Sunteți pe pagina 1din 7

DETECTIA DEFECTELOR IN TEVILE DE TERMOFICARE

F.Hantila, I.Hantila - UPB


I.Barsan, Pauna ICPE-SA
Rezumat. Lucrarea prezinta o procedura originala pentru localizarea si evaluarea defectelor in
tevile de termoficare. Aparitia unui defect umezeste izolatia termic si modifica local rezistenta
acesteia. Metoda prezentata in lucrare permite localizarea defectului, independent de marimea
aacestuia. Apoi se determina rezitenta izolatiei, corelata cu gravitatea defectului. Algoritmul este
extins si la cazul tevilor cu defecte multiple.

1. Principiul metodei de detectie a unui defect


dx
i(x+dx)

i1

rdx

x
i(x)

i2

fir rezistiv
u(x+dx)

u1

gdx

u(x)

u2

teava

Fig.1. Sistemul format din firul rezistiv si teava


Firul rezistiv impreuna cu teava (considerata de rezistenta nula), formeaza o linie lunga
(Fig.1). Firul punctat, cu rezistenta nula, permite masurarea marimilor de la iesirea liniei in
aceeasi locatie cu cele de la intrare. Analiza distributiei tensiunii si curentului in lungul firului
rezistiv se face ca la teoria liniilor lungi, avand in plus simplificarea ca sistemul lucreaza in
curent continuu. Parametrii lineici sunt:
rezistenta lineica:
R
r = lim
x 0 x
si conductanta lineica:
G
g = lim
x 0 x
unde R si respectiv G sunt rezistenta si conductanta unui tronson de lungime x din linia linga
(Fig.1). Aplicand teorema a 2-a a lui Kirchhoff pe conturul unui tronson de lungime dx, obtinem:

-u(x+dx)+ ridx+u(x)=0
Impartind relatia cu dx rezulta:
du
= r i
dx

(1)

Aplicand prima teorema a lui Kirchhoff pentru acelasi tronson, avem:


-i(x+dx)+ gudx+i(x)=0
Impartind relatia cu dx rezulta:
di
= g u
dx

(2)

Din (1) si (2) rezulta


d 2u
dx 2

= 2u

(3)

unde:
= rg

(4)

Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale (3) este s 2 = 2 , cu radacinile s1,2 = .


Atunci solutia ecuatiei (3) este:
u ( x ) = C1ch( x ) + C 2 sh( x )
(5)
Din (1) rezulta:
i( x ) =

1
(C1sh( x ) + C 2 ch( x ))
Rc

(6)

unde:
Rc =

r
g

(7)

Conditiile (initiale) la x=0 sunt u x = 0 = u 2 si i x = 0 = i 2 , de unde rezulta C1 = u 2 si C 2 = Rc i2 . De


unde:
u( x ) = u 2 ch( x ) + i2 Rc sh( x )
1
i( x ) =
u 2 sh( x ) + i 2 ch( x )
Rc

Pentru x=l, unde l este lungimea unei linii, avem:


u1 = u 2 chL + i 2 Rc shL
1
i1 =
u 2 shL + i 2 chL
Rc

unde L=l. Ecuatiile de forma (8) si (9) sunt valabile pentru orice tronson de linie.

(8)
(9)

2. Localizarea defecului
l1

l2

i1

i2

i0

u1

u2

teava

Fig.2. Defect pe linie

Sa presupunem acum ca intr-un punct P al liniei (Fig.2) apare un defect care pune la masa
firul rezistiv, prin rezistenta R (conductanta G =

1
).
R

Data fiind tensiunea u1 (sau curentul i1 ), putem mari valoarea tensiunii u' 2 = u 2 (sau a
curentului i2 ) pana cand tensiunea u de la bornele defectului devine nula. In acest caz linia se
comporta ca o linie fara defect. Notand:
u' 2 = u 2 = u1

din relatiile (8) si (9) obtinem:

(10)

1 + chL
u1
Rc shL

(11)

+ chL
u1
Rc shL

(12)

i
1 + chL
= 2 =
i1
+ chL

(13)

i2 =

si
i1 =

Raportand relatiile (11) si (12) obtinem:

Daca tensiunea u este nula, atunci i=i=i. Scriind relatiile (8) si (9) pentru tronsoanele de
lungime l si l, avem:
u1 = i Rc shL'
(14)
i1 = i chL'
(15)
0 = u 2 chL" +i2 Rc shL"
(16)
i=

1
u 2 shL" +i 2 chL"
Rc

unde am notat L=l si L=l. Din (14) si (15) rezulta:

(17)

iar din (16) avem:

u1
= Rc thL'
i1

(18)

u' 2
= Rc thL"
i2

(19)

thL' shL'chL"
=
=
thL" shL"chL'

(20)

Raportand relatiile (18) si (19) rezulta:

sau:
shL' chL" shL"chL' sh( L' L" )
=
=
+ shL'chL" + shL"chL' sh( L' + L" )

Tinand cont ca L+L=L, avem:


sh( L' L" ) =

shL
+

(21)

De unde:
l' =

l
1
argsh
sh( l ) +
2
+
2

(22)

In concluzie, localizarea defectului se poate face astfel:


a) Data fiind tensiunea u1 (sau curentul i1 ), putem mari valoarea tensiunii u' 2 = u 2 (sau a
curentului i2 ) pana cand relatia (13) este verificata;
b) Cu relatia (22) determinam localizarea l a defectului.
Observatii. a) Procedura de localizare a defectului nu depinde de importanta defectului
(valoarea rezistentei R) si nici de valoarea rezistentei caracteristice Rc .
b) Scriem relatiile (8) si (9) pentru liniile din amonte si din aval de defect:
u1 = u chL' +i' Rc shL'
1
i1 =
u shL' +i' chL'
Rc

(23)

u = u 2 chL" +i2 Rc shL"


1
i" =
u 2 shL" +i2 chL"
Rc

(25)

(24)

(26)

unde:
i' i" =

u
R

(27)

Eliminand i,i si u, din relatiile (23)(27) obtinem:


R

u1 = u 2 chL + c
R

1
shL +
i1 = u 2
Rc

shL' chL" + i2 Rc shL + c shL' shL"


R

R
Rc

chL' chL" + i2 chL + c chL' shL"


R
R

(28)
(29)

Ecuatiile (28) si (29) sunt ecuatiile cuadripolului linie lunga cu defect.


c) Eliminand i2 si i din ecuatiile (14), (16), (17), se obtine:
=

shL"
shL'

(30)

de unde:
1 shL' shL"
=
=
1 + shL' + shL"

2
L
th
2

th

unde = L' L" . In locul relatiei (22) putem sa folosim:


l' =

l l
1
1
argth
th( ) +
2 2

1 +

(31)

Relatia (31) are avantajul ca nu mai contine marimea .

3. Marimea defectului
Reglam tensiunea la iesirea liniei astfel incat:
u1 u 2
=
i1 i 2

(31)

Deci linia este adaptata, sarcina fiind chiar rezistenta caracteristica a liniei cu defect. Din relatia
(31) rezulta ca:
u 2 i2
= =
u1 i1

(32)

Din relatiile (28) si (29) rezulta:


R
1 ( chL + c shL' chL" ) Rc ( shL +
R
=
Rc
1
( shL +
chL' chL" ) 1 ( chL +
Rc
R

Rc
shL' shL" )
R
Rc
chL' shL" )
R

Dupa efectuarea calculelor rezulta:


R=

( 2chL 1 )shL
1 2chL + 2

Rc

(33)

Relatia (33) permite determinarea lui R, fara sa stim localizarea defectului.


Observatie. Rezistenta R devina infinita atunci cand se anuleaza numitorul expresiei (33):
= e L care este de fapt formula factorului de transfer al cuadripolului fara defect.

Cazul g=0
Facand g0, avem: Rc shL rl = Rl , chL 1 , 1 , unde Rl este rezistenta
firului rezistiv. Din relatia (31) rezulta:
l
(34)
l' =
1
iar din (33) avem:
(2 1)
R=
Rl
(35)
2
(1 )

4. Tevi cu mai multe defecte


Presupunem ca au fost detectate, succesiv, n defecte a caror conductante sunt Gk >0,
k=1,2,,n (Fig .11). Apare un nou defect de conductanta G.
r1

r 2

r( k x )

rx

i'

i1

u1

G1

G2

r n

i"

i2

Gk

Gn

u2

k x

Fig.11. Linie cu mai multe defecte

Data fiind existenta defectelor anterioare, putem neglija conductanta lineica transversala. Atunci
teava apare ca un lant de cuadripoli , pentru fiecare din acestea relatiile canonice fiind:
u i = ( rG + 1 )u e + rie
ii = Gu e + ie

(36)
(37)

Fie cele doua cuadripoluri intrare-locatia defectului si iesire-locatia defectului nou. Relatiile intre
marimile de la intrare si cele din locatia defectului nou sunt date de relatia matriceala:
u1 k 1 r j G j + 1 r j 1 rx u

=

Gj
1 0 1 i'
i1 j =1

(38)

Intre marimile de la iesire si cele de la locatia defectului nou avem:


u 2 k r j G j + 1 r j 1 r ( k x ) u

=

0
G
1

i
1
j
i"
2 j=n

(39)

Daca schimbam sensul tensiunii la iesurea tevii, atunci exista un punct de-a lungul tevii unde
tensiunea este nula, iar curentii i si -i sunt egali. Sa presupunem cazul tevii fara defectul
suplimantar. In ipoteza unei tensiuni u 2 (negative) fixate, crestem valoarea lui u1 de la 0 pana la
o anuimita valoare. Punctul de tensiune nula se va deplasa de la intrare spre interiorul tevii. La o
valoare maxim admisibila pentru u1 , oprim crestera lui u1 si micsoram (in valoare absoluta)
valoarea lui u 2 . Punctul de tensiune nula continua sa se deplaseze spre iesire. La fel se intampla
si daca apare defectul suplimentar. Cand punctul de tensiune nula se afla in stanga defectului,
raportul dintre valorile tensiunilor si curentilor de la intrare sunt aceleasi ca in cazul tevii fara
defect nou, in timp ce raportul tensiune-curent de la iesire difera. Indata ce punctul de tensiune
nula depaseste locul defectului, spre iesire, raportul tensiune-curent se modifica la intrare si
ramane neschimbat la iesire. De aici rezulta si procedura de localizare a defectului. Pentru u=0, se
iau in relatiile (38) si (39) i=i=i. Se obtin astfel valorile u1 / i1 si u 2 / i 2 in functie de x si se
retin in vederea testarii aparitiei unui nou defect. Evident, indicele k variaza de la 1 la n.
Calculele se fac numeric. Apoi, tot numeric, se determina dependenta celor doua rapoarte in
functie de tensiunile u1 si u 2 , pastrand tensiunea u 2 constanta, la o valoare maxima u max si
crescand u1 de la 0 la u max , iar apoi, pastrand constanta valoarea lui u1 si micsorand u 2 pana
la 0. Deoarece calculul se face pornind de la valorile lui i=-i, locatia x a defectului fiind
parametru, valorile calculate ale tensiunilor u1 si u 2 se corecteaza prin amplificare cu u max / u 2 ,
in prima etapa, si apoi cu u max / u1 . Pentru verificare, aceeasi dependenta poate fi determinata si
experimental. Pentru un control al apritiei unui defect suplimentar, se determina din nou,
(experimental) dependentele rapoartelor u1 / i1 si u 2 / i 2 functie de tensiunile u1 si u 2 ,
pastrand, pe rand u 2 csi apoi u1 la valoarea maxima. Daca valoarea raportelor u1 / i1 si u 2 / i 2
se modifica pentru o valoare a tensiunii u1 sau u 2 , se cauta in dependentele rapoartelor u1 / i1 si
u 2 / i 2 in functie de x locatia x0 unde apare un defect.
Pentru determinarea marimii defectului (valoarea lui G) nu se mai poate aplica procedura
de la primul defect. Se considera cei doi cuadripoli intrare-defect si iesire-defect conectate in
paralel pe conductanta G.Punem relatiile (38) si (39) sub forma canonica:
u1 A' B' u
=

i1 C' D' i'
u 2 A" B" u
=

i 2 C" D" i"

(40)
(41)

la care adaugam
i = i' +i"

(42)

i A' A"
u1 u 2 C' C" i1
+
+ 2 +
+

i
B' B" D' D" D' D" B' B"
G= =
u
i
u1 u 2 i1
+ 2
+

B
'
B
"
D
'
D
"

(43)

Din relatiile (40), (41) si (42) se obtine:

Din relatia (43) rezulta ca este bine ca sa se aplice tensiuni pozitive atat la intrare cat si la iesire
pentru a mari diferenta dintre termenii ce se scad la numitor si numarator.