Viata culturala a tarii capata in 1833 un avant deosebit prin dezvoltarea

invatamantului in limba romana. Scoala filarmonicii a constituit principalul punct de

natura culturala inclus si realizat din programul societatii culturale politice cunoscut
sub numele de Societatea filarmonica. Scoala si activitatea teatrala a acestei
societati au avut o valoare deosebita datorita faptului ca exprimau o pozitie
ideologica progresista. Determinata de nevoile primordiale ale culturii nationale,
institutia de invatamant,n-a fost numai scoala,ci si teatru dramatic si liric al acelei
epoci. De aici inainte, teatrul a inceput sa existe ca institutie de importanta
nationala.
S. F a avut teluri publice si altele secrete,cele politice erau secrete si vizau
egalitatea in fata legilor,libertatea tiparului,etc. S F a fost constituita in octombrie
1833 de catre Ion Campineanu si ion heliade radulescu, dar despre ea publicul a
fost informat abia in ianuarie 1834. Unul dintre principalele obiective ale societatii la constituit formarea teatrului national,irealizabil fara o scoala pregatitoare . scoala
condusa de heliade a avut tineri care au fost pregatiti atat in domeniul teatral cat si
cel muzical. Dupa o munca de mai multe luni, la 29 aug 1834 a avut loc primul
examen,precedat de discursul lui heliade, el a aratat importanta si rolul teatrului in
general, conditiile infiintarii si rosturile teatrului national. A vorbit si despre rolul
actorilor si pozitia pe care trebuie sa o aiba in societate. Ca productie teatrala a fost
prezentat ,,Mohamet de voltaire, traducere libera de heliade. In lipsa unei cladiri
propri de teatru s-a inchiriat sala Momolo. Repertoriul filarmonicii a avut o
remarcabila valoare, el cuprinzand piese de Moliere, apoi lucrari de voltaire si alfieri.
Tot la 29 aug 1834 s-a prezentat in fata spectatorilor o parte din productiile
muzicale cu opere precum ,,Piratul de bellini, ,,paunasul codrilor iar in 1836 a fost
inscrisa cea mai valoroasa realizare muzicala,, semiramis de rossini.
S. F da teatrului romanesc primul repertoriu permanent in lb romana si asigura
aparitia primei reviste de specialitate ,,gazeta teatrului national. Revista urmareste
popularizarea filarmonicii. Redactia ziarului a fost compusa din heliade, C. Aristia, B
Caragiu, St Burchi, I. Voinescu, si negruzzi. Din cauza atitudinii anticulturale a
carmuirii fata de presa romana, ca si fata de teatrul romanesc, gazeta teatrului
national inceteaza sa apara dupa 13 numere.
Principalul obiectiv, de a ridica un teatru, este tot mai greu de atins, deoarece S. F
nu se bucura de sprijinul material al carmuirii, insa ea se bucura de sprijinul moral si
material al multor patrioti care se ofera sa o sprijine din propriul buzunar. Cu toate
acestea, cladirea nu poate fi ridicata din veniturile de care dispune societatea. Acest
obiectiv va fi atins dupa 2 decenii.
Uneltirile marii boierimi impotriva filarmonicii si contradictiile interne ale societatii
duc la destramarea si apoi la desfiintarea ei. Starea materiala precara si faptul ca
momolo ,sub diferite pretexte refuza sa puna la dispozitie sala de spectacole, creaza
dificultati serioase in desfasurarea actiunilor filarmonicii. Toate acestea contribuie ca

in anul 1837, filarmonica, insemnat for de cultura romaneasca sa-si inceteze

activitatea.
Existenta filarmonicii se reduce la cativa ani 1833-1837, dar contributia ei este
extrem de insemnata , da teatrului romanesc primul repertoriu permanent, da
scenei prima promotie de actori profesionisti si scoate cea dintai publicatie teatrala.