de mimi branescu
Ea
Intrasem ntr-un magazin i-mi cumprasem o pereche de pantaloni cu buric. Dintraceia cu talia joas. i-apoi plecasem aa, crazy i cu buricul tulburtor de sexi, s
m plimb. De departe, aia a fost cea mai ngrozitoare diminea din viaa mea. i cu
buricul gol, lucrurile stau la fel. n dimineaa aceea cred c i n curul gol dac a fi
umblat, desi nu sunt genul, nu s-ar fi schimbat nimic. Cnd ai o diminea de ccat
nseamn c ai o diminea de ccat. i cel mai bine e s accepi asta. Trebuie s o
lai n pace. Nu te pune cu ea pentru c dac se ambiioneaz, te nenorocete!
Ma afundam cu fiecare pas. Coboram, parca, niste trepte. Si-mi tot veneau in cap
acorduri de pian. Dup cteva clipe de mers bezmetic pe strzi, ghinionul m-a
mpins s ntorc privirea spre o vitrin de bijuterii...i m-am vzut, printre cercei,
brose i inele de aur... O foc gravid cu ochii umezi, singur i nfipt ntr-o pereche
ridicol de pantaloni cu buric. O geant n care el nghesuise cu pumnii crizele de
personalitate... Cam asta era, pe scurt, situaia n care m aflam.
Niciodat s nu te uii n ochii ti cnd ai o diminea proast. Pentru c ce gseti
acolo, te distruge. Nici nu tiu dac eram suprat pe el. tiam c o s plece. De
cteva saptamani se purta foarte ciudat. mi aducea flori, vorbea cu mine... mi tot
spunea c sunt o femeie minunat. Niciodat nu mai fcuse asta pn atunci. mi
ddea ncredere. ncerca s se asigure c n-o s mor dup ce o s plece. Sau ceva
de genul sta. Nu tiu de ce au brbaii nevoie de asta. Le place s cread c ua ta
va rmne mereu deschis pentru ei. C tu o s-i iubeti toat viaa, o s-i respeci
i de ce nu, o s te bucuri de fericirea lor n braele altor femei. Ba chiar, din cand in
cand, in perioadele lor de cumpana, o sa-i primesti in patul tau, neintrebandu-I
niciodata nimic,
doar ascultandu-le nelinistile si mangaidu-i ... Simeam cum se ridic uor, uor,
plnsul amestecat cu voma. Genunchi, pntec, ficat, umeri, gt...
i-am rupt-o, ngrozit, la fug, ncercnd s scap de privirea necrutoare a celui
mai nverunat duman al meu...Eu nsmi. Am alergat o or cred. Alergam din ce n
ce mai tare...Parc nu mai fugeam eu, parc altcineva m mpingea de la spate.
Alergam att de tare c nu mai simeam nimic...vedeam doar nite linii lungi i de
undeva se apropia uor, un vuiet... Vuietul devenise mai clar...spunea vino, vino, i
mi-era foarte cald.
...de fiecare dat cnd povestesc ntmplarea asta gsesc mici defecte i ncerc s
le corectez din mers...sigur, nu n locurile eseniale...o mai cosmetizez puin...pentru
c ador aceast ntmplare ... e cea mai important din viaa mea, nu?