ACTIVITĂŢILE DIDACTICE:

PREDAREA / ÎNVĂŢAREA /
EVALUAREA

Valentin Cosmin Blândul

Universitatea din Oradea
e-mail: bvali73@yahoo.com
Obiective:
După finalizarea activităţii, cursanţii vor fi
capabili:
Să definească principalele concepte din
domeniu;
Să caracterizeze succint activităţile de
predare / învăţare / evaluare;
Să explice relaţia care se stabileşte între
predare, învăţare şi evaluarea didactică;
Să argumenteze importanţa utilizării unor
strategii didactice interactive în cadrul
procesului de învăţământ.
Educaţia e ca un pom
fructifer, dacă nu e altoită,
face fructe mici şi acre -
Robert Frost
I. PREDAREA

Definiţie
Predarea reprezintă ansamblul
activităţilor complexe desfăşurate de
cadrul didactic prin intermediul cărora
acesta selectează, organizează şi
transmite conţinutul informaţional,
sprijinind elevii la “descifrarea” şi
învăţarea lui.
Interogaţii la care trebuie să
răspundă activităţile de predare:

De ce predăm? Obiectivele predării;

Cui predăm? Psihostructura grupului
de elevi;
Ce predăm? Conţinutul informaţional;
Cum predăm? Metodologia didactică;
Cu ce predăm? Mijloacele didactice;
Unde predăm? Locul de desfăşurare;
Cât predăm? Timpul.
Interogaţii la care trebuie să
răspundă activităţile de predare:
De
ce ?

Cât ? Cui ?

Preda
Unde rea
Ce ?
?

Cu Cum
ce ? ?
A preda înseamnă:

A prezenta fapte, exemple, modele,

decupaje din realitate;
A propune elevilor o activitate asupra
acestora (analiză, comparare etc.);
A extrage şi condensa esenţialul în
definiţii, legi, principii, reguli, teorii;
A organiza şi îndruma activitatea de
învăţare;
A aplica cunoştinţele dobândite în
exerciţii, activităţi practice, etc.
Clasificarea formelor de predare:
• De la general la
Deductivă particular

• De la particular
Inductivă la general

• Pe acelaşi palier
Analogă de generalitate
Exigenţe ale unei activităţi de
predare eficientă:

Pregătirea psihopedagogică a elevilor

pentru lecţie;
Identificarea şi eliminarea posibilelor
surse de distorsiune;
Utilizarea unor strategii eficiente de
activizare a elevilor;
Organizarea şi conducerea procesului
de învăţare la elevi.
II. ÎNVĂŢAREA
Definiţie:
Învăţarea reprezintă ansamblul
activităţilor de exersare, repetare şi
antrenare prin intermediul cărora
elevul dobândeşte experienţe noi
transformate ulterior în
comportamente stabile. Când aceste
experienţe noi sunt constituite din
cunoştinţe teoretice achiziţionate în
cadrul procesului instructiv-educativ,
discutăm despre învăţare şcolară.
 Clasificare:
După criteriul intenţionalităţii – învăţarea
spontană / dirijată;
După complexitatea conţinutului:
1. învăţarea prin legături stimul-răspuns;
2. Învăţarea de secvenţe;
3. Învăţarea de asociaţii verbale;
4. Învăţarea prin discriminare;
5. Învăţarea de concepte;
6. Învăţarea de reguli;
7. Rezolvarea de probleme;
8. Învăţarea de creaţie.
Note caracteristice învăţării şcolare:
Învăţarea şcolară presupune o interacţiune şi o
transformare atât a individului, cât şi a mediului;
Finalitatea învăţării şcolare o reprezintă o adaptare
mai bună a elevului la exigenţele mediului;
Învăţarea şcolară necesită efort şi provoacă stări
de oboseală;
Învăţarea şcolară este generată, susţinută şi
direcţionată de motivaţie;
Învăţarea şcolară este orientată către îndeplinirea
unui scop;
Învăţarea şcolară presupune existenţa unui plan
mintal care vizează scopul, formele de realizare şi
rezultatele anticipate;
Învăţarea şcolară are un caracter conştient şi
voluntar.
Niveluri ale învăţării:

Inconştient de propria
incompetenţă

Conştient de propria
incompetenţă
Inconştient de
propria competenţă
Conştient de propria
competenţă
III. Evaluarea didactică

Definiţie:
Evaluarea didactică reprezintă procesul
prin care profesorul verifică, măsoară,
emite judecăţi de valoare şi ia decizii
privitor la rezultatele şcolare ale
elevilor dobândite în urma procesului
instructiv-educativ.
 Relaţia predare – învăţare - evaluare
Relaţia predare – învăţare – evaluare are un
caracter complementar.
Dacă profesorul a predat utilizând preponderent
strategii didactice tradiţionale, expozitive, va
determina o învăţare în principal mecanică din
partea elevului, acesta însuşindu-şi cunoştinţe
“gata fabricate”. În consecinţă, evaluarea va fi
unidirecţională, realizată cel mai frecvent prin
metode tradiţionale.
Dacă profesorul a predat utilizând inclusiv strategii
didactice moderne, activ-participative, va
determina o implicare activă a elevului în actul
de învăţare şi va încuraja o evaluare autentică,
folosind şi metode complementare. De
asemenea, vor fi stimulate autoevaluarea şi
inter-evaluarea la elevi.
Modelul relaţiei predare –
învăţare - evaluare

Evaluare

Învăţare Predare
În loc de concluzii

Se impune, aşadar, asigurarea unei

relaţii de interdependenţă între cele 3
procese didactice (predare / învăţare /
evaluare), pentru realizarea unei
coerenţe la nivelul actului didactic.
Orice perturbare a triadei menţionate
poate crea confuzie în rândul elevilor
şi conduce către o alterare a calităţii
întregului proces instructiv-educativ.
Referinţe bibliografice:
Blândul V. (2014) – Bazele educaţiei
formale, Editura ProUniversitaria,
Bucureşti;
Marinescu M. (2013) – Noi tendinţe şi
orientări în didactica modernă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Nicola I. (2000) – Tratat de pedagogie
generală, Editura Aramis, Bucureşti;
Orţan F. (coord.). (2018) – Pedagogia şi
elemente de psihologia educaţiei, Editura
RisoPrint, Cluj-Napoca.
Sursa foto – www.google.com/imagini -
valabil în luna martie 2020.