Recunoscut pe scara larga ca fiind unul dintre cei mai de succes compozitori din istorie, Ludwig

vand Beethoven(1770-1827) un geniu al muzicii care a fost constant ravasit de boli fizice
variate, surzenia sa este probabil cea mai cunoscuta afectiune medicala a acestuia , datorita
tragicului concept de a fi un muzician care nu isi poate auzi creatiile, insa putini stiu ca acesta a
murit de insuficienta hepatica la varsta de 57 de ani. Insa, recent s-au adus sugestii cum ca
acesta suferea de depresie maniacala sau tulburare bipolara. (Hershman and Lieb; Mai;
Solomon), aceasta tulburare psihologica este asociata cu schimbari dese ale starilor emotionale,
osciland de la depresie la perioade de energie crescuta. De-a lungul timpului expertii au explorat
si au incercat sa gaseasca o conexiune intre aceasta tulburare si creativitate. (Hershman and
Lieb; Jamison; Mai). Totusi , aceasta idee cum ca Beethoven ar fi avut tulbulare bipolara este o
idee noua si este departe de a fi acceptata ca un fapt.
Scopul lucrarii este sa exploreze eventualele simptome manifestate de Beethoven in timpul vietii
sale adulte si sa foloseasca drept baza a unor dovezi sustinand ideea ca acesta intr-adevar suferea
de tulburare bipolara.
Pagina web a Institutului National a Sanatatii Mintale ( National Institute of Mental Health
-NIMH) prezinta doua tipuri a bolii: tulburare Bipolara I si Bipolara II, prima fiind subiectul in
discutie. Cum am mentionat mai sus este o boala psihica ce prezinta oscilatii intre stari episodice
maniacale si episoade depresive.

Simptomele unui episod maniacal, conform descrierii date de de NIMH, includ: "Iritabilitate
extrem; , sau comportament provocator, intruziv, agresiv; creterea energiei, activitii, i
nelinite; abuzul de droguri, n special alcool; tulburari de atentie; fuga gndurilor; judecata
slaba; etc. " Potrivit site-ului, pentru a putea fi diagnosticat drept un episod, mai multe dintre
aceste simptome trebuie s se manifeste "aproape n fiecare zi", timp de cel puin o sptmn.
Pentru un episod depresiv, aceste simptome trebuie sa fie prezente pentru cel puin dou
sptmni . Aceste simtome pot fi : " tristee de Durat, anxietate, sau starea de vid emotional;
sentimente de vinovie, inutilitate, sau neputin; energie sczuta; agitaie sau iritabilitate;
ideatie suicidara sau tentative de sinucidere; durere cronica sau alte simptome persistente
corporale care sunt nu sunt cauzate de boal fizic sau rnire; etc. "
Este absolut necesar s inem cont de faptul c exist, de obicei, perioade normale de dispoziie
ntre aceste episoade i c boala este, prin urmare, de multe ori greu de detectat. Din moment ce
o persoana va experimenta, nu mai mult de patru episoade pe an, simptomele acumulate sunt
vizibile mai puin de dou luni (pe o perioad de dousprezece luni).
Cu toate acestea, simptomele sunt severe; ele "poat conduce adesea la deteriorarea relaiilor
,performane scazutela locul de munc sau cola , chiar i sinucidere "(Statele Unite), aceste
simptome sunt considerate" puternice i perturbatorare pentru funcionarea de zi cu zi " (Smith i
colab.).

Dincolo de Excentricitate Beethoven a fost un om mai excentric (Mai 159).Baronul de Tremont,

un membru al Consiliul lui Napoleon, nu a putut s nu observe ceea ce el a numit "bizarrerie
caracterului su" dupa ntlnirea cu el n 1809 (Sonneck 71). Ignaz Moscheles, o cunotin i
coleg muzician, n lucrarea sa amintiri despre Beethoven face referire la "particularitile
decaracter ale omului" i Ferdinand Ries a observat c "toi au ajuns sa ii cunoasca ciudeniile
lui". Este suficient s spunem c el a avut o reputaie pentru comportament bizar , dar nu tot
timpul avea acest tip de comportament, astfel putem presupune ca aceste comportamente sunt
produsul unor tendinte ale unei personalitati excentrice.
Poetul austriac Franz Grillparzer observ n memoriile sale c "modul lui Beethoven de via l
nstrina de toate datinile i obiceiurile lumii" (Sonneck 159). Ries, care il tia pe Beethoven mai
bine dect majoritatea, recunoate c era "extrem de violent" (58) i era de parere ca aceasta
violenta i "umorul sau fluctuant [...] n cazul n care erau vizati alii, adesea l dezavantajau"
(59) . O alt declaraie, de data aceasta fcut de Poetul italian Carpani, s-a referit la el ca fiind
"un mizantrop, capricios", i a adugat c nu a putut menine prietenii (119). n mod evident,
Beethoven, cel puin ocazional, a aratat semne de instabilitate mental considerabile. Se pare c a
avut probleme n a se,intelege cu oamenii, de multe ori se ajungea in punctul n care era evitat;
din ncercarea de a face cunotin cu el, tnrul Bettina Brentano a constatat c "din de teama
melancoliei sale" nimeni nu a vrut s o duca la el pentru a-i face cunostiinta cu acesta; Nici
mcar " cei care se proclamau bunii lui prieteni" (76)
Aceste marturii oarecum alarmante cer o explorare mai complet, mai profunda a caracterului
lui Beethoven insa, la prima privire pare a fi o imagine a unui om deprimat si urcios. Conform
violonistului vienez Louis Spohr, acesta suferea de o "melancolie aproape continu" (Sonneck
100), cuvinte similare foloseste i compozitorul Johann Tomaschek,spunand ca a fost "avea o
stare de spirit/atitudine melancolica" (108). Ries, la rndul su, a fost de prere c prietenul lui
nu a fost adesea n dispozitie buna (56). ntr-adevr, Beethoven insusi a declarat intr-o scrisoare
scrisa lui Karl Amenda n 1800: "Ce o via trist sunt obligat s duc " (Beethoven, scrisori 17),
si adresandu-se Theresei von Malfatti n 1807, a declarat: " "simt un gol n mine care nu poate fi
umplut" (68).
Aceste sentimente de goliciune i tristee sunt indicii puternice ale episoadelor depresive. Mai
mentioneaza cel puin de dou ocazii (1810 i 1817) ca episoadele de depresie ale lui Beethoven
au fost suficient de sumbre incat acesta sa exprime dorinte de "sinucidere sau o dorin de a
muri de mna lui" (159). Mai mult dect att, conform lui Mai, Beethoven uneori suferea de o
anxietate destul de severa incat genera simptome fizice (159). Aceste cateva afirmatii
ndeplineasc cel puin trei din condiiile unui episod depresiv despre care am mentionat mai
devreme.
Unsurprisingly, in his letters, Beethoven usually associates feelings of depression with his
deafness or some other physical illness (Hershman and Lieb 67; Beethoven, The Man and the
Artist

81). But while Beethovens loss of hearing was most definitely the cause of much sadness in his
life
(Solomon 114), he didnt allow it to get the best of him; the Heiligenstadt testament of 1802
suggests that he came to terms with his illness by translating his situation into a moral struggle
above
which it was necessary for him to rise (Geck 44). This attitude is embodied in a famous and
moving
pledge Beethoven made in a letter to Franz Wegeler (a childhood friend) the previous year: I
will
seize fate by the throat; it shall certainly never wholly overcome me (Beethoven, Letters 24). It
is
also important to note that, although deafness often did spark depressive episodes in the artist,
the
loss of hearing progressively worsened over the years while his psychological state did not
(Hershman and Lieb 67). Thus, the reality is that despite his increasing deafness and a perfect
understanding that both his art and profession were at risk, the composers melancholia was
never
allowed free reign. This becomes clearer when taking a look at his manic episodes.