Povestea lui Harap Alb

Structura şi compoziţia
- 3 părţi delimitate simbolic de trecerea celor 2 poduri, prin care este sugerată
schimbarea ipostazei în care este descris protagonistul:
a) prima parte – până la trecerea podului de la marginea împărăţiei Craiului
- protagonistul apare în ipostaza mezinului, care nu inspiră prea
multă încredere, având nevoie să fie ocrotit si sfătuit;

b) a doua parte – până în momentul trecerii celui de-al doilea pod, la începutul
drumului spre curtea Ȋmpăratului Roş
- protagonistul apare în ipostaza celui care trebuie să se descurce
singur în lumea largă, apelând, eventual, la cei dispuşi să-l ajute;

c) a treia parte - după trecerea celui de-al doilea pod

- protagonistul îşi demonstrează şi exersează abilităţile de lider,
coordonându-i pe cei care-l însoţesc la curtea Ȋmpăratului Roşu.

Momentele subiectului
1. Expoziţiunea:

2. Intriga:

3. Desfăşurarea acţiunii:

4. Punctul culminant:

5. Deznodământul:

Incipitul şi finalul
a) Formula iniţială: “Amu cică era odată…” – semnificaţia:

b) Formula de încheiere: “Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine
se duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine
nu, se uită și rabdă.” - semnificaţia:
Perspectiva narativă –

Funcţiile basmului/ ale personajului

Vladimir Propp – Morfologia basmului – evidenţiază structura stereotipă a
basmului în general, tiparul universal al acestuia, arătând că acţiunile personajelor
sunt aproximativ aceleaşi mereu şi derulate în aceeaşi ordine. El numeşte aceste
acţiuni funcţii, considerându-le părţile componente fundamentale ale basmului.