Personalitatea

cadrului didactic
universitar

Gândirea științifică presupune că cadrul

didactic universitar cu ajutorul rațiunii ajunge să cunoască, să înțeleagă realitatea lumii, să o
interiorizeze și să și-o subordoneze. Atunci când termenul stil se asociază cu termenul știință, se
formează un concept nou: stilul științific de gândire, care îndeplinește un șir de funcții cognitive în baza
unei activități mintale specifice: judecăți descriptive, judecăți predictive, legate de acțiuni necesare,
judecăți evaluative.
Aptitudinile pedagogice îi permit profesorului să fie flexibil şi plastic în activitatea
profesională, de a se perfecţiona în permanenţă, fiind receptibil la tot ce e nou. Probele experimentale
dovedesc, că viitorii pedagogi dispun de aceste aptitudini, însă nu la toţi din ei sunt la fel de bine
dezvoltate, ori la acelaşi nivel de dezvoltare. La aceste momente este necesar să se atragă atenţie în
activitatea de pregătire profesională. Aptitudinile pedagogice ca componentă a măiestriei profesionale
presupun prezenţa la viitorul specialist a mai multor calităţi: să fie bun organizator al propriei comunicări
şi al lucrului cu elevii, comunicabil, sociabil, dinamic, receptiv, creativ ş.a. t. În activitatea profesională
măiestria pedagogică se exprimă prin rezolvarea reuşită a diferitor sarcini de lucru în cadrul activităţii
pedagogice la un nivel înalt de organizare şi competenţă. Măiestria pedagogică se datorează acelor
calităţi ale pedagogului, care-i permit să conducă activitatea pedagogică şi-i asigură succesul în această
activitate. Aceste calităţi trebuie căutate nu numai în competenţe, cunoştinţe, abilităţi, deprinderi,
obişnuinţe de lucru, dar şi în trăsăturile de personalitate, care-i creează pedagogului posibilităţi,
deschideri de a acţiona productiv şi creator.Componentele de bază ale măiestriei pedagogice sunt: 1)
orientarea umanistă a activităţii profesionale, 2) competenţa profesională, 3) aptitudinile pedagogice, 4)
tehnica de lucru.
Tactul pedagogic reprezintă un ansamblu de caracteristici ale măiestriei pedagogice şi este
condiţionat de: a) aptitudini pedagogice(atenţia, intuiţia, ataşamentul faţă de copii, nivelul deînţelegere
a stării şi dispoziţiei elevilor, capacitatea de a intui etc); atitudinea corectăfaţă de elev (respect faţă de
personalitatea fiecărui elev, înţelegere şi exigenţă pedagogică în deplină concordanţă cu particularităţile
individuale ale acestuia); b) tehnica pedagogică (tehnica şi cultura vorbirii, stăpînirea perfectă
şi dirijareaorganismului în orice condiţii); capacitatea de a găsi rapid şi de a aplica cu multăiscusinţă
(dibăcie şi agerime) mijloacele pedagogice de influenţare asupra elevilor pentru fiecare situaţie
pedagogică în parte; c) efectul calitativ al interacţiunii sociale între profesor şi elev.
Mulţi cercetători au încercat să aprofundeze şi să dezvolte noţiunea ,,tact pedagogic” astfel Siniţa
consideră că ,, tactul pedagogic este o calitate profesională a învăţătorului, cu ajutorul căruia acesta,
înfiecare caz concret, aplică asupra elevului cel mai efectiv mijloc de influenţăeducativă".
În literatura pedagogică există mai multe clasificări tipologice ale profesorilor.Una din ele este a lui
Kostyashkin. Baza tipologiei sale este munca extracurriculară, el ține cont nu numai de atitudinea
profesorului față de activitatea pedagogică extracurriculară, ci și de caracterul organic al personalității
sale, trăsăturile de caracter psihologic dominant, nivelul de etică pedagogică profesională etc. Cadrul
didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanță cu idealul educațional.
− Cadrul didactic recunoaşte, utilizează şi promovează valori social-umane, moral civice, cognitive,
culturale şi spirituale.
− Cadrul didactic oferă şanse egale pentru integrarea şcolară şi socială a tuturor elevilor.
− Cadrul didactic dezvoltă comunicarea, cooperarea şi competiţia în cadrul grupului de elevipe
fondul existenţei încrederii, respectului reciproc şi al gândirii pozitive.
− În demersul educațional cadrul didactic adoptă idei şi atitudini democratice.
− Cadrul didactic contribuie la educaţia pentru o viaţă de calitate a individului şi a colectivităţii.
− În activitatea cu elevii, cadrul didactic probează calităţi umane, profesionale şi etice.
În concluzie: Personalitatea cadrului didactic universitar refllectă o muncă asiduă care contribuie la
dezvoltarea, formarea altor personalităti. El e cel care crește oameni în viață.

Bibiografie
1.https://journals.indexcopernicus.com/api/file/viewByFileId/1162336.pdf
2.Briceag, Silvia. Psihologia vârstelor : Curs universitar / Silvia Briceag
; Universitatea de Stat ``Alecu Russo`` din Bălţi, Facultatea de Ştiinţe
ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Catedra de Psihologie. – Bălţi :
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, 2017. – 291 p. – ISBN
978-9975-50-196-5. (Colecţia USARB).
3. Pavelcu, V. Profesorul şi grupul şcolar. În Educaţia: ieri-astăzi-mîine,
1988, nr.4, p.138-140.
87. Pavelcu, Vasile. Psihologie pedagogică. Studii. Bucureşti, Ed. D.P.,
1962. 163 p