Sunteți pe pagina 1din 3

A FI EDUCATOR - PORTRET ROBOT

● ,,Educatorul este o voce a culturii” (l. Volpicelli); ,,Un mediator al ştiinţei, al omeniei, al
valorilor” (R. Mucehielli); ,,Deşteptătorul, stimulatorul inteligenţei, al voinţei, al conştiinţei, este
colaboratorul elanului vital” (R. Rimond);
● Ataşament faţă de valorile culturii, ştiinţei, adevărului;
● Omul activ care formează şi înalţă pe elev prin: dăruirea ştiinţei, dezvoltarea psiho-fizică,
ataşarea la valorile materiale şi spirituale ale umanităţii;
● Educatori-personalităţi care servesc drept modele pentru elevi;
● Creatori de şcoală (disciplină); consideră profesia ca pe o misiune; oameni pătrunşi de
,,erosul pedagogic”, ,,erosul didactic”; posesorii unor competenţe ştiinţifice şi tehnice, autoritate
morală, serioasă pregătire ştiinţifică şi de cultură generală; energic, vigilent, activ;
● categorii: a). educatori calificaţi, b). educatori naturali (bunici, rude, prieteni, vecini,
personajele prezentate de mass-media);
● Educatorii calificaţi trebuie să creeze un mediu educogen. Să fie ca medicii foarte buni, să
promoveze cazuistica educaţională celorlalţi colegi pentru a se vedea cum s-a rezolvat cazul;
● Educatorii se formează pe trepte de vârstă ale şcolarilor:
- educatoarea: comportare de mamă;
- iubitoare de copii;
- sănătate fizică şi morală, vioiciune, acurateţe a văzului şi a auzului, comunicativă;
- iubirea să fie mai distantă, pentru a crea premisele socializării, maniere sociale, adaptare
la mediul social;
- învăţătorul: educă sistematic prin învăţătură, muncă şcolară ordonată, exerciţii fizice
colective;
- asigură cultura instrumentală: citit, scris, socotit;
- pune bazele întregii educaţii: intelectuală,estetică, fizică, morală;
- favorizează contactul elevilor cu valorile materiale, ştiinţifice, estetice şi morale;
- dezvoltă percepţia,atenţia, memoria imaginaţia, gândirea etc.
- profesorul: manifestă iubire pedagogică, tact, autoritate morală şi ştiinţifică;
- duce mai departe cele începute de învăţător;
● Principiile activităţii de educator: - şcoala să fie un mediu educogen, o şcoală a
educaţiei;
- educaţia să pregătească pentru autoeducaţie;
- activitatea de educaţie să se adapteze la situaţiile concrete: elev, şcoală comunitate etc.;
- temeinică pregătire taxonomică a obiectivelor educaţiei;
- colaborarea permanentă între educatori;
- să aibă un stil propriu şi stabil de predare, sigur şi orientat permanent spre valori;
- să-şi asume în permanenţă datoria de a pune în mişcare, la copil, sensibilitatea pentru
valorile ştiinţifice, morale, estetice, politice economice şi sanitare;
,,Educatorul trebuie să fie lămurit că el e altceva decât un simplu funcţionar al culturii
statale, că el este un om cu misiunea de a forma oameni”. (Ştefan Bârsănescu).
● Ameninţările muncii educatorului: - spiritul de prezumţiozitate. Profesorii tineri, pentru
a-şi atrage admiraţia elevilor, prezintă adevărate cursuri universitare care sperie pe elevi;
- atitudinea moralizatoare, convingerea că numai ei deţin totul, că sunt atotştiutori;
- rutina, mecanizarea - ,,tumor scholasticus”;

Curs directori: Legislaţie şi deontologie – Costică Neagu

1
- subestimarea celorlalte materii de studiu;
- stilul familiar, glume copilăreşti, lipsa de seriozitate, superficialitate, aşa numitul
profesor de gaşcă sau profesor ,,bun”. Să nu uităm că, pe termen lung: ,,Profesorii buni sunt răi”
şi invers;
- rămânerea în urmă cu ştiinţa, cu specialitatea pe care o păstoreşte – anacronismul;
- indiferenţa, plictiseala faţă de profesie şi faţă de elevi. (,,Când profesorii aţipesc, elevii
dorm demult”. S. Mehedinţi). Ştefan Bârsănescu
* * *
● Educatorul este o verigă între prezent şi viitor. (,,Când intră în clasă, învăţătorul are
privilegiul de a păşi în viitor”. S.M.);
● Fiecare societate şi-a crea educatorul său;
● Să-şi cunoască foarte bine sarcinile şi să le îndeplinească aşa cum trebuie;
● Să cunoască materialul de lucru – elevul (zestrea ereditară, mediul familial, şcolar, social);
● Să completeze fişe de caracterizare pentru fiecare elev şi să le transmită colegului care va
prelua clasa într-un ciclu superior de şcolaritate;
● Să aibă pregătire ştiinţifică de specialitate, metodică şi practică;
● Profesorul diriginte trebuie să se îngrijească de latura educativă.
Stanciu Stoian
* * *
● Modelul de profesor este dictat de obiectivele învăţării care determină decizia şi opţiunea
în domeniul mijloacelor respective;
● Cerinţe: - nivel informaţional de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi adecvate obiectivelor;
- maturitate intelectuală;
- pasiune pentru munca sa;
- autocontrol;
Vasile Pavelcu
* * *
● Imperativul pedagogic – să lucreze neîncetat asupra sa;
● Încredere în puterea omului;
* * *
● Sensibil, ataşat de copii;
● Să se sprijine pe latura pozitivă a copilului;
● Să fie categoric în tot ce face copilul;
● Să aibă o justă măsură între îngăduinţă şi cerinţe, între drepturile şi îndatoririle copiilor;
● Tactul pedagogic;
● Autoritate impusă de competenţa reală (culturală şi morală);
● Optimismul ,,incurabil”;
● Perfecţionarea permanentă; A. Cosmovici
* * *
● Educatorul trebuie să fie un inovator permanent;
● Să cultive şi să potenţeze creativitatea elevilor;
● Participant la analiza şi rezolvarea diverselor probleme;
● Creativitatea profesorului se poate manifesta în:
- schimbări la nivelul concepţiei de organizare a predării;
- modificări în sistemul de predare;
- modificări la nivelul metodologiei de lucru;
- schimbări la nivelul relaţiei profesor-elev;
- participarea la elaborarea programelor şcolare, a manualelor şcolare;
- participarea la extinderea educaţiei permanente;
Ioan Cerghit
Curs directori: Legislaţie şi deontologie – Costică Neagu

2
* * *
● ,,Cine alege profesia didactică trebuie să fie pătruns de trei valori: măreţia omului, cultul
cărţii, ardoarea muncii”.
● Educator înseamnă:
- profesie şi chemare;
- pătruns de setea de perfecţiune;
- dascăl = a şti, dar a şti = a citi;
- spirit comprehensiv;
- muncă fără program, activitate permanentă;
- măsura muncii nu se face nici cu ora, nici cu promovarea;
Gheorghe Dascălu
● Educatorul trebuie să fie:
- specialist, om de mare competenţă;
- eficient în activitatea de educaţie;
- expert în formarea oamenilor;
- orientare generală în problemele epocii în care trăieşte;
● Formarea unui expert în educaţie presupune:
- scopuri şi obiective clar definite;
- evaluare obiectivă şi standardizată;
- organizare ştiinţifică a cercetării şi a documentării;
- formare permanentă în specialitatea sa, în metodică şi pedagogie, în cultura generală.
● Imperativul pedagogic să lucreze neîncetat asupra sa;
● Încredere în puterea omului;
● Să aibă o gândire prospectivă colectivă: educator – educat, educator – părinţi; educator –
colegi. Să facă din şcoală o echipă, împreună cu managerul acesteia, deoarece numai astfel
organizaţia şcolară va rezista în condiţiile descentralizării, a liberalizării educaţiei, a concurenţei
care ,,bate la uşă”.

Curs directori: Legislaţie şi deontologie – Costică Neagu