa pornirea frezei.
La oprirea masinii de frezat, se va decupla mai intai avansul, apoi se va opri freza.
In timpul functionarii masinii de frezat, nu este permis ca pe masa ei sa se gaseasca
scule sau piese nefixate.
In timpul inlocuirii rotilor de schimb, masina de frezat va fi deconectata de la retea.
Verificarea dimensiunilorpieselor fixate pe masa masinii , precum si a calitatii
suprafetei prelucrate,se vor face numai dupa oprirea masinii.
Prelucrarea metalelor prin rabotare, mortezare si brosare

24

Inainte de fixarea cutitului in suport, se vor verifica ascutirea si profilul cutitului,


precum si daca acesta corespunde materialului care se lucreaza si regimului de lucru indicat in
planul de operatii.
Brosele se vor monta si demonta cu dispozitive special construite in acest scop.
Este interzis a manevra brosa cu mana libera.
Fixarea pieselor
Piesele de prelucrat se vor fixa rigid pe masa masinii, in menghina sau cu ajutorul
dispozitivelor de fixare.
Pornirea si exploatarea masinii
Inaintea pornirii masinii, se va verifica fixarea sculei si a piesei si se va controla sa nu
ramana chei sau piese nefixate pe masa masinii.
Inaintea inceperii lucrului, la masinile de rabotat si mortezat, dupa pornirea acestora,
se vor executa cateva curse de mars in gol pentru verificarea functionarii.
In timpul functionarii masinii de rabotat, este interzisa folosirea spatiului dintre
ghidajele rabotezei pentru pastrarea sculelor sau a altor materiale.
In cazul prelucrarii prin rabotarea unei piese ale carei dimensiuni depasesc masa
mobila a rabotezei, pe toata durata lucrului se va ingradi zona respectiva.
Masinile de brosat vor fi prevazute cu dispozitive corespunzatoare de racire a sculei.
Brosele nu se vor raci cu bumbac sau carpe ude.
Prelucrarea metalelor prin gaurire, alezare si honuire
Fixarea si demontarea sculelor
Mandrinele pentru fixarea burghielor si alezoarelor se vor strange si desface numai cu
chei adecvate, care se vor scoate inainte de pornirea masinii.
Burghiul sau alezorul din mandrina de prindere va fi bine centrat si fixat.
Scoaterea burghiului sau alezorului din mandrina se va face numai cu ajutorul unei
scule speciale.
Se interzice folosirea burghielor , cu coada conica in universalelor masinilor.
Se interzice folosirea burghielor cu coada cilindrica in bucse conice.
Se interzice folosirea burghielor, alezoarelor sau sculelor de honuit cu cozi uzate sau
care prezinta crestaturi, urme de lovituri etc.
Se interzice folosirea burghielor necorespunzatoare sau prost ascutite.
Ascutirea burgielor se va face numai cu burghiul fixat in dispozitive speciale.
Cursa sculei va fi astfel reglata incat aceasta sa se poata retrage cat mai mult la fixarea
sau desprinderea piesei.
Fixarea pieselor
Inaintea fixarii piesei pe masa masinii, se vor curata canalele de aschii.
Prinderea si desprinderea piesei pe si de pe masa masinii, se vor face numai dupa ce
scula s-a oprit complet.
Fixarea piesei pe masa masinii se va face in cel putin doua puncte,fie cu ajutorul unor
dispozitive de fixare,fie cu ajutorul menghinei.
Pornirea si exploatarea masinii.
Inaintea pornirii masinii, se va alege regimul de lucru corespunzator operatiei care se
executa, sculelor utilizate si materialului piesei de prelucrat.
25

La operatia de honuire, avand in vedere materialele din care sunt realizate


sculele,introducerea si scoaterea in si din alezajul piesei de prelucrat se vor face cu foarte
mare atentie, pentru a evita sspargerea placilor de honuire.
In timpul functionarii masinii, se interzice franarea cu mana a axului portmandrina.
Masina de gaurit portative
Masinile de gaurit portative se vor porni numai dupa ce au fost ridicate de pe masa.
Masinile de gaurit portative se vor lasa din mana ( se vor depune ) numai dupa oprirea
burghiului.

BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.

Botez, E., Bazele generrii suprafeelor pe maini - unelte, Editura Tehnic, Bucureti, 1966.
Belous, V., Sinteza sculelor achietoare, Editura Junimea, Iai, 1980.
Belous, V., Proiectarea sculelor, I. P. Iai, 1977.
Brndau, P. D., Proiectarea sculelor achietoare, Vol I, Editura Universitii din Sibiu, 1994.
Cpn, N., Contribuii la perfecionarea constructiv funcional a frezelor melc modul cu

dini decalai, Tez de doctorat, Universitatea Dunrea de Jos din Galai, 1998.
6. Ciolacu, F. G., Murean, N., Roca, A. S., Fluide pentru achiere Caracterizare, evaluare,
utilizare, Editura Universitaria, Craiova, 2000.
7. Cozmnc, M., Panait, S., Constantinescu, C., Bazele achierii, Editura Gh. Asachi, Iai, 1995.
8. Cozmnc, M., Bazele achierii i generrii suprafeelor, Vol. I i II, Lito. I. P. Iai, 1982.
9. Cozmnc, M., Contribuii la introducerea teoriei dislocaiilor n cercetarea deformaiilor
plastice prin achiere, Tez de doctorat, I. P. Iai, 1974.
Croitoru, I., Cercetri privind mbuntirea metodologiilor de evaluare a forelor de
achiere, Tez de doctorat, Universitatea Tehnic Gh. Asachi, Iai, 2000.
26

27