BASMUL CULT

„Povestea lui Harap-Alb”

Ion Creangă
- caracterizarea lui Harap-Alb -

Plan pentru a caracteriza personajul din basm:

1. Context
2. Titlu
3. Temă
4. Care este personajul principal? De ce?
5. Încadrarea personajului în operă
6. Prezentarea statutului social, psihologic, moral
7. Ilustrezi obligatoriu 3 trăsături ale textului narativ:
a) perspectiva narativă + tip de narator
b) simetria incipit-final
c) indici spațiali și temporali
d) acțiune / secvențe semnificative
e) conflicte
f) moduri de expunere/ limbaj/ tehnici narrative
8. Ilustrezi obligatoriu 3 trăsături exemplificate cu secvențe din text
9. Relația dintre personajul ales și alt personaj
10. Mijloace de caracterizare
11. Concluzie: - opinia ta
- opinia unui critic literar

CARACTERIZAREA LUI HARAP-ALB

1
 1. CONTEXT:
Opera literară „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii
române, a apărut în 1877 în revista „Convorbiri literare” și este un basm cult care prezintă
evoluția fiului de crai, de la statutul de tânăr neinițiat la cel de conducător al familiei și al
împărăției, ceea ce conferă textului un caracter de bildungsroman.

2. TITLU:

Titlul basmului este sugestiv, alcătuit din structura nominală „Povestea lui Harap-Alb”
în care substantivul comun „povestea” marchează drumul maturizării parcurs de erou
pentru dobândirea unor valori morale. În timp ce „Harap-Alb” constituie numele pe care îl
primește de la Spân, fiind un oximoron, întrucât adjectivul „alb” se află în antiteză cu
substantivul „Harap”, ce denumește un sclav negru.

3. TEMĂ:

Tema basmului o constituie pe de o parte, maturizarea mezinului craiului, iar pe de altă

parte, lupta dintre bine și rău, cu triumful binelui.
Două episoade care înfățișează tema sunt: supunerea prin vicleșug și demascarea
răufăcătorului, motive narative care evidențiază începutul și sfârșitul inițierii feciorului de crai.
În episodul coborârii în fântână, naivitatea tânărului face posibilă supunerea prin vicleșug.
Antagonistul (răufăcătorul) îl închide pe tânăr într-o fântână și îi cere, pentru a îl lăsa în viață, să
facă schimb de identitate, să devină robul lui și să îi jure „ pe ascuțisul paloșului” (sugestie a
unui cod al conduitei cavalerești) să-i dea ascultare întru toate „până când va muri și iar va
învia”, condiționare paradoxală, dar care arată și modul de eliberare. De asemenea, Spânul îi dă
fiului de crai numele de „Harap-Alb”.
La întoarcerea la curtea lui Verde-Împărat, fata Împăratului Roș îl demască pe Spân, care crede
însă că Harap-Alb a divulgat secretul și îi taie capul. De fapt, „răutatea” Spânului îl dezleagă pe
erou de jurământ, semn că inițierea este încheiată. Eroul este înviat de fată cu ajutorul obiectelor
magice și devine împărat.

4. CARE ESTE PERSONAJUL PRINCIPAL? DE CE?:

Personajul principal și eponim al basmului este Harap-Alb, deoarece participă la toate

momentele acțiunii, iar evoluția sa este urmărită de la „boboc în felul său”, deci naiv, la

2
„împăratul iubit de toți”.

5. ÎNCADRAREA PERSONAJULUI ÎN OPERĂ:

Harap-Alb este protagonistul basmului, întruchiparea binelui, erou atipic, antierou, deoarece
este lipsit de însușiri supranaturale și construit realistic ca o ființă complexă care învață din
greșeli maturizându-se cu ajutorul antagonistului, Spânul, pedagog în scenariul inițierii lui
Harap-Alb.

6. PREZENTAREA STATUTULUI SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL:

Eroul este mezinul craiului, un tânăr fără curaj și experiență, rușinos și naiv, care se deosebește
de frații săi prin bunătate și milostenie, calități răsplătite de sfaturile Sfintei Duminici. Deși nu își
dorește să devină împărat, el se hotărăște să-și încerce norocul, doar pentru că frații săi l-au
dezamăgit pe tatăl lor. Pornește în călătorie, parcurge un drum inițiatic la sfârșitul căruia își
modifică statutul social devenind împărat.

Din punct de vedere psihologic acesta trece prin stări conflictuale alegând calea cea mai bună
pentru stadiul în care se află: acceptă tovărășia Spânului.

Din punct de vedere moral este un reprezentant al binelui în ciuda defectelor sale (nu face
diferența intre aparență și esență când își alege calul, respingându-l pe cel slab).

7. ILUSTREZI OBLIGATORIU 3 TRĂSĂTURI ALE TEXTULUI

NARATIV:
a) perspectiva narativă + tip de narator:

În basmul cult perspectiva naratorului este obiectivă, deoarece faptele sunt relatate la persoana
a III-a, de către un narator obiectiv, heterodiegetic, omniscient, având unele intervenții ce
dovedesc implicarea celui ce povestește și realizând astfel un contact permanent cu cititorul
„Ce îmi pasă mie? Eu sunt dator doar să vă spun povestea și voi să mă ascultați”.

b) simetria incipit- final:

Simetria incipit-final se realizează în basm prin clișeele compoziționale care marchează

intrarea și ieșirea din fabulos. Fuziunea dintre real și fabulos se realizează prin formula inițială

3
„Amu cica era odata…” și prin cea finală, care include o comparație între cele două lumi,
fabulosul și realul.
În plan compozițional, există trei părți narative corespunzătoare celor trei ipostaze ale
protagonistului:
a) etapa inițială - de pregătire pentru drum la curtea craiului = fiul craiului, mezinul neinițiat
b) parcurgerea drumului inițiatic = Harap-Alb
răsplata = împărat

c) moduri de expunere/ limbaj/ tehnici narative:

Modurile de expunere prezente în text sunt: narațiunea, care prezintă faptele și întâmplările,
dialogul care este mijlocul de caracterizare a personajelor, ce conferă dinamism acțiunii și
descrierea, care conturează portretele personajelor și fixează cadrul spațio-temporal.

8. ILUSTREZI OBLIGATORIU 3 TRĂSĂTURI EXEMPLIFICATE CU

SECVENȚE DIN TEXT:

Lipsit de experiență și naiv, mezinul ascultă îndemnul Spânului și coboară în fântână, condiția
supraviețuirii sale fiind schimbarea statutului social, din fiul de crai în sluga Spânului, căruia îi
jură supunere pe „ascuțisul paloșului”, căpătând un nume și o identitate nouă, diferită de a
tatălui, semn al debutului inițierii.

Onoarea constituie o altă trăsătură a eroului, întrucât acesta tace și îndură umilințele Spânului,
respectându-și cuvântul dat. Cea care dezvăluie identitatea Spânului este fata Împăratului Roș,
iar scena în care Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, iar fata îl readuce la viață cu ajutorul
obiectelor miraculoase, simbolizează dezlegarea de jurământ și renașterea unui alt erou, care a
căpătat experiență și poate fi împărat. Importanța prieteniei o conștientizează cu ajutorul celor
cinci tovarăși, care îl ajută nemotivat și îi rămân devotați.

9. RELAȚIA DINTRE PERSONAJUL ALES ȘI ALT PERSONAJ:

4
 Protagonistul și antagonistul se construiesc pe baza opoziției bine-rău: om de onoare-ticălos,
om de origine nobilă-slugă. De fapt, răutatea Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ, iar calul
distruge întruchiparea răului, aruncându-l în înaltul cerului.

10. MIJLOACE DE CARACTERIZARE:

Portretul personajelor este realizat prin caracterizare directă de către:

a) narator : „fiul craiului, boboc în felul său”.

b) Sfânta Duminică: „când vei ajunge tu odată mare si tare”; „Puterea milosteniei și
inima ta cea bună te vor ajuta”

Și prin caracterizare indirectă, care reiese din nume, gesturi, fapte, limbaj, relațiile cu celelalte
personaje

11. CONCLUZIE:

Consider că prin Harap-Alb, Creangă a creat un personaj fascinant care reușește să învingă
răul și să capete în urma probelor la care a fost supus, calități precum: bunătate, milă, curaj,
prietenie, esențiale pentru un viitor împărat.
Astfel, este îndreptățită opinia criticului literar George Călinescu „ „Povestea lui Harap-Alb”
este un chip de a dovedi că omul de soi bun se dovedește sub orice strai și la orice vârstă”.