Iluminismul românesc

- la noi pătrunde mai târziu, din cauza unui feudalism autoritar şi a dominaţiei
otomane;

I Şcoala Ardeleană – cea mai unitară şi sistematică manifestare iluministă de la

noi;
- termenul se referă la o grupare de intelectuali din Transilvania, de la sfârşitul sec.
al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea, care avea drept obiectiv principal
emanciparea socială, naţională şi culturală a românilor din Imperiul Habsburgic, pe
cale legală;
- 1791 – Supplex libellus valachorum Transilvaniae – memoriul redactat de
reprezentanţii Şcolii Ardelene, adresat împăratului Leopold al II-lea, cerând
drepturi egale cu celelalte naţionalităţi pentru românii din Transilvania (cerere
respinsă de dietă);
- cei mai de seamă reprezentanţi (corifei) ai Şcolii Ardelene: Samuil Micu,
Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu;
- activitate desfăşurată în două direcţii:
• direcţie practică, militantă → culturalizarea poporului (înfiinţarea de
şcoli la sate, tipărirea de manuale, calendare, broşuri de popularizare a ştiinţelor)
• direcţie ştiinţifică, erudită → prin opere istorice şi lingvistice, care
continuă activitatea cronicarilor;

1. Lucrări istorice ale Şcolii Ardelene

- obiectivul urmărit: argumentarea romanităţii poporului român şi a continuităţii
lui
- Samuil Micu scrie Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor – prima
încercare de a cuprinde toată istoria poporului român;
- Gheorghe Şincai – Hronica românilor şi a mai multor neamuri (1808);
- Petru Maior – Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1821) → debutul
istoriografiei române moderne;
- Ioan Budai-Deleanu – De originibus populorum Transilvaniae (Despre
originile neamurilor din Transilvania) – respinge teoria exterminării dacilor de
către romani.

2. Lucrări lingvistice ale Şcolii Ardelene

- obiective urmărite: adoptarea alfabetului latin, impunerea normelor limbii
literare, fixarea unor norme ortografice, demonstrarea latinităţii limbii române
- Samuil Micu, Gheorghe Şincai – Elementa linguae daco-romanae sive
valahicae (1780)→ prima lucrare cu adevărat ştiinţifică despre lb. română şi prima
gramatică tipărită a lb. române;
- Petru Maior – Disertaţie pentru începutul limbei româneşti (1812) → prima
lucrare filologică în care se susţine că lb. română îşi are originea în latina vulgară;
- Ioan Budai-Deleanu – Fundamenta gramaticae linguae romanicae (Temeiurile
gramaticii româneşti – 1812 )→ singurul reprezentant al Şcolii Ardelene care
admite, indirect, existenţa în lb. română a cuvintelor de altă origine decât cea
latină.
- au existat exagerări în încercarea de a dovedi latinitatea lb. române, afirmând
puritatea limbii şi propunând ortografia etimologică;
- s-a exagerat şi în ceea ce priveşte originea poporului român, considerat urmaş
direct al romanilor, fără amestecul altor etnii.
- aceste exagerări se justifică prin efortul de a trezi conştiinţa naţională, iar tendinţa
a fost continuată şi în sec. XIX de aşa-numitul curent latinist.

II Iluminismul în Moldova şi în Ţara Românească

-aici iluminismul a cunoscut influenţe ruse şi greceşti;
- 1774-1829 – proces amplu de dezvoltare a învăţământului, presei şi teatrului în
lb. română;
- Gheorghe Asachi (Moldova) şi Gheorghe Lazăr (Ţara Românească) – întemeiază
întemeiază în 1818 învăţământul superior în lb. română;
- la Iaşi (1816) şi la Bucureşti (1818) au loc primele reprezentaţii teatrale în lb.
română;
- apare presa în lb. română, primele gazete fiind conduse de Gh. Asachi şi de Ion
Heliade Rădulescu;
- literatura e reprezentată de poeţii Văcăreşti (Muntenia) şi Costache Conachi
(Moldova) – au contribuit la formarea limbii române literare;
- Dinicu Golescu - scrie primul jurnal de călătorie de la noi, un adevărat program
iluminist (Ȋnsemnare a călătoriei mele).