tria mpreun cu stpnii si la marginea unui orel . Acesta locuia ntr-o cas mare i frumos amenajat , ns pe cnel cel lene l enervau treptele prea multe pn sus , la culcuul su , i se zbtea s caute o soluie problemei . ntr-o zi de iarn , ce se mai gndi motnelul nostru , i se hotr s rmn neclintit n culcuul su , sus la mansard . A stat leneul de el cteva ore , acolo , plictisit , dar ce s vezi , deodat a nceput burtica lui s-i fac de cap. -Fir-ar s fie ! Trebuie s-mi beau lpticul de la micul-dejun . Aoleu ! Bolul meu este n sufragerie . Vai ! Iar trebuie s cobor treptele astea urcioase ! Astfel , de nevoie , cnel cobor ncet-ncetu treptele i a ajuns jos , n sufragerie , la bolul cu laptic ce-l atepta cald , de-i lsa gura ap . -A meritat , cu siguran , s m lupt cu acele trepte gigantice ! Am primit i o rsplat ! Ia uite-o ! Opss .. e la mine n burtic ! a spus cnil rznd. Vai , dar ce dolofan e acum motnelul nostru bezmetic . Ei dar ce credei c a fcut acesta mai departe ? A cobort la fiecare or a mesei si a terpelit lpticul dulce , la clduric , lng sobi
, unde uneori mai adormea ... de obosit ce era ,
de la urcat i cobort trepte ! Dar , dragi copii , voi s nu fii niciodat aa de lenei ca cnil deoarece vei pierde timpul degeaba , n loc s v jucai mai mult , cu ali copii . (Iulia Vonica , Poveti educative)