Sunteți pe pagina 1din 4

Jean Valjean, protagonistul romanulu 14514h77o i, a fost construit, se pare, de la un

model real. Victor Hugo face din acest personaj ncarnarea unui prototip celebru n
literatura: ,,pacatosul mntuit".
ntreaga existenta a eroului este un drum, mereu ascendent, nspre propria
desavrsire. De observat este ca pacatul lui initial este unul minor. Ceea ce l nraieste
si l transforma n ocnasul nspaimntator de la nceputul romanului este injustitia si
nepasarea unei societati care l-a aruncat la marginea ei.
Generozitatea preotului Myrel este nsa suficienta pentru a redestepta n el acea
umanitate pe care, de fapt Hugo n-a retras-o niciodata eroului sau.
Fire puternica, voluntara, el e dotat cu acele calitati care-i permit creatorului sau sa-l
plimbe cu usurinta prin mediile cele mai diverse, capabil sa le faca fata, sa le nfrunte,
dar ramnnd n fond acelasi:simplu si generos, de o corectitudine ireprosabila, sensibil
la suferintele celorlalti si n stare se sa sacrifice pentru fericirea lor. Propriile pacate,
chiar rascumparate, sunt asumate si ispasite cu umilinta pna la sfrsit.
Suficient de puternic pentru a fi axul lumii create de Hugo, Jean Valjean este, totusi,
un erou unilateral. Construi pentru a ntruchipa puterea morala n lupta cu capcanele
destinului, atitudinile sale sunt, n buna masura, previzibile, iar arta scriitorului permite
nsa scenelor la care participa sa ramna emotionante si vii.
Gestul neasteptat al parintelui Myrel, care n loc sa-l dea pe mna jandarmilor, i
daruieste nca hotului si singurele sale obiecte pretioase, l-au marcat adnc pe fostul
ocnas, n mintea caruia s-au ncrustat adnc, chiar daca nu le-a patruns deocamdata
ntreg ntelesul.
Asadar, criza nu este constientizata imediat, ci numai dupa ce, n virtutea inertiei,
probabil, eroul nostru fura banutul unui copil. Contrastul crud ntre fapta sa gratuita si
generozitatea revarsata asupra lui de batrnul episcop i se nfatiseaza acum cu putere,
obligndu-l sa revina la strania ,,cumparare" al carui obiect a fost: ,,ti cumpar acum
sufletul. i-l smulg din gheara gndurilor negre si a duhului pierzarii si-l daruiesc
Domnului." Criza constiintei se manifesta prin lacrimi, primele dupa nouasprezece ani.
Sufletul mpietrit de ura si suferinta al ocnasului regaseste acum umilinta si cainta
adevarata a plnsulu: practic, lectia episcopului si-a gasit ecoul dorit.
Dincolo de semnificatia textului, extrem de elocventa, este si modalitatea de a
prezenta zbuciumul interior al protagonistului. De fapt doar primele doua fraze pun n
evidenta faptele obiective: ,,.ncepe sa plnga. Plngea pentru prima oara de
nouasprezece ani ncoace." Tot restul fragmentului citat nu reprezinta altceva dect o
lunga interventie autoriala care explica n amanunt reactia personajului, ntorcndu-se
la evenimentele anterioare si patrunznd n gndurile sale.

Pe parcursul romanului, eroul iese nevatamat din cele mai extraordinare peripetii. El
trebuie sa traiasca sub identitati false, sa-si nsele prigonitorii, sa asigure fericirea unei
-pfetite etc. Desi providenta care-l ocroteste nu pare a fi hotarta sa decida lucrurile ntrun sens sau altul, ea nu-i elimina definitiv dusmanii, nsa l scapa de fiecare data de ei.
Jean Valjean nu e un razbunator. Scopul lui era sa rasplateasca dupa merit celor ce
i-au facut rau, substituindu-se justitiei omenesti, mioapa, nceata si nesigura.
Hugo vede n acest individ lupta ntre nger si bestie, ntre forta nazuintei spre ideal
si gravitatia pacatului. Valjean ncarneaza sufletul care se elibereaza treptat de sub
imperiul raului si ncearca sa se reintegreze n armonia suprema.
Drumul sau, presarat cu obstacole si soldat cu nfrngeri pe planul concret al
istoriei, e nsa o ascensiune n ordinea spiritului. Pna la urma, personajul si recapata
concilierea cu fiinta suprema.
Ultimele cuvinte pe care scriitorul de pronunta, n clipa stingerii lui din viata
sunt:
,, Era o noapte fara stele si foarte ntunecoasa. Fara ndoiala, un nger urias sta undeva
nevazut, n picioare, cu aripile desfacute, n asteptarea sufletului."
Astfel, fostul ocnas Jean Valjean, este prezentat ca un personaj complex, un
personaj exceptional, aflat ntr-o puternica lupta cu destinul, care n final se stinge din
viata mpacat, caci este alaturi de fetita pe care o crescuse si ginerele sau.
Jean Valjean, ca si toate celelalte personaje create de Hugo contureaza natura si
poarta undeva, n antitezele ce i compun unitatea si n directia impulsurilor
existentiale ,,marca" atelierului creatorului sau.

Jean Valjean l salveaz de la moarte pe acela pe care l ura i l fcea responsabil de desprirea
dintre el i Cosette: pe Marius. Mergnd prin canalele Parisului, pe ntunericul nfricotor de acolo
i prin mizeria de nedescris, i riscndu-i viaa n nisip mictor, reuete s ajung la o ieire
innd n brae trupul poate nensufleit al lui Marius. Acolo se ntlnete cu Thenardier, care nu l
recunoate.
n schimbul a treizeci de franci, el i ajut pe cei doi s ias din canal, dar pentru Jean Valjean se
ivete o alt piedic: Javert. Acesta vrea s-l aresteze pe fostul ocna, dar mai nti l duce pe
Marius acas la bunicul su. Ajuns n faa casei acestuia, i permite acestuia s intre n ea, el
ateptnd afar. Cnd Jean Valjean iese din cas pentru a fi dus la un sediu de poliie, nu l mai
gsete pe Javert. Acesta i d seama c face ru arestndu-l pe cel care i salvase viaa, chiar
dac el este un fost ocna. Dar face ru i nemplinindu-i datoria fa de justiie. nnebunit, el se
sinucide aruncndu-se n Sena.
Marius este vindecat datorit ngrijirii speciale pe care i-o d bunicul. Acesta, pentru fericirea
nepotului su, vorbete cu domnul Fauchelevent, adic Jean Valjean i l invit pe el i pe Cosette
n casa lui. Marius se vindec de tot i se cstorete cu iubita sa, Cosette. Dar tatl ei refuz s
locuiasc mpreun cu tinerii cstorii deoarece ar face un mare pcat minindu-i i ascunzndu-i
identitatea. Urmeaz o perioad grea pentru eroul principal al acestei cri: i spune adevrul despre
trecutul sau lui Marius, care ncepe s-l ndeprteze de Cosette, se ntlnete cu ea n fiecare sear
dar fiind foarte distani unul fa de altul, ajunge pn la urm s nu o mai vad deloc i se izoleaz
n camera sa ateptndu-i sfritul.
Thenardier se duce la Marius pentru a-i vinde nite secrete despre Jean Valjean n schimbul unei
sume de bani i astfel Marius afl cine l- salvat de la moarte la baricade, c Jean Valjean nu este
vinovat dect de furtul unei pini pentru care a fcut nousprezece ani de nchisoare. El o ia pe
Cosette i se duc la tatl ei, care este pe moarte. Jean Valjean, avndu-i alturi pe tinerii si
copii, Marius i Cosette, pe care i iubea att de mult, avnd alturi lucrurile dragi lui: sfenicele
episcopului, mbrcmintea fetiei sale de cnd era copil i cufraul n care le purta i imaginndui-l prezent i pe episcopul su drag, i d sufletul n deplin pace i fericire.
Pe mormntul i-l fac copii si sunt scrise urmtoarele versuri:
Azi doarme. Dei traiul i-a fost prea chinuit,
Tria. Cnd al su nger plec, el a murit.

Aceast ntmplare s-a petrecut firete


Aa cum vine noaptea cnd ziua se sfrete.