Ai încredere în mine, mamă, tată!

Când eu îți spun că nu vreau să continui să fac

pian, că vreau să încerc altceva, că nu vreau să dau la ASE și să lucrez într-o
bancă, că simt că pot să fac mai mult cu desenul, că nu vreau medicină, ci dans
contemporan, ai încredere în mine și nu mă obliga să fac ce crezi tu că mi se
potrivește. Hai să vorbim, mamă, tată, despre motivele pentru care aș vrea să aleg
eu pentru mine, lasă-mă să învăț responsabilitatea pe propria-mi piele, lasă-mă
să-ți explic de ce cred că eu pot alege pentru mine mai bine ca tine.

Nu-mi mai spune mereu că eu sunt mică și tu ești mare, nu-mi mai spune mereu că
eu nu știu cum e viața, că doar tu știi și că pentru că mă iubești, știi mai bine!

Știu că mă iubești, dar am nevoie să învăț să trăiesc singur. Fii alături de mine și
dacă greșesc, ajută-mă să mă ridic. Nu mă ține în brațe ca atunci când aveam doi
ani, acum am 15, 16, 17, 18!

Am nevoie ca viitorul meu să fie și în puterea mea!

Am nevoie să încerc!

Am nevoie să greșesc!

Ascultă-mă, dar cu adevărat!

Lasă-ți fricile și prejudecățile, și uită-te la mine! Mă vezi? Chiar mă vezi? Pe mine,

cel adevărat, nu impresia ta despre cine sunt?
Sunt alt om decât tine, am alte dorințe și pasiuni, vreau să le hrănesc, vreau să țin
cu mine!

Te rog să mă ajuți să țin cu mine!