Sunteți pe pagina 1din 8

Lucrări de laborator

LUCRAREA

NR.

9

STUDIUL

METALOGRAFIC

AL

METALELOR

Ş I

NEFEROASE.

ALIAJELE

ALIAJELOR

CUPRUL

SALE

Ş I

Există o mare diversitate de metale şi aliaje neferoase; lucrarea aceasta îşi propune studiul acelor materiale ce au o largă întrebuinţare în electrotehnică, cum sunt cuprul şi aliajele lui (alamele şi bronzurile), aliajele uşoare de aluminiu şi magneziu, aliajele antifrictiune pentru cuzineţi şi aliajele de lipit.

9.1. Microstructura cuprului şi aliajelor sale

Cuprul este un metal moale, de culoare roşie, cristalizat în sistemul CFC. Prezintă o slabă prelucrabilitate prin aşchiere, proprietăţi de turnare mediocre, însă proprietăţi de deformare plastică excelente. Nu prezintă transformări alotropice, lucru care împiedică aplicarea tratamentului termic de călire; el se ecruisează prin deformare plastică la rece, ecruisare care dispare în urma recoacerii de recristalizare. Rezistenţa mecanică şi duritatea sunt relative reduse însă cresc considerabil prin ecruisare, micşorându-se plasticitatea. Prezintă o conductibilitate termică şi electrică foarte ridicată, de aceea în stare pură, se foloseşte la executarea conductorilor electrici, cazane, etc. Cel mai des este utilizat la elaborarea unor aliaje pe bază de Cu: alame, bronzuri, etc.

unor aliaje pe baz ă de Cu: alame, bronzuri, etc. b c Fig. 9.1.a-Cu deformat la

b

c Fig. 9.1.a-Cu deformat la rece şi recopt (grăunţi poliedrici maclaţi); b-Cu puţin deformat (macle mecanice); c-Cu dezoxidat (0,05% O 2 ). Eutectic (Cu+Cu 2 O) punctiform, separat interdendritic. Neatacat. 250:1

a

76

Studiul metalografic al metalelor şi aliajelor neferoase. Cuprul şi aliajele sale

Proprietăţile fizico-chimice ale Cu sunt puternic influenţate de impurităţi Prezenţa impurităţilor în Cu influenţează puternic conductibilitatea electrică reducând-o; mai puţin Ag şi Cd, cel mai mult P, As, Sb, Si. Impurităţile se pot dizolva în Cu formând soluţii solide (Au, Ni, Al, Zn, Sn), pot fi insolubile în acesta (Pb, Bi) sau pot reacţiona chimic cu Cu formând compuşi definiţi (O, S, P). Cuprul produs în ţara noastră se livrează sub următoarele calităţi:

- cuprul de convertizor, obţinut prin convertizarea matelor cuproase, este de calitatea A (CuA~98%), cu impurităţi de Fe, Pb, Sb, Bi, As, Sn, destinat rafinării termice şi calitatea B (CuB~97,5%) cu conţinut mai mare de impurităţi (circa 1% Pb şi 0,35% Bi) destinat facbricării sulfatului de Cu sau elaborării bronzurilor de calitate inferioară;

- cuprul rafinat termic se livrează sub formă de lingouri, blocuri sau bare turnate, dintre care: Cu0 (99% Cu) destinat pentru elaborarea aliajelor; Cu5 (99,5% Cu) pentru diverse semifabricate; Cu9 (99,9% Cu) pentru aliaje fine laminabile şi semifabricate;

- cuprul rafinat electrolitic livrat sub formă de catozi de 50-70 kg şi puritate 99,95% Cu (CuE), folosit pentru trefilarea conductorilor electrici sau elaborarea aliajelor fine (alamă laminabilă). Pregătirea probelor metalografice din Cu necesită o atenţie deosebită, fiind vorba de un metal moale, care se zgârâie uşor. Polizarea se face cu viteză mică, folosind alumină metalografică fină şi un postav moale. Pentru degresarea suprafeţei se foloseşte o soluţie slabă de sodă caustică. După lustruire, uscarea este bine să se facă prin tamponare pe o hârtie de filtru foarte moale, umezită cu benzen sau acetonă. La microscopul optic, Cu în urma atacului cu soluţie apoasă de acid azotic 70%, apare sub formă de grăunţi poligonali, unii fiind maclaţi (fig. 9.1). Impurităţile (cel mai des Cu 2 O) apar sub forma unor insule globulare negre dispersate uniform în masa de Cu sau formând împreună cu aceasta eutectice.

77

Lucrări de laborator

9.1.1. Aliajele Cu-Zn (alame)

Alamele obişnuite sunt aliaje binare ale Cu cu Zn. Alamele tehnice conţin 45% Zn; peste acest procent alamele devin inutilizabile datorită constituienţilor foarte fragili care se formează. Sistemul binar al aliajelor Cu-Zn este reprezentat de o diagramă de echilibru cu cinci peritectice şi cu formare a şase soluţii solide (fig. 9.2).

Alamele tehnice în funcţie de structura de echilibru la temperatura ambiantă pot fi:

Monofazice (între 0÷39,2% Zn), când există soluţie solidă de

substituţie α (R m =300 N/mm 2 , A=40%, HB=60), moale, plastică;

Bifazice (intre 39,2÷45% Zn) când în structură apare şi

soluţia solidă intermediară (β’: R m =430 N/mm 2 , A=5%, HB=75) pe baza compusului intermetalic CuZn, reordonată sub temperatura de 453ºC, este mai dură. Alamele monofazice pot fi prelucrate prin deformare plastică la rece, în timp ce alamele bifazice pot fi deformate plastic numai la cald sau prelucrate prin turnare.

plastic numai la cald sau prelucrate prin turnare. Fig. 9.2. Diagrama de echilibru Cu-Zn Fig. 9.3.

Fig. 9.2. Diagrama de echilibru Cu-Zn

prin turnare. Fig. 9.2. Diagrama de echilibru Cu-Zn Fig. 9.3. Alam ă monofazic ă α C

Fig. 9.3. Alamă monofazică α Cu cu 20% Zn (Am80-tombac) în stare deformată la rece şi normal recoaptă. Atac clorură cuprică amoniacală 10%.

(250:1)

ă . Atac clorur ă cupric ă amoniacal ă 10%. (250:1) Fig. 9.4. Alam ă bifazic

Fig. 9.4. Alamă bifazică (α+β’) turnată (soluţie solidă α-grăunţi albi şi β’- grăunţi de culoare închisă) cu 37% Zn (Am63). Atac persulfat de amoniu 10%

(250:1)

78

Studiul metalografic al metalelor şi aliajelor neferoase. Cuprul şi aliajele sale

Aplicarea tratamentului termic de călire se poate face numai alamelor cu mai mult de 32,5% Zn, care prezintă transformări secundare în diagrama de echilibru (variaţia solubilităţii). Alamele monofazice după turnare prezintă o structură dendritică, iar după recoacere sau deformare plastică în structură apar grăunţi poligonali maclaţi. Fig. 9.3 reprezintă structura unei alame monofazice cu 80% Cu (Am80-tombac) formată din soluţie solidă omogenă α sub formă de grăunţi poligonali, unii dintre ei fiind maclaţi. În structura alamelor bifazice, în urma atacului cu persulfat de amoniu 10% grăunţii de soluţie solidă βapar de culoare închisă; fig. 9.4 reprezintă structura unei alame bifazice în stare turnată (Am 63). STAS 95-90, SR ISO 197-1, 2, 3, 4 :1994 prezintă mărcile de alame laminabile şi de turnătorie folosite la noi în ţară. Simbolul alamelor constă din grupul de litere Am urmat de un număr care indică procentul de Cu (Am 90), număr precedat de litera T pentru alamele turnate. Alamele speciale sunt alame care pe lângă Cu şi Zn conţin şi alte elemente cum ar fi: Mn, Ni, Al, Pb, Fe, Si, etc. Adăugarea acestor elemente se face în vederea obţinerii anumitor proprietăţi îmbunătăţite. Astfel, Ni purifică soluţia solidă β, ridică rezilienţa, termostabilitatea şi rezistenţa la coroziune; Mn măreşte rezistenţa la coroziune în abur şi apă de mare; Al conduce la fărâmiţarea aşchiilor; Si este un puternic dezoxidant în alamele pentru lipit etc.

9.1.2. Aliajele Cu-Sn (bronzuri)

sunt

Sn

(bronzuri obişnuite) sau ale Cu cu Al, Si, Mn, Cr,

Be, Pb, etc în prezenţa

sau

(bronzuri speciale). Bronzurile obişnuite folosite

în

Sn

aliaje

Bronzurile

ale

Cu

cu

în

absenţa

tehnică au un conţinut

de

Sn.

Cu-Sn

Sistemul

prezintă o diagramă de

max.

25%

binar

echilibru

complexă cu

mai multe

peritectice în

complex ă cu mai multe p e r i t e c t i c e

Fig. 9.5. Diagrama de echilibru Cu-Sn

79

Lucrări de laborator

care apar şapte soluţii solide (fig. 9.5). Se observă din diagramă că intervalul de solidificare este mai mare decât la alame; deci bronzurile au o tendinţă mai accentuată de segregaţie dendritică, iar omogenizarea soluţiei solide se produce foarte greu. Apariţia eutectoidului (α+δ) în structura bronzurilor determină creşterea fragilităţii, micşorând tenacitatea întregului aliaj.

Bronzurile monofazice (0÷14% Sn, practic 0÷8% Sn) pot fi

prelucrate prin deformare plastică. În stare laminată sau recoaptă au o structură asemănătoare cu a alamelor monofazice, grăunţi poligonali, unii maclaţi (fig. 9.6). Sunt folosite pentru realizarea paletelor de turbină, monezi, etc.

Bronzurile bifazice (peste 14% Sn, dar în mod practic,

datorită segregaţiei puternice la răciri normale, de la 10% Sn) se folosesc pentru turnare. SR ISO 197-1,2,3,4:1994 şi STAS 2841- 80 dau calităţile de bronzuri laminabile şi de turnare folosite în ţara

noastră, cât şi modul de simbolizare: un grup de litere Bz urmat de un număr ce indică procentul de Sn şi litera T în cazul aliajelor turnate (Bz 10 T). Proprietăţile de turnare sunt inferioare alamelor.

Fig. 9.6. Bronz bifazic cu 14% Sn, turnat
Fig. 9.6. Bronz bifazic cu 14% Sn,
turnat
alamelor. Fig. 9.6. Bronz bifazic cu 14% Sn, turnat Fig. 9.6. Bronz monofazic cu 6% Sn

Fig. 9.6. Bronz monofazic cu 6% Sn (Bz 6 Zn), deformat la rece şi recristalizat. Atac clorură cuprică amoniacală (250:1)

Fig. 9.7. Bronz bifazic cu 17% Sn, turnat. Atac clorură cuprică amoniacală

(250:1)

Figura 9.7 reprezintă microstructura unui bronz bifazic, marca Bz 17 T, unde cristalele dendritice de soluţie solidă α sunt de culoare deschisă, iar eutectoidul (α+δ) de culoare închisă. Bronzurile bifazice ce conţin 14-16% Sn pot fi supuse tratamentului termic de călire pentru punere în soluţie, deoarece prezintă transformări secundare de variaţie a solubilităţii. În urma călirii se obţine o structură aciculară. Tot din cadrul bronzurilor obişnuite fac parte bronzurile de Sn cu Zn şi Pb (bronzuri roşii) care sunt mai ieftine dar au rezistenţă mai redusă. Cele mai importante proprietăţi fizico-mecanice şi tehnologice ale bronzurilor obişnuite sunt:

80

Studiul metalografic al metalelor şi aliajelor neferoase. Cuprul şi aliajele sale

coeficient de dilatare redus;

rezistenţă mare la coroziune;

rezistenţă bună la frecare;

conductibilitate termică şi electrică mare;

fluiditate foarte bună;

prelucrabilitate ridicată. Bronzurile speciale sunt aliaje binare de tipul Cu-Al, Cu-Pb, Cu-Be, Cu-Si, Cu-Mn sau aliaje ternare Cu-Sn-Al, Cu-Sn-Pb, Cu- Sn-Ni, Cu-Sn-Be, Cu-Sn-Mn care conţin până la 80% Cu care lucrează după aceeaşi diagramă Cu-Sn (cu excepţia diagramei Cu-Pb) şi prezintă proprietăţi fizico-mecanice şi tehnologice asemănătoare bronzurilor obişnuite. Majoritatea elementelor din bronzurile speciale se dizolvă în Cu formând soluţii solide.

speciale se dizolv ă în Cu formând solu ţ ii solide. Fig. 9.8. Bronz cu 10%

Fig. 9.8. Bronz cu 10% Al, turnat. Atac clorură cuprică amoniacală (250:1)

Al, turnat. Atac clorur ă cupric ă amoniacal ă (250:1) Fig. 9.9. Bronz cu 11,2% Al,

Fig. 9.9. Bronz cu 11,2% Al, recopt la 550ºC. Atac cu clorură cuprică amoniacală (500:1)

Bronzurile cu Al se folosesc în tehnică cu conţinut de maxim 15% Al; peste această cantitate în structură apar faze dure, în cantitate mare, care imprimă aliajului fragilitate şi-l face inutilizabil. Bronzurile cu Al deformabile conţin 5÷11% Al, cele monofazice α sunt deformabile la rece, cele bifazice sunt deformabile la cald în domeniul (α+β). Bronzurile de turnătorie (STAS 198/2:1992) conţin 9÷11% Al au proprietăţi de turnare şi rezistenţă la coroziune superioare bronzurilor cu Sn. Pot fi călite obţinându-se o soluţie solidă suprasaturată în Al, dură, similară martensitei din oţeluri. Aliajele Cu-Al posedă o rezistenţă mecanică ridicată, o rezistenţă la coroziune bună, au o fluiditate mare şi conductibilitate termică şi electrică ridicată. Microstructura unui bronz cu Al, marca Bz Al 10T în stare turnată este dată în fig. 9.8; cristalele albe de soluţie solidă α şi

81

Lucrări de laborator

zone întunecate de eutectoid (α+γ). Acelaşi aliaj în stare recoaptă capătă o structură lamelară (fig. 9.9) asemănătoare perlitei. Bronzurile cu Al se folosesc ca înlocuitor al bronzurilor cu Sn pentru piese de frecare, elici pentru vapoare, palete de turbină, carcase, pompe, etc. Bronzurile cu Pb sunt aliaje ale Cu cu Pb folosite ca materiale antifricţiune. Cu şi Pb formează un sistem de aliaje cu insolubilitate totală în stare solidă, iar peste 36% Pb, insolubilitate şi în stare lichidă. Structura acestor bronzuri va fi formată din grăunţi de Pb înglobaţi în masa de bază de Cu. Bronzurile cu Pb prezintă o puternică tendinţă de segregare după greutatea specifică, care se combate alegând o viteză mare de răcire. Bronzurile cu Pb tehnice conţin max. 25% Pb şi au o structură monofazică α cu particule insolubile de Pb. Sunt bronzuri antifricţiune pentru lagăre care lucrează în condiţii de presiune ridicată (250-300 daN/mm 2 ) şi viteze periferice mari (8-10 m/s) cu conductivitate termică ridicată şi termostabilitate până la 300°C. Bronzurile cu Be sunt aliaje ale Cu cu beriliul. Aliajele tehnice conţin 2÷3% Be şi prezintă fazele:

faza α soluţie solidă de Be în Cu cu reţea CFC;

faza γ soluţie solidă pe baza compusului CuBe, dură şi fragilă. Solubilitatea beriliului în Cu se micşorează cu scăderea temperaturii, lucru ce face posibil ca aliajele cu până la 2,5% Be să poată fi durificate prin călire şi precipitare (călire şi îmbătrânire). După călire aliajul este moale (HB=130), iar după o revenire la 300ºC duritatea creşte la HB=400, datorită precipitării din soluţia solidă suprasaturată în Be a fazei dure CuBe. Aceste bronzuri prezintă unele proprietăţi deosebit de importante:

rezistenţă mare la rupere;

limită ridicată de elasticitate;

rezistenţă bună la coroziune;

prelucrabilitate bună prin deformare, aşchiere, sudare;

nu produce scântei prin lovire. Sunt folosite pentru dălţi de mână, ciocane, arcuri, piese de ceas, etc. Sunt însă foarte scumpe.

82

Studiul metalografic al metalelor şi aliajelor neferoase. Cuprul şi aliajele sale

9.2. Aparatură şi materiale

Se folosesc microscoape optice, metalografice cu diverse puteri de mărire, probe metalografice pregătite în prealabil (STAS 4203-74). Puterile de mărire folosite la identificarea probelor şi explicaţiile necesare privind reactivii de atac folosiţi, constituienţii prezenţi, natura aliajului probelor se vor prezenta la ora de laborator.

9.3. Modul de lucru

Se vor studia probe prelevate şi pregătite din Cu, alame, bronzuri, se vor reda grafic şi se vor identifica constituienţii metalografici.

83