Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• ... creierul e predispus la eforturi minime, astfel că, dacă ar căpăta libertatea să facă „orice le
place”, mulți oameni n-ar face probabil mai nimic. (Dean Burnett, Creierul fericit)
• 2 - educere, care înseamnă a trece dintr-o stare în alta (prin extensie, a modifica).
• tocmai de aceea, în limbajul cotidian întâlnim o serie de termeni prin care se încearcă
substituirea celui de educaţie cum ar fi: creştere, îngrijire, cultivare.
• sofiştii sec.V î.e.n.: “dacă e un sol bun nelucrat, este mult mai rău decât un sol rău, nelucrat” (în
educaţie)
• punct de vedere criticat de: Socrate – Banchetul şi Karl Popper – teoria găleată a cunoaşterii
• transmiterea are drept presupoziţie ideea unei diferenţe de potenţial între desăvârşirea
adultului şi imaturitatea copilului (Dewey)
1
• ► fiinţa umană se caracterizează prin tendinţa inerentă de a desfăşura o activitate =
performativitate
• Paulo Freire:
• j. profesorul este Subiectul procesului de învățare, în vreme ce elevii sunt doar obiecte.
• totuşi, această structură a câmpului educaţional nu mai este considerată astăzi satisfăcătoare
• dinamica vieţii sociale, modificările care au avut loc în zona aşteptărilor şi nevoilor individuale nu
mai pot fi satisfăcute în întregime de oferta educaţională a câmpului şcolar
• astfel încât asistăm la o diversificare a câmpului educaţional atât pe verticală (pe axa timp), cât şi
pe orizontală (pe axa spaţiu)
• unele dintre ideile esenţiale, (considerate multă vreme axiomatice) pe care s-a bazat
organizarea şi funcţionarea sistemelor şcolare sunt în prezent supuse unei analize critice:
• această afirmaţie, cu o lungă tradiţie europeană (prezentă în mod explicit la Comenius) a fost
considerată ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale organizării sistemelor de
învăţământ (dezv.de W.James)
2
• care se întinde până în jurul vârstei de 24/25 de ani şi care este vârsta educaţiei şi formării
generale şi profesionale
• 2. care acoperă restul vieţii, considerată a fi vârsta vieţii active, consacrată carierei
profesionale, când individul pune în valoare ceea ce a asimilat în prima etapă
• această a doua idee se bazează pe modelul stabilităţii sociale, care a alimentat, multă vreme,
credinţa că o carieră socio-profesională poate fi realizată pe durata întregii vieţi doar pe baza
cunoştinţelor şi competenţelor asimilate în perioada formării iniţiale
• Un astfel de model a putut funcţiona optim atâta vreme cât alternativele educaţionale din afara
şcolii erau puţin dezvoltate şi nu concurau şcoala
• prin educaţia formală desemnăm sistemul educaţional de tip şcolar, structurat ierarhic,
obiectivat în diferite tipuri de şcoli şi cicluri de şcolaritate
• educaţia formală se realizează pe baza unor finalităţi şi obiective explicite, a unor conţinuturi
structurate şi transmise sistematic de către un personal calificat în acest scop, cadrele didactice
• poate fi oferită adulţilor la locul de muncă şi prin activităţi ale organizaţiilor (m robu)
• poate fi oferită prin organizaţii sau servicii care constituie un complement al sistemelor formale:
clase de arte, muzică şi sport sau meditaţii particulare ptr pregătirea examenelor
• ► şcoala îşi lărgeşte sfera de activitate spre educaţia nonformală prin parteneriate cu societatea
civilă, comunitatea locală, cu instituţii sociale/culturale (m robu)
3
• elevii pot participa la programe de educaţie nonformală:
• vizite de studiu în ţară/străinătate, ateliere de pictură, muzică, teatru, graffiti, IT, fotografie etc
• tabere ptr elevi, cluburi ale elevilor, proiecte iniţiate de ONG-uri etc (m robu)
• educaţia informală se obiectivează în influenţele educaţionale nesistematice, mai mult sau mai
puţin spontane şi întâmplătoare care se exercită asupra individului în contactele şi interacţiunile
sale cotidiene (grupuri de prieteni, strada şi « cultura » acesteia, familie)
• Şcoala este, din ce în ce mai mult, concurată de educaţia nonformală şi informală, de « educaţia
» promovată de mediile de informare (mai ales de televiziune şi internet)
FUNCŢIILE EDUCAŢIEI
FUNCŢIILE EDUCAŢIEI
• Funcţia de socializare
4
• Funcţia de socializare
• în acest cadru, elevii realizează o « ucenicie socială » prin care învaţă comportamente sociale
necesare viitorului cetăţean
• dar: mediul celorlalte vieţuitoare este unul natural/mediul omului este cultural
• adaptarea celorlate vieţuitoare este mai degrabă pasivă ► ele îşi modifică forma, modul de
reacţie în raport cu un mediu ostil pe care nu-l pot modifica
• adaptarea umană este întotdeauna activă ► omul modifică mediul şi crează cultura
• dresajul – este o formă superioară de adaptare, deoarece animalul este “învăţat” să execute
ceea ce, în mod natural nu execută
• este o formă impusă din exterior, prin constrângere ► se realizează prin impunerea şi
consolidarea unor reflexe condiţionate, ce se adaugă reflexelor necondiţionate (zestrea
genetică)
• prin dresaj animalul nu-şi schimbă statutul, rămâne tot animal, dar este ne-liber, este
“domesticit”
• a dresa oamenii înseamnă a atenta la statutul lor de fiinţe culturale, deci libere ► aceasta nu
înseamnă absenţa constrângerilor sau a responsabilităţii = sunt liber asumate
5
• îndoctrinarea – se prezintă ca: învăţare, formare, educare, re-educare, iluminare, îndrumare,
corectare etc.
• Situaţii de îndoctrinare:
• substituirea gândirii personale prin gândirea altora, prin apelul la autoritate: a cărţilor, a
personalităţilor etc.
PEDAGOGIA CA ŞTIINŢĂ
• “Pedagogia este ştiinţa care bazându-se pe cunoaşterea naturii omeneşti şi ţinând seama de
idealul către care trebuie să tindă omenirea stabileşte un sistem de principii după care se va
îndruma influenţa intenţionată a educatorului asupra celui educat”. G.G.Antonescu
6
• pe baza acestei cunoaşteri, pedagogia va oferi o metodă eficientă de formare a elevilor
• din perspectiva pedagogiei ca ştiinţă, elevii sunt percepuţi ca o masă omogenă, având aceleaşi
nevoi şi interese
PEDAGOGIA CA ARTĂ
“Pedagogia este arta de a instrui şi de a forma individul. Principiul oricărei pedagogii este nu
numai de a transmite cunoştinţe, dar şi de a forma oameni.” (Dictionar Larousse
• pentru a deveni profesor nu sunt necesare studii academice, ci practica la locul de muncă,
ucenicia
• Concluzii:
• teoretic – la nivelul căruia se încearcă utilizarea unor metode, instrumente specifice ştiinţelor
mature (exacte)
PROBLEMA EDUCABILITĂŢII
Emil Păun
7
• 1. omul este o fiinţă educabilă la modul absolut (Socrate, Iisus, Erasmus din Rotterdam)
• 2. omul nu este o fiinţă educabilă (unii teoreticieni din domeniul ingineriei genetice,
Schopenhauer etc.)
• 3. omul este o fiinţă educabilă între anumite limite fixate de zestrea sa genetică
• uneori, prin exagerarea rolului eredităţii, s-a ajuns la teoriile despre superioritatea unei rase în
raport cu altele
PROBLEMA EDUCABILITĂŢII
• teoria dublei determinări: - pune în evidenţă nu numai influenţa specifică a fiecărei categorii de
factori, ci, mai ales, interacţiunea lor în procesul dezvoltării psihoindividuale
• în esenţă, această teorie susţine că programul nostru genetic este un ansamblu de virtualităţi a
cărui actualizare depinde de condiţiile de mediu şi de educaţie
• genotipul individual – conţine elemente de variabilitate în interiorul speciei (ex culoarea ochilor,
a părului etc)
• MEDIUL
- este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacţionează, direct sau indirect
pe parcursul dezvoltării sale
- influenţa mediului se face pe mai multe planuri: natural-geografic (relief, climă), social (familie,
grup de joacă)
acţiunea mediului asupra dezvoltării personalităţii poate fi directă (ex clima) sau indirectă,
mediată de caracterul comunităţii umane (nivel de trai, grad de cultură, civilizaţie
• există mediu proximal – lucruri, persoane, evenimente cu care individul interacţionează zilnic
8
• există mediu distal – lucruri, persoane, evenimente îndepărtate în spaţiu şi timp de individ
(internet, mass-media)
• un factor de mediu prezent, dar indiferent individului este inert din perspectiva dezvoltării (ex
melodie ptr un surd)
IDEALUL EDUCAŢIONAL
► zeii au reprezentat primul model, iar faptele lor (mitul) au reprezentat tiparul perfect pentru
faptele oamenilor
1. utopică - are legătură cu aspiraţia omului către perfecţiune, dar ignoră posibilităţile sale reale
2. mod de predare
3. mod de evaluare
de aceea, prezenţa idealului constituie cel mai bun factor de motivare a elevului
de aceea, prezenţa idealului constituie cel mai bun factor de motivare a elevului
9
în acelaşi timp, datorită suportului afectiv, idealul prezintă şi riscul fanatizării
• în şcoală, idealul reprezintă o perpetuă sursă de conflict, întrucât şcoala nu poate propune un
ideal care să răspundă aspiraţiilor, nevoilor şi intereselor tuturor elevilor
• oferta şcolii nu se poate suprapune în întregime peste cerere (ce vor actorii economici, ce vrea
societatea, ce vor părinţii, ce vor elevii)
1. Vechii greci
• adevăr
• bine
• frumos
• aceste trei valori sunt solidare între ele► pentru vechii greci, un lucru bun este neapărat
adevărat şi frumos
• tânărul grec trebuia să aibă un suflet bun, un trup frumos şi un spirit dornic de adevăr
• romanii:
• vechii greci au fost cuceriţi din punct de vedere politic şi militar de romani
• din punct de vedere cultural, romanii au fost dominaţi de cultura grecească, de unde au preluat
şi idealul: „Mens sana in corpore sano».
2. Evul mediu
• evul mediu a fost dominat, din punct de vedere cultural, spiritual de biserică şi teologie
• idealul cavaleresc
10
• aspiraţia către sfinţenie prin intermediul culturii (biblioteca)
1. vitejie
2. onoare
3. fidelitate sau loialitate (suveran-vasal, jurământ – onoarea este mai presus decât viaţa)
1. vitejie
2. onoare
3. fidelitate sau loialitate (suveran-vasal, jurământ – onoarea este mai presus decât viaţa)
4. idealul călugărului soldat: templierii, cavalerii de Malta, ioaniţii etc. (călugări care au
ales să lupte ptr eliberarea Mormântului Sfânt)
3. Renaşterea
• preia idealul antichităţii greco – romane pe care îl redă prin sintagma “uomo universale”
• spre deosebire de antici care cultivau măsura, în această perioadă se cultivă excesul în toate
• renaşterea în sine este un exces în toate: este singura perioadă din istora umanităţii în care
întâlnim genii în mai multe domenii (Culianu: “Eros şi magie în Renaştere)
• renaşterea este epoca în care virtuţile trupului sunt aduse în prim plan (romane, picturi)
• se scrie pentru prima dată jurnal (faptele oamenilor sunt considerate suficient de importante
pentru a fi consemnate; în centrul atenţei este omul (antropocentrism)
4. Epoca modernă
• în rezumat, idealul european cuprinde opt valori: bine, adevăr, frumos, aspiraţie către virtuţile
creştine, libertate, egalitate, fraternitate, legalitate
11
• dacă nu s-a produs nici o schimbare, se poate spune că învăţarea nu a avut loc
• schimbarea se poate situa la un nivel relativ simplu (ex a învăţa cum să legi un şiret) sau mai
complex (a executa o muncă artistică)
• individul care a parcurs o experienţă de învăţare este o persoană diferită în raport cu situaţia în
care nu ar fi parcurs acea experienţă
• la nivel social: umanitatea produce atât de multă cunoaştere încât aceasta nu mai poate fi
administrată şi organizată
• orice învăţare modifică; această modificare se referă la structura cognitivă sau, la starea volitiv –
afectivă a persoanei
DESPRE ÎNVĂŢARE
mircea maliţa
1. utilizarea unor ipoteze simplificatoare şi a unor concepte suficient de largi şi de puternice care să
permită unificarea unor domenii diferite ale cunoaşterii. (exemplu: informaţie – sistem – structură –
funcţii)
• această modalitate prezintă riscul reducţionismului (a explica o realitate complexă prin una mai
simplă)
2. Învăţarea - nimeni nu învaţă cu viteza necesară pentru a ţine pasul cu ritmul producerii
cunoaşterii
• tipurile învăţării:
1. de menţinere
2. prin şoc
3. inovatoare
învăţarea de menţinere
12
învăţarea de menţinere = achiziţionarea de norme, metode şi reguli fixe ptr a face faţă unor
prezentul impune însă, o anumită dinamică: schimbarea profesiei, a locului de muncă etc.
Lumea nu se repetă, viitorul nu seamănă cu prezentul
• învăţarea de menţinere are drept scop menţinerea prezentului, a status-quo-ului ► este un tip
de învăţare conservatoare, care blochează inovaţia ► are ca efect producerea crizelor
• Învăţarea inovatoare
A. anticipare; presupune:
B. înţelegerea:
C. comunicarea:
D. participarea:
13
• presupune implicare deliberată şi asumarea de responsabilităţi pentru decizii şi fapte
1. stimulii (S): cu care se confruntă cel care învaţă (fac parte din mediul educaţional organizat de
profesor)
S→C→R
• dacă profesorul consideră comportamentul ca fiind indezirabil, va utiliza o întărire negativă (R-)
• întărirea pozitivă este asimilată, de obicei, cu recompensa, şi are drept consecinţă creşterea
probabilităţii apariţiei în viitor a comportamentului considerat dezirabil
• întărirea negativă este asimilată, de obicei, cu pedeapsa şi are drept consecinţă reducerea
probabilităţii apariţiei în viitor a comportamentului considerat indezirabil
► este foarte probabil, ca profesorul să utilizeze un R+, iar elevii să-l perceapă ca pe R-
• în concepţia lui Bruner, învăţarea nu se reduce la o relaţie mecanică, directă, automatizată între
un stimul exterior şi comportament, consolidată sau slăbită de întărire
• între stimuli şi structurile gândirii, influenţa este reciprocă: un anumit stadiu de dezvoltare a
structurilor gândirii permite influenţa unui anumit registru de stimuli
14
• sub impactul acestora, structurile gândirii se reorganizează şi se complică, fapt ce permite unui
registru şi mai larg de stimuli să-şi exercite influenţa şamd
2. sistemul iconic – a învăţa prin imagini, prin convergenţa a doi stimuli (vizual şi auditiv)
3. sistemul simbolic – are drept suport limabajul; este sistemul cel mai înalt, în sensul că permite
exersarea structurilor abstracte ale gândirii
4. în concepţia lui Bruner, un copil este capabil să înveţe orice cu condiţia prezentării adecvate a
conţinutului (să-i spui pe limba lui)
5. în consecinţă, profesorul trebuie să aibă grijă să coreleze vârsta elevilor cu strategiile, metodele
şi mijloacele de instruire utilizate
• Anxietatea
• până la un anumit prag, care diferă de la elev la elev, de la obiect de studiu la obiect de studiu,
angoasa joacă un rol pozitiv, de motivare
• acolo unde profesorii sau colegii sancţionează eşecul prin ironii etc anxietatea se accentuează
• consecinţa poate fi neputinţa învăţată; cei atinşi de neputinţa învăţată vor alege atunci când li se
oferă teme, fie teme foarte grele, fie teme foarte uşoare.
• Respectul de sine
• elevii care au o părere bună despre ei înşişi, obţin rezultate academice semnificativ mai înalte
decât elevi cu o înzestrare similară, dar cu o părere mai puţin bună despre ei înşişi
15
3. au o percepţie mai realistă asupra propriilor capacităţi
► sala de clasă trebuie transformată într-un mediu în care elevul se simte în siguranţă
• Introvertit/Extravertit
• în învăţământul primar, unde accentul se pune pe socializare, sunt favorizaţi extravertiţii iar în
gimnaziu/liceu, unde accentul se pune pe studiul individual, sunt favorizaţi intovertiţii
• în realitate, succesul sau insuccesul elevilor este dependent, într-o măsură însemnată, de modul
în care profesorul organizează mediul educaţional
• în acelaşi timp, profesorul trebuie să aibă grijă să nu-i favorizeze pe cei cu aceeaşi dominantă de
personalitate cu a sa
• Motivaţia
• acest mediu obişnuieşte elevii cu un nivel şi o diversitate a stimulilor de mare amploare (filme
horror, publicitate, clipuri muzicale etc.)
► şcoala ar trebui să-şi regândească mult mai frecvent oferta, ţinând cont şi de cerere
16
• motivaţia desemnează acea forţă sau energie care ne susţine şi ne direcţionează să acţionăm
într-un anume fel
1. internă – intrinsecă
2. externă – extrinsecă
3. motivaţia externă are rolul de a declanşa motivaţia internă, urmând ca după aceea, să-şi
înceteze acţiunea
4. dacă eşuează în a declanşa motivaţia internă, motivaţia externă se transformă într-un mecanism
specific mitei (recompensă pentru realizări – realizări doar pentru recompensă)
1. respect de sine
2. atitudini
3. nevoi
Atitudini:
elevii vin la şcoală având fie o atitudine pozitivă faţă de aceasta, fie o atitudine negativă
în cazurile din urmă, rolul profesorului este de a încerca să modifice atitudinea respectivă
• invitarea unor oameni de afaceri de succes, lideri ai comunităţii locale care să le vorbească
elevilor despre rolul şcolii în reuşita lor în viaţă
2. nevoi de creştere:
• realizări intelectuale
• aprecieri estetice
• realizarea/împlinirea de sine
17
• în încercarea de a utiliza nevoile de creştere ca factor de motivare, profesorul se poate lovi de
nevoile de deficienţă ale elevului (nevoia de afiliere, de respect de sine)
• Motivaţia externă
• pentru a “produce” motivaţie externă, profesorul are la dispoziţie câteva strategii şi mijloace:
• Mediul clasei
• desemnează tot ceea ce se află într-o sală de clasă (mai puţin elevii)
• făcând apel la nevoia de afiliere/respect de sine a elevilor, aceştia pot fi lăsaţi să se aşeze în
bănci după preferinţe
• sau pot fi lăsaţi să-şi aranjeze sala de clasă după cum doresc
• mediul clasei poate încuraja una din cele două tipuri de comunicare:
3. Modelarea –
4. presupune utilizarea admiraţiei elevilor pentru anumite persoane sau personaje îndrăgite
pentru a transmite valori, mentalităţi, comportamente dezirabile
6. datorită acestui suport afectiv puternic, modelul poate constitui un factor de motivare eficient
7. în celaşi timp, dacă modelul este indezirabil, anularea influenţei sale este extrem de dificilă
datorită aceluiaşi suport afectiv puternic
• Strategii de instruire –
1. centrate pe profesor – cultivă competiţia, individualismul, sunt pasive, mai puţin motivante dar
au o mare calitate: folosesc eficient timpul
2. centrate pe elev – sunt strategii de grup, cultivă altruismul, cooperarea, sunt active, dar au un
mare defect: sunt cronofage
18
Aşteptările profesorului: - factor de motivare
cu cât profesorul are aşteptări mai înalte în raport cu elevii, cu atât aceştia au tendinţa de a se
ridica la înălţimea aşteptărilor respective
punctul slab al acestei strategii este acela că oferă un plus de motivare tot elevilor buni,
ignorându-i în continuare pe cei slabi şi mediocri cercetările demonstrează:
elevilor slabi li se acordă mai puţină atenţie în situaţii de interacţiune academică (mai puţine
contacte din priviri, mai puţine aprobări gestice, mai puţine zâmbete etc)
elevii slabi sunt solicitaţi mai rar să răspundă şi li se acordă mai puţin timp ptr răspuns
elevii slabi sunt certaţi mai des ptr răspunsuri incorecte şi sunt premiaţi mai rar ptr cele corecte
elevii slabi sunt mai frecvent premiaţi ptr răspunsuri marginale şi inadecvate
elevilor slabi li se cere mai puţină muncă şi mai puţin effort elevii slabi sunt mai frecvent întrerupţi
în timp ce răspund sau rezolvă o problemă
• cuprinde:
1. laudele
2. notarea
• Laudele:
• sunt eficiente mai ales în cazul copiilor mai mici şi cu rezultate mediocre
• Notarea:
• pentru a fi eficientă, nota trebuie să urmeze imediat răspunsului (ca să se realizeze conexiunea
între efortul depus şi evaluare)
19
• în cazul lucrărilor scrise, acestea trebuie aduse cât mai repede, iar notele trebuie argumentate
prin corectură
• elevul are dreptul să ceară justificarea notei, iar profesorul are datoria să justifice nota
20