CUPRINS

Introducere.........................................................................................................pag 4

Argumentarea.....................................................................................................pag 5

Fitoterapia aparatului cardio-vascular................................................................pag

CAP I..................................................................................................................

CAP II.................................................................................................................

CAP III................................................................................................................

CAP IV................................................................................................................

CAP V.................................................................................................................

Concluzii.............................................................................................................

Bibliografie...................................................................................................
 INTRODUCERE

Fitoterapia aparatului cardio-vascular

Fitoterapia este terapia experimentată în mii de ani, bazată pe plante și nu se confundă cu terapiile
naturiste care au principii și interpretări materialiste, dar și fundament "spiritual" contrar (holistic).

Fitoterapia nu este astfel o ramură a terapiei naturiste - aceasta din urmă folosește plantele și preparatele din
plante ca mijloc de tratare a bolilor în funcție de pacient, ci nu în funcție de afecțiune.

•Persoana care practica fitoterapia în mod profesional (cu o pregătire prealabilă riguroasă) se numește
fitoterapeut.

După remediile provenite din natură, include: terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate (aromaterapie),
terapia cu uleiuri (oleoterapie), terapia cu muguri de plante (gemoterapie), etc.

Ce este fitoterapia?

Din pacate, pe masura ce omenirea evolueaza dobandim si mai multe afectiuni precum stres, oboseala
cronica , deficit de memorie , diverse boli ale stomacului, iar lista poate continua. Mediul extrem de
solicitant in care activam, alimentatia caracterizata de industrializare excesiva, medicamentele, sunt
surse de stres asupra organismului. Daca astazi traim mai mult fata de stramosii nostri, cu ajutorul
medicinei moderne, unii dintre noi pot spune ca traim mai prost.
De aceea din ce in ce mai multi dintre noi se intorc catre terapii naturiste, tratamente din natura,
medicina alopata, indeosebi catre fitoterapie. Constientizam astazi ca acest tip de ajutor adus corpului
nostru nu are efectele adverse pe care medicamentele din medicina clasica le prezinta, nu produce
dependenta, este accesibil si poate fi salvator, daca este folosit consecvent.

Dar ce este fitoterapia si cu ce ne poate ajuta ea?

Fitoterapia (phyton = planta + therapea = tratament) este stiinta straveche care foloseste plantele
medicinale, numite si oficinale, in scopul vindecarii.
Fitoterapia face parte dintre ramurile medicinei paralele. In majoritatea tarilor, indeosebi in Occident,
doar medicii au dreptul sa practice fitoterapia sub forma de consultatie, si doar farmacistii si vanzatorii
de plante medicinale (in tarile in care aceasta profesie este recunoscuta) sunt abilitati sa dea sfaturi in
momentul cumpararii.
Din punct de vedere stiintific fitoterapia studiaza utilizarea plantelor medicinale si derivatii acestora in
scopuri terapeutice, fie pentru a preveni, atenua sau vindeca boli si include urmatoarele terapii : terapia
cu ceaiuri, terapia cu plante aromate (aromoterapie), terapia cu uleiuri (oleoterapie), terapia cu muguri
de plante (gemoterapie), etc.
Pentru a obtine efectul maximal al substanțelor care se gasesc in plantele medicinale se pot utiliza
diferite procedee de preparare precum infuzia, decoctul, maceratul sau, cea mai concentrata forma,
extractia moderna. Tehnicile se bazează pe extracția principiului sau grupului de principii active
folosindu-se dizolvanți ca apa, vinul, alcoolul, oțetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei
se extrag și unele substanțe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.
Desigur, pe langa binecunoscutele procedee mentionate mai sus exista si posibilitatea administrarii
plantei pure, incapsulate, astfel incat toate principiile active sa fie prezente. Acest ultim procedeu este
mai slab in efectul terapeutic ca extractul, dar mai puternic decat infuzia (sau ceaiul).

Este important de stiut ca suplimentele naturale sau preparatele din plante pot interactiona cu
medicamentele. De aceea este bine sa fiti informat asupra interactiunilor posibile, iar daca ele exista sa
cautati un practician al fitoterapiei care sa va poata recomanda o schema de tratament personalizata.

Tehnica moderna ne ajuta in domeniul produselor naturale prin tehnologii de procesare care ne permit sa
extragem substantele active din plante si sa le standardizam, astfel incat sa putem obtine mereu aceeasi
calitate de compusi esentiali pentru sanatate, din planta respectiva. Asadar, un nou nivel al fitoterapiei
prin care nu numai ca putem ajuta la prevenirea unor afectiuni, dar putem interveni in cursul acestora,
este acela in care medicina clasica incepe sa ia in considerare efectul terapeutic al unor substante
naturale, pana acum ignorate si substituite cu formule chimice.

Aparatul cardiovascular (circulator) este un aparat care permite circulația sângelui și limfei în corp pentru
a transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon. Acest aparat este constituit din inimă și vasele de sânge
(arterele, venele și capilarele) ce sunt răspândite într-o rețea deasă prin tot corpul.

În prezent, bolile cardiovasculare (BCV) rămân principala cauză de morbiditate și mortalitate la

nivel mondial, estimările sugerând o creștere a prevalenței acestor afecțiuni la nivel global. În
ultimii ani, fitoterapia a stârnit un interes științific mare, determinând cercetări ample asupra
unei game largi de plante medicinale pentru BCV și alte afecțiuni.
S-a observat că plantele medicinale intervin în fiziopatologia bolilor cardiovasculare, printr-o
multitudine de mecanisme moleculare, inclusiv antiinflamatorii, antioxidante și alte proprietăți
benefice, care constau în ameliorarea a trei aspecte esențiale ale patogeniei BCV: dislipidemie,
ateroscleroză și hipertensiune arterială. Acest articol evidențiază efectele cardiovasculare ale
unor plante medicinale tradiționale, aducând dovezi clinice și preclinice cu privire la utilizarea
lor în BCV.

Introducere
Bolile cardiovasculare (BCV) sunt boli ale inimii și ale vaselor de sânge. Organizația Mondială
a Sănătății (OMS) a raportat că BCV reprezintă 31% din decesele anuale mondiale (OMS,
2017). În Europa, BCV reprezintă 45% din totalul deceselor, conform Statisticilor europene ale
bolilor cardiovasculare, 2017 (Martinet și colab., 2019). Statisticile actuale ale American Heart
Association estimează că aproximativ jumătate din populația S.U.A. are o formă de BCV
(Benjamin și colab., 2019).
Factorii de risc obișnuiți pentru BCV includ fumatul, dieta nesănătoasă, diabetul zaharat,
hiperlipemia, nivelurile ridicate de colesterol lipoproteic cu densitate scăzută (LDL), nivelurile
reduse de colesterol lipoproteic cu densitate ridicată (HDL) și hipertensiunea. Factorii de risc
pot duce la modificări patologice, dintre care majoritatea se pot datora disfuncției endoteliale
sau modificărilor de la nivelul celulelor musculare netede vasculare (VSMC). Disfuncția
endotelială sau modificările VSMC cresc riscul apariției aterosclerozei și hipertensiunii.
Recent, inflamația cronică a fost confirmată ca un factor de risc pentru bolile cardiovasculare,
în strânsă legătură cu ateroscleroza și bolile coronariene. Nivelurile ridicate de proteină C
reactivă cu sensibilitate ridicată (hs-CRP) și/sau interleukină-6 (IL-6) sunt asociate cu un risc
cardiovascular mai mare [1].
În cazul aterosclerozei, inflamația poate afecta capacitatea funcțională a celulelor endoteliale.
Celulele endoteliale disfuncționale permit acumularea particulelor de lipoproteină cu densitate
mică (LDL) în peretele vasului, unde se modifică în LDL oxidat. LDL-ul oxidat poate activa
apoi celulele endoteliale disfuncționale și moleculele de adeziune celulară care leagă leucocitele
inflamatorii (celule T și monocite) în spațiul subendotelial [2].
Aceste celule inflamatorii din sânge secretă interleukine și citokine, produc specii reactive de
oxigen și formează astfel, în peretele arterial, un microambient inflamat care promovează
proliferarea celulelor musculare netede vasculare (VSMC), depunerea lipidelor și formarea unei
plăci aterosclerotice. Monocitele pot ajunge la inima vasului, se pot diferenția în macrofage și
pot absorbi LDL oxidat [3].
Ca urmare, ateroscleroza nu este doar un factor de risc, ci și un factor major al incidenței BCV.
Aproximativ 50% din toate decesele din țările dezvoltate sunt cauzate de ateroscleroză [4].
Hipertensiunea arterială este o boală cardiovasculară și un factor de risc major pentru alte BCV.
Hipertensiunea este un factor predispozant pentru insuficiență cardiacă, boală coronariană,
accident vascular cerebral, retinopatie, nefropatie și boli arteriale periferice [5].
În plus, hipertensiunea este cel mai semnificativ factor de risc pentru ateroscleroză.
Hipertensiunea afectează 1,4 miliarde de persoane și reprezintă aproximativ 9,4 milioane de
decese pe an [6]. Până în 2025, se estimează o creștere cu 30% la nivel mondial a prevalenței
hipertensiunii arteriale (Kearney și colab., 2005).
Ghidurile „American Heart Association” definesc hipertensiunea ca o creștere persistentă a
tensiunii arteriale: TA sistolică mai mare de 130 și TA diastolică mai mare de 80 mm Hg [7].
Dacă tensiunea arterială crescută nu este gestionată, aceasta poate induce remodelarea arterială.
Astfel, pereții vaselor mici se îngroașă, iar vasele își pierd elasticitatea și devin mai înguste.
Plantele medicinale au fost întotdeauna o sursă obișnuită de medicamente, fie sub formă de
extracte tradiționale, fie sub formă de compuși activi puri.
Extractele din plante și derivații lor pot modula și ameliora factorii care contribuie la
hipertensiune arterială sau ateroscleroză și pot minimiza riscul apariției bolilor cardiovasculare.
Remediile pe bază de plante pot avea efecte antioxidante, vasorelaxante, antiinflamatorii,
antiproliferative sau diuretice. De asemenea, pot inhiba disfuncția endotelială, activarea
trombocitelor, peroxidarea lipidelor și aterogenitatea macrofagelor.
Anatomia aparatului cardiovascular

Inima umană:
1. Atriu drept;
2. Atriu stâng;
3. Vena cavă superioară;
4. Aorta;
5. Arteră pulmonară;
6. Venă pulmonară;
7. Valva mitrală;
8. Valva aortică;
9. Ventricul stâng;
10. Ventricul drept;
11. Vena cavă inferioară; br> 12. Valva tricuspidiană;
13. Valvă pulmonară.

Inima
Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde
marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi:
pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul (mușchiul inimii), căptușit în interior de
endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul.[1] Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și
atriul stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul
drept și ventriculul stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă.[2]

Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva mitrală, între atriul
și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul
drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu
sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica
circulație.[1]Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară
până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal situat în atriul
drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai departe de nodulul atrioventricular
(situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții
ventriculari a căror activitate electrică dau undele pozitive și negative pe electrocardiogramă .

Activitatea cardiacă – Inima

Forța motrice a sistemului circulator este inima. Rolul fundamental al acesteia este de a pompa
sânge.
Fiecare parte a inimii are câte două seturi de valve, care impun deplasarea sângelui într-un
singur sens:
  valvele atrio-ventriculare – mitrală și tricuspidă – acestea separă atriile de ventricule,
se deschid în timpul diastolei, dând voie sângelui să treacă în ventricule. Valvele se
închid în timpul sistolei.
 valvele semilunare – aortice și pulmonare – se deschid în timpul sistolei, permițând
expulzia sângelui în artere și se închid în diastolă, împiedicând revenirea sângelui în
ventricule
Activitatea de pompă a inimii se poate aprecia cu ajutorul debitului cardiac, care reprezintă
volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut.
El este egal cu volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie (volum-bătaie),
înmulțit cu frecvența cardiacă. Volumul-bătaie al fiecărui ventricul este, în medie, de 70 ml, iar
frecvența cardiacă normală este de 70 – 75 bătăi / min.; astfel debitul cardiac de repaus este de
aproximativ 5 l / min.
Frecvența de repaus este sub control nervos. Activitatea sistemului nervos simpatic determină
creșterea frecvenței cardiace, în timp ce activitatea parasimpatică (vagală) o scade.
Volumul-bătaie variază cu forța contracției ventriculare, presiunea arteriala și volumul de sânge
aflat în ventricul la sfârșitul diastolei. In cursul unor eforturi fizice intense, frecvența cardiacă
poate creste până la 200 de bătăi pe minut, iar volumul-bătaie pana la 150 ml, determinând o
creștere a debitului cardiac de la 5 la 30 de litri, de de 6 ori.
Funcția de pompă a inimii se realizează cu ajutorul proprietăților mușchiului cardiac.
Proprietățile fundamentale ale miocardului
Depolarizarea unei celule cardiace este transmisă celulelor adiacente, ceea ce transformă
miocardul într-un sincițiu funcțional.
De fapt, inima funcționează ca două sinciții: unul atrial și unul ventricular, izolate din punct de
vedere electric.
In mod normal, există o singură conexiune funcțională electrica intre atrii și ventricule:
 nodulul atrioventricular și continuarea sa
 fasciculul atrioventricular His.
Musculatura cardiacă este compusă din două tipuri de celule musculare:
1. celule care inițiază și conduc impulsul
2. celule care, pe lângă conducerea impulsului, răspund la stimuli prin contracție și care
alcătuiesc miocardul de lucru.
Ambele tipuri de celule sunt excitabile. Stimulul este generat în interiorul organului, în celulele
de tip 1, iar acest fapt constituie autoritmicitatea sau automatismul inimii.
Arterele
Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge. Au rolul de a transporta sânge oxigenat de la inimă înspre
țesuturi și organe.

Pe desene sunt reprezentate cu culoarea roșie. Artera este compusă din trei straturi: tunica externă, tunica
musculară (tunica mijlocie) și tunica internă.[1] Tunica externă e alcătuită din țesut conjunctiv cu fibre de
colagen și elastină, de asemenea și fibre nervoase vegetative și vase de sânge ce asigură oxigen pentru
peretele vascular. Tunica mijlocie, sau medie, e constituită din celule musculare netede și fibre conjunctive
elastice. Tunica internă (numită și endoteliul vascular) e un epiteliu pavimentos simplu, aflat pe o membrană
bazală și un strat subendotelial elastic.[5]

Arterele au cea mai ridicată presiune, datorită fluxului constant de sânge ce este pompat de inimă.

Aparat cardiovascular la om.

Venele
Venele sunt responsabile cu transportarea sângelui dezoxigenat din țesuturi, organe înapoi la inimă. Spre
deosebire de artere, delimitarea între tunici nu e uniformă. Tunica internă de sub nivelul inimii prezintă valve
în formă de cuib de rândunică, numite semilunare, care ghidează fluxul sanguin;[4] când sângele pornește în
direcția bună, valvele rămân deschise datorită poziționării în formă de con. Dacă sângele vrea să o ia invers,
ele se închid datorită presiunii. Acestea sunt prezente deoarece nu există nimic ce pompează sângele înapoi,
deci el o poate lua în orice direcție. Tunica medie e mai subțire, pe când cea externă e mai groasă.[7]

Capilarele
Capilarele sunt cele mai mici vase de sânge, ajungând chiar și la un diametru de două sau trei celule (15-20
μm). Din cauza mărimii lor ele pot ajunge oriunde în corp. Cea mai deasă rețea de capilare se găsește pe
alveolele pulmonare.

Capilarele rezultă din ramificarea metaarterelor, continuându-se cu venele capilare; au 0,5 mm lungime. Cu
cât activitatea metabolică a țesutului e mai intensă, cu atât sunt prezente mai multe capilare.

Schimburile de gaze și alte substanțe se efectuează prin difuziune și filtrare. [8]

Excitabilitate:
Excitabilitate cardiacă definiție
Excitabilitatea este proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la un stimul printr-un
potențial de acțiune propagat.
Inima are particularitatea de a fi excitabilă numai în faza de relaxare, în diastolă și inexcitabilă
în faza de contracție (sistolă).
Automatismul
Automatism cardiac definiție
Este proprietatea miocardului de a se autostimula. Chiar și scoasă din corp, dacă este irigată cu
un lichid nutritiv, inima continuă să bată.
Automatismul este generat în anumiți centri, care au în alcătuirea lor celule ce inițiază și conduc
impulsurile.
Există trei centrii de automatism cardiac:
 nodulul sinoatrial
 nodulul atrioventricular
 fasciculul His și rețeaua Purkinje.
Nodulul sinoatrial – Frecvența descărcărilor la acest nivel este rapidă, de 70-80/minut. Din
acest motiv, activitatea cardiacă este condusă din acest centru, inima având ritm sinusal.
Nodulul atrioventricular – Joncțiunea atrio-ventriculară. Frecvența descărcărilor la acest nivel
este de 40 potențiale de acțiune/minut. Dacă centrul sinusal este scos din funcție, comanda
inimii este preluată de nodulul atrioventricular (imprimand ritm nodal/joncțional).
Fasciculul His și rețeaua Purkinje – Frecvența descărcărilor este de 25 de impulsuri/minut.
Acest centru preia comanda inimii în cazul întreruperii conducerii atrioventriculare (imprimând
ritm idio-ventricular).

Sistemul electric al inimii

Conductibilitatea
Conductibilitate cardiacă definiție
Conductibilitatea e proprietatea miocardului de a propaga excitația la toate fibrele sale.
Contractilitatea
Contractilitatea cardiacă definiție
E proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale. Astfel, în
cavitațile inimii se generează presiune, iar ca urmare a scurtării fibrelor, are loc expulzia
sângelui. Contracțiile se numesc sistole, iar relaxările se numesc diastole.
Forța de contracție este mai mare în ventricule decât în atrii. Cea mai mare forță de contracție
este în ventriculul stâng.
Ventriculul stâng are pereți musculari mai groși și o capacitate mai mică decât ventricului drept.

Ciclul cardiac:

Definiție ciclul cardiac.

Ciclul cardiac înseamnă o sistolă și o diastolă și durează 0,8s. Sistola atrială o precedă cu 0,10 s
pe cea a ventriculelor.
Ciclul cardiac începe cu sistola atrială care durează 0,10s și e urmată de diastola atrială care
dureaza 0,70s. În paralel diastolei atriale, are loc sistola ventriculară care dureaza 0,30s și se
desfășoară în două faze: faza de contracție și faza de ejecție.
Volumul de sânge ejectat în timpul unei sistole (volum-bătaie sau volum sistolic) este de 75ml
în stare de repaus și poate ajunge până la 150-200 ml în efort fizic.
Urmează diastola ventriculară care dureaza 0,50s. În acest moment începe umplerea cu sânge a
ventriculelor. Urmează diastola generală de 0,40s, timp în care atriile și ventriculele se
relaxează.
La sfârșitul ciclului, are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.

Manifestări ale ciclului cardiac:

În activitatea sa, cordul produce manifestări:
  electrice – curenți de depolarizare și repolarizare miocardică (înregistrați grafic pe
electrocardiograma EKG)
 mecanice – șocul apexian (expansiunea peretelui toracelui în vârful inimii) și pulsul
arterial (expansiunea sistolică a peretelui arterei datorită creșterii presiunii sângelui).
 acustice – zgomotele cardiace (zgomotul cardiac 1 sistolic e produs de închiderea
valvelor atrioventriculare la începutul sistolei ventriculare și zgomotul cardiac 2
diastolic e produs de închiderea vavelor semilunare la începutul diastolei ventriculare).

Fiziologia aparatului cardiovascular

Pomparea sângelui și ciclul cardiac

Pomparea sângelui se realizează cu miocardul. Când acesta se contractă, sângele trece din ventricule în
arterele pulmonare, respectiv în aortă, etapa numindu-se sistolă. După contractare, urmează diastola, unde
sângele intră în atrii din venele cavă superioară și inferioară și din venele pulmonare, iar apoi în ventricule.

Mica și marea circulație

Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea arterială și
zgomotele inimii.

Diastol
Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui în atrii din venele cave superioară și
inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare (atriul stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această
etapă presiunea arterială este cea mai scăzută.

Sistola
Sistola, numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui în arterele pulmonare
(ventriculul drept) și în aortă (ventriculul stâng). Acesta se face prin contracția mușchiului inimii. În această
etapă presiunea arterială este cea mai mare. Tot aici se aude bătaia specifică a inimii.

Boli ale aparatului cardiovascular

Infarctul miocardic acut
Numit și infarct, infarct miocardic sau atac de cord, este cauzat de obstrucția unei artere coronare (la nivelul
inimii) sau din cauza ruperii uneia. Ischemia, netratată, duce la necrozarea miocardului și în final la stoparea
acestuia.

Sistemul circulator sau cardiovascular asigură circulația sângelui și a limfei în organism.

Sistemul circulator este format din:
 inima – forța motrice a sistemului cardiovascular
  arterele – conductele de distribuție
 venele – rezervoarele de sânge
 arteriole, metarteriole, capilare, venule – microcirculația
 teritorul vascular – la nivelul căruia au loc schimburile de substanțe și gaze.
Se îndeplinesc astfel funcții majore și vitale:
 distribuirea oxigenului și a substanțelor nutritive în organism;
 colectarea produșilor tisulari de catabolism pentru a fi excretați.

Sângele
 Sângele este fluidul care circulă în interiorul arborelui cardiovascular. Acesta reprezintă
aproximativ 8% din masa corporală.
 Împreună cu limfa, lichidul interstițial, lichidul cefalorahidian, sângele constituie
mediul intern al organismului.
 El este format din elemente figurate și plasmă.
 Sângele este un ţesut lichid, format din două sectoare, unul circulant şi altul de
formare a celulelor.
Sectorul circulant al sângelui:
Prin examenul macroscopic al sângelui se disting trei tipuri de elemente figurate, reprezentând
în total 45% din volumul sangvin:
 globule roșii (hematii sau eritrocite);
 globule albe (leucocite);
 plachetele sangvine (trombocite).
Eritrocitele sau hematiile sunt celule fără nucleu, cu rol în transportul O2 și CO2 și în
majoritatea echilibrului acido-bazic.
Numărul de hematii – 4 500 000 -5 000 000/mm3
Leucocitele posedă nucleu și mitocondrii. Principala funcție a leucocitelor constă în
participarea acestora la reacția de apărare a organismului.
Numărul de leucocite – 5 000-10000/mm3.
Trombocitele sunt elemente figurate necelulare ale sângelui și intervin în procesul de
hemostază*.
*Hemostaza: este un mecanism care permite oprirea hemoragiei în cazul lezarii vaselor.
Intervin factori vasculari (vasoconstrictie), trombocitari, plasmatici
Numărul de trombocite: 150 000-300 000/mm3.
Vezi aici și Grupele de sânge – Transfuzia.
Formula leucocitară
Granulocite
1. Neutrofile – 52-62% din leucocite
2. Eozinofile – 1-3% din leucocite
3. Bazofile – <1% din leucocite
Agranulocite
4. Monocite – 3-9% din leucocite
5. Limfocite – 25-33% din leucocite.
Plasma sangvină conține apa în proporție de 90%, 9% substanțe organice (albumine,
globuline, fibrinogen) și 1% substanțe anorganice (Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl, HCO3).
Sectorul de formare a celulelor
Sectorul de formare a celulelor este reprezentat de organele hematopoietice:
 măduva osoasă, care formează granulocite, trombocite, eritrocite
 ganglioni limfatici
 splina* – formeaza limfocite si monocite.
 formaţiuni limfoide (amigdalele).
Funcția de apărare a sângelui
Organismul uman vine permanent în contact cu agenții patogeni (purtători de antigene) sau cu
antigene libere.
Antigenul este o substanță macromoleculara proteica sau polizaharidă străină organismului și
care, pătrunsă în mediul intern, declanșează producerea de către organism a unor substanțe
specifice, numite anticorpi, care neutralizează sau distrug antigenul.

Metode de studiere a aparatului cardiovascular

Angiografia
Angiografia se realizează prin injectarea unei substanțe opace la razele X intravenos și observarea acesteia cu
razele X,astfel văzându-se irigarea corpului și posibile locuri unde există o obstrucție din cauza
colesterolului.

Plante medicinale folosite in tratamentul bolilor cardio-vasculare

Agenți fitoterapici în BCV
Extractele de Salvia miltiorrhiza (Dan-Shen, salvie roșie) au demonstrat proprietăți antioxidante
puternice, cu o capacitate ridicată de a elimina radicalii liberi, ceea ce reprezintă baza
potențialului său cardio- și vaso-protector. S-a demonstrat, de asemenea, creșterea fluxului
sangvin coronarian din cauza reducerii rezistenței vasculare.
Acidul salvianolic B din compoziție poate inhiba agregarea trombocitelor, precum și
modificarea oxidativă a lipoproteinelor cu densitate redusă (LDL), ceea ce determină prevenirea
absorbției LDL de către macrofage. Dan-Shen are un efect protector împotriva efectelor adverse
induse de homocisteină, dezechilibrul homocisteinei fiind un factor de risc ridicat pentru bolile
vasculare. În combinație cu Pueraria montana var. lobata. (Kudzu), Dan-Shen a prezentat
efecte antihipertensive puternice [8].
Astragalus membranaceus, o altă plantă din medicina tradițională chineză, conține
astragalozida IV, care este principalul compus bioactiv al plantei, utilizat pe scară largă ca
antioxidant și pentru protecția împotriva bolilor cardiovasculare asociate ischemiei [9]. Într-un
model pe șobolan reperfuzat, cu ischemie miocardică, s-a constatat că extractul de A.
membranaceus îmbunătățește metabolismul energetic cardiac și inhibă producția radicalilor
liberi, crescând debitul cardiac în angina pectorală.
S-a constatat că astragalozida IV determină efect inotrop pozitiv, îmbunătățind ejecția
ventriculară stângă, în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă. S-a demonstrat, de
asemenea, că A. membranaceus reduce rezistența la insulină și are efecte antiobezitate și
hipolipemiante.
În studii clinice, s-a demonstrat că are efect inotrop pozitiv la pacienții cu insuficiență cardiacă
congestivă, îmbunătățind profilul EKG și simptomele bolii cardiace ischemice (Li, 1995).

Allium sativum (usturoiul) este recomandat în principal ca agent hipolipemiant și

antihipertensiv. Este destul de cunoscut pentru proprietățile sale în afecțiuni asociate bolilor
cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea, stresul oxidativ, inflamația și hiperlipidemia. Prin
reducerea nivelului total de colesterol, a LDL-ului, scăderea conținutului de lipide din celulele
arteriale și inhibarea proliferării VSMC, usturoiul poate fi utilizat pentru a gestiona
ateroscleroza și hiperlipemia [10].
O altă plantă, Crocus sativus (șofran), poate să blocheze canalele Ca2+ prin mecanisme
independente de endoteliu, determinând efecte vasodilatatoare, pe lângă capacitatea sa de
activare a eNOS [11].
Se cunoaște că Hibiscus sabdariffa (roselle) reduce TA prin capacitatea sa de a inhiba enzima
de conversie a angiotensinei (ECA), în timp ce produsul vegetal Camellia sinensis (ceai) poate
reduce riscul de deces din cauza accidentului vascular cerebral, studiile atribuindu-i un efect
cardioprotector.
Fitoterapia în stările de stres și epuizare
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) prezintă proprietăți neuroprotectoare, acționând împotriva
insuficienței cerebrale ischemice asociate accidentului vascular cerebral, care se caracterizează
printr-o reducere a fluxului sangvin în creier. Prin proprietățile sale antiinflamatorii, rozmarinul
poate reduce expresia NO sintazei inductibile (iNOS) și a ciclooxigenazei-2 (COX-2), precum
și a altor enzime și mediatori proinflamatorii.
Ginkgo biloba (arborele pagodă) este una dintre plantele menționate în Materia Medica
chineză, acum mai bine de 5.000 de ani, semințele și frunzele sale (proaspete sau uscate), fiind
folosite timp de mii de ani în medicina antică. Cercetările actuale privind proprietățile sale
terapeutice, utilizează în principal frunzele de Ginkgo biloba și multe companii farmaceutice,
inclusiv din S.U.A. și Europa, fabrică și comercializează extracte obținute din frunze.
Sub forma unui ceai care este frecvent folosit în China, frunzele pot fi utilizate pentru
tratamentul astmului bronșic și bronșitei. Mai frecvent, din frunze se obține un extract
standardizat care conține cei mai activi constituenți, folosit apoi la obținerea unor preparate sub
formă de tablete, capsule, soluție orală sau injectabilă.
Principalii constituenți ai frunzelor de Gingko biloba sunt: flavonozide (glicozide ale
quercetolului, kaemferolului, luteolului), terpenoide (ginkgolide și bilobalide), bioflavonoide
(amentoflavona, bilobetolul, 5-metoxibilobetolul, ginkgetolul) și acizi organici, lactone
sesquiterpenice etc.

Pentru bolile cardiovasculare, tratamentele pe bază de plante sunt folosite în cazul

pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune sistolică, angina pectorală,
ateroscleroza, insuficiența cerebrală, insuficiența venoasă și aritmie.
Cu toate acestea, multe remedii din plante folosite în zilele noastre nu au fost evaluate cu
atenție de oamenii de știință și pot cauza efecte toxice grave sau interacțiuni majore cu unele
medicamente. De aceea, atunci când vrei să apelezi la remediile din plante (fitoterapie) pentru
afecțiunile cardiovasculare, cel mai bine ar fi să ceri sfatul medicului tău.
Afecțiunile cardiovasculare reprezintă o clasă de boli care implică inima sau vasele de sânge.
Bolile cardiovasculare includ bolile arteriale coronariene, cum ar fi angina și infarctul
miocardic. Alte afecțiuni cardiovasculare sunt accidentul vascular cerebral, insuficiența
cardiacă, boala cardiacă hipertensivă, cardiomiopatia, aritmia cardiacă, boala arterială
periferică, tromboza venoasă, dar și altele.

Păducelul (speciile Crataegus)

Păducelul include multe specii despre care se crede

că ar fi extrem de valoroase în tratarea afecțiunilor cardiovasculare, în special angina,
insuficiența cardiacă și hiperlipidemia. Frunzele, florile și fructele speciilor de păducel conțin
cantități diverse dintr-un număr mare de substanțe active, cum ar fi procianidine, flavonoide și
catehine. În medicina tradițională chineză, fructul de păducel este folosit inclusiv pentru
scăderea colesterolului și pentru scăderea tensiunii arteriale.

Usturoiul (Allium sativum)

Usturoiul a fost valorificat, de-a lungul secolelor, pentru proprietățile sale medicinale. Ca plantă
medicinală, el a fost studiat mai îndeaproape în comparație cu multe alte ierburi și remedii.
Cercetările se axează pe usturoi, ca aliat în prevenirea aterosclerozei. Cercetările au descoperit
multiple efecte cardiovasculare benefice, printre care și faptul că usturoiul reduce tensiunea
arterială, inhibă agregarea plachetară, scade nivelul colesterolului, scade nivelul trigliceridelor
și asigură protecția proprietăților elastice ale aortei.

Salvia chinezească (Salvia miltiorrhiza)

Rădăcina uscată a acestei plante este folosită la scară largă în China pentru tratamentul anginei
pectorale, hiperlipidemiei și accidentului vascular cerebral ischemic acut. Salvia chinezească
are o gamă largă de potențiale efecte benefice, inclusiv faptul că îmbunătățește microcirculația,
cauzează vasodilatația la nivel coronarian, inhibă agregarea plachetară și protejează împotriva
ischemiei miocardice. Salvia chinezească este folosită ca atare sau în combinație cu alte
ingrediente pe bază de plante pentru pacienții cu boală arterială coronariană și alte afecțiuni
cardiovasculare.
Ginkgo biloba

Speciile acestui arbore Ginkgo există pe pământ de milioane de ani. Extractul de Ginkgo biloba
conține flavonoide care scad permeabilitatea și fragilitatea capilară și care scad rezistența
vasculară. Aceste substanțe au și alte proprietăți benefice care ajută la îmbunătățirea circulației
sângelui, fără să afecteze presiunea sângelui. Există unele dovezi care susțin folosirea
extractului de Ginkgo biloba în tratarea insuficienței cerebrale și simptomelor acesteia (vertij,
pierderi de memorie, tinitus, etc.)

Ginsengul

Acesta a fost studiat extensiv, pentru a se vedea pentru ce fel de afecțiuni poate fi folosit. În
medicina tradițională chineză, ginsengul este folosit pentru hemostază și în tratamentul
pacienților cu angină și cu boala arterială coronariană (numită și cardiopatie ischemică). Modul
în care acționează poate fi asemănător cu cel al antagoniștilor canalelor de calciu în țesuturile
vasculare, care poate rezulta într-o reducere a tensiunii arteriale. Studiile făcute pe animale
sugerează că ginsengul ar putea fi folosit și în tratarea anginei.
Țelina rădăcină (Apium graveolens L)

Țelina poate fi și ea utilă în tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Efectele hipotensive ale țelinei
au fost descoperite în studiile efectuate în vivo pe animale. Extractele de țelină reduc tensiunea
arterială în cazul animalelor hipertensive. Important de reținut este că extractele și constituenții
din țelină, după cum au raportat studiile, scad tensiunea arterială la oameni.

Șofranul (Crocus sativus L)

Șofranul este folosit și în medicina naturistă, nu doar ca ingredient în preparatele culinare. Mai
multe studii raportează că folosirea șofranului are beneficii antihipertensive. Tabletele pe bază
de șofran, administrate pe o perioadă de 7 zile, au putut să reducă semnificativ presiunea
sistolică și tensiunea arterială medie, în cazul oamenilor sănătoși.

Degetelul rosu (Digitalis purpurea)

Degetelul rosu este planta medicinala originara din Europa Centrala si America de Nord, In
Romania este intalnit ca flora spontana in poieni, la margini de paduri sau in raristi, dar este si
cultivat pentru extragerea digitalinei.Planta formeaza in primul an de vegetatie o rozeta bazala
de 15- 20 frunze din care va iesi in al doilea an tulpina inalta de pana la 1,5 m. Frunzele de pe
tulpina sunt dispuse altern, cele de la baza sunt petiolate, pe cand cele de pe tulpina sunt sesile,
au nervuri proeminente si sunt mai deschise la culoare pe parte inferioara. Florile au forma de
degetar, cresc grupate in ciorchine si au o placuta culoare rosu - purpurie.Planta contine:
heterozidecardiotonice, flavonozide, saponozide de natura steroidica, saruri minerale (cupru,
mangan, crom, nichel. bariu si strontiu), vitamina c, coline, acetilcoline si mucilagii. Calitatile
sale terapeutice principale sunt: de cardiotonic - creste puterea de contractie a cordului,
amelioreaza circulatia sangelui, creste oxigenarea tesuturilor, inlatura stazele si edemele. In
fitoterapie sunt utilizate frunzele, ce pot fi recoltate si in primul an de vegetatie, dar si in cel de-
al doilea.

Degeţelul lânos (Digitalis lanata) cu un conţinut ridicat de digitoxigenină şi

digoxigenină, cu acţiuni tonic-cardiace în angina pectorală, insuficienţă cardiacă, mărirea
contracţiei miocardului şi rărirea ritmului cardiac.

Ruscuta de primavara ( Adonis vernalis)

Un remediu pentru afecţiuni cardiace, după reumatism sau gripă sau nefrită (boala Bright), unde
miocardul este într-o stare de degenerare grasă; regularizează pulsul şi creşte puterea de
contracţie a inimii, cu îmbunătăţirea fluxului urinar. De mare valoarea în edemul de origine
cardiacă. Vitalitate scăzută, inimă slăbită, puls slab, încetinit. Hidrotorax, ascită. Anasarcă.
Lăcrămioarele (Convallaria majalis)

In terapeutica medicala se folosesc frunzele, care se recolteaza incepand de la deschiderea

florilor pana la maturarea fructelor. Se usuca la umbra, in strat subtire, sau artificial, la
temperaturi de 60-80 grade C, realizand 1 kg produs uscat din 6 kg frunze proaspete. Dupa
manipularea frunzelor se impune spalarea pe maini, intrucat planta poate fi otravitoare.
Din vremuri vechi, florile de lacramioare au fost folosite ca tonic-cardiace, fara a ridica
tensiunea arteriala. Datorita continutului in heterozide cardiotonice si saponozide (convalazida,
convalarina, convalamarina), florile si frunzele se utilizeaza, cu mare prudenta, dupa avizul
medicului, in tratamentul unor boli cardiovasculare, ca insuficienta cardiaca, angina pectorala,
nevroze cardiace, aritmii, extrasistole, palpitatii, puls redus si ateroscleroza, mai ales la
persoane cu intoleranta fata de tratamentele medicamentoase. In urma tratamentului dispar
durerile acute de cap, migrenele si ametelile pe fondul nevrozelor cardiace. Se recomanda
infuzie din 6-8 grame frunze uscate la 200 ml apa clocotita, luand zilnic cate o lingura la
intervale de 3-4 ore.

Talpa-gâştei (Leonurus cardiaca), bogată în heterozide cardiotonice, cu efecte în angina

pectorală, hipertensiunea arterială, tahicardia, nevrozele cardiace şi în reglarea bătăilor inimii
după stări nevrotice. Oamenii de stiinta subliniaza ca extractul din planta talpa gastei ar putea fi
un remediu util pentru a proteja muschii inimii impotriva efectelor unor procese
patogenice.Talpa gastii este o planta cu un usor efect hipotensiv si poate fi folosita, sub
indrumarea si la recomandarea medicului curant, pentru a reduce hipertensiunea arteriala, mai
ales cand aceasta este asociata cu emotii puternice. In cadrul unui studiu clinic 3, pacientilor cu
hipertensiune (50 in total) li s-a administrat un extract din planta talpa gastei. In cazul acestor
pacienti, hipertensiunea era insotita de anxietate si de tulburari ale somnului
Anghinarea (Cynara scolymus), care conţine glicozide, flavonozide, derivaţi terpenici şi
principii amare (cinarină, cinaropicrină), are acţiuni terapeutice în angina pectorală, insuficienţă
cardiacă cu edeme, zgomot în urechi, hipertensiune arterială şi ateroscleroză; se prepară o
infuzie dintr-o linguriţă frunze uscate la 250 ml apă clocotită, care se bea în cursul zilei, repetat
de 3 ori pe săptămână. Totodata, anghinarea actioneaza ca un vasodilatator. Si diabeticii sunt
incurajati sa o consume pentru a preveni complicatiile asociate cu hipertensiunea.

Valeriana (Valeriana officinalis), bogată în esteri terpenici, sesquiterpenoide şi

monoterpenoide oxigenate, are efecte antispasmodice şi sedative în nevroze cardiace,
cardiopatie ischemică, reglarea presiunii arteriale şi a palpitaţiilor inimii, inclusiv calmarea
sistemului nervos la nivelul encefalului, înlăturând durerile de cap. Radacina de valeriana
contine izovaleriamida, o substanta care reduce hipertensiunea arteriala. O tensiune arteriala
peste pragul normal creste riscul de atac vascular cerebral si de atac de cord. Iar preparatele din
aceasta planta ajuta la curatarea arterelor si la reglarea proceselor din cadrul sistemului
circulator.
Saschiul (Vinca minor), care conţine alcaloizi cu nucleu indolic (vincamină şi vincinină),
are proprietăţi spasmolitice şi hipotensive, eficiente în hipertensiune arterială, tahicardie
neurovegetativă, ateroscleroză sau la pierderea memoriei, acţionând prin dilatarea arterelor
cerebrale şi irigarea optimă a sângelui spre creier. Adjuvant in normalizarea presiunii sangelui.
Induce o stare de calm prin reproducerea pulsului.Stimuleaza circulatia sangelui in zona
cerebrala. Prin diminuarea ritmului cardiac intervine in tahicardia neuro-vegetativa si in
dilatarea arterelor cerebrale pentru stimularea contractiilor inimii si prevenirea aterosclerozei si
a congestiei.

Vâscul (Viscum album), bogat în saponozide triterpenice şi coline, prezintă proprietăţi

terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene şi periferice,
evitând angina pectorală, cardiopatia ischemică, congestia cerebrală, ateroscleroza şi
extrasistolele.Ceaiul de Vâsc ajută la protejarea funcțiilor cardiovasculare prin acțiunea
hipotensivă imediată și de durată și prin efectul bradicardizant.

Glicozidele cardiotonice se mai găsesc în scoarţa de Liană dobrogeană (Periploca

graeca), cu periplogenină, şi în Strophantus divaricatus, cu strofantidină şi sarmutogenină
AFECTIUNI CARDIACE CU SUBSTRAT NERVOS(FUNCTIONAL)
In aceasta subgrupa de afectiuni cardio-vasculare se recomanda plante cu actiune sedativa
generala.Ele au efecte favorabile in multe tulburari neurovegetative ale inimii cunoscute sub
denumirea de nevroza cardiaca(tulburari de ritm cardiac insotite sau nu de palpitatii si de
senzatie de durere precordiala). In astfel de cazuri, o serie de ceaiuri medicinale sau de tincturi
se vor administra in timpul zilei, dar ultima administrare se va face obligatoriu seara, inainte de
culcare.

Produse fitofarmaceutice pe baza din plante cardio-vasculare

Paducel extract -Tonic cardiac, susține toleranța la efort

Beneficii:
 Protector cardiac
 Imbunatateste irigarea miocardului
 Creste puterea de contractie a inimii
 Sustine un ritm cardiac normal (antiaritmic)
 Ajuta la mentinerea tensiunii arteriale in parametrii normali

Venolostan -Asigură integritatea și elasticitatea venelor

Beneficii:
 Menține integritatea și elasticitatea pereților vasculari
 Reduce fragilitatea capilarelor
  Îndepărtează senzația de "picioare grele"
 Asigură suportul funcționarii normale a circulației la nivelul venelor și capilarelor
 Asigură protecția membranelor celulare împotriva acțiunii distructive a radicalilor

Fitocardin FORTE- Susține funcționarea normală a inimii. Reduce oboseala și extenuarea,

asigură o dispoziție calmă, echilibrată.
Beneficii:

 Păducelul și Vit. B1 contribuie la funcționarea normală a inimii

 Talpa-Gâștei și Paducelul asigură suportul funcționarii normale a sistemului cardio-
vascular
 Roinița contribuie la starea de calm și relaxare a organismului
 Magneziul contribuie la funcționarea normală a sistemului muscular, inclusiv a
mușchiului cardiac
 Magneziu și Vitaminele B2, B3, B5, B6, B9 contribuie la reducerea oboselii și
extenuarii
 Vit. B2 și B6 contribuie la reducerea oboselii și extenuării
 Vit. B2 și B6 contribuie la formarea normală a globulelor roșii
 Vit. B3 și B8 contribuie la menținerea sănătății psihice
 Vit. B5 contribuie la performanța mentală normală
 Vit. B9 (Acidul folic) contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar.

Ginkgo Biloba extract - Susține oxigenarea celulei nervoase, circulația generală și periferică
Beneficii:

 Susține circulația cerebrală și periferică atât la nivelul microcirculației cât și al

macrocirculației
 Susține o bună oxigenare și nutriție a celulei nervoase
 Ajută la menținerea tensiunii arteriale la un nivel normal
 Susține memoria, efortul intelectual și capacitatea de concentrare
 Menține integritatea venelor la nivel hemoroidal
 Susținerea circulației periferice ajută la înlăturarea senzației de mâini și picioare reci

Coenzima Q10- Crește nivelul de energie

Beneficii:

 Asigură energia necesară contracției normale a mușchiului cardiac

 Asigură buna funcționare a sistemului cardiovascular
 Crește nivelul de energie al organismului
 Asigură protecția celulelor și a membranelor celulare împotriva acțiunii distructive a
radicalilor liberi (antioxidant)
Roinita extract- Pentru relaxare si stare de bine
Beneficii:

 Reglator psiho-emotional
 Sedativ
 Ca adjuvant in stari de nervozitate, stres, anxietate
 Ajuta la inducerea unui somn natural de buna calitate
 Ajuta la mentinerea tensiunii arteriale in parametrii normali

Vitamina K2 naturala- Fixează calciul în oase şi menţine coagularea normală a sângelui

Beneficii:

 Contribuie la menținerea sănătății sistemului osos

 Contribuie la coagularea normală a sângelui

Sâmburi de struguri extract- Venoprotector şi puternic antioxidant

Beneficii:

 Menține integritatea pereților vasculari

 Asigură suportul funcționării normale a circulației la nivelul venelor și capilarelor
 Asigură protecția celulelor și membranelor celulare împotriva acțiunii destructive a
radicalilor liberi (antioxidant)

Omega 3+Vit.E
Beneficii:

 Contribuie la menținerea concentrațiilor normale ale colesterolului din sânge

 Contribuie la menținerea funcției normale a creierului și la menținerea vederii normale
 Contribuie la funcția normală a inimii
 Vitamina E contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ

Leonurus Cardiaca forte (Talpa gâștei extract)- Excelent reglator cardiac și tonic nervos
Beneficii:
 Asigura suportul unui ritm cardiac normal
 Ajuta la mentinerea valorilor normale ale tensiunii arteriale
 Sustine activitatea muschiului cardiac prin favorizarea irigarii acestuia
 Induce stare de calm si relaxare
 Suport al secretiei normale de hormoni tiroidieni
Resveratrol Forte+CoQ10- Pentru un organism tanar şi o inima puternica
Beneficii:
 Asigură protecția și funcționarea normală a sistemului cardiovascular
 Asigură energia necesară contracției normale a mușchiului cardiac
 Determină creșterea nivelul de energie al organismului
 Contribuie la menținerea integrității pereților vasculari
 Asigură suportul funcționării normale a circulației la nivelul venelor și a capilarelor

Măslin extract de frunze- Soluţia dovedită clinic pentru o tensiune arterială optimă. Un
antiviral remarcabil.
Beneficii:

 Ajută la menținerea unei tensiuni arteriale sănătoase

 Împiedică oxidarea și depunerea LDL colesterol la nivelul vaselor de sânge
 Susține sănătatea inimii
 Proprietăți antioxidante și antivirale
 Stimulează imunitatea, crescând puterea de apărare a organismului împotriva
Concluzii
Dovezile actuale din literatura de specialitate indică faptul că unele produse vegetale din
medicina tradițională ar putea fi eficiente în controlul factorilor de risc cardiovascular, cum ar fi
hipertensiunea, dislipidemia și diabetul/pre-diabetul, și exercită efecte benefice asupra
aterosclerozei și a insuficienței cardiace cronice, dar sunt necesare studii mai riguroase pentru a
trage o concluzie cu privire la eficacitatea acestor produse vegetale în bolile cardiovasculare.