Toate-s vechi şi nouă toate; Nu spera când vezi mişeii Ce e rău şi ce e bine La izbândă făcând punte, Tu te-ntreabă şi socoate; Te-or întrece nătărăii, Nu spera şi nu ai teamă, De ai fi cu stea în frunte; Ce e val ca valul trece; Teamă n-ai, căta-vor iarăşi De te-ndeamnă, de te cheamă, Între dânşii să te plece, Tu rămâi la toate rece. Nu te prinde lor tovarăş: Ce e val, ca valul trece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, ………………………………. Cine ţine toate minte De te-ating, să feri în laturi, Şi ar sta să le asculte?... De hulesc, să taci din gură; Tu aşază-te deoparte, Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Regăsindu-te pe tine, Dacă ştii a lor măsură; Când cu zgomote deşarte Zică toţi ce vor să zică, Vreme trece, vreme vine. Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgeşti nimică, ……………………………. Tu rămâi la toate rece. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Tu rămâi la toate rece, Joace unul şi pe patru, De te-ndeamnă, de te cheamă; Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Ce e val, ca valul trece, Şi de plânge, de se ceartă, Nu spera şi nu ai teamă; Tu în colţ petreci în tine Te întreabă şi socoate Şi-nţelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine; Ce e rău şi ce e bine. Toate-s vechi şi nouă toate: Vreme trece, vreme vine. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Redactează un eseu în care să compari condiția geniului așa cum este ea Vede-n capăt începutul ilustrată în Scrisoarea I și în fragmentul din Glossă, din perspectiva relației geniului cu societatea în care trăiește. Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie