Ion Barbu

(1895-1961)

- poet şi matematician român (Dan Barbilian)

I Date biografice
Ion Barbu s-a născut la data de 18 martie 1895, la Câmpulung Muscel. A fost unicul fiu al
magistratului Constantin Barbilian și al Smarandei Barbu, născută Șoiculescu, fiică de procuror.
Studiile elementare și gimnaziale le-a făcut la Câmpulung, Daminești, Stâlpeni și Pitești, iar liceul, la
București. Încă din vremea liceului a avut aptitudini de matematician, atunci când publica remarcabile
contribuții la revista „Gazeta” matematică. Însă, în tot acest timp, Ion Barbu își dezvolta și pasiunea
pentru poezie. Între anii 1914 și 1921 a studiat matematica la Facultatea de Științe din București, dar
studiile i-au fost întrerupte de perioada în care satisfăcea serviciul militar în timpul Primului Război
Mondial. Și-a continuat ulterior studiile și a susținut teza de doctorat în 1929. În 1942 a fost numit
profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București, acolo unde a publicat și diferite
articole în reviste matematice. În anul 1919, Dan Barbilian a început colaborarea la revista literară
„Sburătorul” și a adoptat, la sugestia lui Eugen Lovinescu, pseudonimul bunicului său, Ion Barbu. În
perioada liceului l-a cunoscut și pe Tudor Vianu, cu care a creat una dintre cele mai lungi și frumoase
legături literare. Debutul artistic al său a fost în urma unui pariu cu Tudor Vianu. În vreme ce erau
plecați într-o excursie la Giurgiu, Dan Barbilian i-a promis lui Tudor Vianu că îi va scrie un caiet de
poezii. Din acest pariu, el își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Ion Barbu spunea că poezia și
geometria sunt complementare în viața lui. „Acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă un
orizont spre cunoaștere și imaginație”. Una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului, „După
melci”, apare în anul 1921 în revista „Viața Românească”. Capodopera poetului rămâne „Riga Crypto
și lapona Enigel”, o baladă închipuită de Ion Barbu.