CUPRINS

■ Cum am ajuns să scriu această poveste despre iubirea de sine

■ Ce este iubirea de sine

■ De ce e atât de importantă iubirea de sine în viața noastră?

■ Călătorie în inima mea și a ta

• Primul pas - iubirea de sine e o romanță pe viață

• Pasul doi - acordă timp pentru relația cu tine
• Pasul trei - fii conștientă de nevoile tale
• Pasul patru - sinceritatea
• Pasul cinci - acceptarea de sine
• Pasul șase - asumă-ți responsabilitatea pentru fericirea și
împlinire ta
• Pasul șapte - cunoașterea de sine
• Pasul opt: iartă-te pentru greșelile pe care le-ai făcut
• Pasul nouă: vindecă-ți traumele emoționale
• Pasul zece: hrănește-te cu iubire

■ Câteva sfaturi care îți pot fi folositoare

■ Despre mine

■ Activitățile mele

■ Despre programul „Cum să aduci iubirea în viața ta”

 Cum am ajuns să scriu această poveste
despre iubirea de sine

Înainte să scriu acest text, am scris această poveste în viața mea. Și încă mai scriu
la ea în fiecare zi. Am început să o aștern conștient în viața mea într-un moment
de epuizare în care eram convinsă că fără a mă sacrifica pentru ceilalți și
proiectele la care lucram, viața nu va merge înainte.
Mă aflam înaintea organizării unui eveniment important, împreună cu un grup de
femei minunate, și mă simțeam epuizată. Știam că activitatea organizatorică din
cadrul evenimentului este foarte solicitantă și că pentru a putea să-mi îndeplinesc
atribuțiile, ca parte din echipa organizatorică, aveam nevoie să fiu în foarte bună
formă. Făcusem de mai multe ori acest tip de activitate. Nu se punea problema că
nu știam ce este de făcut sau că mă temeam de provocări. Dar în acest moment
eram atât de obosită, atât de sacrificată, încât mă simțeam golită. Și totuși tendința
mea era să mă sacrific în continuare.
Am avut șansa și deschiderea să-i spun celei care coordona evenimentul cum mă
simțeam. Și ea, cu multă afecțiune și tandrețe mi-a spus: „Putem găsi pe altcineva
în locul tău. Poți să rămâi acasă să te odihnești.” Iar eu am avut o sinceră uluire.
Nu mă gândeam că se poate, că am dreptul să-mi exprim limitele și să mi le
respect.
Mi-am luat câteva zile libere și m-am odihnit. Și în acele zile pe care le-am
petrecut cu mine însămi, mi-am dat seama cât de mult aveam nevoie de mine
pentru mine. Am realizat cât de mult m-am neglijat. Cât de mult mi-am ignorat
nevoile. Cât de mult am pretins de la mine. Cât de convinsă am fost că unele
activități nu se pot desfășura fără mine, fără sacrificiul meu. Și așa am început să
acord atenție relației cu mine însămi și să-mi cultiv iubirea de sine.
În timp, aceasta m-a dus la o mai bună cunoaștere de sine. La a-mi accepta limitele
și părțile mai umbrite. La a crede mai mult în valorile mele interioare. La a
îndrăzni să fiu eu însămi și a mă exprima mult mai liber. La a mă bucura mult
mai mult de viața mea și a fi mai capabilă să apreciez ceea ce e bun și frumos în
viața mea. La a renunța să joc rolul de victimă și a-mi asuma să joc rolul de
creatoare a vieții mele. Am devenit mai liberă interior și mai creativă, mai fericită
și mai împlinită.
Procesul prin care am trecut și modul în care mi-a îmbogățit viața, m-a făcut să
doresc să împărtășesc și altor femei cât de importantă este iubirea de sine și că
da, se poate, se poate să fim fericite. Se poate să ne iubim și pe noi și pe ceilalți.
Și că pe măsură ce vom fi mai atente la noi însene și ne vom iubi mai mult, vom
avea mai mult de dăruit și celorlalți.
Draga mea, te invit să citești în continuare această poveste a iubirii de sine și sper
să îți fie de folos.
Deși ceea ce voi prezenta în această carte este în cea mai mare parte valabil și
pentru bărbați, am ales o adresare feminină și o raportare la viețile noastre ca
femei. Și am făcut această alegere nu pentru că bărbații nu ar avea nevoie de
aceste informații, dar am sesizat că femeile sunt mai deschise și mai dornice să
facă ceva în această direcție.
Și de asemenea am ales să realizez acest material gratuit pentru femei, deoarece
eu cred în suroritatea spirituală, în faptul că dacă ne-am împărtăși experiențele de
viață, modul în care am depășit greutățile, dacă ne-am fi alături și ne-am încuraja
mai mult unele pe celelalte, viața noastră ar fi mai ușoară și mai frumoasă. Cred
că fiecare femeie are o frumusețe și o valoare a ei unică. Cred că fiecare femeie
are experiențe din care noi celelalte putem învăța. Și că dacă ne-am pune la un
loc toate aceste unicități, minunățiile din sufletele noastre, experiențele din care
am acumulat înțelepciune, în comunități de femei care vor să devină mai
conștiente de ele însele, care vor să înflorească și să se exprime ca femei în toată
splendoarea lor, acest demers ar fi mult mai rodnic pentru fiecare dintre noi. Și
am avea mult mai mult de dăruit familiei, prietenilor și comunității în care trăim
și ne desfășurăm viața în toate aspectele ei.
Înainte să-ți spun despre pașii pe care eu i-am făcut în demersul meu de iubire de
sine, vreau să-ți spun câteva cuvinte despre ce este iubirea de sine din punctul
meu de vedere.
 Ce este iubirea de sine

Iubirea de sine este o formă de iubire. Implică să trăim sentimentul de iubire în

raport cu noi însene. Nu este egoism. Nu este narcisism. Atunci când trăim
sentimentul de iubire față de noi însene, noi ne conectăm cu energia iubirii.
Iubirea de sine este strâns legată de cunoașterea de sine, acceptarea de sine, stima
de sine, încrederea în sine și echilibrul interior. Acestea se determină una pe
cealaltă. Cu cât ne acceptăm mai mult ne vom iubi mai mult. Cu cât ne iubim mai
mult, vom simți un echilibru interior mai bun. Cu cât ne cunoaștem mai bine și
ne iubim pe noi însene, vom avea o încredere în sine mai mare și mai stabilă.
Iubirea de sine e acea stare de iubire față de propria ființă care ne face să ne
scufundăm în sufletele noastre și să ne ascultăm glasul inimii. E acea stare de
iubire care ne face să urmăm întotdeauna îndemnurile pline de înțelepciune ale
inimii. Este o stare de prezență în inimă și în iubire.
Iubirea de sine ne ajută să descoperim că suntem ființe unice, înzestrate cu o
frumusețe misterioasă, radiantă. Ne face să strălucim și să lăsăm să iasă la lumină
întreaga comoară a sufletului, să înflorească și să rodească. Atunci când ne iubim
pe noi însene, suntem pline de viață și autentice. Ne iertăm când greșim și învățăm
din greșeală. Ne lăsăm ghidate de înțelepciunea inimii în loc să dăm curs
conveniențelor, prejudecăților și fricilor.
Iubirea de sine ne face să fim mai pline de iubire și să avem imboldul de a dărui
această iubire și celorlalți.
 De ce e atât de importantă iubirea de sine
în viața noastră?

Eu o consider un ingredient foarte important al stării noastre de bine. Înainte să

trec prin acest proces de iubire de sine, depindeam foarte mult de atenția și
aprecierea celorlalți, mai ales a celor apropiați. Învățând să-mi acord atenție și să
mă iubesc, am ieșit din această dependență. Am ajuns să mă simt bine cu mine și
în plus să fiu mai relaxată și mai autentică în relațiile cu ceilalți.
Prin iubire de sine am devenit capabilă să fac o igienă relațională în viața mea.
Prețuiesc mai mult relațiile frumoase din viața mea. Nu mai am așteptări de la
relații care nu funcționează.
Iubirea de sine m-a făcut să am curajul de a-mi urma aspirațiile. Nu mi le-am mai
înăbușit pentru că nu m-a susținut sau încurajat nimeni în realizarea lor. Mi-am
oferit eu darul încurajării. Am considerat că merit să fac ceea ce simt. Am
considerat că am dreptul să-mi urmez drumul pe care mi-l arată inima mea. Mi-
am dat voie să risc pentru a avea șansa să reușesc, în loc să rămân în teamă de
necunoscut și să ratez împlinirea aspirațiilor mele.
Iubirea de sine m-a făcut să îndrăznesc mai mult în direcții care am simțit că mă
pot face fericită. M-a făcut să mă uit mai adânc în mine, să mă cunosc mai bine.
M-a făcut să-mi accept umbrele și punctele slabe. Și pe măsură ce am fost dispusă
să mă văd cu adevărat, exact așa cum sunt acum, am descoperit și calități și
abilități pe care le ignoram. De fapt, din teama de a nu da de umbrele din mine,
nu mă priveam cu suficientă atenție și de aceea nu îmi vedeam nici părțile bune.
Iubindu-mă mai mult pe mine, am devenit mai capabilă să dăruiesc iubire. Dacă
cineva apropiat nu-mi acordă la un moment dat atenție, nu mai sufăr că „nu mă
iubește nimeni”. Acest sentiment de a nu mă simți iubită m-a curtat adeseori, dar
acum realizez că el s-a datorat în primul rând faptului că eu nu mi-am oferit iubire,
că nu m-am hrănit cu iubire.
Dacă simți nevoia de mai multă iubire în viața ta, începe prin a învăța să te
hrănești cu iubire. Îți voi arăta în continuare câțiva pași pe care eu i-am
conștientizat și urmat în povestea mea de iubire de sine. Sper să îți folosească
experiența mea.
Înainte de a trece la pașii care conduc la iubirea de sine, te invit să faci un exercițiu
de autocunoaștere. Pe parcursul acestui material îți voi oferi mai multe astfel de
exerciții, așa că te invit să-ți pregătești o agendă (un Jurnal a iubirii de sine) în
care să îți notezi conștientizările pe care le vei avea citind această carte cât și
răspunsurile la întrebările din exerciții. Când vei termina de citit cartea, îți
recomand să-ți recitești jurnalul. O să vezi că o să te ajute.

Exercițiu. Ai avut sau ai sentimente de genul: „nu sunt iubită” sau „nu sunt iubită
așa cum îmi doresc” sau „nu sunt iubită de cine doresc eu să îmi ofere iubire”?
Notează-ți în jurnal în ce situații ai avut astfel de sentimente. Dacă le-ai depășit
scrie ce te-a ajutat să te simți iubită.

Astfel de sentimente vin în primul rând din faptul că nu ne iubim pe noi însene.
Și când noi nu ne dăm nouă însene ceea ce este în răspunderea noastră să facem,
oricât vom primi din afară nu va umple golul. Dacă noi suntem mereu neatente la
noi, mereu critice cu noi însene, neglijente, ne suprasolicităm, ne punem pe
ultimul loc în viața noastră, vom resimți într-o formă sau alta golul lui „nu sunt
iubită”.
 Călătorie în inima mea și a ta

Am numit acest capitol „Călătorie în inima mea și a ta” pentru că iubirea de sine
o găsim în inimă. Iar pe măsură ce o să-ți povestesc cum m-am cufundat eu în
inima mea, pentru a mă descoperi și iubi pe mine însămi, te invit să pătrunzi și tu
în inima ta.

Primul pas - iubirea de sine e o romanță pe viață

Primul pas este să înțelegi că iubirea de sine nu e doar un sentiment, ci este și un
proces. Eu nu am înțeles de la început aceasta. E ceva ce am descoperit pe parcurs.
În timp, am realizat că nu voi ieși bătând din palme din vechile mele tipare. Dar
perseverând în a-mi cultiva iubirea de sine și a pătrunzând din ce în ce mai
profund în inima mea, viața mea s-a transformat în bine.

Pasul doi - acordă timp pentru relația cu tine

Nu putem să vorbim de iubire de sine fără să ne acordăm atenție, fără să ne dăm
timp pentru noi. Îți povesteam la început că după un moment în care am clacat de
suprasolicitare și oboseală, am înțeles ce mult aveam nevoie de mine pentru mine.
În acele câteva zile libere mi-am încărcat cât de cât bateriile, dar simțeam că am
nevoie de mai mult timp pentru mine. Așa că o lună și jumătate mai târziu, când
a venit vremea vacanței, am ales să-mi petrec vacanța cu mine. Am făcut ceva
nou pentru mine: am renunțat să plec cu prietenii în vacanță și am rămas singură
acasă.
Poate vei fi surprinsă când o să afli că nu am făcut nimic extraordinar în acea
vacanță. Nu am plecat într-un loc exotic, nu m-am dus la SPA. Ce am făcut? M-
am gândit la nevoile mele, mici și mari, la ce nu am avut timp să fac pentru mine
în ultimele luni. M-am gândit ce neglijențe față de mine m-au frustrat. Și am
început să mă ocup de ele. Pe lista mea, atunci, a fost să-mi fac o mare ordine și
curățenie în casă, cu scos lucrurile din dulapuri și sortat ce mai îmi trebuie și ce
nu. Aceasta a fost atunci una din marile mele nevoie, pentru că de câte ori
deschideam dulapul vedeam multe haine pe care nu mai voiam să le port sau care
nu mai îmi erau bune. Trebuia să scotocesc printre acestea întrebându-mă „astăzi
cu ce mă îmbrac”. Am învățat în vara aceea că mă obosește să păstrez lucruri de
care nu mai am nevoie. Mi-am dat timp să-mi aranjez locul în care trăiam și mă
odihneam după o zi de muncă și alergăturile cotidiene, într-un fel în care să mă
ajute să mă simt bine. A fost o jumătate de vacanță cu treabă, dar cu mari
satisfacții. A doua parte a acelei vacanțe am alocat-o introspecției și meditației.
Ceea ce a fost nou, uimitor și special pentru mine a fost faptul că, prin simplul
fapt că mi-am ascultat nevoile din acel moment, așa cum erau ele, fără să le judec
dacă au dreptul sau nu să se încadreze pe lista de nevoi, am trăit spontan
sentimentul de iubire de sine. Din acel moment, iubirea de sine nu a mai fost
pentru mine doar o sintagmă, ci un sentiment viu. Dimineața când mă trezeam
îmi venea să mă îmbrățișez de bucurie că îmi acord o atât de intimă atenție.
Înainte de acest moment nu eram complet neglijentă cu mine. Mi-am urmat multe
dorințe și aspirații. Am făcut multe alegeri în conformitate cu ceea ce simțeam.
Dar mă fura des valul sacrificiului până la a uita de mine. Spuneam da, când de
fapt simțeam să spun nu, de teamă să nu supăr. Spuneam nu, când voiam să spun
da, de teamă să-mi afirm punctul de vedere. „Ce zic ceilalți?” era o întrebare pe
care mi-o puneam adeseori.
Ceea ce s-a produs în această vacanță despre care îți povestesc, e ca și cum aș fi
găsit piesa lipsă de la puzzle-ul meu. Mi-a lipsit conștientizarea sentimentului de
iubire de sine. Fără să fiu conștientă de acest sentiment și ce îl aduce în viața mea,
îl trăiam ocazional când conjuncturile mă ajutau. Dar din acel moment, pentru că
am devenit conștientă de sentimentul iubirii de sine și de importanța lui în viața
mea, am căutat conștient să-mi dau seama ce mă face să îl trăiesc.
E greu să îți găsești propriile mijloace care te pot ajuta să îți crești iubirea de sine,
dacă nu îți dai timp să te asculți.
Dacă îți este greu să-ți acorzi timp pentru tine, fiind foarte solicitată în relațiile de
familie sau în viața profesională, te invit să te gândești mai întâi la relațiile pe
care le ai cu ceilalți și la modul în care te implici în aceste relații.

Exercițiu. Fă o listă cu cele mai importante relații din viața ta. Notează modul
în care le oferi sprijin și afecțiune celorlalți. De ce în unele relații oferi mai mult
și în altele mai puțin? Care este criteriul?
Fiecare dintre noi avem și întreținem diferite relații cu alți oameni: de cuplu, de
familie, de prietenie, colegiale. Investim timp și energie în aceste relații în funcție
de importanța acestora în viața noastră. Pe o sacră de la 1-10 cât de importată este
pentru tine relația cu tine însăți? Răspunde-ți la această întrebare în jurnalul tău.
Și te mai invit să-ți răspunzi la câteva întrebări.

Exercițiu:
• Cât de mult acord, în această perioadă a vieții mele, atenție, timp și energie
relației cu mine însămi?
• În ce mod fac asta?
• În ce situații mă neglijez și nu îmi acord timp pentru mine?
• Se petrece des sau rar?

Relația cu noi însene este relația cea mai importantă din viața noastră, căci trăim
cu noi însene toată viața, clipă de clipă. Modul în care ne comportăm față de noi
însene ne influențează întreaga viață: tonusul, sănătatea, starea psiho-emoțională,
dăruirea în relațiile cu ceilalți și calitatea acestor relații, creativitatea, eficiența în
tot ceea ce facem, gradul de reușită.
Jacques Salome spune că „Cea mai mare singurătate nu este când ești singur, ci
când ești un prost tovarăș pentru tine însuți.”
Dacă tu nu îți acorzi ție timp și atenție, cine te aștepți să o facă?

Pasul trei - fii conștientă de nevoile tale

Ascultă-ți nevoile. Nu doar cei din jurul tău au nevoi, ci și tu. Pentru binele tău ai
nevoie să-ți asculți nevoile, nu să le ignori.
Cu toții avem nevoi: fizice, sufletești, spirituale. Avem nevoie să ne hrănim, să
ne odihnim, să respirăm, să ne mișcăm, să trăim emoții și sentimente care ne aduc
împlinire (bucurie, entuziasm, iubire, fericire), să ne vindecăm traumele
emoționale, să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai profund, să ne ascultăm inima,
să ne trezim conștiința, să ne înțelegem sensul vieții noastre.
Avem nevoi mai mici și mai mari, nevoie ocazionale și nevoi care ne însoțesc
toată viața.
Te invit acum să faci un nou exercițiu de introspecție.

Exercițiu. Notează în jurnalul tău care sunt nevoile tale în acest moment. Întrebă-
te și care sunt nevoile profunde ale sufletului tău. Notează pe care le ignori și
cărora le acorzi atenție. Deocamdată nu trebuie să faci nimic altceva decât să devii
conștientă de nevoile tale.

Pasul patru - sinceritatea

Fii sinceră cu tine. A fi sincere cu noi însene e un act de iubire de sine. Nu
câștigăm nimic păcălindu-ne.
Cum li se petrece multora, am avut de-a lungul timpului tendința să ascund părți
din mine. Le ascundeam pentru nu credeam că aș putea fi acceptată, plăcută și
iubită de ceilalți dacă ar vedea acele părți din mine. Credeam că trebuie să fiu
perfectă și să țin mereu cont de ce vor ceilalți și că fără aceste două condiții nu
am șanse să mă placă și mai ales să mă iubească cineva. Am depus efort să fiu
așa cum credeam că vor ceilalți (ca să mă placă și să mă iubească).
Și am obosit tot făcând acest efort care până la urmă s-a dovedit un efort de a mă
ascunde de mine. Căci, pe măsură ce am devenit mai sinceră cu mine, am devenit
mai autentică în relațiile cu ceilalți. Și ghici ce? Unele relații au devenit mai
profunde, mai de calitate. S-a dovedit că puteam fi plăcută și iubită așa cum sunt.
Nu de toată lumea. Așa că unele relații s-au destrămat. Și le-am dat drumul. Am
făcut ordine în relațiile mele. Așa cum mai întâi am făcut ordine în casă, în
lucrurile pe care le aveam. Nu compar oamenii cu lucrurile, ci vreau să spun că
nu e cazul să rămânem agățate de relații care nu funcționează, în care nu putem fi
noi însene. La ce bun?
Dar pentru a-mi da voie să fiu autentică, am avut nevoie să fiu mai întâi sinceră
cu mine.
Te invit acum la un exercițiu de introspecție și sinceritate.
Exercițiu. Răspunde-ți cu sinceritate la următoarele întrebări:
• Care este atitudinea pe care o am în majoritatea timpului față de mine?
• Ce îmi place la mine?
• Ce nu îmi place la mine?
• Ce părți din mine tind să ignor sau să le neg sau să le ascund?
• În ce situații neg sau ascund părți din mine?
• Pun presiune pe mine să fiu într-un fel anume?

Uită-te la părțile din tine pe care le-ai negat sau le-ai ascuns într-un colțișor al
ființei tale, pe care le-ai acoperit cu măști. Este posibil să găsești acolo o mare
fragilitate, o parte din tine încă imatură. Găsești acolo nepriceperi și greșeli.
Găsești acolo răni, suferințe, resentimente. Dar doar acceptând și aceste părți din
tine, te accepți și te iubești așa cum ești acum și aici. Observă și recunoaște aceste
părți din tine. Observă-te cu blândețe și acceptă-te așa cum ești. A te accepta așa
cum ești este un act de iubire de sine.

Pasul cinci - acceptarea de sine

Acesta e un pas la care am lucrat și încă mai lucrez. Pe măsură ce călătoresc prin
viață mai descopăr câte ceva despre mine. Anul acesta am lucrat mult pentru
vindecarea fetiței interioare. Și în acest proces mi-au ieșit la suprafață multe răni,
fragilități, zone ținute în umbră. Pe măsură ce au ieșit la suprafață am lucrat pentru
vindecare. Dar fără a accepta fragilitățile și zonele de umbră pe care le-am găsit,
nu aș fi putut să fac vindecarea. Dacă ai trecut printr-un proces de vindecare
emoțională, știi la ce mă refer. Dacă nu, îți recomand să te gândești să integrezi
la un moment dat în viața ta un astfel de proces. Merită din plin, chiar dacă nu e
cel mai simplu fapt de realizat.
Dar să ne întoarcem la acceptarea de sine. A ne accepta așa cum suntem e un mare
dar pe care ni-l putem face. Însă ca să nu fiu înțeleasă greșit, o să-ți spun ce înțeleg
eu, și nu numai eu, prin acceptare de sine.
Prin acceptare de sine înțeleg să fiu deschisă să mă văd așa cum sunt, să admit că
sunt exact așa cum sunt: cu părți frumoase, cu virtuți și abilități, cu realizări și
fapte bune, dar și cu părți mai imature, cu zone de umbră, cu greșeli, dar și cu
potențialități pe care încă nu știu cum să le accesez. Pentru mine acceptarea de
sine nu înseamnă să mă complac spunând „asta sunt și nu am ce face”. Sunt de
părere că pot, pas cu pas, să aduc lumină în zonele mele de umbră, să învăț din
greșeli, să mă maturizez. Știu că e necesar să-mi asum aceste demersuri și chiar
să depun un anumit efort creator. Dar știu și că un astfel de demers devine foarte
rodnic dacă sunt alese mijloacele potrivite și există un fundal de acceptare de sine.
Aș putea spune că acceptarea de sine implică o formă de luciditate, dar și o formă
de blândețe față de mine. O luciditate care mă face să mă văd mai bine, așa cum
sunt, care mă determină să-mi asum ceea ce sunt în acest moment și care mă face
să-mi dau seama că dacă vreau mai mult de la viața mea e nevoie să lucrez cu
mine. O blândețe care mă face să am răbdare cu mine în procesul de transformare
interioară, care mă încurajează și mă ajută să mă bucur de mine și de viața mea
chiar acum și la fiecare pas al călătoriei mele prin viață, care îmi spune că merit
să mă iubesc și să fiu iubită și atunci când mai greșesc. Dar îmi șoptește cu
blândețe să nu rămân în greșeală, pentru că ar însemna să nu accept aspirația
sufletului meu către trezire.

Exercițiu. Te invit să-ți mai răspunzi la câteva întrebări:

• Ce îmi este cel mai greu să accept la mine?
• De ce mă tem?
• Ce părere cred că au ceilalți despre acest aspect al ființei mele pe care îmi
este greu să-l accept?
• Care sunt calitățile pe care îmi spun alții că le am și pe care eu mi le neg
(nu am încredere în ele)?
• De ce tind să neg aceste părți bune din mine?
 Pasul șase - responsabilitatea propriei fericiri
Acesta este un pas provocator. Trăim într-o societate în care mai degrabă ne
preocupăm de ce nevoi au ceilalți, de ce au de făcut ceilalți, de ce transformări
vrem să facă ceilalți în viața și comportamentul lor pentru ca noi să fim fericite.
Și acest mod de a trăi nu prea ne duce nicăieri. Mai apar unele ameliorări de
moment și de suprafață, dar nimic profund și de durată. Și aceasta pentru că nu e
modul firesc de a ne ocupa de fericirea noastră.
Mie mi-a luat ceva timp până când să-mi asum pe multiple planuri (concret,
faptic, nu doar ca idee) că eu sunt responsabilă pentru fericirea și împlinirea mea
și să văd aceasta ca pe un act de iubire de sine.
Asumarea responsabilității pentru ceea ce suntem și ceea ce dorim să fim, pentru
propria împlinire și fericire, e un act de maturizare în iubirea de sine.
Această asumare e necesar să se vadă în alegerile și acțiunile noastre. Alegerile
și acțiunile noastre pot fi daruri pe care ni le facem în fiecare zi, dacă le facem cu
inima, cu discernământ și responsabilitate. Să ne asumăm și că este posibil să mai
greșim, dar să căutăm să învățăm cât mai mult din greșelile noastre. Să ne dăm
voie să înaintăm cu curaj în viață. Să folosim înzestrările pe care le avem pentru
a ne construi o viață plină de împlinire.
Să facem diferența între dorințe trecătoare și nevoi reale. Să ne asumăm că nimeni
nu este obligat să ne împlinească dorințele și nevoile. Putem cere ajutor sau chiar
răsfăț, dar e libertatea celuilalt dacă va răspunde sau nu solicitării noastre.
Lise Bourbeau spune: „Este interesant faptul că multe persoane sunt convinse că
a te gândi la tine înainte de a te gândi la ceilalți înseamnă egoism. Dacă și voi
credeți la fel, aș vrea să precizez faptul că a fi egoist înseamnă a vrea ca celălalt
să se ocupe de nevoile noastre, înainte de nevoile lui. Să crezi că ceilalți sunt
responsabili de propria ta fericire, este deci contrariul iubirii adevărate.”
Știu că e greu de ieșit din obișnuința de a aștepta de la ceilalți împlinire în iubire,
siguranță, apreciere, susținere etc. Dar ca ființe adulte, e în responsabilitatea
noastră să ieșim din această așteptare. E un act de iubire de sine să facem
demersuri să ne maturizăm. Maturizarea nu înseamnă doar să avem un trup de
adult și independență financiară. Ci implică și o maturizare psiho-emoțională și
spirituală.
A fi dependente de ceilalți pentru a ne simți fericite și împlinite arată că încă avem
părți imature în noi.
Exercițiu. Te invit acum să-ți răspunzi la câteva întrebări. Notează-ți răspunsurile
în jurnalul tău.
• Ce așteptări am de la ceilalți?
• Ce consider că am nevoie să primesc de la ceilalți ca să fiu împlinită?
• În ce direcții nu merg înainte pentru că nu primesc sprijin sau încurajare de
la ceilalți?
• Ce resurse interioare am pentru a-mi construi o viață împlinitoare?
• Ce fac eu în acest moment, concret, pentru a-mi împlini nevoile și
aspirațiile?

Ceea ce așteptăm să primim de la ceilalți, de fapt nu ne oferim noi însene. Eu am

așteptat mult timp să primesc validare de la ceilalți, să mă facă să simt că am
valoare. Uneori am primit aprecieri care au compensat cel puțin pe moment lipsa
mea de încredere în mine. Dar când nu le-am primit mi-a fost greu și în unele
situații chiar am suferit.
Am tot amânat să-mi împlinesc unele aspirații pentru că nu mă susținea nimeni
în acele direcții sau cel puțin așa credeam eu. Dar pe măsură ce am călătorit prin
viață și mi-am asumat procesul iubirii de sine, mi-am asumat și responsabilitatea
pentru împlinirea și fericirea mea. Am renunțat să mai joc rolul de victimă și mi-
am asumat să am un rol activ în propria mea viață.
Da, a fost greu în unele momente și încă mă mai confrunt cu provocări. Așa e
Viața, ne provoacă mereu. Vechile tendințe, rămase pe ici pe colo în noi, pot să
fie aduse la suprafață mai ales când suntem puse în situații noi.
Și acum mă mai curtează gânduri de genul „nu știu”, „nu pot”, „nu mă ajută
nimeni, ce mă fac”. Însă acum am un obicei bun: mă gândesc întâi ce resurse
interioare și exterioare am pentru ceea ce vreau să fac și caut să le folosesc la
maxim. Iar acolo unde chiar nu mă descurc singură, cer ajutor. Dar acum nu mai
pretind ajutor. Îl cer și caut oamenii care pot și vor să mă ajute. Accept că unii
oameni nu pot sau nu vor să mă ajute, chiar dacă sunt persoane foarte apropiate
sau mai puțin apropiate. Nu e nicio tragedie, nicio supărare. Nici eu nu pot să ajut
pe toată lumea sau nu am disponibilitatea să o fac exact când vor ei sau cum vor
ei. Și la fel e la toată lumea.
A ne iubi pe noi însene și a ne asuma responsabilitatea pentru împlinirea și
fericirea noastră nu înseamnă să ne încăpățânăm să facem totul singure, să nu
cerem ajutor atunci când avem nevoie. Înseamnă să nu mai victimizăm, să nu ne
mai complăcem în inerție, în neputință, în suferință, în frustrare. Să facem ceva
pentru a ieși de aici. Să cerem ajutor dacă avem nevoie, dar să ne mobilizăm și
resursele interioare.

Pasul șapte - cunoașterea de sine

Cunoașterea de sine este un proces amplu și complex. Dar cel mai important este
să pornim pe acest drum și să continuam să ne cunoaștem pe noi însene din ce în
ce mai mult și mai profund, chiar toată viața. Să nu renunțăm la acest demers cât
încă mai avem ceva de descoperit în noi.
Cunoașterea de sine aș putea spune că e una din cele mai mari nevoi ale noastre
și totodată cel mai importat țel în viață.
E un demers frumos, uneori provocator, care ne aduce o mare împlinire. Eu am
pornit la 19 ani în acest demers de cunoaștere de sine pentru că nu puteam accepta
că sunt doar ceea ce știam atunci despre mine. Și după 30 de ani de practică
spirituală, pot spune că fiecare pas pe care l-am făcut pe calea cunoașterii de sine
a meritat din plin.
Acum aș vrea să-ți împărtășesc câteva elemente practice care pe mine m-au ajutat
în acest proces de cunoaștere de sine și pe care încă le mai folosesc. Ți le ofer sub
forma unor exerciții, căci și eu le-am folosit tot în maniera aceasta.

Exercițiu. Deschide-ți jurnalul și fă o listă a calităților și abilităților tale. Scrie tot

ce știi despre tine și se poate încadra la capitolul calități și abilități. Pentru a
completa această listă te poți gândi și la ce feedback ai primit în timp de la ceilalți.
Chiar poți cere ajutorul cuiva apropiat.

Un instrument foarte bun de cunoaștere de sine este și astrograma natală. Eu am

apelat de mai multe ori la consultația astrologică și m-a ajutat. Am înțeles mai
bine cu ce înzestrări am venit în această viață, dar și ce lecții de viață mi-am
asumat să învăț.

Exercițiu. Acum urmează partea a doua a exercițiului anterior. Fă o listă cu

părțile mai umbrite din tine (defecte, limitări sau cum dorești să le numești).
Făcând această listă nu înseamnă să te judeci, ci doar să devii conștientă și de
punctele tale slabe.

Exercițiu. Fă o listă a realizărilor tale și ce te-a ajutat (din tine) să ai aceste

reușite.

Exercițiu. Scrie acum în jurnalul tău ce este mai important pentru tine în viață.
Povestește-ți ție însăți despre idealurile tale, despre ce îți face sufletul să vibreze.
Scrie despre marile tale iubiri, despre momentele cele mai fericite din viața ta.

Exercițiu: Acest exercițiu implică să lași jurnalul de-o parte, să te așezi

confortabil cu spatele drept. Închide ochii. Fii atentă la faptul că respiri. Bucură-
te că exiști. Pune o mână piept. Fii atentă la mișcarea pe care toracele tău o are.
Fii atentă la bătăile inimii tale. Liniștește-ți mintea și fii atentă la tine cu inima.
Cum este trupul tău, relaxat sau tensionat? Ce emoții simți?
Fă-ți bunul obicei să te observi cu inima. Ascultă-te și observă-te cu atenție și vei
descoperi foarte multe despre tine. Îți vei descoperi intimitatea sufletului.

Pasul opt: iartă-te pentru greșelile pe care le-ai făcut

Un demers deosebit de important în procesul iubirii de sine este autoiertarea.
Robert Holden spune: „Iertarea este o decizie pe care o luăm de a avea o relație
plină de iubire cu noi înșine. Iertarea de sine este un proces de vindecare a fricii
primare că «nu merit să fiu iubit».”
Știam de beneficiile extraordinare ale iertării și la un moment dat am început să
practic iertarea. Am făcut aceasta pentru a mă elibera de resentimentele pe care
le aveam față de alți oameni. Și am început să simt efectele. Mă simțeam eliberată
de o povară pe care o purtasem mult timp după mine.
Dar, la un moment dat, mi-a venit ideea să aplic același procedeu de iertare pentru
a mă ierta pe mine însămi. Știam că se aplică și în felul acesta, dar ceea ce am
simțit a depășit foarte mult așteptările mele. Nu mă așteptam să fie atât de
răscolitor. Nu știam că sunt atât de supărată pe mine. Realizând acest proces de
autoiertare, am devenit conștientă că, prin toate criticile și nemulțumirile pe care
le avusesem față de mine de-a lungul timpului, m-am agresat. Mă deranja când
cineva mă critica, dar eu m-am criticat mult mai mult și mai aspru pe mine.
Mai am și acum momente în care perfecționismul meu tinde să împartă totul în
alb și negru: dacă nu e perfect, înseamnă că nu am făcut nimic bun. Dar îmi
reamintesc că această atitudine nu mă ajută cu nimic și că merit să apreciez ceea
ce fac bun, chiar dacă nu e perfect.

Exercițiu. Gândește-te la un moment în care ți-ai făcut reproșuri. Notează această

situație în jurnalul tău. Ce pretenții aveai de la tine? De ce ți-ai impus acele
pretenții? Ce îți era teamă că se va petrece dacă nu te ridici la nivelul acelor
așteptări pe care le aveai de la tine? Simțeai că au și alții acele așteptări de la tine?
Cum te-ai simțit criticându-te? Acum așază-te confortabil cu spatele drept și
închide ochii. Orientează-ți atenția în zona din mijlocul pieptului care este în
legătură cu inima ta spirituală. Dacă simți că te ajută, ca să te conectezi cu inima
ta, îți poți pune o palmă pe piept. Acum te invit să-ți ceri iertare pentru atitudinea
ta critică față de tine. Rostește de mai multe ori fiind prezentă în inimă: „mă iert”.
Cere-ți acum iertare pentru că încă mai faci greșeli, pentru că încă mai ai limite.
Iartă-te pentru că nu poți mulțumi pe toată lumea. Notează în jurnalul tău ceea ce
simți în urma acestui proces de autoiertare.

Pasul nouă: vindecă-ți traumele emoționale

Vindecarea emoțională este un mare act de iubire de sine. Iertarea este un
instrument de vindecare emoțională foarte eficient. Nu este singurul.
O altă cale foarte bună de vindecare emoțională este cea de conștientizare a fetiței
tale interioare. Fiecare dintre noi avem un Copil Interior. Aceste este o parte a
psihicului nostru care a înregistrat experiențele copilăriei (0-7 ani). Prin urmare
fiecare femeie are o Fetiță Interioară.
Această Fetiță interioară are nevoie să fie ascultată. Și dacă îi vei acorda atenție
și o vei asculta, vei vedea că are multe de spus. Îți va spune cum s-a simțit rănită
în diferite situații din copilărie, ce frici a acumulat, ce convingeri a înregistrat
legate de viață și de interacțiunea cu ceilalți. Îți vei da seama că porți după tine
multe dintre aceste convingeri pe care ți le-ai format în copilărie. Tu și eu și
fiecare dintre noi, în multe situații din viața noastră ca femei adulte, reacționăm
pe baza unor mecanisme pe care ni le-am format în copilăria timpurie (0-7ani).
Cât timp nu devenim conștiente de faptul că purtăm după noi răni ale trecutului
și convingeri imature (bazate de multe ori pe temeri), ele vor reveni ca niște
automatisme în viața noastră. Pe baza lor luăm uneori, fără să ne dăm seama de
această influență, chiar decizii foarte importante în viața noastră.
Uneori ne dăm seama că avem obiceiuri care nu ne fac bine. Sau că ne propunem
să facem ceva care știm teoretic că ar fi foarte bun pentru noi, dar totuși devenim
foarte ocupate cu altceva, cedăm unor tentații contrare alegerii noastre inițiale.
Te invit să faci acum un exercițiu de vindecare interioară.
Exercițiu: Gândește-te la un obicei mai nesănătos al tău. Ceva care faci zilnic sau
destul de frecvent și care știi că nu îți face bine. Și totuși, deși știi că nu îți face
bine, o forță necunoscută ție te împinge mereu în acea direcție. E ceva de la care
îți este greu sau foarte greu să te abții. Notează în jurnalul tău acest obicei.
Întreabă-te acum:
• Care sunt emoțiile mele care însoțesc acest obicei nesănătos?
• Ce am senzația că îmi satisfac emoțional prin perpetuarea acestui obicei?
• Ce am senzația că pierd dacă nu dau curs acestei obișnuințe?
• Ce durere din mine caut să ascund prin acest obicei?
• Perpetuând acest obicei, am vindecat durerea din mine sau doar am
anesteziat-o?
• Ce aș putea să fac, folosind resursele mele actuale, interioare și exterioare,
care să mă ajute cu adevărat să îmi vindec această durere interioară (pe care
mi-o anesteziez prin obiceiul meu nesănătos)?

Notează în jurnalul tău răspunsul la aceste întrebări. Este posibil să nu găsești

imediat răspunsul la aceste întrebări. Nu e nicio problemă și nu e nimic în
neregulă cu tine. Dă-ți timp. Nu căuta aceste răspunsuri cu mintea. Pune aceste
întrebări inimii tale și rămâi în ascultare până când descoperi răspunsul.
Acest tip de întrebări se numesc întrebări deschise. Când punem o astfel de
întrebare, o formulăm, iar apoi rămânem deschise pentru a primi răspunsul din
interiorul nostru, din inima noastră. Practic accesăm înțelepciunea inimii. Inima
noastră spirituală știe toate emoțiile pe care le-am experimentat, toate
convingerile noastre interioare și cum ni le-am format, ce se află în spatele lor.
Inima noastră știe și ce lecții de viață avem de învățat și cum ne pot ajuta în
această direcție, chiar situațiile prin care trecem.
Toți pașii pe care eu i-am făcut în direcția vindecării emoționale, s-au dovedit
printre cele mai prețioase daruri pe care mi le-am oferit în această viață. După
fiecare etapă de vindecare emoțională am simțit că am renăscut. Chiar aveam un
sentiment profund de regenerare. Acele aspecte ale vieții mele, în care am lucrat
pentru vindecare, s-au resetat într-o formă mult mai împlinitoare pentru mine. Am
descoperit, prin vindecare emoțională și spirituală, că se poate trăi și fără
suferință.
Și ceea ce este foarte valoros în vindecarea emoțională e că după ce ți-a reușit
aceasta într-o anumită direcție, îți va fi mult mai ușor apoi când treci printr-o altă
etapă de vindecare emoțională. De ce? Pentru că înțelegi niște mecanisme și
modul în care se aplică acestea în mod particular la tine, în situațiile concrete prin
care treci. Descoperi metodele care ție ți se potrivesc cel mai bine.
Fă-ți acest dar extraordinar al vindecării emoționale. Poți trece singură acest
proces sau poți cere ajutorul cuiva apt să te ghideze și să te ajute. Dacă nu reușești
singură, aplicând diferite tehnici, și obișnuințele tale nesănătoase perpetuează sau
diferite forme de suferință persistă în viața ta, nu ezita să ceri ajutori. Poți apela
la un consilier sau poți participa la programe de vindecare emoțională.

Pasul zece: hrănește-te cu iubire

Acesta este un pas pe care îl poți face în orice moment al vieții tale. E o formă de
hrănire a sufletului tău, e o metodă de vindecare emoțională și chiar trupească, e
un mare dar pe care ți-l poți face.
Este foarte bine să te hrănești cu iubire atunci când te simți obosită fizic sau
psihic. Iubirea este regenerantă. Hrănește-te cu iubire atunci când te simți rănită.
Iubirea este vindecătoare. Hrănește-te cu iubire atunci când nu primești iubirea
pe care o dorești de la ceilalți. Oferă-ți tu iubirea de care ai nevoie. Și apoi
dăruiește-le și celorlalți din preaplinul iubirii din inima ta, ca să învețe și ei să se
iubească și să iubească.

Exercițiu de iubire de sine: Așază-te confortabil cu spatele drept și închide

ochii. Orientează-ți atenția în zona din mijlocul pieptului care este în legătură cu
inima ta spirituală. Evocă un moment în care ai simțit iubire față de cineva.
Observă cu atenție această experiență. Devino conștientă de sentimentul iubirii.
Fii atentă la energizarea specifică pe care trăirea iubirii o produce în tine. Acum
oferă-ți ție această energie a iubirii. Îndreaptă spre tine acest sentiment al iubirii.
Oferă-ți în mod necondiționat iubire. Lasă-te pătrunsă de energia iubirii până în
străfundurile ființei tale. Lasă-te hrănită de energia iubirii. Lasă-te vindecată de
energia iubirii. Lasă-te îmbrățișată de energia iubirii. Abandonează-te în iubire!
Sper ca acești zece pași pe care ți i-am împărtășit să te ajute să-ți scrii propria
poveste de iubire de sine.
Te rog să-mi dai voie să-ți ofer și câteva sfaturi care m-am gândit că ar putea să-
ți fie utile.
 Câteva sfaturi care îți pot fi folositoare
Dacă ești perfecționistă, ai nevoie de relaxare. Iubește-te și dacă nu ești perfectă.
Dă-ți voie să faci ceva care îți place și te relaxează (nu doar ceea ce trebuie).
Acordă-ți momente în care să lași lista cu „trebuie să” deoparte și să faci ceva
care te bucură și îți hrănește sufletul.
Dacă ești foarte sensibilă la părerile celorlalți, ai nevoie să te cunoști mai bine și
să îți crești încrederea în sine. Fă-ți o listă cu calitățile și aptitudinile tale. Poți
cere și ajutorul prietenilor sinceri pentru aceasta. Fă-ți și o listă cât mai obiectivă
a zonelor de umbră. Acceptă ceea ce ești. Iubește-te așa cum ești. Nu poți avea o
bună încredere în tine fără să te cunoști și să te accepți așa cum ești. Analizează
cu cât mai multă luciditate feedback-urile pe care le primești de la ceilalți. Dacă
cineva nu te place sau nu e de acord cu ceea ce faci, aceasta nu înseamnă că nu ai
valoare. Încetează să faci eforturi să mulțumești pe toată lumea.
Dacă ești neglijentă cu tine, începe acum să-ți acorzi timp și să ai grijă de tine.
Hrănește-te, odihnește-te, ai grijă cum te îmbraci, aranjează-te. Prețuiește-te.
Dacă suferi că nu te simți iubită, fă demersuri să-ți vindeci rănile emoționale.
Foarte probabil fetița ta interioară poartă după ea unele răni. Oferă-ți iubirea pe
care dorești să o primești.
Dacă mereu suferi în relațiile cu ceilalți, oferă-ți darul unei igiene relaționale în
viața ta. Hrănește relațiile sănătoase din viața ta și renunță la cele care îți aduc
mereu suferință. Alege să relaționezi cu oameni cu care ai afinități, bazate pe
respect reciproc, în care simți că poți fi tu însăți fără să-ți pui tot felul de măști și
de platoșe.
Dacă mereu nu ai timp pentru tine, gândește-te: dacă astăzi ar fi ultima zi din viața
ta, ce ai face sau ce ai regreta că nu ai făcut în viața ta.
Îți doresc din suflet să ai grijă de tine, să te iubești, să îți conștientizezi și să îți
împlinești nevoile și aspirațiile profunde ale sufletului tău și să înflorești în toată
splendoarea ta feminină.
Te îmbrățișez cu drag,
Adina
P.S. Înainte de a-mi lua rămas bun de la tine doresc să-ți mai povestesc câte
ceva despre mie.
 Despre mine

Așa cum ai aflat deja de pe coperta acestui e-book,

numele meu este Adina Petronela Gheorghe.
Creativitatea, bucuria de a trăi, dăruirea,
senzualitatea, sensibilitatea față de frumos dar și
față de suferințele oamenilor, compasiunea,
bucuria de a studia și de a cunoaște, aspirația de a
mă descoperi ca femeie pe deplin, aspirația de a
descoperi esența spirituală a ființei mele, iubirea
față de Dumnezeu sunt înzestrări ale sufletului
meu. Ele îmi colorează personalitatea.
O altă calitate a sufletului meu e bucuria de a împărtăși cu ceilalți ceea ce știu,
ceea ce descopăr studiind, dar mai ales lucrând cu mine însămi.
După o facultate tehnică și o serie de activități profesionale, am ales să fiu trainer
și consilier pentru dezvoltare personală.
Îmi dedic o mare parte din timp pentru a veni în întâmpinarea nevoilor sufletești
ale celorlalți oameni, în mod special femeilor, cu soluții, cu înțelegeri și metode
practice.
Am realizat, de-a lungul timpului mai multe workshopuri, webinarii și programe
experențiale. Printre acestea se află programul Cum să aduci iubirea în viața ta.
Dă-mi voie să îți prezint acest program.
 Cum să aduci iubirea în viața ta

Acesta este un program prin care îți poți crește iubirea de sine și totodată să ai
parte de mai multă iubire în relațiile cu ceilalți. Îți poți vindeca rănile pe care le
ai datorită faptului că nu ai primit iubirea pe care ai așteptat-o în relațiile cu
ceilalți. Înveți să te deschizi față de iubire și să te hrănești cu iubire.
Programul se desfășoară timp de 5 săptămâni și e compus din 5 webinarii (câte
un webinar în fiecare săptâmână). Fiecare webinar are o tematică. Voi oferi
informații pe această temă, dar mai ales metode practice. În cadrul fiecărui
webinar vom realiza o meditație ghidată. În plus, vei primi o temă de casă care să
te ajute să fixezi ceea ce am realizat în timpul unui webinar.
Pe perioada acestor 5 săptămâni sunt alături de tine. Mă poți contacta și să-mi
spui ce experiențe generează în tine exercițiile pe care le facem împreună, dacă
nu reușești să le faci, unde te împotmolești. Putem vorbi despre cum se pot aplica
aceste metode în cazul tău particular.
Vă voi invita, pe toți care participați la acest program, să vă împărtășiți și la nivel
de grup experiențele (cei care participați la program). Nu e obligatoriu, e o
invitație. Putem învăța foarte mult din experiențele celorlalți. Și ne ajută și uneori
chiar avem nevoie să împărtășim prin ce trecem. De aceea, vom crea un grup de
suport.
După cele 5 săptămâni, vom avea o a 6-a întâlnire bonus, în care vom face o
sinteză a experiențelor din cele 5 săptămâni. Vom trage concluziile. Vom observa
ce transformări a produs în fiecare acest program.
Poți afla mai multe despre acest program și te poți înscrie aici:
https://cunoasteredesine.ro/cum-sa-aduci-iubirea-in-viata-ta/
Tematicile pe care le vom aborda în cele 5 webinarii sunt:
• Branșarea la energia iubirii și creșterea iubirii de sine
• Atitudinile interioare care ne îndepărtează de iubire
• Vindecare emoțională pentru o viață mai plină de iubire
• Ce ne împiedică să primim iubirea
• Cum ne hrănim cu iubire dăruind
Dacă dorești să afli mai multe despre activitatea mea

● Te invit pe site-ul
https://cunoasteredesine.ro/

● Mă găsești și pe facebook pe paginile

Cunoastere De Sine
https://www.facebook.com/cunoasterede.sine.1/
și Cunoastere Ezoterică De Sine
https://www.facebook.com/cunoasteredesine.ro

● Dacă dorești să ai acces la un mediu virtual destinat feminității te

invit să te abonezi la canalul de telegram
Celebrarea Feminitătii net superioara
https://t.me/joinchat/UvM5QxlsvluHQ3mGx9po7Q