Sunteți pe pagina 1din 11

DEFICIENTE FIZICE SI

SAU
NEUROMOTORII SI
TULBURARI
PSIHOMOTORII

INTRODUCERE

Deficientele fizice si / sau neuromotorii reprezinta categoria


tulburarilor care afecteaza in special componentele motrice ale persoan
avand o serie de consecinte in planul imaginii de sine si in modalitatile
relationare cu factorii de mediu sau cu alte persoane.
Deficientele neuromotorii sunt determinate in principal de afecta
structurilor si functiilor neuronale, de la nivelul central sau periferic
raspunzatoare de functionarea mecanismului neuromuscular.
Deficientele sau tulburarile
psihomotorii sunt determinate in
principal de calitatea proceselor psihice
care influenteaza controlul si
functionarea mecanismului neuromuscular.

Aceasta diferentiere in prezentarea tulburarilor


neuromotorii si psihomotorii are ceva un caracter didactic
accentuat care ne ajuta sa intelegem detaliile si mecanismele
specifice fiecarui proces; in realitate
este foarte dificil sa identificam
limita dintre cele doua categorii de
tulburari sau procese datorita
gradului mare de integrare la
nivel superior a functiilor
neuromotorii si psihomotorii
(nu putem vorbi
despre reactii/efecte
neuromotrice fara o minima
influenta a factorului psihic,
la fel cum orice reactie
psihomotrice are drept suport o
componenta neuromotorie).

CLASIFICARE
Clasificarea deficientelor fizice si/sau neuromotorii este facuta
in special prin raportare la factorii etiologici. Din aceasta perspectiva putem
identifica urmatoarele categorii majore de tulburari :
1.Tulburari genetice si congenitale
dintre cele mai cunoscute enumeram:
- sindromul Langdon-Down (trisomia 21)
boala genetica avand drept trasaturi hipotonie
generalizata si dismorfia tipica (mongolismul),
asociata cu deficiente de intelect;
- malformatii ale aparatului locomotor si
ale membrelor superioare unele malformatii
pot fi transmise pe linie ereditara, si anume:
acheilopodia (absenta completa a membrelor,
camptodactilia (imposibilitatea de a intinde
complet degetele ca urmare a unor procese
patologice sau a unei malformatii congenitale)
si polidactilia;1
In general, malformatiile la nivelul membrelor
se impart astfel:

amelii lipsa totala a unui membru


ectromelii lipsa partiala a unui membru, care poate fi:
distala (hemimelie) -lipseste un segment distal (mana, picior, gamba);
proximala(focomelie)lipseste un segment sau o parte dintr-un segment
proximal (de exemplu, femurul);
longitudinala in care lipseste sau este insuficient dezvoltat unul dintre
oasele gambei sau antebratului, unul sau mai multe degete,etc.
- diformitatea Sprengel (umarul ridicat congenital);
toracele in palnie (pectus excavatum)
pe langa aspectul estetic, are multiple
consecinte asupra respiratiei si
functionarii inimii;
- luxatia congenitala a soldului.

2.Tulburari ale procesului de crestere cele mai frecvente sunt:

rahitismul afectiune a cartilajelor de crestere ale copilului


mic,manifestata prin degenerarea si cresterea anarhica a matricei
cartilaginose, datorata nedepunerii sarurilor fosfo- calcice, in
special in absenta vitaminei D, dar si altor cauze de natura
metabolica sau igienei alimentare;
piciorul plat - destul de frecvent la copii, este expresia unei
hipotonii musculare generalizate, uneori insotit de genu valgum
sau atitudini cifotice la varste mai mari;
hipotrofia staturala (nanismul) apare din cauza unor tulburari
endocrine (la nivelul hipofizei, tiroidei, glandelor sexuale) sau pe
fondul unor distrofii sau afectiuni cronice grave ale nou nascutului;
inegaliatatea membrelor are importanta preponderent estetica in
cazul membrelor superioare sau importanta preponderent
functionala la nivelul membrelor inferioare(sunt afectate mersul,
stabilitatea in pozitie ortostatica, verticalitatea corpului);

osteocondrodistrofiile un grup larg de afectiuni osoase sau


osteoarticulare care survin in perioada de crestere(in cele mai
multe cazuri sunt insotite de durere, necroza si fragmentarea
nucleilor ososi de crestere);
malformatiile coloanei vertebrale sunt prezente sub diferite
forme : de la defecte de segmentare sau inchidere a arcurilor
vertebrale, la anomalii de umar, aberatii de forma si sinostoze;
cele mai frecvent intilnite sunt cifozele(accentuarea curburii
din regiunea dorsala) si scoliozele(deviatii ale coloanei in plan
frontal); pe langa consecintele de ordin estetic aceste
malformatii au si o influenta semnificativa la nivelul
altor segmente ale corpului(artriculatii ale membrelor,
miscarile membrelor in timpul mersului sau al altor
activitati).

3.Sechele posttraumatice mai frecvente sunt:


a.paraplegia posttraumatica induce o infirmitate
severa care schimba total cursul vietii persoanei:
in functie de locul si gravitatea leziunii, printr-un
program terapeutic comlex se pot face reeducarea
functionala si readaptarea persoanei la viata sociala
si familiala, pentru a avea un grad cat mai redus de
dependenta;
b.paralizia obstetricala este o leziune radiculara
a plexului brahial ca urmare a interventiilor obstetricale
din timpul nasterii;
c.alte tipuri de pareze de origine medulara care determina
sechele de de tip spastic ori flasc, limitate la un anumit
segment sau cu o actiune mai extinsa;
d.retractia ischiemica a flexorilor degetelor
(boala Volkmann) apare prin comprehensiunea arterei
humerale urmata de scaderea aportului sangvin la nivelul
muschilor flexori ai degetelor; efectul poate fi provocat si de un
aparat gipsat foarte stramt.

4.Deficiente osteoarticulare si musculare cele mai frecvente sunt:

a.traumatisme musculo-tendinoase contuzii si rupturi consecutive


unor traumatisme sau in cadrul unui tablou clinic mai complex;
b.retractii musculare blocarea unei miscari datorata retractiei si
fibrozarii unui muschi:
- torticolisul retractia muschiului sternocleidomastoidian;
-contractura in abductie a umarului;
-fibroza progresiva a muschiului cvadriceps;
-fibrosa psttraumatica a muschiului cvadriceps;
-soldul in resort;

5.Deficiente preponderant neurologice:


a.boli ale neuronului motor central in special sechele ale
encefalopatiilor cornice infantile:
- sindromul piramidal: hemipagia spastica infantila, diplegia
spastica (tetraplegia spastica si paraplegia spastica);
- sindromul extrapiramidal: manifestari de tip atetozic
(sindromul coreic, sindromul atetozic, sindromul distonic),
sindromul rigiditatii cerebrale;
- sindroame ataxice: ataxia cerebeloasa congenitala, diplegia
ataxica, infirmitate motorie cerebrala;
b. boli ale neuronului motor periferic :

sechele poliomelitice;
leziuni nervoase periferice;
spina bifida;
distrofii neuromusculare;

Privita sub aspectul formarii, dezvoltarii, educarii si


integrarii sale in sfera functionala a psihismului uman,
psihomotricitatea imbraca aspecte foarte variate datorita
interferentelor determinate de relatiile permanente ale
individului cu mediul inconjurator in procesul adaptativ si
educational la care este supus.Conduitele psihomotorii ale
fiecarui individ evolueaza in functie de inzestrarea sa
aptitudinala, de gradul de dezvoltare fizica si intelectuala
si de influentele educative carora a fost supus pe tot
parcursul copilariei.
(Alois Gherghut - Polirom 2007 Sinteze de psihopedagogie
speciala)