1.

Procesul de învăţământ ca sistem

2. Relaţia predare – învăţare – evaluare
3. Învăţarea
4. Predarea
FLUX DE INTRARE PROCESUL DE FLUX DE IEŞIRE
ÎNVĂŢĂMÂNT

RESURSE: PREDARE PRODUS:

• UMANE
• MATERIALE ÎNVĂŢARE
• SPIRITUALE PROMOŢII DE
• TIMP EVALUARE ABSOLVENŢI

CONEXIUNEA INVERSĂ
➢ Nu există o succesiune prestabilită a acestor activităţi

➢ Nu se desfăşoară obligatoriu în şcoală

➢ Între aceste activităţi nu există întotdeauna o relaţie

de determinare, de tip cauză-efect

➢ Centrarea pe învăţare şi pe cursanţi (parteneriat

educaţional între profesor şi cursanţi)
➢ Se doreşte combinarea prezentării verbale a
conţinuturilor cu alte metode didactice

➢ Se încurajează autonomia cursanţilor, participarea lor

conştientă şi activă la ore

➢ Se stimulează evaluarea formativă şi autoevaluarea

➢ Cursantul devine subiect şi obiect al propriei formări

 JAN AMOS COMENIUS
“Didactica Magna” (Arta de a-i învăţa pe toţi totul) – 1657
 JOHANN HEINRICH PESTALOZZI
“Cum îşi învaţă Gertruda copiii” – 1781
 JOHANN FRIEDRICH HERBART
“Prelegeri pedagogice” – 1835
 JOHN DEWEY
“Democraţie şi educaţie” 1916
 CONSTANTIN CUCOŞ

 MIRON IONESCU

 IOAN CERGHIT

 IOAN NEACŞU

 SORIN CRISTEA
▪ s-a născut la Praga, a trăit în mai multe
ţări europene
▪ este considerat “părintele pedagogiei”
▪ a reformat învăţământul european
▪ a scris prima carte de pedagogie: “Didactica Magna” ,
în 1657
▪ este creatorul primului sistem de educaţie: Arta de a-i
învăţa pe alţii
▪ numeroase idei ale sale sunt aplicate şi în prezent în
învăţământ
Forme:
- învăţarea socială - învăţarea şcolară
Moduri:
învăţarea senzorio-motorie - învăţarea verbală
Dominanţă (emisfera cerebrală dreaptă/stângă):
- învăţare globală - învăţare secvenţială
Stiluri: - stilul vizual
- stilul auditiv
- stilul tactil – kinestezic
 PROCES: operaţii, stări,
acţiuni mentale şi fizice

 PRODUS: noţiuni, idei, comportamente,

atitudini, abilităţi, competenţe
METACOGNIŢIA:
“cunoaşterea despre cunoaştere”
“reflecţia asupra modului de producere a
cunoaşterii”
“autoreglarea şi autogestionarea proceselor
mentale”
 PROCEDEE METACOGNITIVE CE POT FI
UTILIZATE DE STUDENŢI:

✓ explicitarea amănunţită a strategiilor de

rezolvare a unor probleme
✓ anticiparea unor întrebări de verificare
✓ autoevaluarea nivelului atins
✓ confruntarea cu sine însuşi, compararea cu
activităţile anterioare
✓ automotivarea
✓ descentrarea – compararea strategiilor
cognitive proprii cu ale altora
FACTORI de care depind rezultatele învăţării:

- interni - biologici
- psihologici

- externi
- şcolari
- socio-culturali
 învaţă din proprie iniţiativă, în mod individual,
personalizat;
 este conştient de faptul că este singurul
responsabil de activitatea de învăţare;
 reflectează intens asupra propriei persoane;
 reflectează asupra a ceea ce are de învăţat, îşi
proiectează demersurile şi strategiile;
 îşi fixează obiective ale învăţării, alege
strategiile de instruire adecvate;
 angajează în învăţare întregul său potenţial
intelectual, fizic, afectiv, volitiv;
 are iniţiative semnificative în învăţare, solicită
ajutor din partea profesorilor, a colegilor, se
documentează, se consultă cu alţii;
 transferă achiziţiile dobândite în situaţii noi;
 are o atitudine pozitivă faţă de educaţie, este
activ, favorabil educaţiei permanente.
Presupune o succesiune de operaţii (1):
 Stabilirea direcţiilor învăţării

 Realizarea contactului cursanţilor cu

materia de studiat
 Organizarea activităţilor de învăţare

 Dirijarea succesiunii etapelor învăţării

Presupune o succesiune de operaţii (2):
 Stimularea interesului, asigurarea
deplinei participări a cursanţilor
 Asigurarea reţinerii informaţiei şi a
transferului în situaţii noi
 Aprecierea rezultatelor, a progresului

 Corectarea greşelilor sesizate

 Ameliorarea, reglarea mersului învăţării

❑ Prezentare senzorială
(obiecte, acţiuni)

❑ Prezentare iconică
(imagini)

❑ Prezentare simbolică
(limbaj, formule)
 După caracteristicile metodelor de predare:
➢ Expozitiv
➢ Conversativ
 După mobilitatea comportamentului didactic:
➢ Adaptabil, flexibil
➢ Rigid, inflexibil
 După modalitatea de conducere:
➢ Autoritar
➢ Democratic
➢ Laissez-faire
 După locul ocupat de parteneri în activitatea
didactică:
➢ Centrat pe profesor
➢ Centrat pe cursanţi
 După modalitatea de raportare la nou:
➢ Inovativ
➢ Rutinier
 După climatul afectiv care se creează:
➢ Apropiat
➢ Distant
 Stilul de Condiţii de
Avantaje Dezavantaje
predare eficienţă
• expozitiv
• conversativ
• adaptabil
• rigid
• apropiat
• distant
• inovativ
• rutinier
1. Procesul de învăţământ ca sistem

2. Relaţia predare – învăţare – evaluare

3. Învăţarea
(forme, moduri, stiluri, dominanţă, proces,
produs, factori, procedee metacognitive)

4. Predarea
(operaţii, moduri de prezentare a materiei,
stiluri de predare)